Stenogramă plen

Stenogramă plen · Senatul · 20 mai 2015 · monitorul.ai

## Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Titlul declarației politice pentru astăzi este „Ziua familiei”. Stimați colegi,

Simt nevoia ca astăzi, de la această tribună, să vorbesc despre familie, celula de bază a oricărei societăți. De ce? Pentru că Organizația Națiunilor Unite a instituit Ziua internațională a familiei ca eveniment cu dată fixă pe 15 mai a fiecărui an, iar noi, ca stat, ar trebui să nu ne dezicem de a celebra această zi, mai ales în condițiile în care numărul de căsătorii a scăzut cu peste 40% față de anul 1990.

Familia tradițională, în care bărbatul este întreținătorul familiei, iar femeia este casnică și are grijă de copii, chiar și în mediul rural este un fenomen rar întâlnit în statele europene.

Vorbind de cadrul european, putem spune că scăderea salariilor reale face necesară existența unui al doilea venit în gospodărie, iar îmbătrânirea demografică, din cauza căreia activarea pe piața muncii a unor alte categorii sociale este imperativă, destabilizează modelul tradițional al familiei.

Consiliul Europei a constituit o bază de date privind politicile de familie, fiind sursă unică de referință pentru toți factorii de decizie politică, pentru medicii și cercetătorii care doresc să obțină o mai bună înțelegere a modului în care funcționează politicile de familie.

Aceasta a fost înființată pentru a răspunde cererii de date actuale și comparative privind politicile familiale din întreaga Europă și pentru ca fiecare stat să asigure suportul pentru familiile cu responsabilități de îngrijire, fie copii, fie adulți.

În context european, violența în familie a devenit un subiect de dezbatere publică, în România, abia după anul 1995. Urmând logica abordării problemelor societății românești în tranziție de la acea vreme, s-a ajuns de la discutarea situației copilului abandonat la motivele abandonului, la familia care se confruntă cu probleme sociale și, prin identificarea acestora, la recunoașterea existenței fenomenului violenței în familie. Violența în familie poate să îmbrace forme diverse, mai ales cu conotație psihologică, economică, socială, dar și sexuală.

Din ce în ce mai mulți oameni declară că se simt stresați și resimt presiunea timpului, având impresia că acesta nu le este niciodată suficient pentru îndeplinirea a tot ceea ce au de făcut.

Oamenii pot resimți presiuni crescute venind atât din partea rolului profesional, cât și a acelui personal, dar și din

cauza insecurității crescânde în cadrul familiilor, care sunt din ce în ce mai fluide, și a nesiguranței locului de muncă.

Numărul foarte mare de ore lucrate atât în activități plătite, cât și în cele neplătite, proporția mai ridicată a persoanelor care au orare de muncă nesociale – și anume în schimburi, seara, în cursul nopții sau în weekenduri – și a celor care-și percep locul de muncă ca fiind nesigur, lipsa autonomiei și a capacității de a influența conținutul sarcinilor de muncă, toate acestea contribuie la existența unor dificultăți crescute de a resimți un echilibru între cele două arii.

Aceasta se regăsește într-o anumită măsură la nivelul percepției, în România aflându-se unul din cele mai ridicate procentaje ale persoanelor care declară că resimt existența unor interferențe între muncă și viața de familie, în ambele direcții.

Ca atare, consider că dezvoltarea unor politici de suport în acest domeniu este foarte necesară pentru păstrarea conceptului de familie.

Vă mulțumesc.

Valeriu Todirașcu

#11673

Domnule președinte de ședință,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o „Președintele României amână să pună în aplicare voința populară exprimată prin referendum”.

Doamnelor și domnilor senatori,

Constituția României prevede, la art. 80 alin. (2), faptul că „Președintele României veghează la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice”, iar la art. 2 alin. (1) prevede faptul că „suveranitatea națională aparține poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice și corecte, precum și prin referendum”.

Revoltați de aroganța reprezentanților aleși în Parlament și numiți în Guvernul României, reprezentanți care batjocoresc cetățenii onești ai țării legiferând în favoarea lor și în defavoarea oamenilor simpli, pentru ca ei să se poată îmbogăți din averea statului român, cetățenii români au votat, la 16 noiembrie 2014, un președinte care le-a promis „o altfel de Românie”, „o Românie a lucrului bine făcut”, le-a promis „fapte, nu vorbe”.

Sătui să vadă parlamentari corupți, care se protejează între ei de brațul justiției și încearcă pe toate căile să scadă puterea justiției, cetățenii României au votat, la referendumul din 2009, reducerea numărului de parlamentari la 300, cu speranța că vor fi promovați oameni mai competenți și mai onești. Cu toate acestea, președintele de atunci nu a reușit să determine Parlamentul să respecte voința populară și, din cauza Legii electorale deficitare, în anul 2012 am ajuns să avem un Parlament și mai supradimensionat, cu aproape 600 de aleși.

Încrezători în promisiunile noului președinte, cetățenii României au inițiat o petiție publică, în care îi cereau Președintelui României să prevină alegerea, din nou, a unui Parlament cu 600 de parlamentari, prin sesizarea Curții Constituționale din România pentru rezolvarea unui conflict între autoritățile statului, respectiv Președintele României, care a inițiat referendumul din 2009, și Parlamentul României, care refuză să-l pună în aplicare, astfel încât Curtea Constituțională să constate că actuala Lege nr. 35/2008 privind alegerea Camerei Deputaților și a Senatului a devenit neconstituțională în urma validării referendumului din 2009. Prin acest demers, Parlamentul României ar fi obligat să modifice această lege, pentru a o pune de acord cu voința populară exprimată la referendum.

La această solicitare, unul din cetățenii semnatari ai petiției a primit următorul răspuns, semnat, în numele Președintelui României, de consilierul de stat Gabriel Cristian Pișcociu: „Am supus atenției Președintelui României, domnul Klaus Iohannis, punctul dumneavoastră de vedere. Domnia Sa vă mulțumește pe această cale și vă asigură că, deși înțelege situația expusă, nu poate da curs solicitării dumneavoastră, având în vedere dispozițiile constituționale și legale în materie.” Urmează o întreagă argumentație avocățească, care eludează, de fapt, problema constituțională și arată că președintele nu dorește, cel puțin deocamdată, adică după șase ani de la validarea referendumului, să impună modificarea Legii alegerilor, pentru ca aceasta să concorde cu voința populară, deși recunoaște că judecătorii Curții Constituționale au subliniat, într-o decizie anterioară, Decizia nr. 682/2012, „faptul că, în cazul referendumului consultativ, nu este stabilită o astfel de procedură ulterioară...” – de aplicare a rezultatului referendumului – „...și nu se traduce într-o lipsă a efectelor acestui referendum. Nici nu ar fi admisibil într-un stat de drept ca voința populară, exprimată cu o largă majoritate (în cazul de față 83,31% dintre voturile valabil exprimate), să fie ignorată de reprezentații aleși ai poporului”.

