Stenogramă plen

Mulțumesc frumos. Domnule președinte de ședință, Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Sănătatea femeii înseamnă sănătatea unei societăți”.

Ieri, 8 martie, de Ziua internațională a femeilor, am celebrat cu toții o frumoasă sărbătoare a feminității. În astfel de momente este bine însă să trecem puțin peste felicitări și urări și să ne aplecăm și asupra problemelor cu care se confruntă femeile din România. Iar unul dintre domeniile sensibile în acest sens este sănătatea. Și spun că este un domeniu sensibil având în vedere faptul că, din nefericire, țara noastră deține mai multe recorduri negative la nivel european și mondial.

Cancerul de col uterin și cel mamar ucid cel puțin 30 de românce în fiecare zi, cifră-record în comunitatea europeană. Singura strategie națională de depistare precoce a cancerului

nu și-a atins deocamdată scopul. Doar jumătate din testele gratuite au fost efectuate. 55.000 de femei au fost diagnosticate fie cu cancer mamar, fie cu cancer de col uterin în România ultimilor cinci ani. Mai bine de jumătate, din păcate, nu mai trăiesc în prezent. Multe femei nici măcar nu au știut că aveau dreptul la teste gratuite.

Anul trecut, deși se puteau face peste 350.000 de teste Papanicolau, conform coordonatorilor Programului național de screening, au fost realizate mai puțin de jumătate, circa 140.000. Din păcate, un număr relativ mare de medici de familie, aproximativ 40%, nu sunt înscriși încă în programul național, ceea ce împiedică pacientele să-și exercite dreptul la o analiză gratuită. Dacă medicul de familie nu este înscris în program, doamnele și domnișoarele de pe lista de pacienți nu pot beneficia de program.

Tot româncele conduc și în clasamentul deceselor cauzate de boli cardiovasculare și hepatită C. Media lor de viață este de 77 de ani, adică cu doi ani mai mică decât cea europeană.

Sunt probleme grave de sănătate publică ce privesc populația feminină a țării noastre. De aceea, cred că este momentul propice pentru a îndemna la acțiune și solidaritate.

În urmă cu puține zile, pe 7 martie, Organizația femeilor social-democrate a lansat în dezbatere publică Pactul pentru demnitatea femeii, un document ce-și propune îmbunătățirea vieții româncelor, inclusiv cu o componentă importantă în ceea ce privește sănătatea. Vă invit și eu, pe această cale, să îmbunătățim și să semnăm cu toții acest pact, asumându-ne angajamentele înscrise în acesta.

Personal, consider că doar printr-o astfel de formulă consensuală, ca o garanție a implicării active a fiecăruia dintre noi, putem asigura femeilor din România statutul meritat.

Vă mulțumesc pentru atenția acordată.

## **Domnul Vasile Nistor:**

Vă mulțumesc, domnule senator. Îl invit la microfon pe domnul senator Titus Corlățean. Se pregătește domnul senator...

de la liberali...

## **Domnul Vasile Nistor:**

Vă mulțumesc, domnule senator.

Îl invit la microfon pe domnul senator Valeriu Boeriu. Se pregătește doamna senator Doina Silistru. Vă rog, domnule senator.

## **Domnul Mario Ovidiu Oprea**

**:**

Boeriu Valeriu.

Boeriu Valeriu.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația politică pe care doresc s-o prezint astăzi este intitulată „Exportul de gaz românesc susține securitatea energetică a Republicii Moldova”.

La 4 martie 2015 a început oficial exportul de gaz românesc spre Republica Moldova, rezultat al unui proiect de cooperare cu profunde semnificații bilaterale, dar și europene.

Aș dori să marchez și să salut cu căldură această reușită a României și a Republicii Moldova, a guvernelor de la București și Chișinău, care vine în întâmpinarea necesităților reale în materie de securitate energetică ale Republicii Moldova și cetățenilor săi.

Acest proiect esențial de interconectare energetică Republica Moldova–România și Uniunea Europeană a fost posibil grație eforturilor celor două guverne și sprijinului Comisiei Europene, materializate mai întâi prin inaugurarea, la 27 august 2014, a gazoductului Iași–Ungheni, în prezența premierilor român și moldovean, Victor Ponta și, respectiv, Iurie Leancă, la acel moment, dar și a comisarului european pentru energie, Günther Oettinger.

Acest proiect, care ar putea elimina gradual monopolul gazului rusesc pe piața din Republica Moldova, înseamnă azi gaz românesc exportat în Republica Moldova, semnificativ mai ieftin decât cel rusesc și, respectiv, un sprijin important pentru securitatea energetică a acestei țări.

Prioritatea pentru perioada următoare o reprezintă realizarea celui de-al doilea segment al gazoductului, Ungheni–Chișinău, cu o contribuție bugetară românească semnificativă și, sperăm, una mai consistentă a Comisiei Europene.

Acest lucru s-ar încadra în logica firească a relației dintre Uniunea Europeană și un stat asociat, Republica Moldova, care a progresat constant în ultimii ani și care și-a fixat drept obiectiv politic integrarea europeană.

Vorbim, în ultimă instanță, de un proiect vital pentru asigurarea securității naționale, într-un context regional de securitate modificat radical de criza ruso-ucraineană.

Aș dori să închei această declarație reafirmând rolul României de principal susținător al Republicii Moldova pe traseul său european, precum și așteptările ca Summitul de la Riga al Parteneriatului Estic al Uniunii Europene din luna mai anul curent să confirme aspirațiile europene legitime ale Chișinăului.

Mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi se intitulează „Renunțați la o sală de sport într-un sat fără elevi și salvați viețile unor copii!”.

Ce țară este aceea în care vedem zilnic – la televizor, în ziare, pe paginile de socializare – copii bolnavi care au nevoie de donații materiale pentru a fi salvați? Ce țară este aceea care nu vrea să-i salveze? De ce întreb asta? Pentru că este simplu: fonduri există pentru astfel de cazuri, trebuie doar direcționate acolo unde este nevoie.

Haideți, stimate Guvern, de orice culoare politică, să nu mai facem săli de sport în sate părăsite, stadioane acolo unde nu sunt echipe de fotbal, patinoare acolo unde nu vor fi niciodată clienți... și pot continua așa până epuizez tot timpul dedicat declarațiilor politice. Repet, haideți să salvăm copiii aceștia bolnavi, care au nevoie de bani pentru tratamente costisitoare și care apelează la bunătatea celor care sunt sensibilizați de drama pe care o trăiesc!

Merg chiar mai departe și deschid subiectul faimosului formular E112, accesibil numai unora, în urma unor eforturi supraomenești pentru a-l obține.

Nu, nu mai putem accepta faptul că nu sunt bani la buget care să acopere tratamentele, în baza formularului E112, pentru cei pentru care nu există tratament în România. Nu atâta timp cât aruncăm milioane de euro pe fereastră în investiții care nu folosesc nimănui. Este un cinism sinonim cu genocidul, căci, oricât de dur ar suna, ne omorâți cu indiferența, cu nepăsarea și bătaia de joc de banii publici.

Mi-ar plăcea ca această declarație politică s-o citesc la Palatul Victoria, nu aici, în Parlament, unde rar văd picior de ministru interesat de ceea ce avem să-i spunem. Dar, chiar și așa, îi întreb pe guvernanți cât mai au de gând să stea pe margine și să admire generozitatea celor care donează pentru cei bolnavi, cât mai participă plini de ei la teledonuri și alte campanii care ajută persoanele care au nevoie de tratamente în străinătate, în loc să își respecte fișa postului, prin simpla cheltuire rațională a banului public, prin alocarea fondurilor acolo unde lista de priorități o cere.

Eu sper că nu vom mai fi obligați mult timp să fim martorii acestui spectacol grotesc și că, în ciuda faptului că suntem la mult timp după al doisprezecelea ceas, România se va face bine. Suntem în Uniunea Europeană, în secolul al XXI-lea, este cazul să nu ne mai condamnăm bolnavii la tratament de Ev Mediu și la atitudine deplorabilă din partea statului.

Așadar, stimați colegi din toate partidele, când mai vedeți un copil sau un adult bolnav care vă cere ajutorul, fiți generoși, dar nu uitați că România are bani pentru el, însă sunt cheltuiți sau aruncați în altă parte!

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule senator.

O invit la microfon pe doamna senator Doina Silistru.

Se pregătește domnul senator Eugen Durbacă.

Domnul Eugen Durbacă se pregătește.

Vă rog.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică mi-am intitulat-o „8–9 Martie și 44 de... dosare!”.

Stimați colegi,

Pentru început, urările.

Doamnelor din toată țara, „La mulți ani!”, sănătate și putere de muncă! Iar domnilor, astăzi – pentru că astăzi, prin convenție, este ziua lor –, le doresc gânduri bune și... să nu încurce numărul paharelor. S-a mai întâmplat, de-asta spun. Cel mai bine e să le servească în ordine, începând cu primul, asta dacă le permite... „constituția” sau, dacă sunt firi mai slabe, predispuse la reverii, să se abțină. Tot o „constituție” – cea a bunului-simț – le recomandă acest lucru.

De ce am făcut trimitere la sărbătoarea bărbatului, lăsând la o parte mai frumoasele și nobilele sărbători ale lui 1 și 8 Martie? Pentru că, băute în avans, cele 44 de pahare fac ravagii. Gândiți-vă că în politică e ca la volan. Nu poți conduce dacă ai „gustat” ceva. Deși, se vede treaba, păstrând contextul, e plină țara asta de lideri cu alcoolemii care ar face invidioase partidele mici.

Apropo de partide mici, și nu numai: spune domnul Traian Băsescu, metamorfozat în lider informal și eminență cenușie a Partidului Mișcarea Populară, că e greu să crești copii. La binișor peste 60 de ani, asta da revelație! De aici, probabil, și dorința bruscă de a dubla indemnizația mamelor.

## Stimați colegi,

Amintiți-vă istoria recentă a tăierilor de venituri, drepturi și indemnizații, între care și ale copiilor și mamelor, și reevaluați declarația fostului președinte al statului. Cu atât mai plină de fariseism îmi pare aceasta cu cât a fost făcută în fața unor femei. De unde, trag eu concluzia, și femeilor, fie că e sau nu ziua lor, uneori e bine să le iei din mână cupa de șampanie.

Ce înțeleg eu din astfel de declarații?

1. E posibil ca domnul Traian Băsescu să creadă că poporul are o memorie scurtă. Nu e deloc așa, dar asta nu pare să-l deranjeze.

2. Domnul Traian Băsescu este sincer în ceea ce spune și trebuie sprijinit să își crească netulburat nepoții. Să-l ajutăm deci să fie bunic și să-i dorim liniște. Nu de alta, dar, la cum se anunță viitorul, plin de suspiciuni, deocamdată, la adresa apropiaților Domniei Sale, n-ar fi exclus să mai bifăm o sărbătoare în calendarul informal al poporului: 44 de... dosare.

Ați greșit, doamnă senator. 44 de pahare, nu 44 de dosare.

Mulțumesc.

Îl invit la microfon pe domnul senator Eugen Durbacă. Se pregătește domnul senator Marcel Bujor. Vă rog, domnule senator, aveți cuvântul.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Domnilor colegi,

Declarația politică a mea se intitulează „Situația sistemului de irigații din județul Galați”.

În România, până în anul 1990, s-au realizat vaste lucrări de îmbunătățire funciară: 3,2 milioane de hectare de irigații, 3,1 milioane de hectare desecări și 2,2 milioane de hectare lucrări de combatere a eroziunii solului, care, prin efectul lor, constituiau un sistem de importanță strategică națională.

Suprafața totală amenajată pentru irigat în județul Galați în 1990 era de 144.314 hectare.

În județul Galați, fiind caracterizat de un climat preponderent secetos, se impunea cu acuitate aplicarea irigațiilor pe întreaga suprafață amenajată.

Până în anul 1989, pentru întreaga suprafață amenajată se încheiau contracte și se iriga integral, aplicându-se peste cinci udări, cu norme de irigații de peste 2.500 de mii de metri cubi la hectar.

Făcând o analiză a suprafeței irigate, începând cu anul 1990 se observă o scădere continuă a acestora, sectorul de irigații având foarte mult de suferit în perioada 1990–2000, când statul nu a mai acordat atenția cuvenită acestui sector.

Din lipsa fondurilor bănești ale deținătorilor de teren amenajat, în condițiile în care prețul de contractare și de achiziție al produselor agricole este același pentru toți, rezultă, evident, inaccesibilitatea la irigat a acelor suprafețe deservite de treptele superioare de pompare.

Statul a acordat, în perioada 2007–2009, sume imense pentru repunerea în funcțiune a amenajărilor de irigații predate Organizației Udătorilor Agricoli din România. Până la sfârșitul anului 2009, în corelație cu suprafețele contractate și cu volumul de apă folosit pentru irigații, organizațiile au primit alocații bugetare ce s-au folosit pentru:

– asigurarea pazei amenajărilor;

- execuția lucrărilor de întreținere și reparații în

- amenajările proprii;

- plata consumului de energie electrică pentru stațiile de

- pompare proprii;

– achitarea unui procent de 80% din costul lucrărilor de întreținere și reparații incluse în tarifele anuale;

– 90% din costul tarifului cu pomparea apei – tariful de livrare.

