Constantin Tămagă

Declarația politică se intitulează „Greu poate gestiona BNR o criză de... doi lei”.

Mai zilele trecute, mă abordează un alegător, unul din miile de argeșeni pe care îi reprezint în Senatul României. De cum mă vede, îmi și spune că a fost și el lovit de problema creditelor în franci elvețieni. Și nu oricum.

Dacă în anul 2007, la contractarea creditului, i se stabilise o rată de aproape 500 de lei, la un venit lunar de 1.500 de lei, acum, în 2015, la același venit, rata lunară bancară a ajuns la 1.230 de lei, aproape câștigul său pe perioadă de o lună. Mă interesez și aflu că deprecierea leului față de francul elvețian afectează destul de serios peste 75.000 de români, care au luat credite în moneda elvețiană. Dacă în anul 2007 cei care au luat credite plăteau circa 2 lei pentru un franc elvețian, acum plătesc o rată mai mult decât dublă.

Despre situația aceasta s-a vorbit mult, au apărut o sumedenie de povești, fără însă vreun rezultat concret. Ba mai mult, guvernatorul Mugur Isărescu îndeamnă pe toți cei implicați să aibă răbdare, concluzionând: „Să lăsăm lucrurile să se așeze!” Până când? Nu se știe. Cert este că tot mai mulți români implicați în asemenea credite nu-și mai pot plăti ratele.

În decursul lunii ianuarie 2015 s-au făcut o serie de propuneri, cum ar fi o lege a insolvenței personale, conversia creditului în lei și câte or mai fi. Fără niciun rezultat concret însă. Să schimbi ceva ce odată a fost aprobat este foarte greu.

Aici mă refer la faptul că băncile comerciale au încheiat contracte de credit, nu clienții, iar un contract rămâne contract, cu stipulările de rigoare. Ce n-a făcut însă BNR este să nu fi aprobat norme de creditare în franci elvețieni. Specialiștii de muncă ai acestei instituții financiar-bancare trebuiau să atragă atenția celor interesați de riscurile la care se expun dacă apelează la asemenea valută. Nici vorbă. Băncile comerciale, în goana după câștig cât mai substanțial, au acordat credite în franci elvețieni pe banda rulantă, fără a explica celor interesați, clienților, riscul la care se expun. Sigur că, ulterior, băncile au scos din oferta lor aceste credite. Târziu, spunem noi, deoarece răul era deja făcut.

Totuși, care este soluția? Răspunsul vine din partea premierului Victor Ponta, care precizează: „Nu cred că doar băncile au dreptate, băncile trebuie să își asume o parte din pierdere. Nu cred că de fiecare dată când apare o criză pe o piață liberă trebuie să intervină statul să acopere o parte, pentru că ce ne facem, dacă intervenim acum, cu următoarea criză, care apare mâine sau poimâine... Cred într-o obligație pentru bănci de a informa mai bine, de a suporta mai bine pierderile și am văzut că două bănci au luat deja măsuri. Și cred că, la un moment dat, trebuie să găsim un sistem prin care omul să citească de trei ori un contract înainte să-l semneze.”