Mihai Niță

Declarația politică este intitulată „Ziua Internațională pentru Eliminarea Discriminării Rasiale”.

În această zi, în 1960, poliția regimului de apartheid din Africa de Sud a deschis focul în cadrul unei demonstrații pașnice, în Sharpeville, omorând 69 de persoane. Ziua de 21 martie comemorează acest fapt, precum și ratificarea Convenției ONU pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, precum atacurile violente împotriva celor ce caută azil, împotriva imigranților sau romilor, fenomene care sunt în creștere. Atacurile verbale, tensiunile rasiale, etnice sau religioase au loc în fiecare zi.

În fiecare an, diverse organizații internaționale și naționale organizează evenimente în preajma zilei de 21 martie pentru a crește gradul de conștientizare în rândul opiniei publice cu privire la pericolele pe care le reprezintă rasismul, xenofobia și intoleranța, precum și cu privire la importanța protejării și promovării drepturilor omului.

UNITED – Rețeaua europeană împotriva naționalismului, rasismului, fascismului, care sprijină emigranții și refugiații, și membrii Rețelei Europene împotriva Rasismului (ENAR) sunt implicați în mod activ în organizarea de evenimente care fac parte dintr-o serie de activități de combatere a rasismului. Aceste evenimente cuprind expoziții, proiecții de film, teatru, dezbateri, spectacole de animație și muzică.

Deși trăim în mileniul trei, România nu este scutită de flagelul discriminării. Este o realitate constatată oficial de către institutele specializate în sondarea opiniei publice și de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Printre cazurile semnalate, chiar dacă nu se poate vorbi de o amploare a fenomenului, s-au constatat cazuri de discriminare pe motive etnice, de vârstă, de stare socială, de sex, de orientare sexuală, de stare a sănătății și chiar de profesie, indiferent dacă sunt cazuri de segregație negativă sau pozitivă.

Cu toate acestea, pe plan european și internațional, România nu poate fi caracterizată ca fiind o țară cu un grad ridicat al discriminării. În privința respectării drepturilor omului, statul român constituie un exemplu pozitiv între statele Europei. Cu toate acestea, CEDO încă mai înregistrează unele cazuri nedorite, condamnabile în raport

cu normele de civilizație, care stabilesc, prin legea fundamentală, drepturile și îndatoririle tuturor cetățenilor din țara noastră.

Problemele sunt sensibile în privința unei părți a românilor aflați în străinătate, care, în repetate rânduri, au devenit ținta unor atacuri xenofobe, autorii fiind cel mai adesea extremiști din țările respective. Vehemența acelor elemente intransigente, radicale din țările în care s-au înregistrat asemenea evenimente regretabile trebuie temperată printr-o abordare mai realistă, mai practică a fenomenului, de care sunt răspunzătoare autoritățile fiecărui stat. O armonizare a legislației europene în privința discriminării rămâne, încă, subiect de actualitate, motiv pentru care aducem încă o dată în atenția europarlamentarilor noștri abordarea acestei teme prioritare în forul pe care îl reprezintă în numele electoratului român care i-a mandatat.