Iancu Caracota

Declarația politică se intitulează „Copiii, persoane cu drepturi”.

Stimați colegi,

Încă din 1990, România a fost una din primele țări care a ratificat Convenția cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite la 20 noiembrie 1989, „recunoscându-se demnitatea și drepturile egale și inalienabile ale tuturor membrilor familiei umane, constituind fundamentul libertății, dreptății și păcii în lume”.

În cadrul acestei convenții, statele se angajează să respecte și să garanteze drepturile tuturor copiilor și să-i protejeze în toate sensurile.

Aș dori să fac referire la art. 12, în care se „garantează copilului capabil de discernământ dreptul de a-și exprima liber opinia (...)”, dar și la art. 13, în care se prevede explicit dreptul copilului „la libertatea de exprimare, acest drept cuprinde libertatea de a căuta, de a primi și de a difuza informații și idei de orice natură, indiferent de frontiere, de formă orală, scrisă, tipărită sau artistică ori prin orice mijloace, la alegerea copilului”.

În general când se abordează orice fel de politică, legislația românească ar trebui să țină cont și de impactul pe care îl are asupra copiilor.

Este adevărat că de la ratificarea acestei convenții România a făcut pași importanți în ceea ce privește exprimarea opiniei de către copil în deciziile care-l privesc. Pot da exemplu Telefonul Copilului.

Este de remarcat, totodată, faptul că în ultimii ani statul român devine din ce în ce mai maleabil în ceea ce privește

calitatea copilului cu drepturi, și nu doar privit ca o persoană doar de îngrijit, cum era văzut până la Revoluție, în epoca comunistă.

În prezent, instituțiile statului, chiar dacă recunosc dreptul la liberă exprimare, ca drept fundamental garantat oricărui cetățean de Constituția României, omit a lua în considerare chiar din legea în vigoare (Legea nr. 272/2004) art. 31, în care se prevede clar la alin. (1): „Copilul are dreptul la liberă asociere în structuri formale și informale, precum și libertatea de întrunire pașnică, în limitele prevăzute de lege.”

Stimați colegi,

Constat cu îngrijorare că, în ciuda manifestărilor pașnice și civilizate din ultima perioadă, există căi de a timora persoane adulte care simt nevoia de a-și susține liber opiniile, subliniez încă o dată, în mod pașnic, alături de întreaga familie, inclusiv copii.

Cer pe această cale ca persoane aflate în funcții în cadrul unor instituții ale statului să oprească intimidarea celor care au alte opinii decât Domniile Lor, opinii exprimate liber și pașnic.

Vă mulțumesc.

## PAUZĂ

## DUPĂ PAUZĂ