Se poate constata o ușoară creștere a suprafețelor contractate și irigate în 2009 față de 2007, și anume: 47.706 hectare în 2009 și 35.116 hectare în 2007.

După anul 2010, când au fost retrase subvențiile pentru activitatea de irigații, suprafețele contractate și irigate – udarea I – au fost din ce în ce mai mici, astfel încât, în 2014, s-a ajuns la 11.000 de hectare irigate.

Mulțumesc. În prezent, suprafața posibil de irigat, din punctul de vedere al ANIF-ului, este de 114.230 de hectare.

Închei această declarație cu speranța acordării unei atenții mai mari sistemului de irigații, în vederea refacerii acestuia, și a acordării unor subvenții pentru energia electrică necesară pompării apei.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule senator. Îl invit la microfon pe domnul senator Marcel Bujor. Se pregătește domnul senator Leonardo Badea. Vă rog, domnule senator.

Mulțumesc, domnule președinte.

Titlul declarației politice: „Adunarea Popoarelor din Kazahstan – modelul unității și armoniei interetnice”.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Membrii Comisiei românilor de pretutindeni din Senatul României au avut, în data de 3 martie, o întrevedere cu Excelența Sa domnul Daulet Batrashev, ambasadorul Republicii Kazahstan, și o delegație a Parlamentului Republicii Kazahstan, condusă de domnul Serik Akylbai, președintele Comisiei de legislație constituțională, sistem judiciar și organe de aplicare a legii din Senatul Republicii Kazahstan.

Discuțiile au vizat tendința ascendentă a relațiilor dintre Kazahstan și România, precum și situația comunității românești din Kazahstan, în contextul în care, la recensământul din 2010, în Republica Kazahstan în grupa etnică români/moldoveni s-au înregistrat 21.054 de persoane.

După întrevederea cu delegația din Republica Kazahstan, am participat la conferința cu tema „Adunarea Popoarelor din Kazahstan – modelul unității și armoniei interetnice”, conferință organizată în parteneriat cu Camera Deputaților, Ambasada Republicii Kazahstan în România și Institutul de Relații Internaționale și Cooperare Economică.

Adunarea Popoarelor din Kazahstan, constituită de către președintele Republicii Kazahstan, este o structură de stat ce apără drepturile tuturor minorităților naționale. Republica Kazahstan este casă părintească pentru reprezentanții a 140 de grupuri etnice și a 17 confesiuni religioase. De aceea, instituția Adunării Popoarelor din Kazahstan este un unic exemplu de consimțământ intercultural, interconfesional și de asigurare a toleranței.

Anul 2015 marchează 20 de ani de la înființarea Adunării Popoarelor din Kazahstan, modelul kazahstanez de integritate, unitate, pace și înțelegere reprezentând la ora actuală un model pentru întreaga lume.

Președintele Republicii Kazahstan îndeamnă poporul către unitate și stabilitate: „Înțelegerea dintre persoanele de etnii diferite reprezintă oxigenul vital. Trebuie să avem singuri grijă de unitatea noastră și de înțelegerea dintre etnii.” Un discurs din care se pot inspira și liderii altor țări, întrunirea poporului kazah devenind un model euro-asiatic unic de dialog al culturilor.

Am fost surprins de numărul mare de români care trăiesc pe teritoriului Kazahstanului. Majoritatea acestora provin din regiunile istorice românești Basarabia și Bucovina de Nord, astăzi trăind dispersate în regiunile din nordul Kazahstanului, regiuni unde au avut loc deportările și trimiterile la muncă forțată de către regimul sovietic în perioada celui de-al Doilea Război Mondial.

Complet integrați în viața Kazahstanului, românii se bucură de reprezentare în Adunarea Popoarelor din Kazahstan, au înființat societăți culturale românești, ce beneficiază de sprijinul statului kazahstanez pentru a-și păstra specificul național, tradiția și limba. Kazahstanul i-a primit pe românii prigoniți de regimul sovietic, le-a oferit dreptul la educație și locuri de muncă. Românii pot vorbi liber limba română, își pot apăra interesele și își pot păstra nestingheriți tradițiile.

Dacă punem în discuție Ungaria, Ucraina sau Serbia, remarcăm faptul că minoritatea română nu beneficiază de drepturile pe care Kazahstanul le garantează minorităților sale și sper ca în viitor astfel de state să se inspire din modelul kazahstanez de asigurare a armoniei interetnice și interconfesionale.

Comunitatea românească este una reprezentativă, păstrează frumoasele noastre tradiții populare românești și beneficiază de ospitalitatea kazahă.

Închei declarația politică, mulțumind pentru acest sprijin constant acordat minorității românești din Kazahstan și apreciez relația bilaterală în acest sens ca fiind una exemplară.

Vă mulțumesc.

## Mulțumesc, domnule senator.

Îl invit la microfon pe domnul senator Leonardo Badea. Se pregătește domnul senator Viorel Grigoraș. Vă rog, domnule senator, aveți cuvântul.

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică pe care o susțin se intitulează „Nevoia de a susține și acționa pentru dezvoltarea infrastructurii județului Dâmbovița”.

Dragi colegi,

Așa cum se spune, „un drum fără obstacole nu duce undeva”. Tocmai de aceea, haideți să prezint o temă caracteristică unui drum cu obstacole.

Odată cu asumarea destinului de senator al județului Dâmbovița, am înțeles să duc în Parlamentul României toate eforturile și atuurile de care sunt capabil pentru ca acest județ să poată avea o șansă mai mare la dezvoltare decât s-a întâmplat până acum. Nu caut vinovați istorici și nici nu cred că e productiv să ne epuizăm în astfel de ținte. Modul de a gândi lucrurile are de-a face cu aflarea soluțiilor, și nu a cauzelor.

Unul dintre punctele centrale dedicate acțiunilor de promovare a intereselor acestui județ vizează dezvoltarea urgentă a infrastructurii de transport, pe trei priorități concrete:

– modernizarea DN7 Bâldana–Titu pe patru benzi; – modernizarea DN71 Bâldana–Târgoviște, patru benzi, cu perspectiva continuării până la Sinaia;

– readucerea în circuit a rutelor feroviare Târgoviște–Ploiești și Târgoviște–Pietroșița.

Sunt obiective care s-au repetat însutit, înmiit până acum, uneori cu multă convingere, alteori doar pentru a acoperi cu fumigene de cuvinte o nepăsare durabilă, fie vorba între noi. Dar, fie și pentru că au fost într-atât de mult rostite, suntem obligați la și mai multe eforturi și capacitate de convingere.

Dezvoltarea infrastructurii de transport e componentă esențială a strategiei de dezvoltare a județului Dâmbovița. În hățișul tuturor piedicilor din trecut, județul deține încă marele avantaj pe care-l oferă încadrarea în cea mai dinamică zonă de creștere la nivel național, descrisă de perimetrul București–Ploiești–Pitești, un cadru care poate deveni, în egală măsură, o provocare și o oportunitate.

Așadar, avem la dispoziție premisele fructificării inteligente a unui context teritorial favorabil, de care depind consolidarea economică a județului, relansarea lui ca destinație turistică, existând aici un potențial imens, și, în definitiv, creșterea calității vieții pentru locuitorii acestui județ.

Pentru asta însă e nevoie de susținere și implicare, în special din partea factorilor ce reprezintă autoritățile locale și județene și a decidenților din Executiv. Acestora din urmă, reprezentanților în fapt ai Ministerului Transporturilor, le adresez și declarația de astăzi.

Nu este nici primul și nici ultimul demers pe care îl fac pentru redistribuirea atenției ministerului pe aceste priorități esențiale în viitorul județului. Mă alătur tuturor eforturilor individuale sau colective în acest sens și am disponibilitatea maximă să încercăm să mișcăm lucrurile înainte. Ne obligă nu locurile pe care le ocupăm, ele sunt trecătoare, ci un bagaj istoric și cultural, economic, educațional uriaș al județului, al municipiului Târgoviște, din punctul meu de vedere, unic în regiune. Premisele, așa cum am arătat, există și așteaptă să devină operaționale. Posibilitățile sunt reale și așteaptă să fie exploatate. Ne mai lipsește doar încrederea că, fructificând aceste atuuri, județul Dâmbovița, alături de alte județe, poate oferi bazele unui nou model de investiții și dezvoltare.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule senator.

Îl invit la microfon pe domnul senator Grigoraș Viorel. Se pregătește doamna senator Gabriela Crețu.

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Astăzi, 9 martie, nu vă voi vorbi nici despre cei 40 de mucenici, nu mă voi referi nici la cele 40 de pahare, îi las pe alții...

44.

După zone: unii cu 40, alții cu 44, după cum pot duce. Dar voi vorbi tot despre ziua de 9 martie.

„Ziua de 9 martie – Ziua deținuților politici anticomuniști din perioada 1944–1989”

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Prin Legea nr. 247 din 5 decembrie 2011, 9 martie a fost declarată Ziua deținuților politici anticomuniști din perioada 1944–1989.

Deținut politic este acea persoană arestată, judecată și condamnată la pedeapsa cu închisoarea pentru convingerile și activitățile sale politice. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România a comunicat că, în timpul regimului comunist, în România au fost 44 de penitenciare principale și 72 de lagăre de muncă forțată destinate deținuților politici. În acestea au murit 800.000 de oameni.

Autoritățile comuniste din România au încercat să se apropie de statele occidentale, astfel că au fost adoptate decretele nr. 776/1963, nr. 176 și nr. 411 din 1964, prin care au fost eliberați deținuții politici anticomuniști. Cu toate acestea, deținuții au fost urmăriți de Securitate prin metode diverse, folosindu-se de informatori sau de rude ale acestora.

Din păcate, niciunul dintre deținuții politici rămași în viață nu a fost plătit pentru munca depusă în închisori sau în lagăre în perioada comunistă.

Am tot respectul față de acești oameni care nu au renunțat la crezul lor și au suferit pentru că au avut curajul să se împotrivească sistemului comunist.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Mulțumesc, domnule senator.

O invit la microfon pe doamna senator Gabriela Crețu. Și mai așteptăm colegi.

Aveți cuvântul, doamnă senator.

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea de astăzi se numește „Încă un munte de flori peste indiferența noastră!”.

Stimați colegi absenți,

Cu florile de ieri, 8 Martie, cei care le-ați dăruit v-ați mai spălat pentru un an păcatele. Păcatul indiferenței și păcatul discriminării.

Ca și anul trecut, ca și acum 20 de ani, femeile, cele multe, cele fără privilegii, aproape lipsesc de pe agenda publică. Nici statutul social, economic sau politic, nici condiția femeii nu sunt preocupante pentru ceilalți. Adesea, nici pentru ele însele, că au prea multe griji ca să se mai ocupe și de asta.

Cei care cred că drepturile omului nu sunt doar vorbe în vânt, bune de abătut atenția de la realitatea ne-drepturilor și nedreptăților, se sperie. La noi femeile par rareori considerate cetățeni care se confruntă cu probleme specifice pe care politici publice consecvente ar trebui să le soluționeze.

Nu este evidentă nici ideea că ele sunt parte a electoratului, care trebuie convins cu argumente să aleagă pe unul sau pe altul. Tema egalității de gen este considerată cu risc electoral și evitată cu grijă sau tratată cu glumițe, să nu supere alegătorii. Femeile nu sunt considerate alegători demni de atenție. Doar cele puține care reușesc să fie alese intră în văzul lumii. Cel mai adesea, ca purtătoare de cuvânt ale bărbaților zilei sau ca țapi ispășitori pentru relele tuturor, după caz.

Grav este că nu contează orientarea politică, genul sau etnia. Indiferența, atitudinea discriminatorie, precum și limbajul, care trădează acest lucru, sunt general răspândite. Discursul de bărbat din etnia majoritară și clasă superioară îl poți auzi la unele femei bine poziționate social, la romii integrați, dar și la oamenii săraci, lipsiți de oportunități ei înșiși. Din păcate, prea adesea, și în Senatul României, stimați colegi. Ideea că cei care întâmpină dificultăți împărtășesc, într-un fel sau altul, aceeași soartă nu este prezentă. Violența asupra femeilor nu revoltă decât puține voci în spațiul public. Nici nu e recunoscută cu glas tare, pentru că ar strica imaginea românilor, într-un fel.

Faptul că nu există discriminare fără cei care discriminează este logic, dar că ignorăm realitățile supărătoare este grav. Acest lucru trebuie denunțat. Femeile nu pot trăi în România ca și cum n-ar fi și țara lor, ar fi doar a bărbaților, care, eventual, fac ceva pentru ele: le promovează, le sprijină, le ajută... O schimbare mai de profunzime este necesară.

Mașinăria socială este, din păcate, greu de mișcat. Reglementările care există – multe există deja, le-am făcut noi – sunt imperfecte în formă, inaplicabile în conținut sau neaplicate în fapt. Adesea fără bugetele necesare, ca mai toate legile din țara asta. Mai mult însă decât alte legi, reglementările privind egalitatea dintre femei și bărbați ascund adevăratele probleme, le machiază, le deghizează, în loc să le rezolve.

