Ovidiu Liviu Donțu

Declarația politică se intitulează „Fără Schengen, dar cu etichetări xenofobe și rasiste”.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

Observăm o recrudescență a agresivității față de o politică care s-ar dori și ar trebui să fie cea a diplomației, a toleranței și, nu în ultimul rând, a cumpătării, mai ales, atunci când vine vorba de o situație extrem de delicată, care lasă foarte mult loc de interpretări.

Faptul că există semnale rasiste și xenofobe din partea unei țări ca Marea Britanie ne duce cu gândul la momentul în care asemenea greșeli de abordare diplomatică a unor probleme europene și ale părții estice, cu predilecție, au generat un dezastru istoric ce a separat într-un mod criminal și abuziv, pentru foarte mult timp, România de Europa democratică.

Acum, la mai bine de șaizeci de ani de la un astfel de moment tragic pentru istoria mondială, dar, în special, pentru cea europeană, țara noastră se află în fața unui fenomen extrem de grav. Acela de a-i fi refuzat dreptul la egalitate în drepturi și la un statut de țară pe deplin acceptată și integrată în democrațiile europene.

Este oare ilegitim dreptul la muncă și dreptul de a fi reprezentat ca un cetățean corect și conform cu ceea ce se numește beneficiar al democrației europene?

Este greșit să îți dorești să faci parte din marea familie europeană prin muncă cinstită, prin dreptul pe care ți-l dau o înaltă calificare profesională și alte atribute incontestabile pentru mulți dintre românii care fac cinste țărilor în care muncesc, dar și țării noastre, dar care sunt ținta unor denigrări constante și incalificabile doar pentru simplul fapt că fiecare țară, din nefericire, are și „uscăturile” ei?

Poate că ar trebui ca cei care sunt atât de înverșunați împotriva cetățenilor români sau a „celor 29 de milioane de bulg-români” care vor „năvăli” peste cinstiții și lipsiții de apărare cetățeni europeni, pentru a-i destabiliza și a le fura resursa economică și națională, să aibă în vedere că în mari universități engleze există români premianți, că pe Wall Street sunt specialiști români care aduc beneficii și profit în mod constant Marii Britanii și Europei, că multe afaceri de succes de pe teritoriul englez, și nu numai, au în spate un creier de român și munca lui.

Și, de asemenea și nu în ultimul rând, poate că tot acești colegi politici ar trebui să țină seama și de faptul că românii nu sunt ai nimănui.

Ei au o țară, sunt departe de a fi un neam de săraci și de cerșetori și, alături de ceilalți cetățeni ai Europei, sunt printre plătitorii de taxe, impozite, accize și alte obligații pe care le presupune existența în acest spațiu al democrației, cooperării și libertății ce se numește Uniunea Europeană.

Nu numai că acești oameni au o țară. Ea se numește România, iar ei nu fug de țara lor, ci doar, ca niște copii ai unei noi democrații, își doresc să învețe și să muncească alături de cei care cunosc sau ar trebui să cunoască cu adevărat și să demonstreze ce înseamnă democrația și valorile ei.