Gheorghe Saghian

Declarația politică se intitulează „Necesitatea modificării legislației în domeniul adopțiilor”.

Domnule președinte, Stimați colegi, Doamnelor și domnilor,

Adopțiile în Uniunea Europeană sunt centrate pe interesul superior al copilului, punându-se accent pe dreptul copilului de a avea o familie.

Astfel, pot fi identificate soluții alternative precum găsirea unei familii de plasament, precum îngrijirea personală sau de tip rezidențial, sau găsirea unei familii prin adopție internațională, în conformitate cu legislația națională relevantă și convențiile internaționale. Plasarea într-o instituție ar trebui folosită doar ca soluție temporară. În ceea ce privește adopțiile internaționale, la nivel de UE, se consideră că statele membre ar trebui „să recunoască implicațiile psihologice, emoționale, fizice și social/educaționale” care pot interveni atunci când un copil este mutat din locul său de origine și să ofere asistența corespunzătoare părinților adoptivi și copilului adoptat. În plus, autorităților naționale li se solicită să prezinte rapoarte periodice statelor membre de origine în legătură cu dezvoltarea unui copil care a făcut obiectul unei adopții internaționale.

La data de 29 mai 1993 a fost semnată Convenția de la Haga asupra protecției copiilor și cooperării în materia adopției internaționale, care a trasat numeroaselor state semnatare două direcții principale de urmat:

– stabilirea unui cadru general unitar legislativ și procedural în domeniul adopțiilor;

– îmbunătățirea cadrului și procedurilor de cooperare între țări.

Prin ratificarea acestei convenții, cadrul legislativ național a fost revizuit și completat în materia adopțiilor naționale, în sensul armonizării lui cu prevederile convenției. În ceea ce privește legislația specifică de drept comun în domeniul adopțiilor, majoritatea statelor membre UE au elaborat și adoptat o asemenea legislație, care face distincția dintre adopția națională și cea internațională, cu unele excepții, cum ar fi legislația spaniolă, care tratează identic adopția națională și internațională. (Au fost consultate site-urile parlamentelor naționale, site-ul Oficiului Român pentru Adopție, „The Report of ChildONEurope”, precum și Studiul privind procedurile de adopție în Uniunea Europeană.)

Data adoptării documentelor privitoare la legislația în materie de adopții ne arată că majoritatea actelor normative sunt relativ recente, deși aceste state au o îndelungată experiență și tradiție în domeniu. Acest lucru se datorează faptului că legislațiile naționale au suferit modificări și reactualizări generate fie de nevoia armonizării cu diferite tratate internaționale, ca, de exemplu, Convenția de la Haga, fie datorită amendării unor norme naționale ca, de exemplu, Codul civil sau Codul familiei sau alte proceduri civile.

## Stimați colegi,

Ar trebui să reflectăm asupra posibilității coordonării la nivel european a politicilor și strategiilor privind instrumentul adopției internaționale, având însă în vedere că statelor membre le revine competența în domeniul adopțiilor. Atunci nu am mai avea atâția copii instituționalizați.