Poate că cel mai frumos gest de 8 Martie ar fi să ne angajăm cu toții să le facem să funcționeze. Și mai frumos încă de 8 Martie ar fi să le ascultăm vocea și să le înțelegem dorințele. În atmosfera belicoasă pe care o cultivăm în ultimul timp, există o dorință comună tuturor femeilor. Fiți siguri că ele vor pace. Așa cum spunea poetul, ele nu mai vor să fie mame de eroi, căzuți pentru cauzele altora, vor copii-oameni vii.

Mulțumesc.

Vă mulțumesc, doamnă senator. Mai așteptăm colegi.

DUPĂ PAUZĂ

Intrăm la punctul 2 pe ordinea de zi, întrebări și interpelări adresate Guvernului.

O să rog cavalerii, domnii, pentru că astăzi sunt 44 de pahare, să dea acceptul ca doamna senator Cristiana Irina Anghel să ia cuvântul.

Se pregătește domnul senator Durbacă, că a fost primul aici și nu vreau să...

O primă întrebare adresată domnului ministru al apărării naționale, Mircea Dușa, și domnului ministru al afacerilor interne, Gabriel Oprea, referitoare la „Legea pensiilor militare”.

În „Programul legislativ al Guvernului României pentru 2014 – principalele reglementări” din ianuarie 2014, la pagina 5, la punctul 3 se face vorbire despre un proiect de lege privind statutul cadrelor militare, gradaților și soldaților, inițiator – MApN, prioritate legislativă, iar la punctul 4 se face vorbire despre Proiectul de lege privind pensiile militare de stat, inițiator – MApN, prioritate legislativă, prima sesiune 2014, martie 2014 – subliniez, martie 2014! –, cu motivarea: „Proiectul de lege instituie reglementări prin care se revine, în principal, la regulile care caracterizau sistemul pensiilor militare de stat, în mod similar cu sistemul de pensii militare din statele membre NATO.”

Suntem în martie 2015, poate sunt eu ignorantă și nu știu să mă informez corect, dar nu știu de existența unor asemenea proiecte înregistrate la Parlament.

Având în vedere prevederile actuale, care discriminează militarii în raport cu alte categorii de pensionari, dar și discriminarea dinăuntrul categoriei (ofițeri care au pensii mai mici decât subordonații lor, doar pentru că au ieșit la pensie anticipat, iar guvernarea anterioară a considerat legal ca pensia să nu mai fie reîntregită la împlinirea vârstei standard de pensionare);

Având în vedere promisiunile electorale;

Având în vedere depășirea termenului liber asumat cu un

an,

Vă întreb, cu tot respectul, domnule ministru: când vă veți respecta cuvântul dat?

Vă învederez faptul că, deși nu sunt specialist în domeniu, în cazul în care nu vom avea înregistrată la Parlament mult-trâmbițata lege luna aceasta, adică în martie 2015, voi depune eu o inițiativă legislativă.

Militarii (în rezervă și în retragere) merită respectul nostru, al tuturor, și tergiversarea de ani a soluționării problemelor lor, din punctul meu de vedere, este inacceptabilă.

Cu aleasă considerație, Cristiana Irina Anghel, senator. Doresc răspuns în scris și oral.

A doua întrebare este adresată domnului președinte al Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei.

Întrebarea este pe patru pagini, nu cred că voi citi toate cele patru pagini, pentru că poate fi studiată și pe site-ul Senatului.

Obiectul întrebării: „Este corectă, morală și legală facturarea consumului de energie electrică și facturarea consumului de gaze pentru consumatorii casnici?!

Explicați-mi, vă rog, cum trebuie să interpreteze un consumator casnic o factură la energie electrică și una la gaze.”

Domnule președinte,

Conform statutului ANRE: „Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei, denumită în continuare ANRE, este autoritate administrativă autonomă, cu personalitate juridică, sub control parlamentar, finanțată integral din venituri proprii, independentă decizional, organizatoric și funcțional, având ca obiect de activitate elaborarea, aprobarea și monitorizarea aplicării reglementărilor obligatorii la nivel național necesare funcționării sectorului și pieței energiei electrice, termice și a gazelor naturale în condiții de eficiență, concurență, transparență și protecție a consumatorilor.” Recunosc, nu sunt expert în domeniu. Dar zeci de articole din presă și tot atâtea știri din media fac vorbire despre abuzurile la care sunt supuși cetățenii României, facturile mari la curentul electric și la gaze fiind mărite arbitrar din cauza comisioanelor imense practicate de companiile din domeniu.

Ponderea costurilor de operare a rețelelor electrice în prețul total al energiei plătite de populație este uriașă, fapt confirmat de două rapoarte, unul realizat de BCR, celălalt de Consiliul Concurenței.

Sunt bani care se duc la distribuitori și transportator, aceștia profitând de monopolul natural pe piață și de faptul că au o activitate reglementată.

Și chiar dacă, la nivel de trai, România se situează printre ultimele locuri în Uniunea Europeană, la cheltuielile cu transportul și distribuția se află printre primele.

Studiul BCR arată că tarifele de distribuție și furnizare reprezintă 49% din prețul energiei plătite de consumatorii casnici, iar transportul 5%.

În schimb, investigația de piață realizată de Consiliul Concurenței arată că ponderea costurilor de operare a rețelelor era, la nivelul anului 2013, de 58%, exceptând taxele.

Și voi spune concluzia.

Ce este adevărat din tot ceea ce se spune și se scrie? Ce face ANRP pentru a-l proteja pe cetățean de aceste abuzuri inimaginabile într-un stat membru al UE? De ce nu se emit facturile lunar? Și acesta este un motiv de frustrare pentru consumatori.

Cu respect, Cristiana Irina Anghel, senator.

Interpelarea, pentru domnul Viorel Victor Ponta, premier, Guvernul României.

Obiectul interpelării: „Sesizarea unei posibile vulnerabilități la adresa siguranței naționale prin înființarea, la inițiativa sectorului bancar românesc, a unui așa-zis birou de credit, de fapt, o simplă societate comercială, în baza doar a unui aviz al fostului președinte al Autorității Naționale pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal și fără niciun control din partea instituțiilor statului sau a societății civile”.

Domnule premier,

Vă sesizez o posibilă vulnerabilitate la adresa siguranței naționale prin înființarea, la inițiativa sectorului bancar românesc, a unui așa-zis birou de credit, de fapt, o simplă societate comercială, în baza doar a unui aviz al fostului președinte al Autorității Naționale pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal și fără niciun control din partea instituțiilor statului sau a societății civile.

Menționez că, după umila mea părere, o simplă decizie a unui președinte vremelnic al unei instituții nu poate reprezenta bază legală atunci când se gestionează datele cu caracter personal a milioane de conturi de către o societate comercială, fără niciun fel de garanție.

Având în vedere faptul că ocrotirea dreptului la viață privată este obiectivul Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal;

Având în vedere poziția instituției, care se întemeiază pe prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, ale Directivei 95/46/EC privind protecția persoanelor fizice referitoare la prelucrarea datelor personale, ale Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, ale art. 26 din Constituția României, ale principiilor de prelucrare a datelor personale, statuate pe plan european, cât și prin legislația națională;

Având în vedere necesitatea respectării dreptului persoanelor de a nu fi supuse unor decizii individuale automate, de natură a evalua aspecte precum credibilitatea sau solvabilitatea;

Având în vedere că societatea comercială Biroul de credit a fost înființată la inițiativa sectorului bancar românesc, prin urmare este o inițiativă a sectorului privat, care apără doar interesele acestui sector;

Având în vedere faptul că acest birou gestionează atât date negative, cât și pozitive;

Având în vedere că biroul este unul singur și are poziție de monopol;

Având în vedere numărul imens (peste 9 milioane) de conturi gestionate fără controlul niciunei instituții a statului;

Luând în considerare riscurile pentru viața intimă, familială și privată a persoanelor fizice, prezentate de prelucrarea datelor cu caracter personal prin mijloace automatizate, de natură a evalua aspecte precum credibilitatea sau solvabilitatea;

Având în vedere că operațiunile realizate asupra datelor cu caracter personal incluse în sistemele de evidență de tipul birourilor de credit constituie prelucrare de date cu caracter personal supuse prevederilor Legii nr. 677/2001, modificată și completată, care este susceptibilă de a prezenta riscuri speciale pentru dreptul la viață intimă, familială și privată;

Luând în considerare necesitatea asigurării unei protecții eficiente a drepturilor persoanelor ale căror date cu caracter personal sunt supuse prelucrării în cadrul sistemelor de evidență de tipul birourilor de credit, datorită naturii datelor prelucrate și scopului prelucrării acestor date, pentru evitarea producerii unor abuzuri în activitatea de înscriere a datelor personale în sistemele de evidență de tipul birourilor de credit care pot produce efecte asupra unui număr considerabil de cetățeni;

Având în vedere că „Biroul de credit este operațional din data de 16 august 2004 și, în prezent, gestionează date negative și pozitive, date referitoare la fraudulenți și inadvertențe, provenite din surse bancare și non-bancare”, deși Decizia nr. 105 a fost emisă în data de 15 decembrie 2007, prin urmare acest birou și-a început activitatea printr-o fragrantă încălcare a legislației naționale și europene;

Având în vedere că o societate comercială gestionează o listă cu fraudulenți;

Având în vedere faptul că o societate comercială gestionează o listă cu date privind săvârșirea de infracțiuni;

Având în vedere abuzurile acestui așa-zis birou de credit și ale băncilor, societăți private, comise împotriva consumatorului român;

Având în vedere faptul că, din data de 13 noiembrie 2013, la această imensă bază de date au acces și societățile financiare nonbancare (înfrângându-se, astfel, confidențialitatea bancară); Având în vedere faptul că se invocă drept garanție Protocolul privind schimbul de informații dintre Banca Națională a României și Biroul de credit, încheiat la data de 6.09.2006, deși avizul ANPDCP datează din 2007 (mai mult, Banca Națională a României neagă existența unui astfel de protocol),

Vă rog să investigați și să luați măsurile legale care se impun, adică interzicerea activității acestei societăți comerciale și transferul bazei de date la BNR, singura îndrituită de lege să gestioneze un astfel de birou.

Cu aleasă considerație, Cristiana Irina Anghel, senator. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, doamnă senator.

Îl invit la microfon pe domnul senator Eugen Durbacă. Se pregătește domnul senator Alexandru Cordoș. Vă rog, domnule senator. Poftiți.

Domnule președinte de ședință, Domnilor colegi,

Interpelarea mea este adresată domnului prim-ministru Victor Ponta, iar obiectul interpelării este: „Măsurile necesare a se lua pentru rentabilizarea SC Arcelor Mittal – Galați”.

## Domnule prim-ministru,

Societatea comercială Arcelor Mittal – Galați vă solicită să dispuneți elaborarea unor măsuri pentru rentabilizarea metalurgiei din România, care se referă la următoarele:

– În primul rând, la ajustarea schemei de sprijinire a producătorilor de energie regenerabilă (eoliană și solară), în sensul reducerii, pe mai departe, a eforturilor marilor consumatori, principalii finanțatori ai acestor scheme. Primul pas care a fost făcut de Guvern este de apreciat, dar se așteaptă și alte măsuri pozitive. Taxa de cogenerare trebuie scăzută sau eliminată pentru marii consumatori.

– De asemenea, crearea unui nou produs în comercializarea de energie, energie pentru marii consumatori industriali, al cărui preț să fie negociat în funcție de volumul de energie cumpărat, de durata contractului de cumpărare, de modul de livrare și consum, dar și de modalitatea de plată. Acest tip de contracte ar permite, pe de o parte, producătorilor de energie să atragă fonduri importante, iar, pe de altă parte, consumatorii vor putea să-și elaboreze strategii pe termen lung.

Față de cele de mai sus, se dorește reducerea suprataxării energiei electrice, avându-se în vedere prețul mare pe care marii consumatorii îl plătesc pentru sprijinirea energiei regenerabile.

Vă mulțumesc.

## Vă mulțumesc, domnule senator.

Îl invit la microfon pe domnul senator Alexandru Cordoș. Se pregătește domnul senator Mario Ovidiu Oprea. Vă rog, domnule senator.

Mulțumesc, domnule președinte.

Interpelarea este adresată domnului Darius Bogdan Vâlcov, ministrul finanțelor publice.

Obiectul interpelării: „Plata impozitului pe imobilele închiriate”.

## Stimate domnule ministru,

În urma întâlnirilor avute la nivelul local și național cu reprezentanții unor organizații nonguvernamentale, au rezultat o serie de întrebări, propuneri și solicitări referitoare la modul de desfășurare a activității acestor organizații.

Una dintre întrebări este legată de faptul că, deși nu este precizat în contractul de închiriere, plata impozitului pe clădirile închiriate pentru desfășurarea activității a revenit ONG-urilor. Mai mult, autoritățile locale le-au transmis decizii de impunere din urmă a plății acestui impozit.