Ce pot înțelege cetățenii țării din acest răspuns? Pot înțelege că România întârzie să devină un stat de drept, pentru că voința populară, exprimată prin referendum, nu este luată în seamă de reprezentanții aleși ai poporului și că Președintele României, deși este conștient că voința populară trebuie să fie impusă aleșilor, amână să facă ceva pentru aceasta. În consecință, cetățenii țării se pot aștepta ca viitorul Parlament să cuprindă tot 600 de parlamentari și ca Legea alegerilor locale să fie promulgată de președinte, deși este nedemocratică, prevăzând alegerea primarilor într-un singur tur de scrutin, chiar de numai 15–20% din electori. Oare aceasta să fie și după 2016 „România lucrului bine făcut”?

Potrivit dispozițiilor art. 146 lit. e) din Constituție, Curtea Constituțională din România „soluționează conflictele juridice de natură constituțională dintre autoritățile publice”. Autoritățile publice care ar putea fi implicate într-un conflict juridic de natură constituțională sunt cele cuprinse în titlul III din Constituție, și anume: Parlamentul, alcătuit din Camera Deputaților și Senat, Președintele României, ca autoritate publică unipersonală, Guvernul, organele administrației publice centrale și ale administrației publice locale, precum și organele autorității judecătorești. Pentru exercitarea competenței prevăzute de Constituție, Curtea este sesizată la cererea „Președintelui României, a unuia dintre președinții celor două Camere, a prim-ministrului sau a președintelui Consiliului Superior al Magistraturii”. Subiectele de drept pe care Constituția le îndrituiește a sesiza Curtea sunt limitativ prevăzute. În decizia Curții Constituționale nr. 53/2005 se reține: „Conflictul juridic de natură constituțională între autoritățile publice presupune acte sau acțiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe își arogă puteri, atribuții și

competențe care, potrivit Constituției, aparțin altor autorități publice ori omisiunea unor autorități publice, constând în declinarea competenței sau în refuzul de a îndeplini anumite acte care intră în obligațiile lor.”

Vă mulțumesc.

Florian Dorel Bodog

#17981

Bună dimineața, domnule președinte de ședință! Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Reluarea programului de fertilizare _in vitro_ , un pas necesar pentru susținerea familiilor din România”.

Săptămâna trecută am sărbătorit cu toții Ziua internațională a familiei. A fost un bun prilej pentru fiecare dintre noi de a petrece mai mult timp cu copiii și familiile noastre și de a reflecta asupra problemelor cu care se confruntă familiile contemporane.

Se spune că familiile sunt nucleul de bază al societății. La fel se spune despre copii, că sunt cel mai important atom al acelui nucleu și cei care dau sens existenței unei familii.

Cu acest prilej de sărbătoare, gândul meu s-a îndreptat spre familiile mai puțin norocoase și care, afectate de disfuncții ale sistemului reproductiv, au nevoie de tratamente pentru a putea avea copii.

Și pentru că lucrurile bune merită a fi evidențiate, aș dori să salut decizia Ministerului Sănătății de a relua, începând cu acest an, efectuarea procedurilor de fertilizare _in vitro_ și embriotransfer în cadrul Programului național de transplant de organe, țesuturi și celule de origine umană.

După doi ani în care România a fost singura țară din Europa care nu a susținut cuplurile infertile ce doreau să aibă copii, iată, se face un pas spre normalitate. Este un început care trebuie susținut și încurajat. Inclusiv efortul bugetar merită a fi apreciat așa cum se cuvine. Chiar dacă încă nu se ridică la nivelul așteptărilor și nevoilor, el arată totuși aplecarea Executivului asupra acestei probleme și determinarea sa de a o gestiona în mod responsabil. Cu siguranță că sunt multe aspecte și detalii care pot fi discutate și dezbătute, însă reluarea finanțării în sine este deja un lucru extrem de important.

Statisticile Organizației Mondiale a Sănătății arată că 15% din populația tânără a României nu poate avea copii pe cale naturală, iar natalitatea în țara noastră a scăzut la jumătate față de 1990. România începe să se confrunte cu o gravă problemă demografică. Tocmai de aceea avem nevoie de măsuri active, care să producă efecte cât mai repede cu putință, iar, în aceste condiții, reluarea subprogramului de fertilizare _in vitro_ și embriotransfer este nu doar o măsură absolut necesară, dar și una cât se poate de urgentă.

Profit, totodată, de ocazie pentru a vă readuce în atenție și inițiativa mea legislativă privind reproducerea umană asistată medical și care urmărește și ea creșterea ratei natalității. Ea se află în procedură parlamentară și îmi exprim speranța că se va bucura în continuare de susținerea dumneavoastră.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Dragoș Luchian

#21055

Declarația politică de astăzi se intitulează „140 de ani de la înființarea Partidului Național Liberal”.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

În fiecare an, în luna mai, este un moment unic pentru liberali și liberalism, și asta pentru că în data de 24 mai a anului 1875 se puneau bazele Partidului Național Liberal, cea mai puternică forță politică a României. Coaliția de la Mazar Pașa, așa cum se intitula inițial, pe care și-au pus semnătura Ion Constantin Brătianu, Mihail Kogălniceanu, Ion Ghica, Gheorghe Vernescu, Alexandru Golescu, a fost o concretizare a liberalismului manifestat în societatea noastră încă de la începutul secolului al XIX-lea.

Pe parcursul mai multor decenii, la conducerea lui s-au succedat o serie de cunoscuți oameni politici, primul dintre ei fiind Ion C. Brătianu, între 1875 și 1891. Acestuia i-au urmat fratele său, Dumitru Brătianu, mai 1891 – iunie 1892, Dimitrie Sturdza, 1892–1909, Ion I.C. Brătianu (Ionel), fiul celui mai înainte menționat, 1909–1927, Vintilă I.C. Brătianu, 1927–1930, Ion Gheorghe Duca, 1930–1933, Constantin I.C. Brătianu, 1933–1947.

Acel început instituționalizat al PNL îmi aduce aminte de vorbele lui Simion Mehedinți: „De câte ori geniul ajunge să aibă cuvânt la neamul în care s-a născut, timpurile moarte se sfârșesc și încep timpurile vii.”

