Sorin Serioja Chivu

Declarația politică se intitulează „Opoziția – Proiectul Legii educației”.

Motto: „Excelența morală este un rezultat al felului în care trăim. Devenim corecți făcând fapte corecte, devenim temperați comportându-ne temperat și devenim curajoși făcând acte curajoase.” (Aristotel)

## Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

Pe data de 12 aprilie 2010 proiectul atât de mult dezbătut al Legii educației a fost înregistrat la Camera Deputaților, de unde și-a început un traseu neașteptat de sinuos spre un destin ce pare din ce în ce mai incert.

La 19 mai 2010, după adoptarea sa de către Camera Deputaților, proiectul a fost transmis la Senat, Camera decizională în acest sens, având la activ „o zestre” de 16 ședințe de comisie și 1.695 de amendamente, dintre care peste 667 admise.

În acest moment, după o vacanță și trei luni de activitate parlamentară, proiectul pare că a intrat în labirintul lui Pan, s-a mai îmbogățit cu 30 de ședințe de comisie și peste 1.500 de amendamente.

Legea educației este una dintre legile de bază pentru orice țară. Sunt pe deplin de acord și susțin necesitatea unei dezbateri largi, amănunțite și responsabile, dar nu pot, în condițiile în care necesitatea ei este mai mult decât evidentă, să nu mă întreb: care sunt cu adevărat interesele unora dintre colegii mei din Senat?

Aici vorbim de o supremație la conducere a Partidului Social Democrat. Senatul este condus de un membru PSD, Biroul permanent are în componență membri majoritari PSD, Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport – cea care a primit acest proiect pe 26 mai 2010, având termen până pe 18 iunie 2010 – are ca lider un PSD-ist și mai mulți membri de aceeași culoare politică.

Stau și mă întreb dacă la mijloc este cumva sindromul scrupulozității duse la extrem, dorința de a fi mai catolic decât Papa sau este – din nou – vorba despre același sistem de boicot, ascuns sub masca unei responsabilități propagandistice. Nu doresc să fiu rău față de colegii mei din opoziție și nici nu vreau să cred că însuși Pan a devenit membru PSD și-și consiliază de zor colegii.

Nu pot crede că o atât de mult așteptată lege poate fi folosită în scopul de a-ți face imagine, de a face diverse târguri profitabile, de a poza în aliatul profesorilor și al elevilor, așa cum nu pot crede că s-a ajuns ca lașitatea să caracterizeze pe mulți dintre noi, incapabili să răspundă pentru acțiunile lor.

De ce ar fi, astfel, de mirare că premierul dorește asumarea răspunderii asupra Legii educației?

În asemenea condiții în care prioritățile par că nu sunt conștientizate, aceasta este singura soluție. Cineva trebuie să constituie un model și să tragă un semnal de alarmă, iar dacă responsabilitatea și curajul asumării au devenit și sunt de criticat, avem motive serioase de îngrijorare.

Avem nevoie de seriozitate, avem nevoie să lăsăm diferențele meschine deoparte și avem nevoie de puterea de a recunoaște ceea ce este cu adevărat important.