Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·18 octombrie 2010
other
Șerban Rădulescu
Discurs
Declarația politică se intitulează „Antimoțiune pe sănătate”.
Domnule președinte,
Doamnelor și domnilor senatori,
Remarc cu regret că textul moțiunii „Sănătatea – între umilința oamenilor și neputința Ministerului Sănătății”, departe de a face o analiză obiectivă și pertinentă a situației din sistemul sanitar românesc, a dovedit încă o dată cum adevărul obiectiv este deformat, trunchiat sau ascuns, atunci când acest fapt servește interesele de partid.
Într-o manieră deja cunoscută, aceea a politicianismului ieftin, în text au fost asociate „la pachet”, în mod tendențios, false probleme ale sistemului sanitar cu racile reale ale acestuia, cu scopul vădit de creștere a credibilității și de inducere în eroare a celor mai puțin avizați.
Recunoaștem faptul că situația actuală din sistemul sanitar românesc nu este de natură să răspundă tuturor exigențelor unui stat membru al UE și cu atât mai puțin tuturor doleanțelor populației din România, dar trebuie recunoscut, în același timp, faptul că aruncarea întregii responsabilități pentru situația critică în care se află acest sistem pe umerii celor care au guvernat România în ultimii ani este nu numai un gest incorect și neelegant, ci dovedește reaua-voință și lipsa de responsabilitate a celor care au girat guvernările anterioare și care astăzi intonează din băncile opoziției prohodul sistemului sanitar românesc. Însăși invocarea zicalei „boală lungă, moarte sigură” denotă conștientizarea de către colegii din opoziție a faptului că actuala criză din sănătate își are rădăcinile în trecutul în care sistemul sanitar era gestionat de partidele din care fac parte semnatarii moțiunii.
Într-adevăr, în România postdecembristă sănătatea a avut mereu statutul de „Cenușăreasă”, fără ca vreunul dintre guvernele care s-au succedat să facă prea mari eforturi pentru schimbarea acestui statut. Aceste abordări s-au materializat într-un sistem sanitar puțin performant, rămas în urma celor din statele comunitare.
În mod paradoxal, ceea ce se reproșează acum guvernanților este faptul că nu au reușit în ultimii doi ani – anii crizei economice mondiale – să realizeze ceea ce nu au reușit predecesorii să realizeze în perioadele de creștere economică pozitivă: alocarea pentru sănătate a unui buget la un nivel apropiat de cel al statelor comunitare.
Întrucât timpul limitat nu-mi permite abordarea punctuală a acuzațiilor emise prin moțiune la adresa coaliției aflate la guvernare, voi menționa doar câteva dintre afirmațiile care sfidează adevărul (din respect pentru colegii din opoziție, evit să le numesc minciuni):
a) Astfel, plata datoriilor spitalelor – acțiune înfierată în textul moțiunii – a fost o măsură oportună, _sine qua non_ pentru continuarea funcționării acestora, în condițiile în care era iminentă intrarea acestora în incapacitate de a-și desfășura activitatea ca urmare a sistării aprovizionării cu medicamente și materiale sanitare de către tot mai mulți furnizori, sub motivul neplății arieratelor. Întrucât cvasitotalitatea spitalelor înregistrau datorii, considerăm jignitoare aprecierile semnatarilor moțiunii la adresa tuturor managerilor de spital, prin catalogarea acestora ca persoane incompetente care și-au îndeplinit atribuțiile în dispreț față de lege. Trebuie să avem în vedere faptul că spitalele au înregistrat datorii în condițiile în care alternativa o constituia neacordarea asistenței medicale de specialitate pacienților aflați în suferință.