Normal ar fi ca plata impozitului pe cădire să revină proprietarului, nu chiriașului, dacă nu este trecut explicit în contractul de închiriere acest lucru.

Stimate domnule ministru, cunoscând preocupările dumneavoastră legate de implementarea unui sistem fiscal eficient, de natură să sprijine dezvoltarea acestor componente necesare economiei românești, vă rog să-mi precizați care este punctul de vedere al Ministerului Finanțelor Publice referitor la această situație și care vor fi precizările noului Cod fiscal în acest sens.

Solicit răspuns în scris.

Domnule președinte, îmi permiteți și întrebarea?

Vă rog, domnule senator.

## Mulțumesc.

Este adresată doamnei Rovana Plumb, ministrul muncii,

familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice.

Obiectul întrebării: „Noua lege a salarizării”. Stimată doamnă ministru,

În urma întâlnirilor avute la nivel local și național cu reprezentanții unor sindicate, au rezultat o serie de nemulțumiri, întrebări, propuneri și solicitări referitoare la salarizarea personalului și la criteriile de ierarhizare aplicate angajaților din sistemul bugetar.

Stimată doamnă ministru, cunoscând preocupările dumneavoastră legate de asigurarea unei soluții optime de salarizare pentru toți angajații, vă rog să-mi răspundeți care este stadiul elaborării unei noi legi a salarizării.

Solicit răspuns în scris. Domnule președinte,

Mai am o întrebare, dacă sunteți de acord.

Vă rog.

## Mulțumesc.

Este adresată domnului Nicolae Liviu Dragnea, ministrul dezvoltării regionale și administrației publice.

Obiectul întrebării: „Asfaltarea drumurilor din județul Cluj”. Stimate domnule ministru,

În anul 2015, bugetul alocat județului Cluj a scăzut cu aproximativ 30% față de cel din 2014. Cel mai mult va avea de suferit capitolul investiții și în special asfaltarea drumurilor județene.

Pentru acest an sunt alocate sume pentru asfaltarea a 109 kilometri de drumuri județene, însă în județul Cluj mai există peste 130 de kilometri de drumuri județene cu o stare de deteriorare avansată din cauza traficului intens, care necesită lucrări de reparații și asfaltare.

Stimate domnule ministru, cunoscând preocupările dumneavoastră pentru eficientizarea activității administrației publice județene, vă rog să-mi răspundeți: cum va sprijini Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice administrația județeană Cluj în reabilitarea drumurilor județene?

Solicit răspuns în scris.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Vasile Nistor:**

Vă mulțumesc, domnule senator.

Îl invit la microfon pe domnul senator Mario Ovidiu Oprea. Și mai așteptăm.

## **Domnul Mario Ovidiu Oprea:**

Mulțumesc, domnule președinte.

Întrebarea este adresată domnului Nicolae Bănicioiu, ministrul sănătății.

Obiectul întrebării îl reprezintă: „Birocrația dusă până la absurd în Ministerul Sănătății”.

Domnule ministru,

Suntem zilnic martorii unor cazuri mediatizate, care ne pun în fața incapacității sistemului de sănătate românesc de a face față provocărilor diverse. Dar unele situații frizează absurdul de-a dreptul, cum este cazul bolnavilor de distrofie musculară, care nu pot beneficia de aparatele de ventilație artificială, incluse de un an de zile în lista celor decontate. Motivul? Ministerul Sănătății nu a precizat până acum specialitatea medicului care poate prescrie folosirea acestui aparat. Această „scăpare” a ministerului pe care-l conduceți costă scump, având în vedere că prețul unui aparat este de aproximativ 7.000 de euro, iar majoritatea bolnavilor de distrofie musculară nu și-l pot permite. Este cazul unui tânăr din Craiova, care așteaptă ca angajații ministerului să facă un minim efort care să-i ușureze viața.

Veți fi de acord cu mine că este inacceptabil să acordați gratuitate pentru un aparat care salvează vieți, ca, mai apoi, să vă pierdeți în birocrație și proceduri timp de un an de zile și totul să devină o bătaie de joc.

Iată de ce vă rog să investigați această situație, să dispuneți măsurile care se impun și să precizați când vor beneficia efectiv bolnavii de distrofie musculară de aparatele de ventilație artificială gratuit, conform prevederilor legale în vigoare.

## Aștept răspuns în scris.

## Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule senator.

Așteptăm un sfert de oră, sfertul academic. Dacă nici după un sfert de oră un alt coleg nu se prezintă să susțină declarație politică, întrebare sau interpelare, vom da citire listelor și le vom considera depuse.

## **Domnul Vasile Nistor:**

Așa cum am promis, am așteptat sfertul academic. Nu a mai apărut niciun coleg. Deci vom citi lista cu colegii care au făcut declarații politice, întrebări și interpelări.

Începem cu declarațiile politice:

– Firea Gabriela, Lazăr Sorin, Valeca Șerban, Mohanu Nicolae, Fifor Mihai, Constantinescu Florin, Popa Florian, Mocanu Victor, Donțu Ovidiu – Grupul parlamentar al PSD;

– Luchian Dragoș, Tișe Alin, Nicoară Marius, Oprea Dumitru, Tătaru Nelu, Pașcan Marius, Ghilea Găvrilă – Grupul parlamentar al PNL;

– Nistor Vasile – Grupul parlamentar liberal-conservator.

Declarația politică se intitulează „Demagogia PNL afectează România pe plan extern”.

După ce a încercat, fără succes – dar noi apreciem efortul! –, să facă opoziție constructivă, propunând publicului un program alternativ de guvernare, care s-a dovedit a fi doar un document însăilat de mântuială, care a primit critici inclusiv din interiorul propriului partid, vechiul PDL, ascuns sub sigla noului PNL, revine la singurul lucru la care se pricepe, la opoziția distructivă.

Nu știm cu exactitate ce și pe cine vor liberalii să pună în loc, dar obsesia lor de a dărâma Guvernul Ponta devine, pe zi ce trece, maladivă. Din păcate pentru ei, dar din fericire pentru țară, încercările lor sunt din ce în ce mai ridicole și, pe cale de consecință, sortite eșecului. După ce săptămâna trecută au atacat cu o moțiune simplă domeniul muncii și protecției sociale, gestionat de unul dintre cei mai performanți miniștri ai Cabinetului, gherila liberală continuă cu o anunțată moțiune pe tema absorbției fondurilor europene.

În acest caz, ipocrizia PNL este dublă. În primul rând, fondurile europene ar trebui să fie ultimul subiect pe care aripa „PDL” ar trebui să-l aducă în atenția publicului, dat fiind faptul că au lăsat țara, în 2012, cu un nivel de doar 7 (șapte!) % al absorbției banilor europeni, plus trei programe operaționale sectoriale blocate, în special din cauze de corupție.

În prezent, ministerul condus de Eugen Teodorovici a reușit să depășească 50% grad de absorbție și numai în luna februarie a anului curent România a încasat 460 de milioane de euro de la Comisia Europeană. Iar la acest succes au contribuit în bună măsură și cei din vechiul PNL, care acum se reped să critice rezultatele unei guvernări din care și ei au făcut parte. Aceasta este cea de-a doua măsură a ipocriziei.

De altfel, dezastrul economic din România pe care îl vestesc, pe toate vocile, liberalii nu este decât o fata morgana, ca să parafrazez din titlul moțiunii în cauză. România este o destinație din ce în ce mai sigură pentru investiții. Riscul de faliment a coborât spre 100 de puncte, la minimumul ultimilor șase ani! Rata șomajului a ajuns la 6,5%, un minimum istoric al ultimilor cinci ani, iar optimismul populației și scăderea prețurilor au crescut consumul cu peste 6 procente. Nu spun guvernanții aceste lucruri, ci surse demne de toată încrederea.

Mai mult ca sigur, și această moțiune nu va fi altceva decât un nou exercițiu de retorică pentru colegii liberali, șansele de a trece de votul Parlamentului fiind nule. Spre deosebire însă de alte demersuri similare, acest zumzăit poate produce la Bruxelles o anume consternare, pentru că nu e tocmai ușor de înțeles cum într-o țară ce se dorește a fi una civilizată principalele forțe politice nu pot face front comun atunci când vine vorba de interesele naționale, așa cum ar trebui în cazul absorbției fondurilor europene.

În loc să atace orbește Guvernul, din orice poziție și pe orice temă, liberalii ar putea să ia exemplul Germaniei, unde creștin-democrații doamnei cancelar Angela Merkel pot colabora foarte bine, în Guvernul federal, cu social-democrați precum vicepremierul Sigmar Gabriel sau ministrul de externe Frank-Walter Steinmeier, care, de altfel, se află azi la București.

Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Creșterea numărului de pacienți cu boli rare”.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

Azi, de la această tribună a Senatului, doresc vă aduc la cunoștință situația cu care se confruntă pacienții cu boli rare. La nivel european au fost identificate peste 6.000 de boli rare diferite, care afectează în mod direct viața de zi cu zi a mai mult de 30 de milioane de persoane.

Acești pacienți îi regăsim în toată lumea, numai în România trăind peste un milion de pacienți cu boli rare.

Încă din 2009, Uniunea Europeană a recomandat statelor membre că ar trebui să elaboreze orientări europene privind testele de diagnostic sau screening al populației, respectând în același timp deciziile și competențele naționale (recomandare a Consiliului privind acțiunea în domeniul bolilor rare).

Screeningul nou-născuților este procesul prin care copiii sunt verificați la scurt timp după naștere pentru o listă de tulburări care pot fi tratate, dar greu sau imposibil de detectat clinic. Programele de screening sunt adesea conduse de organisme naționale sau regionale de conducere cu scopul de a asigura screeningul tuturor copiilor născuți în jurisdicția fiecărui stat.

Practica de screening la nou-născuți variază de la stat membru la stat membru și nu există o abordare sistematică unitară la nivelul Uniunii Europene.

Având în vedere lipsa resursei umane din sistemul medical de la noi, de cele mai multe ori, persoanele cu boli rare sunt izolate și vulnerabile și au nevoie de o abordare specifică pentru a beneficia de serviciile de care au nevoie. Dar aceste dificultăți pot fi depășite prin politici corespunzătoare. Acest fenomen se întâmplă și din cauza lipsei de suficientă cunoaștere medicală și științifică, boala lor rămânând neidentificată. Aceștia sunt oamenii care suferă cel mai mult din cauza dificultăților în ce privește primirea susținerii adecvate.

Chiar dacă în acest domeniu s-au înregistrat progrese semnificative în ultimii ani, există încă numeroase probleme în ceea ce privește stabilirea unui diagnostic în timp util și corect. Un pas în față pentru îmbunătățirea acestei situații îl reprezintă crearea și acreditarea centrelor de expertiză, concepute pentru o abordare holistică a pacienților cu boli rare, pentru a asigura continuitatea îngrijirii, de la diagnosticare, tratament, terapii, servicii sociale specializate, instruire și informare, asigurând eficientizarea alocării resurselor pentru îngrijire medicală și socială.

Trebuie apreciat faptul că, începând cu anul 2014, fondurile alocate Programului de boli rare au crescut considerabil, la 105 milioane de lei, de la 69,7 milioane de lei, cât au fost alocate în 2013. Ce-i drept, aceste afecțiuni necesită și terapii costisitoare, iar faptul că anul trecut au fost incluse în program cinci noi afecțiuni explică creșterea finanțării.

Având în vedere cele menționate, fac un apel pentru îmbunătățirea serviciilor de îngrijire, pentru creșterea calității vieții persoanelor afectate de boli rare.

Declarația politică se intitulează „Când vom începe să discutăm despre «lupta pentru ceva», și nu «despre lupta împotriva a ceva»...”.

Stimate colege și stimați colegi senatori,

Ultimii zece ani au fost marcați de eliberarea unor forțe tenebroase de sărăcire a majorității populației, de inventivitatea unor forme de deturnare de fonduri, de o răsturnare a scării valorilor în societate, de puterea banului în fața forței intelectuale. Toate acestea erau cunoscute, se pare, numai de către un grup restrâns de „inițiați”, pentru majoritatea oamenilor fiind ascunse.

În faza a doua, la nivel general, oamenilor li s-a spus în mod repetat faptul că justiția trebuie să funcționeze, precum și necesitatea independenței acesteia, lucru, de altfel, corect și acceptat de către populație, în timp ce grupul restrâns amintit s-a crezut la adăpost prin diverse protecții create, inclusiv prin reguli impuse prin asumarea răspunderii.

În acest moment ne aflăm în situația în care sute, poate chiar mii de oameni sunt implicați în descoperirea și atenuarea efectelor devastatoare create de aceste grupuri restrânse. Cu alte cuvinte, încercăm să eliminam efectele. Aceasta este lupta „împotriva a ceva”.

Cred că a venit momentul pentru eliminarea cauzelor și în acest fel se elimină și efectele, iar această acțiune se poate demara pe termen scurt prin clarificarea reglementărilor și prin promovarea în funcții de responsabilitate a oamenilor specializați pe domeniu. Schimbarea de atitudine poate conduce și trebuie să conducă la o concentrare a autorităților și a opiniei publice pe „lupta pentru ceva”.

