Florinel Butnaru

Declarația politică se intitulează „Convenția de la Istanbul”.

Domnule președinte, Doamnelor și domnilor senatori, Stimați colegi,

După cum bine știți, Senatul României a adoptat Legea de ratificare a Convenției de la Istanbul în data de 29 februarie 2016, convenție care fusese semnată de România în iunie 2014. „Convenția de la Istanbul” este numele pe care îl are Convenția privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeii și a violenței domestice, care a fost adoptată în 2011 de Consiliul Europei, organizație care protejează drepturile omului, democrația și statul de drept și care reunește 47 de state membre, printre care și România începând cu anul 1994. Fără doar și poate, este tratatul internațional cel mai cuprinzător care abordează această gravă violare a drepturilor omului.

Convenția vizează protejarea femeilor împotriva tuturor formelor de violență și prevenirea, incriminarea și eliminarea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, susținând contribuția la eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, promovarea egalității între femei și bărbați și emanciparea femeilor, precum și protejarea și sprijinirea tuturor victimelor violenței împotriva femeilor și a violenței domestice.

Sub incidența convenției intră femei și fete din orice mediu social, indiferent de vârstă, rasă, religie, origine socială, statut de migrant sau orientare sexuală. Statele sunt, totodată, încurajate să aplice convenția și altor victime ale violenței domestice, precum bărbați, copii și bătrâni.

Convenția le cere statelor părți să încrimineze ori să sancționeze în alt fel următoarele fapte: violența domestică (fizică, sexuală, psihică ori economică); urmărirea; violența sexuală, inclusiv violul; hărțuirea sexuală; căsătoria forțată; mutilarea genitală a femeilor; avortul și sterilizarea forțată. Făptuitorul va primi o pedeapsă mai severă dacă victima este soția, partenerul de viață sau un membru de familie.

Putem considera această convenție drept o chemare adresată societății, în special bărbaților și tinerilor, să-și modifice atitudinea. În esență, convenția constituie o nouă chemare la egalitate între femei și bărbați, întrucât violența împotriva femeilor este adânc înrădăcinată în inegalitatea dintre femei și bărbați în cadrul societății și este perpetuată de o cultură a intoleranței și a negării.

Noutatea adusă de această convenție este faptul că recunoaște fenomenul violenței împotriva femeilor drept o violare a drepturilor omului și o formă de discriminare. Ea este primul tratat internațional care conține o definiție a genului: genul este rolul pe care societatea îl acordă bărbaților și femeilor, precum și comportamentul, activitățile și atributele considerate drept potrivite pentru femei și pentru bărbați. De asemenea, se introduc o serie de infracțiuni, precum sterilizarea forțată, mutilarea genitală a femeilor sau violența psihică. Neincriminate până acum, acestea vor trebui introduse ca infracțiuni în legislațiile statelor semnatare ale convenției. Printre măsurile de protecție sunt prevăzute înființarea de servicii specializate care să ofere asistență medicală și consiliere psihologică și juridică victimelor și copiilor lor, precum și înființarea de adăposturi suficiente pentru aceste victime.