Marius Petre Nicoară

Declarația politică se intitulează „Adaptabilitatea _versus_ atipicitatea clasei politice românești”.

Domnule președinte,

## Stimați colegi senatori,

Declarația mea politică are în vedere evoluția noastră ca politicieni, în ultimii ani, precum și a societății în care trăim. Românii sunt cunoscuți în istorie ca având tot timpul un spirit practic, adaptat necesitaților momentului, dar și al apărării interesului personal, al familiei și, de ce nu?, al identității naționale. Elita conducătoare avea cam aceleași principii ca și poporul pe care îl guverna, iar exemplele trecutului nu este cazul să le mai reamintesc, pentru că le știm toți, indiferent de culoarea sau doctrina politică.

Din păcate, toate aceste principii au cam fost marginalizate de noi, care facem parte din clasa politica actuală. Mai precis, ne place să ne lăudăm cu o serie de proiecte de interes național, pe care le glorificăm, le popularizăm demagogic, iar când trebuie realizate practic, aplicăm tot felul de subterfugii care amintesc de modul de acțiune al domniilor fanariote. Un caz interesant este cel al descentralizării administrației publice, obiectiv trâmbițat ca o reformă a sistemului public în timpul Guvernului Boc și care acum este criticat chiar de cei care au provocat sau, mai bine zis, promovat acest gen de obiectiv public. Ε adevărat că atunci când ești în opoziție e mai ușor să comunici electoratului mesajele populiste pe care nu ai fost în stare să le aplici când erai la guvernare...

Emil Boc, Alin Tișe sau Vasile Blaga, trei oameni care s-au ocupat de sistemul administrației publice centrale sau locale, cunosc foarte bine ce înseamnă real o modernizare instituțională, așa cum este propusă în Proiectul de lege a descentralizării inițiat de USL, proiect care, cu bunele și relele sale, este o formă incipientă și, pot spune, chiar îndrăzneață în privința adaptării instituțiilor publice la cerințele și schimbările de pe plan național și european. Toți cei trei mai sus menționați aveau în vedere, în perioada 2010–2012, cam aceleași măsuri decizionale în privința descentralizării ca cele propuse acum de Guvernul Ponta, dar, din păcate, le-a lipsit puterea să o facă.

De exemplu, domnul Tișe, când era președintele Consiliului Județean Cluj, dorea ca anumite instituții guvernamentale să fie atribuite puterilor județene, mai ales că putea să-și satisfacă anumite interese personale, iar acum, nefiind decât un senator al unui partid de opoziție, trăiește frustrarea și durerea de a nu mai avea puterea sau controlul băniilor de altădată.

În schimb, domnul Boc, care atunci când era prim-ministru era în stare să realizeze și primele regiuni autonome etnic indiferent de consecințe, doar pentru a avea siguranța guvernamentală necesară – noroc că a fost împiedicat de rațiunea unei părți a clasei politice de atunci –, acum se încăpățânează, din scaunul de primar, să trateze o serie de teme de politici publice, nerezolvate pe vremea guvernării sale, ca și cum ar fi încă prim-ministru, și nu un primar norocos că a obținut la limită această funcție.