Aceasta trebuie să fie pentru:

– elaborarea unor strategii pe termen lung de către institutele și academiile de specialitate pe toate domeniile vieții social-economice, pe diverse scenarii de dezvoltare economică a României, strategii care să fie aprobate de Parlament și să fie opozabile elaborării programelor de guvernare pe următorii ani, asigurându-se în acest fel o continuitate logică a programelor de dezvoltare a țării și o predictibilitate a mediului economic și, implicit, a pregătirii și stabilității angajaților;

– dezvoltarea economică și, implicit, crearea de locuri de muncă prin proiecte de investiții majore, cum ar fi infrastructura rutieră, cea energetică și, nu în ultimul rând, cea de cercetare;

– dezvoltarea sistemului educațional pe ambele coordonate, cel de specialitate, cât și cel de cercetare, prin conștientizarea faptului că la nivel mondial peste 70% din specializările din învățământ sunt în strânsă legătură și se adresează mediului socio-economic din țara respectivă, iar restul procentelor se adresează științelor fundamentale și cercetării, ceea ce nu se reflectă în reglementările naționale. Totodată, trebuie avută în vedere și ținta UE ca în 2020, în țările membre, circa 40% din forța de muncă trebuie să aibă studii superioare, datorită calificării tot mai ridicate a locurilor de muncă, în condițiile în care în țara noastră în acest moment avem circa 23% personal cu studii superioare, iar, fără o creștere a finanțării de la buget a locurilor în universități, în următorii ani nu vom atinge nici măcar un procent de 30%.

## Stimați colegi,

Bineînțeles că la cele trei direcții de mai sus se mai pot adăuga și altele, dar consider că demararea unor astfel de proiecte ar conduce la o dezbatere pozitivă „pentru ceva”, schimbând ponderea dezbaterii publice „împotriva a ceva”, și ar capacita acele forțe pozitive, intelectuale, care știu și pot propune un curs normal al vieții în țara noastră, inclusiv clarificarea unor reglementări care să conducă la modernizarea societății românești.

Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Ziua internațională a femeii – egalitatea între sexe și emanciparea femeilor”.

Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Cu mai bine de un secol în urmă, când lumea a marcat pentru prima dată Ziua internațională a femeii, egalitatea dintre sexe și emanciparea femeilor erau, în mare parte, idei radicale.

Carta ONU, semnată la San Francisco în 1945, a fost primul instrument internațional care a proclamat egalitatea între sexe ca drept fundamental al persoanei umane. De atunci, organizația a ajutat la crearea unui patrimoniu istoric de strategii, norme, programe și obiective convenite pe plan internațional pentru ameliorarea condiției femeii în lumea întreagă.

Deși s-au înregistrat progrese semnificative, în prea multe comunități femeile rămân cetățeni de rangul al doilea și în 2015. Cu toate că discriminarea dintre sexe în educație se apropie de eliminare, există diferențe mari în interiorul statelor și între țări și prea multor fete li se interzice să meargă la școală, sunt retrase de la cursuri ori termină școala fără prea multe perspective.

Ziua internațională a femeii este un oportun moment pentru a reliefa că femeile și fetele continuă să suporte o discriminare și o violență incalificabile și de neacceptat, de cele mai multe ori din partea partenerilor sau rudelor. Acasă sau la școală, la serviciu sau în societate, a fi femeie se traduce prin a fi vulnerabilă. De asemenea, diferența dintre salariile femeilor și cele ale bărbaților rămâne semnificativă.

Deputații europeni cer Comisiei Europene și statelor membre adoptarea unei perspective de gen în toate politicile UE și programe naționale de incluziune și reintegrare a femeilor pe piața muncii pentru combaterea sărăciei. Aceștia mai cer adoptarea unei Carte a drepturilor femeilor europene, pentru ameliorarea oportunităților femeilor. Eurodeputații doresc ca diferența dintre salariile femeilor și cele ale bărbaților să fie redusă cu 1% pe an (până la 10% în 2020).

În același timp, s-ar putea spune că se subestimează contribuția femeii la dezvoltarea familiei, societății și economiei.

## Stimați colegi,

Să nu rămânem indiferenți la aceste fenomene și să ne gândim la măsuri concrete, care ar trebui să se axeze pe accesul egal la educație, formare, știință și tehnologie al femeilor din orice mediu.

Vă mulțumesc.

## Doamnelor și domnilor,

Mi-am intitulat declarația politică de astăzi „România nu poate renunța la industria strategică”, cu referire la industria producătoare de apă grea. Săptămâna trecută, 400 de angajați de la Combinatul de apă grea de la Halânga (Romag Prod) au organizat un protest spontan, nemulțumiți că nu au primit lichidarea pe luna februarie și că nimeni din conducerea unității nu le comunică date exacte privind închiderea combinatului.

Închiderea unității până în vara acestui an ar duce la pierderea locului de muncă pentru aproximativ 1.800 de angajați. Această temere, precum și nemulțumirile privind neplata pe luna februarie sunt cele două motive care au stat la baza protestului de săptămâna trecută. Pe bună dreptate, specialiștii Combinatului de apă grea se tem și pentru siguranța lor și a familiilor. „Combinatul nu poate fi închis peste noapte, noxele trebuie deteriorate și distruse în timp”, conform specialiștilor.

Acestea sunt datele problemei. Situația de la Romag Prod este destul de dificilă. Și eu consider că o decizie nu trebuie luată în grabă. Vorbim totuși despre cel mai mare combinat de apă grea din Europa, cu cea mai mare capacitate de producere a apei grele din lume. Cum putem închide o industrie strategică, cum putem renunța la această industrie, așa cum am renunțat la atâtea?

Atrag atenția la modul cel mai serios asupra situației de la Romag Prod. Sunt puține țări în lume care au tehnologia necesară pentru a produce apa grea. În loc să modernizăm combinatul, să căutăm piețe de desfacere, ne aflăm pe punctul de a-i pune capac. Avem tehnologia strategică pe care multe țări nu o au. Iar noi trebuie să găsim soluții pentru a o păstra. Suntem recunoscuți în Europa și în lume pentru acest domeniu și nu avem voie să renunțăm, mai ales în actuala conjunctură mondială.

Bunăoară, față de ceea ce înseamnă șomajul specialiștilor de la Romag Prod, ne confruntăm cu o altă speță care ține de ceea ce poate și știe România să facă: aceea de a produce apă grea, apă superușoară și apă supergrea. Câte din țările europene pot și știu să producă așa ceva? Este o întrebare la care trebuie să reflectăm.

În calitate de președinte al Comisiei pentru transporturi și energie, trag un semnal de alarmă către toți factorii implicați în rezolvarea situației. Îmi propun să am cât mai repede întâlniri cu toți factorii de decizie, pentru a rezolva situația în avantajul specialiștilor și în avantajul României. Chiar în această săptămână voi avea o discuție cu reprezentanții Regiei Autonome pentru Activități Nucleare, ai Romag Prod și cu reprezentanți ai Ministerului Energiei, IMM-urilor și Mediului de Afaceri. Trebuie să găsim o soluție pentru salvarea combinatului.

În același timp, consider că această problemă este de importanță strategică și trebuie pusă pe ordinea de zi a CSAT-ului. Nu cred că vrea cineva ca specialiștii de la Romag Prod să fie „racolați” cu tot cu tehnologie. De aceea, cred că trebuie să cooperăm și să găsim soluția cea mai bună pentru acest combinat, pentru specialiștii de acolo. Trebuie să facem ceva pentru salvarea industriei noastre strategice.

Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „România este piața de capital cu evoluția cea mai rapidă din Europa”.

## Stimați colegi,

## Doamnelor și domnilor,

„Piața românească de capital are cea mai rapidă evoluție din Europa.” Declarația a fost dată la conferința „Romania Investor Day” și îi aparține directorului general al Bursei de Valori București, domnul Ludwik Sobolewski. „Modul cum piața românească se schimbă cantitativ și calitativ îi permite să fie considerată, într-o manieră profesională, piața europeană cu cea mai rapidă evoluție, chiar dacă este încă mică și se confruntă cu dificultăți”, a afirmat directorul general al BVB.

Vorbind despre două măsuri care, în opinia sa, fac din România un loc mai bun pentru a investi, directorul general al BVB amintește despre eliminarea impozitului pe dividende, propusă în noul Cod fiscal, și crearea pieței AeRo.

De asemenea, oficialul afirmă că „impozitul zero pe dividende arată inteligența economică a Guvernului, care a făcut calculele corecte privind impactul versus efectele pozitive asupra solidității și lichidității pieței”, iar prin crearea AeRo „se realizează rolul primordial al oricărei piețe de capital, acela de a sprijini companiile să obțină finanțare, să atragă capital”.

## Stimați colegi,

Eliminarea impozitului pe dividende a luat în calcul faptul că încasările de 1,6 miliarde de lei nu erau semnificative. De altfel, prin această măsură se evită dubla impozitare a profitului și încasările din impozitul pe profitul companiilor ar putea crește.

Pe de altă parte, crearea AeRo va avantaja companiile care vor dori să obțină finanțare. Încă de la bun început, AeRo s-a definit drept o piață destinată start-up-urilor și IMM-urilor în căutare de finanțare. Pentru listarea pe AeRo, o companie trebuie să fie societate pe acțiuni (SA) și să nu fie în insolvență. AeRo va oferi investitorilor posibilitatea unei diversificări mai ample a portofoliilor prin investiții în companii noi în stadiu incipient de dezvoltare, din diverse sectoare. Dezvoltarea și creșterea IMM-urilor este un proces indispensabil pentru viitorul pieței de capital din România.

Tabloul macroeconomic ne arată că țara noastră reprezintă un model de creștere, unul dintre puținele exemple de creștere din regiune. Este o reușită remarcabilă faptul că cele două măsuri au fost luate în calcul și vor fi puse în aplicare.

Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Atunci când le luăm medicilor și demnitatea, avem sănătatea pe care o merităm!”. Domnule președinte,

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

Atunci când într-un stat sănătatea și educația nu reprezintă priorități, acel stat este condamnat nu numai la moartea fizică, dar și spirituală, trăind un prezent fără niciun viitor.

De douăzeci și cinci de ani, medicii din România au parcurs toate etapele posibile, de la amânare, ignorare, reamânare până la, din păcate, umilință și, în final... exod pentru șansa la viață!

Când spunem „medic”, spunem diferența dintre viață și moarte. Iar oricum ar putea părea aceasta, chiar și pentru cinici, este adevărat, stimați colegi. Un adevăr pe care foarte puțini par să îl mai știe și să îl recunoască, dar un adevăr care își produce efectele secundă de secundă asupra tuturor.

Parafrazând, aș spune, doamnelor și domnilor, că avem sănătatea pe care o merităm, atâta vreme cât medicii noștri aleg să își exercite profesia în cu totul alte țări, iar cei care au mai rămas, la modul cât se poate de efectiv, se luptă zilnic nu numai pentru viața pacienților lor, dar și pentru viața proprie, în condițiile în care medicii români nu trăiesc, ci supraviețuiesc. Ironia tristă și cinică a sistemului de sănătate din România face ca medicii, cei care ne ajută pe noi să trăim, să fie privați tocmai de ceea ce ei muncesc să facă pentru noi, restul.

## Stimați colegi,

Nu aș vrea să se înțeleagă că prin această declarație fac neapărat un rechizitoriu prin care să indic vinovați. Vina ne aparține tuturor, tocmai prin faptul că nu am făcut până acum absolut orice (!) se putea pentru ca medicul român să beneficieze din toate punctele de vedere de statutul pe care îl merită. În acest moment, statutul și realitatea medicilor români, dar și a noastră este că, de exemplu, din 2008 până în prezent, au părăsit România un număr de aproximativ 15.000 de medici.

În prezent, în România lucrează un număr de 39.800 de medici, la care se adaugă 14.000 de rezidenți, la o populație de 19 milioane de oameni.

Numărul medicilor de spital este în prezent de 13.521, față de 20.648 în 2011. Dintre aceștia, 2.961 au peste 60 de ani, 2.610 – între 50 și 60 de ani, 3.642 – între 40 și 50 de ani, 3.901 – între 30 și 40 de ani și 407 – sub 30 de ani.

Deficitul de medici se resimte tot mai acut în România, atât pe zone, cât și pe specialități (de exemplu, ATI, chirurgie cardiovasculară etc.).

De exemplu, radioterapie – 48 de medici, geriatrie – 54, chirurgie toracică – 81, chirurgie cardiovasculară – 85, hematologie – 102, reumatologie – 135, ATI – 624 (necesarul minim este de 1.500).

De exemplu, Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași are un deficit de 248 de medici și 480 de asistente față de normativele Ministerului Sănătății.

Hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție care a echivalat medicii funcționarilor publici va crește deficitul de medici.

