Ion Rotaru

Declarația politică se intitulează „Noul Cod al muncii discriminează grav angajații în raport cu angajatorii”.

Doamnelor și domnilor senatori,

Noul Cod al muncii, în varianta pentru care Guvernul este gata să-și asume răspunderea, va declanșa un adevărat război între angajați și angajatori, din care, în final, vom pierde cu toții.

Prevederile acestui cod, numit de unii „legea sclaviei”, instituie un dezechilibru flagrant între drepturile angajatorului și cele ale angajatului, în favoarea celui dintâi. Astfel, ca urmare a eliminării prevederilor legate de Contractul colectiv de muncă unic la nivel național, noul Cod al muncii dă posibilitatea angajatorilor să-și plătească toți angajații cu salariul minim pe economie și să descalifice, efectiv, personalul cu studii superioare, cel puțin din punct de vedere al retribuției, plătindu-l la nivelul muncitorului calificat.

Mai mult, în conformitate cu noile reglementări, angajatorul poate concedia salariații după bunul plac și poate folosi munca temporară, în loc să se complice, încheind contracte de muncă pe termen nedeterminat. Mai concret, în noile condiții, există posibilitatea legală ca patronii să funcționeze la nesfârșit cu angajări în perioada de probă și să țină niște oameni pe posturi o perioadă de câteva luni, după care să-i dea afară, sub pretextul că nu sunt mulțumiți de aceștia, și să angajeze alții, tot pe perioade de probă.

N-ar fi de mirare ca, în scurt timp, cea mai mare parte a angajărilor să fie pe perioadă determinată, ceea ce, indiferent ce s-ar spune, va afecta randamentul la locul de muncă.

Una dintre cele mai controversate prevederi se referă la posibilitatea ca angajatorul să disponibilizeze angajații care intră în grevă, ceea ce va obliga salariații să accepte fără să crâcnească posibilele abuzuri, de teamă că, în cazul în care se revoltă, ajung în stradă.

Promisiunile cu privire la faptul că, într-un viitor incert, contractul colectiv de muncă, care să ofere o oarecare protecție angajaților, se va rezolva în interiorul unei legi speciale, ca parte a unui iluzoriu „pachet social”, nu conving pe nimeni, mai ales că avem cu toții experiența unor legi ale căror norme de aplicare complementare au întârziat cu anii.

Codul muncii, în varianta Guvernului, reduce angajatul la statutul de simplă mână de lucru, care poate fi exploatată după bunul plac al angajatorului, iar noțiunea de stabilitate în locul de muncă dispare complet.

Reprezentanții coaliției aflate la putere rostesc cuvinte mari precum „flexibilizarea pieței muncii”, „deschiderea către locuri de muncă temporare” și dau exemplul țărilor din Uniunea Europeană, unde ponderea angajaților cu contracte temporare este mult mai mare decât în România. Din nefericire însă, comparația nu se reduce doar la aceste cifre, pentru că există un context economic mult diferit în aceste țări. O pondere mare a angajaților cu contracte temporare în România nu va duce la scăderea șomajului. Principalul efect al flexibilizării pieței muncii în țara noastră va fi transformarea multor contracte de muncă pe perioadă nedeterminată în contracte pe perioadă determinată, cu consecințe directe asupra creșterii șomajului. Un alt efect negativ va fi acela că vom avea din ce în ce mai mulți angajați temporar, care nu au siguranța locului de muncă și sunt mai prost plătiți, care au acces mai scăzut la concedii plătite, concedii de maternitate, concedii de boală sau ajutoare de șomaj, un acces mai scăzut la training, oameni care introduc o sursă suplimentară de insecuritate socială.