Liberalii, și înainte, și după 1875, au pus în practică ideile liberalismului și, astfel, au contribuit la dezvoltarea și formarea unei națiuni. Unirea cea mică, Legea agrară, Legea instrucțiunii publice, Legea reformei administrative, constituții democratice – în 1866 și 1923 –, Unirea cea mare sunt fapte mărețe la care liberalii au contribuit.

Cum apare deci Partidul Național Liberal la întemeiere? Însăși denumirea lui reprezintă o chintesență istorică a două curente de gândire politică românească din care s-a întrupat statul român modern, ele contopindu-se și regăsindu-se în ideea și practica unui partid, care, după 1866, a devenit vehiculul politic al procesului de modernizare a României.

În titulatura partidului se îngemănau două concepte, „național” și „liberal”, care exprimau însuși sensul dezvoltării societății și statului român. Termenul „național”, venit din deceniile anterioare de istorie, semnifică continuarea procesului de recuperare identitară nu numai sub raportul întregirii statului în atributele suveranității și independenței depline, ci și sub acela al dezvoltării economice, culturale,

intelectuale și educaționale, prin care românii să se consolideze ca entitate distinctă și să constituie o axă gravitațională pentru conaționalii aflați încă sub dominații străine. Cuvântul „liberal” exprimă, în esență, natura regimului social-economic și politic-instituțional bazat pe proprietate și libertate, prin căutarea permanentă a unui echilibru între diferite clase ale societății. Liberalismul, în instanță, deschidea larg porțile democratismului.

Din această optică doctrinară, PNL-ul se configura ca un organism politic menit a stimula și direcționa energiile creatoare ale națiunii întruchipate de elementele ei cele mai bune. Aderenții lui erau căutați în toate straturile sociale, printre oamenii care, din punct de vedere politic, se identificau cu ideile libertății și egalității, acționând efectiv pentru aplicarea acestora, îndeosebi în sfera economicosocială.

Să nu uităm asta nici astăzi și să nu facem greșeala de a considera partidul ca aparținând exclusiv intelectualilor și oamenilor de afaceri. E rolul liderilor de a aduna elementele cele mai bune, din toate straturile sociale, pe toți cei care înțeleg și adoptă ideile liberalismului și sloganul liberal „prin noi înșine”. Fie că este țăran, muncitor, medic, profesor sau om de afaceri, fiecare dintre aceștia este elementul bun pentru partid dacă împărtășește ideile libertății și egalității, statului de drept, libertăților individuale, dacă crede în proprietatea privată, retragerea statului din economie, libera inițiativă, competiție, dialog și toleranță, pluralism și diversitate, egalitate de șanse și meritocrație.

Un mare om politic liberal, Vintilă Brătianu, spunea cândva: „Omul, ca să învețe să înoate, trebuie să îl arunci în apă, iar românului, ca să-și formeze conștiința cetățenească, trebuie să i se acorde exercițiul dreptului de vot.” Astăzi, românul are dreptul de vot, dar trebuie încă învățat să înoate în oceanul democrației, al cunoașterii drepturilor și libertăților. E și menirea unui partid liberal să-i învețe pe cetățenii săi că nu instituțiile democratice creează drepturi, ci drepturile creează instituții democratice.

În final, mă întorc la vorbele lui Simion Mehedinți, spunând ca timpurile moarte ale unei guvernări care duce nicăieri să ia sfârșit și să înceapă timpurile vii ale unei guvernări PNL, care să dea sens dezvoltării națiunii noastre. Este menirea noastră, a tuturor celor ce avem liberalismul în suflet, să facem timpurile vii prin noi înșine.

## Stimați colegi,

Să nu uităm că drumul către ceilalți trece prin noi înșine! Vă mulțumesc.

Biró Rozalia Ibolya

#26259

Mulțumesc, domnule președinte.

Titlul declarației politice: „Romii din România – între incluziune socială și rasism”.

Lecturând Rezoluția Parlamentului European din 15 aprilie 2015 cu ocazia Zilei internaționale a romilor – Antițigănism în Europa și recunoașterea de către Uniunea Europeană a Zilei de comemorare a genocidului împotriva romilor din timpul celui de Al Doilea Război Mondial, putem constata că la nivel european se acordă o atenție deosebită pentru minoritatea romă. DUPĂ PAUZĂ

Raportul Comisiei Europene împotriva rasismului și intoleranței, ECRI, care a fost publicat pe 3 iunie anul trecut, România fiind la al patrulea raport de monitorizare, constată progresele înregistrate de România. Totuși, în acest raport se precizează, în ciuda progreselor obținute, anumite probleme care continuă să îngrijoreze.

Aplicarea insuficientă de către instituțiile juridice a prevederilor legilor penale împotriva rasismului a fost una din concluziile ECRI, argumentată de faptul că nu există o singură instituție mandatată pentru colectarea sistematică de date privind încălcarea prevederilor Codului penal împotriva rasismului.

ECRI a repetat recomandarea ca autoritățile române să includă în Constituție o prevedere privind restricționarea libertății de expresie, adunare și asociere, în scopul combaterii rasismului, pe baza aranjamentelor prevăzute în Recomandarea de politică generală nr. 7 privind legislația națională referitoare la combaterea rasismului și discriminării rasiale.

ECRI a recomandat autorităților române să ia măsuri pentru a dezvolta un sistem eficient de monitorizare a internetului în vederea depistării comentariilor rasiste.

## Stimați colegi,

Noi, parlamentarii care ne-am adunat și ne-am asumat, pe lângă rolul de reprezentant al comunității care ne-a ales, și un rol de formator de opinie, trebuie să ne asumăm o activitate constantă în lupta împotriva rasismului, un rol în protejarea și, câteodată, dacă considerăm a fi necesar, chiar o discriminare pozitivă a minorităților, fie aceasta o minoritate națională sau de alt tip. Și, în cadrul acestui rol, un accent deosebit trebuie acordat educației, ca fiind mijlocul de neînlocuit pentru combaterea prejudecăților și rasismului.

Copiii nu se nasc rasiști. Rasismul se învață din familie, din societate și din alte surse. Acceptul copiilor aparținând minorității sau comunității rome sau altor minorități se face încă din primii ani de educație și, după accept, vom putea aprecia diferențele existente, prin care vom putea ajunge la o multiculturalitate veritabilă.

Incluziunea socială a cetățenilor români aparținând minorității rome presupune o abordare integrată, un proces planificat și acțiuni conjugate în numeroase domenii de activitate și ar trebui să existe pe agenda fiecărei instituții publice centrale și locale. Aceste instituții, precum și societatea civilă joacă un rol determinant în procesul de dezvoltare socială, contribuind la îmbunătățirea situației romilor.

Esențial în acest proces este să abordăm situația minorității rome nu ca o problemă socială, ci ca o comunitate de altă etnie și să o avem ca partener în luarea deciziilor, elaborarea de strategii și planuri de acțiune, precum și în procesul de implementare a acestora.