Că ne place sau nu, știm cu toții motivul pentru care ne pleacă medicii. Pe deasupra, pe lângă lipsa unei remunerații decente, se adaugă și incoerența unui statut pe măsura valorii muncii lor, iar zilele acestea a reapărut tocmai această necesitate de reevaluare a statutului medicului în societatea și statul român, pentru că, aș spune, fără să greșesc prea tare, că medicii noștri pe cât sunt de solicitați pe atât sunt de nedreptățiți. Tocmai de aceea, cred că o reevaluare trebuie să se facă urgent și definitiv pentru bunăstarea generală a medicilor și, ca urmare, pentru siguranța și binele fiecăruia dintre noi, pacienții.

Pentru că, stimați colegi, cu cel mai mare respect față de orice meserie și față de oricine muncește, eu cred că există meserii, există profesii, există cariere, dar cred că există și vocații, iar ultimele dintre ele nu le putem încadra funcționărește, nu le putem lega cu cătușele birocrației și nu le putem cataloga după calcule meschine.

Cu toată considerația față de orice ființă umană, declar cu toată credința, doamnelor și domnilor, că a fi medic este o vocație, reprezintă un har profund, o menire de ordin superior și o datorie cu mult mai mare decât o prevedere sau o încadrare.

Cum bine cunoașteți, în toamna acestui an am respins cererea de reexaminare a Legii privind Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cerere venită din partea președintelui Traian Băsescu, iar la acel moment am intervenit tocmai pentru a reclarifica și redelimita statutul medicului român, care, prin această ordonanță, era eliminat pe bună dreptate din corpul funcționarilor publici, o chestiune contestată – să ne mai mire? – la acea vreme de președintele încă în funcție.

Deși nu am aprobat în totalitate Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2/2014, ale cărei măsuri le-am considerat neclarificate prin scopul lor, și am venit, la vremea legiferării

sale, cu o serie de observații pe care le-am considerat și le consider în continuare mai mult decât pertinente și utile, rămân nu numai constant, dar cât se poate de determinat cu privire la faptul că, în ceea ce privește medicii români, încadrarea legală a acestora ca funcționari publici reprezintă nu numai o anomalie de ordin legislativ, dar și moral. O anomalie care, doamnelor și domnilor, stabilește un record negativ, situându-ne, din acest punct de vedere, într-o stare de unicitate deloc favorabilă în rândul statelor europene.

Stimați colegi,

Mai mult ca orice, cred cu tărie că nimeni nu este și nu trebuie să fie mai presus de lege, cea care reflectă onestitatea, principiile și valorile fiecărei ființe umane. Ca atare, niciodată nu am contestat și nici nu o să contest litera legii reflectată în acțiunea justiției noastre. Nu cred în negocieri ale legii, dar cred în perfectarea și perfecționarea sa continuă, iar aceasta ne privește în mod direct pe noi, cei care reprezentăm forul legislativ al statului român.

După cum probabil mulți dintre dumneavoastră ați aflat, zilele trecute, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că orice medic care este angajat într-o unitate a Ministerului Sănătății sau își desfășoară activitatea într-un cabinet privat ce are contract cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate este funcționar public. Ca urmare firească, acesta devine subiect activ al infracțiunii de luare de mită.

Astfel, la întrebarea „Articolul 175 din Codul penal se interpretează în sensul că medicul chirurg – angajat cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate, trimis în judecată sub acuza săvârșirii infracțiunii de luare de mită prevăzută de articolul 289 din Cod penal – se încadrează în categoria funcționarilor publici prevăzută la articolul 175 alineatul (1) litera c) din Cod penal sau în categoria funcționarilor publici prevăzută la articolul 175 alineatul (2) din Cod penal?”, judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție au stabilit că medicii intră în categoria reglementată de articolul 175 alineatul (1) litera b) teza a doua, care spune că „funcționar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație, exercită o funcție publică de orice natură”.

O decizie care, doamnelor și domnilor, va conduce la unificarea practicii judiciare în acest sens și una care, cu tot respectul față de actul justiției, sunt de părere că derivă din imperfecțiunea legislativă a momentului.

În această privință, părerile experților sistemului judiciar sunt pe cât de complexe, pe atât de contradictorii. Pe cât de numeroase și de complexe sunt și motivele și motivațiile pentru care medicul trebuie să beneficieze de o încadrare de tip special în rândul profesiilor și nicidecum de una atât de generală, abruptă și, aș zice, chiar grosieră. Profesia medicală este liberală prin excelență. Peste tot în Uniunea Europeană profesia medicală este legiferată ca fiind liberală.

Profesia de medic, alături de cea de arhitect, dentist, farmacist, asistent medical, moașă și veterinar, este reglementată la nivel sectorial în toate țările Uniunii Europene.

Medicul nu este funcționar public, iar echivalarea dintre ele împiedică o relație autentică cu pacientul.

În Franța, de exemplu, se menționează în mod expres că medicii, spre deosebire de alte categorii de personal medical din spital, cum sunt infirmierii, nu sunt funcționari publici. Legile și reglementările generale din statutul funcționarului nu îi sunt aplicabile.

Independența profesională este, potrivit studiilor, cea mai importantă pentru medici.

Comitetul Permanent al Medicilor Europeni, cea mai importantă organizație a medicilor din Europa, care reprezintă organizațiile naționale din 34 de țări, a solicitat Parlamentului European o recunoaștere clară a independenței medicilor, pentru a putea oferi asistență medicală în interesul pacienților.

Toate studiile sociologice pun pe primul loc plecarea din cauza faptului că sunt echivalați cu funcționari publici.

Dincolo de aceste aspecte, care nu ar putea fi acoperite printr-o declarație politică, ele urmând să facă obiectul unei expuneri de motive detaliate, consider, stimați colegi, că ceea ce este absolut necesar în acest moment este să ne facem datoria pentru și cu care am fost învestiți odată cu votul celor pe care îi reprezentăm aici: aceea de a aduce toate clarificările, reglementările și perfectările legale necesare pentru ei.

Iar în acest moment se impun următoarele:

1. Reglementarea de urgență și definitivă a statutului medicului în România ca persoană ce desfășoară o activitate de tip special, ce intră în categoria siguranței naționale, ce privește atât soarta poporului, cât și cea a statului și care trebuie, ca atare, tratată special!

2. Modificarea Codului penal astfel încât, coroborat cu punctul 1 antemenționat, medicii să nu mai intre sub incidența statutului de funcționar public.

Stimați colegi, doamnelor și domnilor,

Închei prin a vă cere cu toată responsabilitatea să ne conștientizăm și să ne asumăm rolul pe care îl avem aici, în Parlamentul României, și, prin urmare, să redăm medicilor români nu numai locul pe care îl merită în raport cu ceea ce ei ne oferă în permanență, dar și dreptul fundamental al fiecărei ființe umane: demnitatea!

Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Modificarea Codului fiscal și a Codului de procedură fiscală”.

Opinia publică a fost, în ultimele luni, invadată de subiecte de tip „breaking news”, care au acoperit toate canalele de informare. Din păcate, alte teme de interes major pentru toți cetățenii români au fost trecute la rubrica „și altele” sau „știri pe scurt”. Mă refer, în primul rând, la noile prevederi fiscale pe care Guvernul se pregătește să le introducă în circuitul legislativ.

În opinia mea, o societate dezvoltată trebuie să fie interesată cu prioritate de acele aspecte care vizează modificarea normelor fiscale, îmbunătățirea sănătății economiei și creșterea nivelului de trai al populației. Declarația politică pe care o semnez are în prim-plan un asemenea aspect. Este vorba despre propunerile Guvernului de modificare a Codului fiscal și a Codului de procedură fiscală. Ca economist, am studiat cu atenție cele două proiecte, încercând să analizez, pe cât posibil cu obiectivitate, schimbările vizate în acest document. Doresc să subliniez cele mai importante concluzii pe care le-am tras.

Problema extrem de sensibilă a vulnerabilității autohtone în fața infracționalității economice primește un răspuns consistent prin măsurile ce vizează reducerea evaziunii fiscale și a economiei subterane. Nivelul evaziunii, estimat la circa 17%, este, cu toate măsurile pozitive luate în ultimii ani, unul neonorabil dacă ne raportăm la piața europeană.

Reducerea previzionată a fiscalității, punctul central al întregului proiect de revizuire fiscală, este, în opinia mea, cea mai importantă contribuție a noilor coduri. Consider că pentru reducerea evaziunii mult mai eficientă se poate dovedi o strategie naturală, sistemică, de aducere la lumină a economiei subterane decât metodele coercitive. Reducerea TVA pentru produsele de bază de la 24 la 20% și pentru carne, produse din carne, lapte, legume și fructe la 9% va avea ca efecte naturale scăderea prețului la raft al acestor produse și creșterea consumului. Cu aceste ținte îndeplinite, este firesc să crească și forța financiară a agenților economici, care își pot permite să facă investiții și să contribuie la creșterea locurilor de muncă.

Zona contribuțiilor la stat este și ea vizată, Guvernul proiectând o scădere a acestora în ceea ce privește atât segmentul angajaților, cât și cel al angajatorilor.

În fine, găsesc că renunțarea, începând cu 1 ianuarie 2016, la impozitul pe dividende este o măsură foarte potrivită, chiar necesară, pentru că elimină dubla impozitare și sporește atractivitatea mediului economic intern pentru investitorii străini.

Nu am reușit să înțeleg opoziția șubredă pe care politicienii liberali înțeleg să o arate noilor proiecte de normative fiscale. În mare, este vorba de două acuze pe care aceștia le aduc Guvernului: inspirația de sorginte liberală a măsurilor propuse și presupusa lipsă a resurselor bugetare necesare pentru aplicarea reducerii fiscalității.

Prima critică este, în opinia mea, puerilă, pentru că însănătoșirea economiei prin măsuri de relaxare fiscală, și nu prin tăieri de salarii și restriște bugetară, nu este un apanaj al liberalismului, ci o strategie de bună guvernare. În al doilea rând, suspiciunile neargumentate referitoare la sustenabilitatea măsurilor amintite dovedesc lipsă de profesionalism. Consider că cea mai bună dovadă de seriozitate și de bună-credință a opoziției este contribuția constructivă la noile coduri. Sunt convins că Guvernul va aprecia orice punct de vedere care poate îmbunătăți formatul propus opiniei publice.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Declarația politică se intitulează „Trista trilogie a politicii românești”.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

În momentul de față, Parlamentul și întreaga scenă politică se află față în față cu o provocatoare schimbare din temelii, pe care o anumită parte politică dovedește că nu o poate realiza altfel decât prin sabotaj politic, alianțe și mariaje de interes, ce par desprinse, scuzată fie-mi exprimarea abruptă, din literatura pentru copii.

Astfel, cum necesitatea reformării politicii românești este una mai mult decât evidentă, Partidul Național Liberal, proaspăt rezultat dintr-o uniune cel puțin discutabilă, încearcă, după cum se vede, să își facă intrarea la putere prin înțelegeri cu personaje care mai de care mai pitorești, ca să nu spun altfel, care tot ce au dovedit până acum a fost faptul că, timp de mulți ani, au populat nu doar inutil, ci și păgubos politica românească.

Mai concret de atât, mă refer, stimați colegi, la prietenia strânsă ce s-a legat între distinșii domni liberali, reprezentați de domnul Teodor Atanasiu, și două triste figuri ale politicii de tip „așa, categoric nu!”, adică domnul Marian Vanghelie și domnul Mircea Geoană.

Dar să vedem... Ce au acești domni atât de special și ce anume îi recomandă pe Domniile Lor pentru un scop atât de important și de serios cum este cel de creare a unei noi majorități parlamentare și politice de preluare a guvernării și, în final, de guvernare a statului român?

Din câte știm cu toții, domnul Marian Vanghelie nu a făcut prin sine însuși cu adevărat nimic notabil în politică. Neavând prea multe în comun cu lucruri esențiale pentru un om politic veritabil, cum ar fi, de exemplu, orientarea doctrinară, fidelitatea pentru și față de formațiunea care i-a oferit o identitate, cu strategia sau cu discursul politic, domnul Vanghelie și-a conturat un „portret politic” suficient de explicit pentru oricare dintre noi. Meritele sale țin exclusiv de sfera gafelor mai mult sau mai puțin lingvistice și de stilul exagerat de original cu care și-a personalizat o politică și o filozofie ce se pot rezuma simplu într-un almanah în care poți regăsi spovedanii ce se pretind a fi secrete de stat imaginate și fapte închipuite. Căci, să fim serioși, stimați colegi, dată fiindu-i reputația care mereu l-a precedat, dar l-a și urmat, cine l-a putut considera vreodată pe stimabilul domn Vanghelie un partener real și de încredere pe care te poți baza, fără a te afla mereu sub spectrul includerii în almanahul său de prefabricate? Se pare că doar PNL-ul. Și, bineînțeles, domnul Mircea Geoană, cel care, după furtunoasa noapte a celei mai scurte victorii din istorie, pare a se fi transformat oficial într-un geniu al pustiului politic, care, la intervale regulate, se ridică din praful și pulberea ce-l înconjoară, imaginându-se încă o dată, în ciuda oricăror evidențe, ceea ce nu a putut și nici nu va putea fi vreodată. Din păcate pentru Domnia Sa și pentru cei care acum îi mai cred promisiunile fără acoperire.

