Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·22 noiembrie 2010
procedural · respins
Vasile Nedelcu
Aprobarea ordinii de zi și a programului de lucru
Discurs
Declarația politică se intitulează „Băncile și ipotecarea țării”.
Domnule președinte, Stimați colegi,
Vă vorbeam săptămâna trecută despre accesarea greoaie și slabă a fondurilor europene. Spuneam atunci că unul dintre obstacolele cel mai des întâlnite de către potențialii beneficiari ai banilor de la Uniunea Europeană este reprezentat de bănci și de atitudinea lor reticentă atunci când vine vorba de acordarea de credite pentru cofinanțare.
Astăzi voi trata pe larg situația băncilor din România.
Potrivit unui studiu realizat anul acesta în 13 țări, care a acoperit 29 de bănci internaționale și alte 211 locale, doar 18% din români mai au încredere în bănci. Țara noastră se clasează astfel pe unul dintre ultimele locuri din Europa atunci când vine vorba de acest aspect.
Rezultatul studiului nu ar trebui însă să ne mire dacă privim atent realitatea bancară românească. Condițiile de obținere a creditelor sunt multe și greu de îndeplinit, birocrația este la nivel maxim, dar, cel mai grav, dobânzile sunt împovărătoare.
Vă dau exemplul personal: pentru un credit de 50.000 de lei, cu rata lunară de 1.000 de lei, în trei ani de zile am reușit să plătesc doar 3.000 de lei din împrumut, restul de 33.000 de lei reprezentând doar dobânda și diferitele comisioane.
Vă dați seama ce dramă trăiesc cei peste 4.000.000 de români care au împrumutat peste 25 de miliarde de euro, în condițiile în care salariile au scăzut și mulți dintre cei care au apelat la un credit au făcut-o în disperarea momentului, motiv pentru care au neglijat informarea corectă referitoare la costurile reale ale împrumutului.
Tocmai de aceea am ajuns ca, astăzi, mii de locuințe și terenuri să fie scoase la licitație de către bănci, după ce oamenii au ajuns în incapacitatea de a-și plăti ratele.
Abuzul de putere exercitat de către bănci, fără un control al statului, a făcut ca băncile din România să prospere exagerat de mult în raport cu cele din restul Europei, unde s-au înregistrat falimente pe bandă rulantă în acest domeniu. Asta în timp ce în țara noastră se preconizează că băncile, la finalul anului 2010, vor avea profituri de miliarde de euro.
Iată de ce noi, parlamentarii, trebuie să ținem cont de consumatori și să nu plângem pe umerii guvernatorului Băncii Naționale a României sau ai FMI. Nu uitați proverbul conform căruia „Corb la corb nu-și scoate ochii”.
Ne-am obișnuit, din păcate, din disperarea de a atrage investiții străine, să îi lăsăm pe alții să facă regulile jocului, fără a pune nicio condiție care să îi protejeze pe plătitorii de taxe și impozite, pe cetățenii acestei țări.
Mai mult, vă amintiți, poate, când în 2004, prin privatizarea BCR și a celorlalte bănci românești, Guvernul Năstase a reușit, „cu succes” – cu ghilimelele de rigoare –, să vândă viitorul țării. Iată deci încă o dovadă că demagogia și clientelismul au ucis, încet, dar sigur, România.