Vă mulțumesc.

Cu deosebită stimă, senator Biró Rozalia, UDMR Bihor.

Doina Elena Federovici

#29911

## Bună dimineața!

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică de astăzi este dedicată eroilor neamului și am intitulat-o sugestiv „Neamul este etern prin cultul eroilor”.

## Distinși colegi,

Am ales ca titlu al acestei declarații spusele lui Nicolae Iorga, deoarece mâine celebrăm Ziua eroilor, o sărbătoare dedicată eroilor cunoscuți și necunoscuți, căzuți în luptă de-a lungul veacurilor pentru credință, libertate, dreptate, pentru apărarea și reîntregirea neamului. Cinstirea celor care și-au dat viața pentru aceste sfinte idealuri se săvârșește de aproape un secol, încă din 1920, când s-a stabilit ca Ziua eroilor să fie sărbătorită cu prilejul Zilei Înălțării Domnului Iisus Hristos, dată decretată sărbătoare națională a poporului român, România fiind primul stat care i-a asimilat pe eroii străini celor naționali.

Prin Decretul Consiliului de Stat nr. 117/1975, eroii patriei au fost comemorați până în 1995 în data de 9 mai, Ziua independenței de stat a României și Ziua victoriei împotriva fascismului. La propunerea Patriarhiei Bisericii Ortodoxe, la data de 30 mai 1995, prin Legea nr. 48, Parlamentul României a proclamat sărbătorirea Zilei eroilor odată cu Înălțarea Domnului Iisus Hristos, revenindu-se, după 75 de ani, la tradiția din perioada interbelică.

Acest eveniment marchează, în fiecare an, ziua când sunt comemorați cei căzuți în războaie, în marile conflagrații mondiale, dar și cei morți în Războiul de Independență. Cinstirea memoriei celor care s-au jertfit pentru România, protejarea mormintelor eroilor români sunt datorii sacre ale statului și ale fiecărui cetățean. Există, de asemenea, tradiția de a respecta mormintele cetățenilor străini căzuți pe teritoriul țării, indiferent dacă au fost aliați sau inamici.

Pomeniți la toate liturghiile, eroii neamului au parte de o atenție deosebită din partea tuturor. E ziua când ne înclinăm frunțile și rostim o rugăciune pentru sufletele celor care au pierit departe de cei dragi, dar pentru o cauză dragă. Poate n-ar fi rău să o facem mai des, deoarece avem azi o țară întreagă, trăim liberi și în pace pentru că ei și-au dat viața. Le datorăm mai mult decât recunoștință. Le datorăm existența noastră ca neam, ca țară, ca individ. Să nu le uităm jertfa, să le cinstim memoria și, mai ales, să avem grijă să nu uităm principiile care i-au mânat pe ei în luptă: credință, libertate, dreptate.

Și pentru că, în acest an, de Ziua eroilor prăznuim două sărbători împărătești – Înălțarea Domnului și Sfinții Împărați Constantin și mama sa Elena –, eu voi încheia cu salutul creștinesc „Hristos s-a înălțat!”, dar și cu urarea de „La mulți ani!” tuturor acelora care poartă numele Sfinților Împărați Constantin și Elena.

Vă mulțumesc.

Gabriela Firea

#33999

Declarația politică se intitulează „PDL și PNL au condus Ministerul Muncii patru ani, PSD a majorat alocația pentru copii în nici un an”.

Suntem chemați astăzi să dezbatem o moțiune construită în jurul ideii că de șase ani de zile alocația pentru creșterea copiilor nu a fost majorată, fapt pentru care este cerută demisia doamnei Rovana Plumb din funcția de ministru al muncii și, desigur, a domnului Victor Ponta din cea de prim-ministru.

Doresc să vă semnalez două probleme majore ale acestei idei, care ar fi trebuit să dea măsura grijii deosebite pe care PNL o acordă familiei și copiilor.

În primul rând, în cei șase ani despre care se face vorbire în textul moțiunii, Ministerul Muncii a fost condus de către PDL timp de trei ani și de PNL timp de un an și jumătate. Deci noul PNL este responsabil în proporție de 75% pentru această situație.

În al doilea rând, pentru sfertul care intră în responsabilitatea PSD, afirmația este neadevărată. În timpul mandatului doamnei Plumb a fost majorată cu 42 de lei per copil alocația pentru sprijinul familiilor cu venituri reduse. Practic, pentru circa 500.000 de copii din 284.000 de familii, alocația a fost dublată. De asemenea, pentru 20.000 de copii aflați în sistemul special de protecție a fost majorată alocația de la 97 de lei la 440 de lei. Nu este mult, dar, dat fiind faptul că îi vizează pe cei mai defavorizați copii, măsurile sunt mai eficiente decât majorarea generală a alocației pentru creșterea copilului.

A spune despre ministrul muncii, mamă a doi copii și bunică a doi nepoței, că este o persoană care neglijează cu bună știință familia în general și copiii în special nu este

decât o altă dovadă de politicianism a celor de la PNL, care nu au nicio jenă să colporteze neadevăruri oricât de flagrante, dacă acestea le servesc scopului declarat, acela de a înlătura, cu orice preț, PSD de la guvernare. După cum compararea sumelor alocate de stat pentru creșterea copiilor cu cele pentru întreținerea deținuților sau a câinilor comunitari este pe cât de ipocrită pe atât de irelevantă în acest context. Urmând această logică șchioapă, am putea compara indemnizația pentru creșterea copilului cu indemnizațiile senatorilor semnatari ai acestei moțiuni și am putea să ne indignăm și mai tare. Dar nu așa se rezolvă această problemă, vânturând-o în bătălii politice sterile, ci pe baza unui acord onest între partide, ceea ce presupune să ne așezăm la masa negocierilor, un gest la care colegii noștri liberali sunt din ce în ce mai alergici.

Vă mulțumesc.

Marian Vasiliev

#36562

Declarația politică este intitulată „Fortuna S sau riscul iminent al unui nou caz Rostock”.

În data de 7.10.2014, nava Fortuna S (pavilion Moldova), încărcată cu 2.659 de tone de sare, a lovit digul de sud al Canalului Sulina. După impact, nava s-a poziționat aproximativ paralel față de axa acestuia. În data de 13.10.2014, Căpitănia Portului Sulina solicită scoaterea și îndepărtarea navei către armatorul navei și informează Administrația Fluvială a Dunării de Jos.