La aceste două personalități politice se adaugă o efigie a cameleonismului peste care tronează un PNL cvasiinexistent.

Vă întreb acum, stimați colegi: aceasta este politica de care România și românii au nevoie? Oare vidul creat intenționat în acest moment se poate acoperi cu personaje de benzi desenate, care țin loc de programe coerente, de strategii și, nu în ultimul rând, de viziune politică și de guvernare?

Personal, eu cred cu tărie că nu. Și mai cred că o instituție fundamentală a țării cum este Parlamentul, dar și instituțiile de reprezentare locală, ai căror membri au fost aleși de cetățeni, nu pot ajunge să fie tranzacționate după bunul-plac și interes, nici măcar în glumă, de către persoane cum sunt cele mai de sus și care, cu emfază, fără nicio bază, se autonumesc politice, ba, mai mult, doresc a guverna o țară.

Doamnelor și domnilor, stimați colegi,

Dincolo de orice aspect cinic sau ironic al celor de mai sus, realitatea este una singură și este una cât se poate de

gravă. Nu putem transforma actul politic într-un act de negoț și nu putem face din instituțiile statului și voința cetățenilor subiectul atingerii intereselor proprii.

Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Boicotarea unui proiect de interes național: Canalul Siret–Bărăgan”.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

În urmă cu un an, fostul Guvern USL a reluat discuția asupra unuia dintre proiectele strategice ale României contemporane, Canalul Siret–Bărăgan. Este vorba despre înființarea Administrației Canalului Siret–Bărăgan, care să elaboreze studiile și documentațiile tehnico-economice pentru proiectarea și realizarea Canalului Siret–Bărăgan, un proiect aprobat în urmă cu 26 de ani, oprit din lipsa fondurilor, și despre reluarea căruia se discută din 2002.

În octombrie 2012, ministrul agriculturii, Daniel Constantin, afirma că proiectul Canalului Siret–Bărăgan ar putea fi lansat în 2013, când ar urma să fie investită o sumă de până la 50 de milioane de euro, dintr-un total estimat atunci de 2,6 miliarde de euro. El susținea atunci că pentru Canalul Siret–Bărăgan există investitori din Uniunea Europeană, Rusia și China interesați să investească în această zonă.

Conform proiectului inițiat de lideri PNL și PSD, Administrația Canalului Siret–Bărăgan ar trebui să funcționeze ca regie autonomă, care are în atribuții să contracteze servicii de consultanță de specialitate, să cumpere utilajele, instalațiile și echipamentele, să efectueze recepția lucrărilor și, ulterior, să asigure exploatarea și întreținerea canalului. Noua entitate a fost înființată printr-un proiect de lege adoptat de primul Guvern Ponta, care trebuie aprobat și de Parlament.

În acel moment se considera că „sunt create condițiile” pentru redeschiderea lucrărilor la Canalul Siret–Bărăgan și că, prin realizarea canalului, este estimată obținerea unor sporuri de recoltă cu o valoare anuală de circa 120 de milioane de euro.

Proiectul pentru realizarea Canalului Siret–Bărăgan a fost aprobat în 1988, de Consiliul de Miniștri, dar a fost oprit, din lipsa fondurilor, după construirea a doar șase kilometri, dintr-un total de 190 de kilometri prevăzuți.

Proiectul guvernamental a fost adoptat pe 17.03.2014 de către Senatul României. Din acea dată este blocat la Camera Deputaților. Mai precis, proiectul de lege a primit raport favorabil comun din partea Comisiei pentru administrație publică și Comisiei pentru agricultură de la Camera Deputaților, dar a fost blocat în plenul Camerei, prin retrimitere la comisiile de fond, în 24.06.2014.

Din acel moment, acest proiect de act normativ, foarte important pentru viitorul acestei țări, este tergiversat de diferite interese parlamentare.

Stimați colegi,

În contextul în care realizarea Canalului Siret–Bărăgan va permite irigarea a peste 500.000 de hectare de teren, din care 80% fără mecanisme de pompare, consider că trebuie lăsate deoparte interesele de grup și este necesar să avem maturitatea de a decide o politică de țară. Domnilor lideri ai grupurilor parlamentare aparținând actualului arc guvernamental, dacă tot vă interesează „interesul național”, poate e bine să convingeți colegii deputați să nu mai blocheze în comisii proiectul de lege privind Canalul Siret–Bărăgan.

Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „ANAF-ul sub guvernarea Ponta sau statul suzeran și cetățeanul vasal!”.

## Distinși colegi,

Doresc să aduc azi în atenția dumneavoastră o problemă majoră: relația stat–cetățean. Deși, de la Declarația Universală a Drepturilor Omului și până la Constituția României, cetățenii au garantate anumite drepturi, ceea ce determină și așază cumva relația stat–cetățean fără ca ea să fie definită juridic, în practică, prin acte normative subsecvente legislației primare, cetățeanul român ajunge să fie tratat drept un obiect util statului, nu un membru al statului! El are cu siguranță „obligații garantate” față de stat. Pe când statul nu pare a fi cu nimic obligat față de cetățean.

Se schimbă astfel paradigma constituțională în care se desfășoară relația stat–cetățean. Recent, funcționarii numiți politic de Guvernul Ponta au ajuns până într-acolo unde tratează cetățeanul drept un supus al statului, iar statul nu poate fi „controlat” de cetățean, mai ales în lipsa unor acțiuni cu caracter de sancțiune.

Aceste acte normative nu vin în sprijinul cetățeanului, ba, mai mult, îl îngrădesc în dezvoltarea sa socioeconomică, dar juridic ele nu pot fi contestate. Este cazul și al unor ordonanțe de urgență ale Guvernului și unor ordine ale miniștrilor sau ale instituțiilor publice centrale (ANCPI, ANAF etc.).

Un exemplu elocvent în acest sens sunt acte normative, ordine emise de ANAF prin care toți cetățenii români care dețin sau administrează o firmă sunt considerați _a priori_ evazioniști. Și astfel cetățeanul trebuie sancționat, dacă dorește să aducă o modificare minoră, de exemplu, privind sediul social al firmei, în primul rând birocratic! Trebuie să depună hârtii peste hârtii la administrația financiară, în loc să meargă la ORC și printr-o procedură simplă să-și înregistreze noul sediu. În al doilea rând, prezumția constituțională și legală că dorește să desfășoare o activitate economică corectă, în urma căreia să-și plătească impozitele către stat, este răsturnată, iar ANAF-ul are puterea de a decide, pe baza unui proces de intenție deschis cetățeanului, dacă acesta are intenții economice serioase sau va fi un real evazionist! ANAF-ul se transformă astfel în organ de anchetă și procuratură față de cetățeni onești. Iar aceștia, dacă vor să aibă o minimă șansă să desfășoare activități economice, nu au decât să se supună!

Instituțiile statului își demonstrează astfel, încă o dată, nu doar incapacitatea de a gestiona atribuțiile legale pe care le au, dar și nepăsarea față de contribuabilul român! Deși sunt instituții „noi”, au rămas tributare mentalității și modului de a acționa încă din perioada comunistă!

Acest lucru și modalitatea de tratare a cetățeanului pot fi modificate doar printr-o reașezare, de la nivel constituțional în jos, a relației stat–cetățean! Și, bineînțeles, o mai bună modalitate de verificare și control al tuturor actelor normative emise de către instituțiile și autoritățile statului.

Este inadmisibil ca o lege să poată fi supusă controlului de constituționalitate, chiar și _a priori_ intrării în vigoare, dar o ordonanță de urgență sau un ordin de ministru sau emis de vreun funcționar al statului să nu poată fi contestat și verificat, raportat atât la constituționalitate, cât și la legalitate, decât pe calea unui proces direct într-o instanță și abia după ce răul s-a produs, afectând deja o masă mare de oameni!

În plus, percepția cetățenilor față de aceste instituții „de forță” ale statului – ANAF, Garda Financiară, Poliție etc. – este una de teamă. Legislația este stufoasă, interpretarea ei, cel mai adesea, este la latitudinea acestor instituții, iar românul, chiar și când are nevoie de ajutorul acestora sau ar trebui să beneficieze de serviciile publice oferite, se teme să le acceseze, pentru a nu fi tot el penalizat!

Este momentul să reluăm dezbaterea, nu doar în Comisia pentru modificarea Constituției, ci și în plenul Parlamentului, cu privire la relația stat–cetățean și reașezarea ei pe baze corecte, democratice și liberale, care să garanteze drepturile cetățeanului, nu doar să le enunțe!

Declarația politică este intitulată „Reîncarnarea nereușită a tipologiei lui Alexandru Lăpușneanu”.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Revenirea politică a lui Traian Băsescu a reaprins atenția mass-mediei și a adversarilor politici rămași fără subiecte de atac.

Încercarea fostului șef al statului de a reaprinde vechile teme, precum și vechile scandaluri politice doar pentru a distrage atenția de la anchetarea doamnei Udrea reprezintă doar o perdea de fum.

Atitudinea și declarațiile fostului președinte reamintesc de epoca domnitorului Alexandru Lăpușneanu.

Frazele de genul „De mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu!”, „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau!” sau „Capul lui Moțoc vrem!” devin actuale în contextul în care comportamentul celor doi foști lideri, Udrea și Băsescu, seamănă, într-o nuanță adaptată scenei politice actuale, cu domnitorul Lăpușneanu și sfetnicul său de încredere, boierul Moțoc.

Încercările lui Traian Băsescu de a redeveni un actor politic important, mergând pe ideea că „de mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu!” explică neadaptarea sa la calitatea de fost lider, fost președinte, fost prim actor al statului.

Din păcate, și alți politicieni se comportă stereotipic, ca și „fostul”..., iar ei încă au puterea decizională, dar nu au responsabilitatea și maturitatea de a găsi soluții pentru viitorul acestei țări.

## Stimați colegi,

Am identificat aici rolul revenirii lui Traian Băsescu, prin prezența la Congresul PMP de acum câteva săptămâni, un Lăpușneanu nereușit, o reîncarnare eșuată a tipologiei sale. Mai rămâne de identificat cine e boierul Moțoc... doamna Udrea sau alți domni... poate chiar domnul Ponta, cine știe?

Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Atenție sporită la agresivitatea politică a Rusiei în Republica Moldova”.

Domnule președinte al Senatului,

Doamnelor și domnilor colegi, Stimați invitați,

Situația politică de la estul graniței României este destul de alarmantă. Conflictul din Ucraina rămâne departe de a avea un final previzibil, iar Moscova mărește presiunea politică și economică asupra altor state din regiune. Rusia, în ciuda avertismentelor Uniunii Europene, a început să se implice fățiș în destabilizarea Republicii Moldova. Astfel, implicarea directă a Rusiei în campania electorală din Autonomia Găgăuză, prin președintele Dumei de Stat și printr-un consilier al președintelui Putin, în ciuda protestelor vehemente ale Guvernului de la Chișinău, reprezintă un motiv de îngrijorare.

Este clar că atacurile de acest gen venite dinspre Moscova nu sunt simple valuri diplomatice, ci reprezintă ofensive politice cu posibile efecte grave, inclusiv pentru România. Din păcate, o situație similară se întâlnește și în țările baltice, unde Rusia acționează pentru a slăbi influența aliaților NATO din răsăritul Uniunii Europene.

Iată de ce Guvernul României trebuie să ia în serios aceste manifestări, în momentul de față doar declarative, ale Rusiei. Ministerul Afacerilor Externe nu trebuie să se limiteze numai la a confirma susținerea sancțiunilor internaționale, ci trebuie să dea asigurări diplomației din Moldova și liderilor proeuropeni de la Chișinău că ne preocupă soarta lor.

De aceea, prim-ministrul și ministrul afacerilor externe trebuie să pledeze mult mai activ cauza suveranității Moldovei la Bruxelles și Washington, iar România să devină un sprijin real, nu doar simbolic, pentru aspirațiile europene ale fraților de peste Prut.

Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Infrastructura e admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipsește cu desăvârșire”.

Moldova, regiunea pe care o reprezint și eu în Parlamentul României, este una dintre cele mai sărace regiuni ale țării. Deși toate guvernele și-au exprimat preocuparea și sprijinul necondiționat pentru rezolvarea problemelor din zonă, nu s-a schimbat nimic. Poate că declarațiile ar fi trebuit să fie însoțite și de măsuri concrete. Contextul economic dificil și infrastructura într-o stare deplorabilă izolează, practic, Moldova de restul țării.

Autostrada Est-Vest, care să lege Iașiul de Targu-Mureș, ar însemna o șansă la dezvoltare, prin atragerea investitorilor în zonă. La fel ar fi și autostrada care ar urma să lege România de Republica Moldova, pe axa Focșani–Bârlad–Crasna–Huși–Albița, dar pentru care nu s-au găsit până acum suficienți bani pentru a demara lucrări concrete.

