Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·9 martie 2015
Declarații politice · retrimis
Alin Păunel Tișe
Discurs
Declarația politică se intitulează „ANAF-ul sub guvernarea Ponta sau statul suzeran și cetățeanul vasal!”.
## Distinși colegi,
Doresc să aduc azi în atenția dumneavoastră o problemă majoră: relația stat–cetățean. Deși, de la Declarația Universală a Drepturilor Omului și până la Constituția României, cetățenii au garantate anumite drepturi, ceea ce determină și așază cumva relația stat–cetățean fără ca ea să fie definită juridic, în practică, prin acte normative subsecvente legislației primare, cetățeanul român ajunge să fie tratat drept un obiect util statului, nu un membru al statului! El are cu siguranță „obligații garantate” față de stat. Pe când statul nu pare a fi cu nimic obligat față de cetățean.
Se schimbă astfel paradigma constituțională în care se desfășoară relația stat–cetățean. Recent, funcționarii numiți politic de Guvernul Ponta au ajuns până într-acolo unde tratează cetățeanul drept un supus al statului, iar statul nu poate fi „controlat” de cetățean, mai ales în lipsa unor acțiuni cu caracter de sancțiune.
Aceste acte normative nu vin în sprijinul cetățeanului, ba, mai mult, îl îngrădesc în dezvoltarea sa socioeconomică, dar juridic ele nu pot fi contestate. Este cazul și al unor ordonanțe de urgență ale Guvernului și unor ordine ale miniștrilor sau ale instituțiilor publice centrale (ANCPI, ANAF etc.).
Un exemplu elocvent în acest sens sunt acte normative, ordine emise de ANAF prin care toți cetățenii români care dețin sau administrează o firmă sunt considerați _a priori_ evazioniști. Și astfel cetățeanul trebuie sancționat, dacă dorește să aducă o modificare minoră, de exemplu, privind sediul social al firmei, în primul rând birocratic! Trebuie să depună hârtii peste hârtii la administrația financiară, în loc să meargă la ORC și printr-o procedură simplă să-și înregistreze noul sediu. În al doilea rând, prezumția constituțională și legală că dorește să desfășoare o activitate economică corectă, în urma căreia să-și plătească impozitele către stat, este răsturnată, iar ANAF-ul are puterea de a decide, pe baza unui proces de intenție deschis cetățeanului, dacă acesta are intenții economice serioase sau va fi un real evazionist! ANAF-ul se transformă astfel în organ de anchetă și procuratură față de cetățeni onești. Iar aceștia, dacă vor să aibă o minimă șansă să desfășoare activități economice, nu au decât să se supună!
Instituțiile statului își demonstrează astfel, încă o dată, nu doar incapacitatea de a gestiona atribuțiile legale pe care le au, dar și nepăsarea față de contribuabilul român! Deși sunt instituții „noi”, au rămas tributare mentalității și modului de a acționa încă din perioada comunistă!
Acest lucru și modalitatea de tratare a cetățeanului pot fi modificate doar printr-o reașezare, de la nivel constituțional în jos, a relației stat–cetățean! Și, bineînțeles, o mai bună modalitate de verificare și control al tuturor actelor normative emise de către instituțiile și autoritățile statului.