În data de 17.10.2014, planul de ranfluare a navei Fortuna S este aprobat de Căpitănia Portului Sulina. În acel moment, conform raportului, nava se afla în poziție instabilă. După patru luni, Autoritatea Navală Română împreună cu Administrația Fluvială a Dunării de Jos (AFDJ) își amintesc faptul că au o epavă eșuată la intrarea pe Canalul Sulina, cu risc mare de a se mișca și de a bloca canalul navigabil. Se decide constituirea unei comisii care să întocmească un raport. După încă două luni, pe data de 17 aprilie 2015, comisia înregistrează un raport la AFDJ, un raport care se încheie cu o frază ce anulează orice explicație și detaliu tehnic: „Conform rapoartelor primite din teritoriu, poziția navei a rămas aceeași.”

Adică, spus direct, autoritățile statului cu atribuții în siguranța navală, respectiv Autoritatea Navală Română și, indirect, AFDJ, nu au făcut nimic pentru a elimina riscul unui grav incident, acela de blocare a Canalului Sulina, un incident ce poate avea grave consecințe economice, dar și, în contextul actual, de siguranță națională. Avertizez asupra faptului că riscul blocării Canalului Sulina este real și iminent.

Situația este cu atât mai gravă cu cât Ordonanța Guvernului nr. 42/1997, republicată în 2004, prevede la art. 103 alin. (1): „Dacă o navă eșuează sau se scufundă în apele naționale navigabile, proprietarul sau operatorul navei are obligația de a dezeșua sau de a ranflua nava și de a curăța albia. Căpitănia de port în a cărei zonă de activitate s-a produs evenimentul va notifica, în scris, proprietarului sau operatorului navei termenul-limită de începere a acestor operațiuni.” Și la alin. (2): „În funcție de situația concretă, acest termen va fi cuprins între 10 și 60 de zile de la data notificării.”

De la producerea evenimentului au trecut șase luni. Semnalez acest fapt Guvernului României, Ministerului Transporturilor și cu precădere instituției abilitate și plătite în acest scop, Autoritatea Navală Română. Solicit tuturor să nu uite cazul navei Rostock...

Octavian Liviu Bumbu

#39087

Declarația politică se intitulează „Exporturile de lemn trebuie oprite”.

Pe zi ce trece, suportăm consecințele acțiunilor noastre nesăbuite, printre care și defrișările masive ale pădurilor. Dacă vom continua în acest ritm, vom ajunge un deșert. Ne mirăm de tornadele spontane, de căldurile excesive și de faptul că nu mai există, practic, cele patru anotimpuri. Când eram copil, primăverile erau o adevărată splendoare, totul era pur. Rămășițele pădurilor nu mai pot absorbi tot dioxidul de carbon, iar stratul de ozon se reduce continuu. Stă în puterea fiecăruia să contribuim, prin atitudinea noastră, la stăvilirea acestui dezastru ecologic cât nu este prea târziu.

De ani de zile, în România se taie milioane de copaci. De ani de zile, pădurile din țară sunt defrișate într-un timp record. De ani de zile, sute de milioane de metri cubi de lemn sunt prelucrate și exportate peste hotare, în special de firme din Austria și Germania. Fac asta pentru că la ei în țară nu mai au voie, prin lege, să taie copaci. De ani de zile, România se aridizează, iar Strategia antisecetă, stabilită de Guvernul Tăriceanu, a fost ignorată sau chiar abandonată.

În România, defrișarea pădurilor constituie astăzi o problemă majoră. România este pe ultimul loc în Europa la capitolul suprafață împădurită, cu toate că, la începutul secolului al XIX-lea, România era acoperită de păduri în proporție de 80%. În momentul de față, nu este clar câtă pădure a fost tăiată, nici câte suprafețe sunt neadministrate și nici cât ar trebui să plantăm, deoarece un inventar al pădurilor nu s-a mai făcut de mulți ani. Știm doar din statistici câtă pădure mai este în România.

Efectele defrișărilor ne afectează pe toți, indiferent unde locuim, prin poluare, alunecări de teren, schimbări climatice. Pe lângă fenomenele naturale foarte vizibile, seceta, gerul, căderile de grindină, pădurile din România resimt efectul global al schimbărilor climatice de mediu. Din cauza faptului că în România prețul lemnului este scăzut, se preferă exportul, care este unul din factorii care periclitează viitorul pădurilor în România.

Și eu întreb: noi, românii, ce-am făcut în tot acest timp? Ne-am complăcut într-o stare de amorțeală și chiar complicitate, manifestându-ne exact ca o colonie. În acest ritm, peste câțiva ani nu vom mai avea păduri, vom fi victime ale calamităților naturale și vom respira din ce în ce mai greu. E timpul să oprim acest dezastru, cât mai repede.

Chiar din acest motiv, inițiativa premierului Victor Ponta, care a anunțat miercuri că intenția Guvernului este să interzică, pe o perioadă limitată, exporturile de orice fel de masă lemnoasă, este una salutară. Procedura este deja pregătită printr-un proiect de ordonanță de urgență, care deocamdată este blocat în discuții la Ministerul Justiției.

Dacă la alții se poate, ar trebui să se poată și la noi. Recent, Parlamentul de la Sofia a adoptat o lege privind interdicția exporturilor de masă lemnoasă drept modalitate de a combate tăierile ilegale. Durata de aplicare a interdicției a fost stabilită la trei luni. Vocile critice au atenționat însă că măsura s-ar putea să nu fie pe placul Uniunii Europene.

Noi ar trebui să ne gândim la o soluție tocmai în sensul acesta. Asta a sugerat, de altfel, premierul. Să avem în vedere faptul că interdicția ar putea funcționa doar în ceea ce privește comercializarea lemnului în afara UE, căci vânzările de bunuri și servicii în cadrul UE nu sunt considerate exporturi, Uniunea fiind spațiu economic comun.

Abordarea problemelor legate de pădure, dar mai ales de exploatarea ei în cadrul CSAT este oportună și chiar imperativă.

Victor Mocanu

#42753

Declarația politică este intitulată „Despre legiferarea parteneriatului civil între persoanele de același sex”.

Pe agenda publică din România a reapărut, de curând, tema legiferării parteneriatului civil între persoanele de același sex, un subiect deosebit de sensibil în lumea întreagă. Proiectul legislativ, aparținând deputatului Remus Cernea, a generat, pentru a doua oară, respingerea în unanimitate de către membrii Comisiei juridice a Camerei.

Cu toate că tema este, așa cum am subliniat, una sensibilă, nu trebuie să ne ferim să spunem lucrurilor pe nume, folosind argumente solide și termeni caracteristici unei dezbateri serioase, civilizate. Consider că revenirea domnului Cernea cu același proiect, care a atras o reacție solidă și fără dubii a Parlamentului, este, în sine, un demers neavenit, provocator și neserios. În propunerea legislativă menționată nu au apărut elemente noi, argumente care să schimbe termenii dezbaterii și pronunțării inițiale a forului legislativ. Prin urmare, decizia Comisiei juridice de a respinge proiectul legislativ este una absolut normală, pe deplin justificată.