Proiectul autostrăzii Iași–Targu-Mureș a fost subiect de campanie – și, din păcate, doar atât – încă din 2004, întrucât, odată încheiată campania electorală, se terminau și dezbaterile pe tema lui, fiind rapid clasat ca nefezabil. Chiar

dacă domnul Victor Ponta a uitat că a promis în campanie că va face din proiectul de infrastructură o prioritate a mandatului său, noi nu uităm că, imediat ce a fost ales, a transmis cu lejeritate că nu există o soluție de finanțare a autostrăzii Iași–Targu-Mureș. Cu și mai multă nonșalanță, Dan Șova, fostul ministru delegat pentru proiecte de infrastructură de interes național și investiții străine, a întărit declarațiile prim-ministrului, spunând că nu este un fan al autostrăzii Iași–Targu-Mureș și că nu vrea să se pronunțe dacă este sau nu un proiect fezabil.

Trecând peste faptul că este de neconceput ca o chestiune precum cea a construirii unei autostrăzi să fie tratată de un ministru în termeni de a fi sau a nu fi fan, trebuie să ne punem problema cum problemele de finanțare a autostrăzii au devenit vizibile abia după campanie, nu și în timpul acesteia.

Autostrada dintre Moldova și Ardeal ar fi ca o gură de oxigen pentru județele din zonă. Majoritatea investitorilor străini care s-au arătat interesați să deschidă sucursale în zona Moldovei de-a lungul ultimilor ani au invocat drept piedică majoră lipsa infrastructurii: a unui aeroport care să permită aterizarea avioanelor de mare capacitate și a unei autostrăzi către vestul țării. Crearea de locuri de muncă, revitalizarea economiei locale, creșterea nivelului de trai în regiune sunt imposibile fără infrastructură, care va atrage capital și investiții. Nu putem avea creștere economică fără infrastructură și, astfel, Regiunea Moldovei va continua să fie „ruda mai săracă”.

O altă scuză invocată a fost lipsa traficului în zonă. Este, evident, o scuză ridicolă, întrucât zona respectivă este ocolită de toți investitorii tocmai din cauza lipsei infrastructurii. Infrastructura este cea care generează trafic și prosperitate.

Pe hârtie, lucrurile par a se schimba. Victor Ponta ne anunța că autostrada Ungheni–Iași–Targu-Mureș a fost foarte clar prevăzută în Masterplanul de transport rutier, cu termenele de finalizare și sursele de finanțare. Tot premierul ne spunea că România nu a avut niciodată un masterplan de transport, acum fiind prima dată când are unul, de parcă nu avem infrastructură pentru că până acum nu am avut un masterplan.

Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Spectacolul penal, cătușele și zeghea nu vreau să caracterizeze existența copiilor mei!”.

Domnule președinte,

Distinși colegi,

În fiecare zi, flămândă și hulpavă, în căutare de stârvuri și leșuri dedicate foamei de spectacol public, media dă târcoale bezmetic pândind politicul și dolofanii prosperi ai vremurilor de bizară criză. Tot mai frecvent, în ghearele breaking news-urilor apare prada încătușată, câte un nevrednic ales local, proaspăt extras din încleștarea vulnerabilă a funcțiilor publice, câte un fost ministru dedulcit subiectiv, se pare, în faptul serii, la banul public al guvernării, câte o pseudovedetă sau scremut așa-zis lider, răpuși de sistem, dar pe care, mai an, aceeași mass-media îi cultiva premeditat, ostentativ, până la intoxicare. Deh, știm de la împăratul Vespasian că _pecunia non olet_ , adică „banii nu au miros”... Înainte măcar de a fi trimis în judecată de către instituțiile abilitate ale statului, nevrednicului acuzat și suspect în cauză i se anulează public drepturile constituționale, democratice, prezumția de nevinovăție, dreptul la propria imagine și altele. Intră, așadar, direct în „boxa” presei, încătușat și în zeghe, fiind „live” disecat, executat. Metodic, îi sunt analizate spusele, convorbirile telefonice „scăpate”, pe surse, direct din dosarul de cercetare penală, culmea, îi sunt prezentate declarațiile olografe susținute în fața procurorilor, iar analiștii de ocazie fac cercetări, interpretări și pronostichează sentințe pe seama sa... Adică justiție și justițiarism mediatic în toată regula.

În tot acest timp, când subiectele penale cotropesc grotesc și vârtos spațiul public, apanaj al mass-mediei, instituția reglementatoare a audiovizualului – Consiliul Național al Audiovizualului – nu are nimic semnificativ de spus. Se face că nu știe că, în temeiul legii, furnizorii de servicii media audiovizuale au obligația să respecte drepturile și libertățile fundamentale ale omului, viața privată, onoarea și reputația, precum și dreptul la propria imagine. CNA se face că nu știe că este interzisă difuzarea de imagini sau de înregistrări cu persoane aflate în stare de reținere sau arest fără acordul acestora... Care mai sunt, totuși, rolul și rostul CNA, dacă oricum nu asigură respectarea legislației audiovizualului?!

Să fim bine înțeleși, nu pledez pentru niciun acuzat, suspect sau infractor! Mă îngrozesc însă observând cu indignare direcția sordidă și debusolantă spre care se îndreaptă azi o bună parte a media, omițând și uitând parcă de rolul său formativ, educativ.

Le-am solicitat, deunăzi, studenților mei să puncteze o listă cu cinci dintre cele mai importante probleme care reprezintă acum actualitatea României. Indic răspunsurile lor într-o ierarhie aleatoare: arestarea Cocoș–Udrea, încarcerarea lui Dan Diaconescu, arestarea cumnatului lui Ponta și acuzele de corupție la adresa mamei premierului, încarcerarea ministrului Monica Iacob-Ridzi și altele.

Ce alte astfel de „glorioase” exemple „formativ-educative” mai urmează să transmitem dominant și insistent prin media?! Care este mesajul adiacent destinat tinerelor generații pentru viitorul României?!

Stimați colegi,

Eu nu vreau ca spectacolul penal, cătușele și zeghea, acest spațiu mediatic contaminat, contagios și care, pe zi ce trece, devine tot mai toxic, să caracterizeze existența copiilor mei...

Vă mulțumesc pentru atenție.

Declarația politică se intitulează „Cine plătește când Curtea de Conturi fluieră a pagubă?”.

Domnule președinte de ședință,

## Stimați colegi,

Verificarea modului în care au fost cheltuiți banii publici în exercițiul bugetar 2013, efectuată de către inspectorii Curții de Conturi, a scos la iveală, la începutul acestui an, prejudicii financiare de peste 1,1 miliarde de euro.

Dincolo de faptul că aceste prejudicii sunt mai mari cu peste 30% decât cele reținute în sarcina exercițiului financiar precedent, raportul Curții de Conturi pe anul 2013 scoate în

evidență faptul că cele mai mari nereguli au fost constatate la nivelul Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Dar nu numai valoarea pagubelor, ci și numărul de abateri constatate este în creștere de la un an la altul. Astfel, conform documentului citat, cu ocazia verificărilor efectuate în anul 2014, s-au constatat 11.160 de cazuri de abateri, față de 10.239 de cazuri reținute în contul exercițiului bugetar al anului 2012.

Inspectorii de conturi au demonstrat că principalele cauze care au condus la producerea abaterilor constau în nerespectarea reglementărilor legale privind procedurile fiscale, respectiv nestabilirea, neurmărirea și neîncasarea unor venituri bugetare, sau nerespectarea procedurilor de angajare, lichidare, ordonanțare și plată a cheltuielilor bugetare în cazul producerii prejudiciilor.

Toate aceste neregularități au avut, numai în anul 2014, un impact asupra veniturilor bugetare și a plăților efectuate din bugetele publice de 5.092,1 milioane de lei (1,15 miliarde de euro), din care venituri nestabilite și neîncasate de 2.719,7 milioane de lei (612,5 milioane de euro), constatate în 4.650 de cazuri, și prejudicii de 2.372,4 milioane de lei (534 de milioane de euro), constatate în 6.510 cazuri.

Semnificativ este faptul că sumele cele mai mari s-au constatat la nivelul ANAF, fie ca venituri nerealizate, fie ca prejudicii, prin pierderea dreptului de a solicita virarea veniturilor datorate bugetului de stat.

Și cum o nenorocire nu vine niciodată singură, cu ocazia verificărilor efectuate în anul 2014, auditorii publici externi au mai identificat alte 14.369 de abateri cu caracter financiarcontabil, care nu au avut impact direct asupra veniturilor și cheltuielilor bugetelor publice, dar care au influențat exactitatea datelor prezentate în situațiile financiare aferente anului bugetar 2013 la unele dintre instituțiile verificate.

Nivelul abaterilor financiar-contabile constatate în aceste cazuri a fost de 27,5 miliarde de lei (6,2 miliarde de euro) în anul 2013, cu 5,7 miliarde de lei mai mare față de cel din 2012.

Realitatea contabilă a acestor prejudicii și a impactului lor devastator pentru bugetele publice este de necontestat. Mai rămâne de formulat răspunsul la o singură întrebare: cine plătește muzica atunci când Curtea de Conturi fluieră a pagubă?

Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Rolul femeilor în societatea noastră”.

Stimate colege,

Stimați colegi,

Luna martie are un rol important în cultura românească, atât din punctul de vedere al simbolurilor și sărbătorilor tradiționale, cât și pentru reîntinerirea naturii prin apariția primăverii. Dar, poate, mai important decât toate acestea, este o perioadă în care sărbătorim femeia.

Cu ocazia Mărțișorului și a sărbătorii internaționale denumite Ziua femeii, românii de pretutindeni își îndreaptă atenția asupra doamnelor și domnișoarelor din viața lor. Ieri am avut onoarea de a ne declara recunoștința față de mamele, soțiile și fiicele noastre. Ele joacă un rol deosebit de important în viața noastră și ne sunt alături la bine și la rău. Cu toate acestea, spre dezamăgirea mea, există și acum probleme în ceea ce privește nivelul de respect acordat sexului frumos. Una dintre dificultățile cu care acestea se confruntă este nivelul scăzut de siguranță la care sunt expuse. Am remarcat un caz tragic, desfășurat acum o săptămână, în care o tânără de numai 16 ani a fost ucisă de către prietenul ei în Parcul Copou din Iași. Ambii adolescenți erau elevi de liceu, ceea ce îmi ridică semne de întrebare în privința atitudinii generațiilor tinere față de partea feminină.

Trebuie să realizăm că astfel de evenimente sunt un semnal de alarmă, care indică o realitate îngrijorătoare. Băieții de astăzi, bărbații de mâine, nu conștientizează gravitatea vătămării, fie ea fizică, morală sau sufletească, a femeilor, lucru care duce la creșterea numărului de familii instabile din țara noastră. Educația în acest sens joacă un rol esențial, iar școala, împreună cu familiile tinerilor, are responsabilitatea de a forma băieții de azi să ajungă domnii respectabili de mâine.

România are nevoie de femei puternice, dornice să se afirme. Nu putem clădi o țară în care egalitatea de șanse este absentă, mai ales pentru că trăim într-un stat democrat modern. Nu toate persoanele de sex feminin au parte de respectul cuvenit, iar zilele dedicate lor reprezintă un prilej de a le oferi sprijinul moral mult meritat.

Nu doresc să subminez specificul acestor sărbători frumoase, care au un rol important în societate, dar consider că nu sunt de ajuns pentru a realiza necesitatea acordării atenției și considerației din partea noastră pentru femei. Atitudinea promovată în această lună trebuie să persiste și în restul anului, pentru ca toți cetățenii României să se bucure de drepturile și libertățile lor.

## **Domnul Vasile Nistor:**

Întrebări:

– Firea Gabriela, Crețu Gabriela, Bujor Marcel, Pop Gheorghe, Bădălău Niculae, Bodog Florian, Mazăre Alexandru – Grupul parlamentar al PSD;

– Ioan Cristina, Cotescu Marin Adrănel, Tătaru Nelu, Ghilea Găvrilă, Igaș Traian Constantin, Oprea Dumitru, Tișe Alin, Miron Vasilica Steliana, Ichim Paul – Grupul parlamentar al PNL;

– Mihai Cristian Dănuț – Grupul parlamentar liberalconservator.

Și atât.

Interpelări:

– Bujor Dumitru Marcel, Pop Gheorghe, Mitu Augustin Constantin, Mohanu Nicolae, Deneș Ioan, Donțu Ovidiu Liviu – Grupul parlamentar al PSD;

– Flutur Gheorghe, Tișe Alin Păunel, Oprea Dumitru, Pașcan Emil Marius, Bălu Marius, Igaș Traian Constantin, Cotescu Marin Adrănel, Zisu Ionuț Elie, Ghilea Găvrilă, Boeriu Valeriu Victor, Tătaru Nelu, Neculoiu Marius, Cristina Ioan, Ichim Paul – Grupul parlamentar al PNL;

– Nistor Vasile – Grupul parlamentar liberal-conservator;

– Marian Valer – senator independent. Domnilor colegi din Birou,

Declar închisă sesiunea de întrebări, interpelări și declarații politice.

O seară bună!

„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare) Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.401.00.70, fax 021.401.00.71 și 021.401.00.72 Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.

&JUYDGY|813670]

**ISSN** 1220–4870

**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 35/17.III.2015 conține 20 de pagini.**

Prețul: 50,00 lei