Nelu Tătaru

Declarația politică se intitulează „Creșterea natalității trebuie să fie o prioritate pentru o Românie îmbătrânită”.

România este o țară îmbătrânită. Acum, unul din șapte români are peste 65 de ani, dar, dacă în următorii 15 ani nu se vor naște mai mulți copii, raportul va deveni de unu la cinci.

Este o parte bună și o parte rea a îmbătrânirii populației. Partea bună este că acest rezultat se datorează progresului social obținut prin dezvoltarea medicinii, creșterea calității vieții, reducerea mortalității și creșterea duratei medii de viață. Partea negativă este și foarte gravă – modificarea structurii populației este determinată de scăderea semnificativă a natalității. Suntem printre țările europene care se confruntă cu o îmbătrânire accelerată a populației, specialiștii avertizând că până în anul 2050 peste 60% dintre cetățenii României vor fi de vârsta a treia.

Îmbătrânirea populației înseamnă, din punct de vedere economic, mai mulți pensionari susținuți de mai puține persoane care lucrează. Pentru noi situația se complică și mai tare, întrucât românii activi sunt tot mai tentați să plece la lucru în străinătate, pentru salarii mai bune. Acest lucru se traduce printr-un dezechilibru la sistemul de pensii, la sănătate și mai ales pe piața muncii. Potrivit statisticilor, cele mai mari probleme pentru sistemul de pensii vor fi în jurul anului 2035. Atunci se va retrage din câmpul muncii o generație de aproape două milioane de oameni născuți după interzicerea întreruperilor de sarcină, în 1966. Până atunci, România trebuie să dezvolte sisteme private de pensii și sănătate suficient de puternice pentru a prelua o parte din povara din sectorul public, pentru a evita colapsul. Unele consecințe economice și sociale pot fi deja resimțite.

În ultimii 22 de ani populația a scăzut continuu și astăzi suntem mai puțini cu aproape două milioane de locuitori. Așadar, populația României s-a redus constant, iar o importanță deosebită o are schimbarea comportamentului demografic al cuplurilor față de propria reproducere. Tinerele cupluri doresc copii mai puțini, unul de preferință, și aduși pe lume la o vârstă mai ridicată. Aceasta a devenit regula care domină comportamentul reproductiv al cuplurilor tinere.

Scăderea natalității a determinat reducerea absolută și relativă a populației tinere, cu vârste între zero și 14 ani. Astfel, ponderea populației tinere s-a redus în ultimele două decenii de la aproape 24% la doar 15%. Aceste transformări se produc lent, iar efectele le vom resimți în plin peste mai mulți ani, dar este o certitudine că, dacă nu luăm măsuri chiar de acum, impactul în societate și economie va fi major.

Președintele a promulgat legea privind indemnizația pentru creșterea copilului și a fost eliminat plafonul maxim care discrimina o anumită categorie de părinți. Astfel, unul din părinți poate sta acasă doi ani și să primească 85% pentru creșterea copilului, indiferent cât înseamnă această sumă. A fost eliminată și opțiunea de a sta acasă un an sau doi ani, acordându-se totuși un „stimulent de inserție”, în cuantum lunar de 50% din indemnizația minimă garantată pentru persoanele care se întorc la muncă înainte de perioada