Doresc să insist asupra unui aspect deranjant din discursul de justificare a necesității reglementării parteneriatului civil între persoanele de același sex. În accepțiunea deputatului Cernea și a comunității minoritare la care se referă proiectul legislativ, este necesară o amendare a Constituției, care stabilește că instituția căsătoriei este construită între bărbat și femeie, această prevedere fiind considerată discriminatorie. Atât în argumentarea parlamentarului, cât și în cea a comunității gay din România, țara noastră ar fi obligată să legifereze parteneriatul civil invocat, întrucât legislația anumitor țări europene ar permite acest „drept”. În opinia mea, cele două încercări de motivare sunt absolut nejustificate și firave din punct de vedere al realității de facto.

În primul rând, așa cum se poate înțelege din perspectivă juridică, discriminarea se aplică situațiilor în care se încalcă unele drepturi existente deja. Nu poți clama că există discriminare pornind de la o serie de drepturi inventate, inexistente.

În al doilea rând, exercițiile legislative ale altor țări nu au valoare de obligație pentru țara noastră. În unele țări din Occident, acolo unde demonizarea „domniei majorității” a condus la o relativizare substanțială a valorilor tradiționale, este posibil ca societatea să fi evoluat într-o anumită direcție și ca o serie de concepții fundamentale să fi intrat într-un proces de reconstrucție. Aceasta nu înseamnă că România trebuie să meargă, legată la ochi, în aceeași direcție.

Ca parlamentar al României, consider că avem obligația să apărăm conceptul tradițional de familie. Trebuie să fim conștienți de necesitatea de a da copiilor șansa de a crește într-un mediu sigur, stabil, sănătos și de a împiedica orice posibilitate de denaturare a mediului familial. România nu poate fi arătată cu degetul în privința respectării drepturilor cetățenilor doar pentru că nu este dispusă să accepte anumite tendințe normate în câteva țări europene. Cred că, în materie de toleranță și de respectare a drepturilor cetățenești, inclusiv ale persoanelor de același sex, România a făcut progrese suficiente și nu are nevoie de lecții de la nimeni.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Florinel Butnaru

#46105

Declarația politică se intitulează „Simularea protecției statului pentru copiii cu autism”.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori, Stimați colegi,

Se împlinește un an de când părinții copiilor cu autism s-au bucurat de reușita obținută în lupta atât cu boala, dar și cu sistemul de stat: psihoterapia se decontează prin sistemul de asigurări de sănătate. Implementarea noilor prevederi, din nefericire, face ca procedura să fie una complicată, motivată fiind de faptul că, în multe județe, personalul medical este insuficient și mai ales de faptul că se decontează prea puține ore de tratament.

## Stimați colegi,

Un părinte care are un copil autist trebuie să meargă la medicul de familie, să obțină o trimitere către un medic psihiatru care trebuie să aibă contract cu casa, medicul psihiatru trebuie să facă o evaluare și apoi să dea o recomandare către psihologul care poate oferi servicii de terapie. Ce înseamnă acest lucru pentru stat? Plata per serviciu pentru medicul de familie, plata pentru medicul psihiatru, plata pentru serviciul conex actului medical. Deci de trei ori plătit un serviciu lunar pentru a deconta trei ședințe de terapie cu psiholog, logoped sau kinetoterapeut.

Cum trebuie procedat în cazul în care în multe județe nu există niciun medic psihiatru care să aibă dreptul să încheie un contract cu un cabinet privat de psihologie? Lucrurile se complică. Părinții trebuie să mai străbată un drum lung către orașele mai mari, căci așa se simulează accesul liber al copiilor la serviciile medicale. Și lucrul acesta lunar, pentru că statul consideră că te poți face bine de autism de la o lună la alta. În alte județe, medicii psihiatri sunt dezinteresați și nu încheie niciun fel de contracte cu psihologii. Astfel, membrii familiei se lipsesc de sprijinul oferit de către stat, luând povara costurilor în cârca lor.

## Stimați colegi,

Conform Federației pentru Drepturi și Resurse pentru Persoanele cu Tulburări în Spectrul Autist (FEDRA), „terapia pentru copilul cu autism presupune intervenții zilnice din partea unei echipe multidisciplinare, formată din psiholog/psihopedagog, logoped, kinetoterapeut, terapeut comportamental. Costul unui astfel de program poate depăși suma de 4.000 de lei pe lună. Recuperarea este un proces de durată, unii copii cu autism urmând tratamentul timp de cinci-șase ani”.

Trebuie să ne unim eforturile și să depunem diligențele necesare în vederea asigurării accesului la tratament și servicii de calitate al acestor copii.

Vă mulțumesc.

Constantin Popa

#48661

Declarația politică este intitulată „Pădurile României, un bun național”.

În intervenția din această săptămână voi face referire la necesitatea unui nou Cod silvic, subiect care a stârnit foarte multe dezbateri în spațiul public și care, din punctul meu de vedere, ar trebui soluționat cu celeritate și în urma unui acord între toate forțele politice.

Ceea ce cu toții putem constata este că România are nevoie de o nouă legislație în domeniul silvic, una care să protejeze aurul verde al țării noastre și care să pună capăt defrișărilor ilegale și necontrolate de păduri. Anual, în România se taie 27 de milioane de metri cubi de lemn, din

care aproape o treime se defrișează ilegal din păduri, după cum estimează reprezentanții organizațiilor de mediu.

Pădurile sunt un bun național, o resursă esențială pentru biosferă, pentru viața oamenilor, o protecție în fața dezastrelor naturale, iar această statistică îngrijorătoare ar trebui să ducă la găsirea unei soluții pentru ca munții României să nu fie văduviți. Trebuie să înțelegem că este important să vedem ce facem pentru a opri defrișările și comercializarea lemnului tăiat ilegal. Pe oamenii care se uită la noi îi interesează soluțiile, ce facem bine pentru ei, nu certurile dintre oamenii politici.

Ne străduim de peste 20 de ani să găsim o soluție pentru această problemă, iar ea stă în adoptarea unei legislații conforme cu realitatea actuală, în nevoia introducerii unor prevederi clare, prin care să fie sancționată orice tăiere necontrolată și ilegală. Figurativ vorbind, atunci când vorbim de defrișări, vorbim de o crimă împotriva naturii.

