Ion Luchian

Declarația politică se intitulează „Opriți degringolada din sănătate!”.

Doamnelor și domnilor senatori,

Dreptul la sănătate – unul din drepturile fundamentale ale omului, consfințit, de altfel, și în Constituția României – implică dreptul la viață, la un standard de trai adecvat și acces nediscriminatoriu la servicii medicale de calitate. Iar cei în măsură să vegheze la asigurarea accesului neîngrădit al celor suferinzi la asistență medicală sunt, așa cum se știe, decidenții politici.

Din păcate, ani de zile, sistemul medical românesc a rămas anchilozat, nereformat din cauza unor mentalități învechite, a intereselor de grup, a unui management defectuos, dar, mai ales, din cauza subfinanțării. Pe scurt, un sistem de sănătate precar, cu impact macroeconomic negativ asupra productivității, competitivității, eficienței și, nu în ultimul rând, asupra duratei vieții!

Conform Strategiei naționale de sănătate 2014–2020, elaborată de Guvernul PSD, aflăm că pacientul este așezat „în mijlocul sistemului; acesta are dreptul să fie reprezentat în mecanismele decizionale, să fie tratat cu respectul demnității și drepturilor sale”, iar „scopul global” vizează „îmbunătățirea stării de sănătate a populației României”.

Se pune însă o întrebare firească: despre ce demnitate și drepturi ale cetățeanului putem vorbi când, în anul de grație 2015, sistemului sanitar i s-a alocat un procent de patru la sută din PIB?!

Cum putem vorbi despre reformă, standarde înalte, performanță, în condițiile în care media europeană a procentului din PIB destinat sănătății este de 8-9 la sută pentru țările din vest și de 6 la sută pentru cele din estul Europei?! În privința investițiilor publice în sănătate, în România, acestea sunt cele mai mici din UE, statul alocând anual circa 536 de euro pe locuitor, față de media UE de 1.620 de euro (conform Eurostat).

Cum îi respectăm pe medici, asistenți medicali și, în egală măsură, pe pacienți atâta vreme cât – se cunoaște foarte bine situația – eșecurile reformei, tergiversările și, îndeosebi, subfinanțarea sistemului sanitar au avut un impact negativ atât asupra calității actului medical, cât și, deopotrivă, asupra nivelului de trai al personalului – medici și asistenți. Ca să nu mai vorbim despre faptul că românul, în calitate de pacient, a fost în mod direct afectat! Ne veți răspunde, cu siguranță, că România nu a fost condusă doar de PSD în cei peste 20 de ani de la Revoluție. Da, este adevărat, numai că partidul pe care îl reprezentați a clamat dintotdeauna grija pentru cetățean, pentru binele nației! În cazul acesta, stimați colegi, cum se explică faptul că exodul cadrelor medicale continuă în ritm accelerat sub guvernarea dumneavoastră? Cum ați reformat sistemul sanitar, din moment ce miile de tineri medici, ca și medicii specialiști de înaltă calificare, precum și asistenții medicali continuă să se îndrepte spre țări dezvoltate din vestul Europei sau de pe alte continente, acolo unde munca le este respectată prin salarii și condiții adecvate pentru desfășurarea actului medical? Cifrele furnizate de statistici privind exodul medicilor și cadrelor medicale medii sunt absolut îngrijorătoare: circa 15.000 de medici și peste 50.000 de cadre medicale medii au părăsit România în ultimii ani! Conform estimărilor, în 23 de ani, România va rămâne fără medici specialiști!