Paul Ichim

Declarația politică se intitulează „Energia verde – o necesitate vitală”.

Doamnelor și domnilor senatori, Stimați colegi,

Îngrijorate de schimbările climatice tot mai accentuate, al căror efect devastator începe deja să se simtă din plin, marile puteri ale lumii au redactat și ratificat, în scopul reglementării emisiilor poluante, Protocolul de la Kyoto, la care și țara noastră este parte.

Țările semnatare au obligația de a lua măsuri în privința diminuării emisiilor de gaze cu efect de seră, iar etapele de implementare, precum și procentele de reducere a emisiilor sunt clare și stricte, dar justificate de consecințele devastatoare pe care le au asupra mediului. Însă statele puternic industrializate, mari poluatoare, cu toate că nu ar fi avut mari probleme, datorită situației economice stabile, în a respecta prevederile acestui tratat, din rațiuni care nu pot avea o altă explicație decât obținerea unui cât mai mare profit pe o durată de timp cât mai mică, nu au pus în aplicare respectivele măsuri decât într-un mod timid, fără prea mari rezultate.

Când ne referim la emisiile de gaze cu efect de seră, în primul rând ne gândim la parcul auto mondial, în continuă creștere, și abia apoi la industria energetică, ce prin arderea de combustibili fosili produce o cantitate incomparabil mai mare de agenți poluatori.

Dacă pentru industria auto, în ultima perioadă, a existat o preocupare intensă în direcția de a se găsi soluții pentru diminuarea emisiilor de gaze cu efect de seră, culminând, după trecerea prin etapa mașinilor hibrid, cu apariția autoturismelor cu alimentare exclusiv electrică, pentru marea industrie poluatoare încă nu s-au găsit soluții mulțumitoare.

La nivel mondial, se recomandă deja producerea kilowattului verde într-un procent cât mai mare, Uniunea Europeană impunând un plan clar de dezvoltare în acest sens.

Statele nou-afiliate, aflate în plin proces de tranziție, au mari probleme în a aplica aceste măsuri, singurele „reușite” în acest sens, și spun acest lucru cu tristețe, dar nu și cu nostalgie, constând în închiderea industriei poluatoare. Așa am obținut un aer mai curat, dar cu ce preț?

Soluția salvatoare, sau așa-zis salvatoare, a fost oferită de ceea ce numim „piața europeană a carbonului”.

Astfel, țările mari poluatoare, care nu-și pot reduce emisiile într-o manieră suficient de accelerată, fapt realizabil nu numai prin investiții mari în instalații de limitare a poluării, ci și prin închiderea unor unități poluatoare imposibil de ecologizat, cumpără cota de „aer curat” de la state precum țara noastră, prin „curățare de unități poluatoare”.

În acest sens, România semnează un acord, trecut prin Parlament, cu BERD, prin care reprezentanții băncii vor negocia pentru țara noastră vânzarea acestor unități carbon. Din câte s-a putut observa de-a lungul timpului, statele vecine – și mă voi limita doar la exemplul Ungariei și al Poloniei – au investit banii, deloc puțini, obținuți în urma acestui acord în obținerea de energie verde.