Ce am făcut noi, cei din această coaliție de guvernare, din care face parte și UNPR? În primul rând, am susținut un nou Cod silvic, care garantează o evidență strictă a masei lemnoase și care va limita la maximum tăierea ilegală. Mai mult, pentru a stopa comercializarea ilegală a lemnului, am susținut o restricționare a cantității de masă lemnoasă – 30% – dintr-un sortiment industrial din fiecare specie, achiziționat de către un operator/grup de operatori. În al doilea rând, Ministerul Mediului a dispus controale la cei care prelucrează masa lemnoasă.

Desigur, putem continua să ne certăm pe mai departe, însă certurile nu rezolvă problemele. Această ceartă permanentă nu ajută pe nimeni, cu atât mai puțin pe cetățeni. Ceea ce propun tuturor colegilor este de a nu scăpa din vedere interesul celor care așteaptă de la noi un răspuns cu privire la ceea ce este de făcut de acum încolo. Suntem cu toții de acord că trebuie să controlăm la sânge firmele care exploatează masa lemnoasă? Suntem cu toții de acord că trebuie să existe, cel puțin pentru o perioadă de câteva luni, o stopare a exporturilor, până se face ordine în sistem? Atunci, haideți să lăsăm atacurile politice deoparte și să rezolvăm această situație!

Eu provin dintr-un județ privilegiat de natură, un județ unde s-a creat un mozaic al formelor de relief. Județul Buzău are o acoperire însemnată de păduri care sunt expuse pericolului defrișărilor. De-a lungul anilor, au avut loc adevărate dezastre naturale pe Valea Buzăului, în zona munților Siriu cu precădere, în urma unor alunecări de teren care au dus la pagube materiale și au distrus viețile unor oameni. Pentru județul pe care îl reprezint, stoparea tăierilor ilegale este o prioritate.

Tocmai de aceea, trebuie să depășim discuția în contradictoriu și să găsim soluții pentru a rezolva problemele. Vă mulțumesc.

Petru Alexandru Frătean

#52157

Declarația politică se intitulează „SOS – Să salvăm aurul verde al României!”.

Se spune, și nu fără temei, că pădurile sunt obrazul României. Așa tăcute cum sunt, ele spun adevăruri despre poporul român și despre legăturile sale cu natura. Istoria noastră, a românilor, s-a clădit și din perspectiva relației noastre cu natura înconjurătoare și cu pădurile munților noștri, confirmată și de vechiul proverb „codru-i frate cu românul”. Pădurile României fac parte din patrimoniul nostru cultural și natural și avem obligația cu toții să-l ocrotim. Din păcate, în ultimii ani, suprafața împădurită a României s-a diminuat semnificativ, ritmul defrișărilor rapace a cunoscut o amploare tot mai mare, cuantificată în pierderi de peste 5 miliarde de euro, ceea ce nu poate să reprezinte decât o tragedie națională. Chiar și în aceste condiții, țara noastră încă deține aproximativ jumătate din totalul pădurilor virgine de pe continent și suntem datori să ne protejăm avuția pe care încă o avem.

Salut faptul că, la inițiativa prim-ministrului Victor Ponta, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor supune dezbaterii publice două proiecte de ordonanță de urgență a Guvernului care vizează reglementări mai stricte în ceea ce privește exporturile de material lemnos, precum și suspendarea temporară a acestora. Cele două proiecte de act normativ au fost elaborate având în vedere amploarea tăierilor ilegale de pădure, efectele acestora asupra sănătății și siguranței cetățenilor, precum și impactul asupra mediului. Stoparea tăierilor ilegale vizează interesul public și sunt situații de urgență a căror reglementare nu poate fi amânată!

În aceeași ordine de idei, declarația mea vine în contextul dezbaterilor cu privire la necesitatea adoptării Codului silvic în forma agreată de Guvern și de majoritatea parlamentară, adoptată, pentru a doua oară, de către Senatul României, în forma promovată inițial, care susține acțiuni clare împotriva mafiei pădurilor, atât prin instituirea radarului pădurilor, cât și prin modificările care vizează limitarea exploatării pădurilor de către operatori economici care profită de poziția dominantă câștigată pe piață. Actualul proiect de modificare a Codului silvic reprezintă un pas înainte pentru protejarea mediului, a vieții și a sănătății fiecărui român.

Lansez un apel colegilor din opoziție să înțeleagă că protecția patrimoniului nostru natural ține de interesul național și de viitorul generațiilor noastre, nu de o luptă sterilă între politicieni. Pădurile nu sunt ale niciunui partid sau ale niciunei instituții, ci sunt ale generațiilor viitoare, care merită să trăiască într-un mediu curat, sigur și bogat!

Să salvăm, așadar, aurul verde al României!

Niculae Bădălău

#54901

Declarația politică se intitulează „Pledoarie pentru o politică bazată pe valori, verticalitate, solidaritate și consecvență”.

## Stimați colegi,

Realitatea lumii în care trăim a devenit, într-un mod dramatic și îngrijorător, centrifugă. Prinsă parcă de vârtej, tendința societății este de a se dezmembra, ca urmare a luptelor permanente și a raționamentelor cu aparență de adevăr și cu tendință de a înșela. Constat cu părere de rău că, din ce în ce mai mult, comunitățile umane mai mici – implicit cea giurgiuveană – își pierd caracterul comunitar, utilitar, asemenea unei familii care își pierde comuniunea; individul pierde din omenie și preocupare pentru ceilalți, dar câștigă nepăsare și, mai rău, indolență față de ceilalți.

Este adevărat, politica reprezintă o mare zonă de risc: risc personal, propriu. Într-adevăr, oricine depune o candidatură vine în fața celorlalți cu gena sa, cu neamurile, cu afacerile, cu proveniența și starea sa. După atâția ani de zile în care am activat în cadrul PSD, cu bune și rele, cu succese și dezamăgiri, ca membru al Senatului României pot susține că vremurile pe care le trăim sunt încărcate de zbucium, de afronturi, pe care nu le poți, de cele mai multe ori, cuprinde cu mintea. De ani de zile, împotriva PSD-ului – și împotriva mea – s-au „consumat” cele mai năstrușnice și mai disperate sofisme menite să ne știrbească imaginea,

să ne învrăjbească și să ne demoleze ca organizație. Și asta, în detrimentul bunului-simț, al interesului local sau național și al inteligenței normale.

Domnilor care zilnic ne arătați cu degetul, mă întreb: oare nu vedeți bârna din ochiul dumneavoastră de paiul din ochiul nostru? Îmi pare rău să vă spun că aveți o prea bună părere despre dumneavoastră.

