Gheorghe David

Declarația politică se intitulează „Comasarea școlilor, numai pe baza unui studiu prealabil complex”.

Cum era și firesc, reducerea numărului de salariați din învățământ a stârnit păreri pro și contra, cele din urmă fiind cele mai multe. Principala rațiune invocată de Guvern în susținerea diminuării numărului de posturi este atât de ordin economic, cât și de îmbunătățire a calității educației. O judecare temeinică a situației dificile prin care trece țara noastră în momentul de față, care, pentru a putea fi depășită, implică multe constrângeri și renunțări, pledează în acest sens. Măsurile sunt, firește, neplăcute, dar necesare. O modalitate pe care Guvernul o are în vedere – pe lângă disponibilizări de personal – este și comasarea unor școli. Sunt vizate școlile cu număr mic de elevi, aceștia urmând să fie preluați de unitățile școlare cele mai apropiate.

Asupra acestui aspect doresc să insist puțin, pornind de la realitățile din județul Timiș. Sunt convins că ele se regăsesc în toate zonele țări, de multe ori chiar și la orașe, cum ar fi cele a căror economie s-a bazat pe monoindustrii, care la ora actuală și-au redus drastic activitatea sau, pur și simplu, au dispărut (minerit, siderurgie, petrochimie, textilă etc.).

Primul lucru care trebuie avut în vedere înaintea luării unei astfel de decizii este că, dintotdeauna, școala și biserica sunt instituții de referință nu doar pentru comunitate, ci și pentru țară. Ele sunt componente indispensabile în aprecierea nivelului de cultură și civilizație. Desigur, se pune și problema dimensiunii acestora ca spațiu, număr de elevi și cadre didactice, care, evident, costă bani.

În al doilea rând, consider că o decizie de restrângere a activității sau chiar de desființare se cere a fi obligatoriu precedată de un studiu temeinic, în care să se țină seama nu numai de numărul elevilor, ci și de evoluția demografică a localității, de vârsta medie a populației, cu accent pe numărul cuplurilor potențial procreative, de perspectivele economice, de existența unor dotări de folosință publică – drumuri locale, drumuri de acces spre alte localități, dispensare sau puncte sanitare, telecomunicații etc. –, de situația materială a familiilor.

Al treilea lucru care se cere a fi avut în vedere este cel de ordin socioeconomic și cultural. Ne-am obișnuit să vorbim despre revitalizarea spațiului rural. Sunt în județul Timiș numeroase sate în care numărul de familii nu depășește câteva zeci, ba chiar mai puține. Fenomenul îmbătrânirii și al scăderii numărului de locuitori nu este caracteristic doar României, el este prezent în foarte multe alte țări, inclusiv în țările puternic dezvoltate.

Pentru a-i diminua cât de cât efectele, asupra cărora este inutil să insist, fiindcă le știm cu toții, pe lângă măsuri de sprijin material – concedii de maternitate, indemnizații pentru copii și alte ajutoare –, chiar dacă se vede mai puțin, dar în perspectivă sigur se va vedea, un alt factor important este creșterea atractivității spațiului rural. Or, școala este un asemenea factor. Cunosc numeroase situații de familii de vârstă medie sau chiar tinere care și-au justificat părăsirea localității de naștere și prin aceea că școala a fost sau urmează a fi desființată.