Vă reamintesc, pe această cale, că PSD-ul nu este și nu va fi niciodată înfrânt de demagogie, egoism, prostie, excese, amatorism sau instinct. Demagogiei, organizațiile PSD îi vor opune politica socială reală. Egoismului și nepăsării le vor opune solidaritatea reală. Prostiei îi vor opune competența oamenilor noștri. Exceselor le vor opune sobrietatea și seriozitatea. Amatorismului îi vor opune profesionalismul politicienilor, inclusiv al celor locali. Instinctului îi vor opune acțiunea politică gândită și planificată.

Cu siguranță ar fi mai eficient pentru toți și în special pentru cetățeni dacă am conlucra și ne-am asuma împreună responsabilitatea demarării și finalizării proiectelor de interes local și național.

Domniilor Voastre vă doresc să fiți liberi! Libertatea fără conștiință nu este libertate, iar conștiința se formează prin instrucție și educație. Un individ cu adevărat liber rămâne imaculat în fața seducțiilor manipulării, el cunoaște și vede valorile înalte ale lumii și vieții.

Asemenea vremuri au nevoie de oameni care să și le asume, dar și care să aibă puterea de a le face față, prin verticalitate, prin solidaritate, prin consecvență și prin onestitate.

Sper să-mi dați credit de bună intenție și să alegeți mereu valoarea: valoarea omului, a ideilor și principiilor.

Concluzionând, consider că nu putem merge înainte dacă suntem măcinați de orgolii. Nu unul în locul altuia, ci unul lângă altul!

Vă mulțumesc.

Emil Marius Pașcan

#58124

Declarația politică este intitulată „După două săptămâni de cazne și circ, Orlando rămâne fără bacșiș”. Domnule președinte, Distinși colegi,

Constatăm în fiecare zi parcursul haotic al guvernării Ponta. Un Guvern dezorientat, împleticit printre proiecte majoritar speculative, fără mize investiționale serioase, fără asumări sistematice pe vreun domeniu național de referință, fără nicio proiecție riguroasă pe termen lung... În schimb, spațiul public este dominat de improvizațiile gregare din spatele încropelilor numite politici publice ale Guvernului. Acte normative, pretins serioase, apar într-o grabă suspectă ca inițiative ale Guvernului, trecând pe banda rulantă a majorității politice din Parlament, fără o firească cumpănire și dezbatere. În aplicarea lor, aceste promulgări legislative generează monștri.

Incontestabil, preocupat doar de impozite și taxe, cu brevet pentru peste 40 de noi biruri dedicate populației, în mandatul său, și patalama pentru „inventică” aferentă „taxei pe stâlp”, Victor Ponta nu se dezminte și perseverează, taxându-ne diabolic. Prin ministrul de nevolnică strânsură Eugen Orlando Teodorovici, s-a descoperit fantasticul impozit pe bacșiș, o recentă găselniță menită a salva bugetul de stat și economia națională. Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2015, domnii Victor și Orlando îi caută prin buzunare pe chelneri, taximetriști, frizeri și coafeze, pe vânzătoare și pe alți amărâți suspectați de marea evaziune fiscală națională. În marea lor obediență, organele fiscale ale statului i-au și „umflat” pe câțiva așa-ziși culpabili din peisajul economiei negre, prinși cu câte unul sau doi lei și cincizeci de bani nejustificați la teșcherea, poprindu-le activitatea.

Incompetenții în cauză au trimis firmele țării la fisc, într-o isterie generală, pentru modificarea setărilor caselor de marcat, obligându-i pe toți la noi cheltuieli și cazne. Au ajuns bieții oameni, exasperați, să-și afișeze inscripții de avertizare la intrare că nu primesc bacșiș sau rugând clienții să-și ridice restul până la ultimul bănuț. Au existat și cazuri de comercianți cu nervii la pământ, care au aruncat cu bacșișul după clienții refractari sau mult prea grăbiți și ignoranți de rest. Evident, totul s-a petrecut într-un climat european civilizat, adresându-li-se concomitent urări din suflet domnilor guvernanți.

După două săptămâni de travaliu, preocupați de oprobriul general și cu spaima prăbușirii electorale în suflet, domnii Victor și Orlando au decis să renunțe la bacșiș, mai precis la impozitarea sa. Nu se face însă vorbire de recuperarea banilor irosiți pentru implementarea aberantei măsuri și de cine răspunde. Câtă mărinimie din partea acestor incompetenți care fac experimente economice pe necazul românilor. Ba, mai mult, pentru a mai salva ceva din procentele electorale astfel pierdute de PSD și aliații săi politici, Guvernul anunță glorios dezbaterea unui nou proiect pentru o amnistie fiscală, prin care aproximativ 4 milioane de persoane fizice și firme să fie scutite de plata retroactivă a unor impozite.

Totul este rod al improvizației în actuala guvernare, nu există nicio coerență programatică și nicio consecvență. De fapt, nu există un program cert de guvernare. Totul este întâmplător la Victor Ponta și PSD, iar ceea ce preocupă cu adevărat guvernarea privește populismul și dominarea audiențelor prin mass-media, cu orice preț.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Dumitru Oprea

#61590

Declarația politică se intitulează „Noua propunere pentru impozitul forfetar arată neputința Guvernului Ponta”.

Domnule președinte al Senatului,

Doamnelor și domnilor colegi,

Stimați invitați,

După ce a stârnit confuzie și a generat situații ridicole prin inițiativa de taxare a bacșișului, Guvernul Ponta încearcă acum să-și suplimenteze veniturile prin alte impozite. Abandonează chinuirea chelnerilor prin bonurile suplimentare și reînvie faimosul forfetar. Exact acel impozit pe care PSD îl blama feroce când el a fost adoptat într-o perioadă în care criza era în apogeu. Așadar, deși se tot laudă că suntem pe un val de creștere economică, ministrul de finanțe anunță că forfetarul va reveni din ianuarie 2016.

Chiar dacă domnul Teodorovici pretinde că e ideea patronatelor din turism, și nu a sa, această găselniță nu este nicidecum un favor adus domeniului, pentru că oricine are experiență știe că impozitarea forfetară ridică multe probleme celor afectați. Mai grav este că toate aceste răzgândiri, urmate de soluții de avarie, provoacă instabilitate în economie.

Întreprinzătorii români nu mai știu ce să creadă și cum să-și organizeze activitatea. În același timp, investitorii străini, tentați să facă afaceri în România, se gândesc acum de două ori dacă să vină într-un mediu complet bulversat de instabilitatea fiscală a Guvernului. Este o confuzie pe care

o vom plăti cu toții, pentru că lipsa de predictibilitate a politicilor fiscale afectează mereu creșterea economică.

Dincolo de aceste aspecte, aventura cu bacșișul și apoi recurgerea la forfetar arată disperarea Guvernului de a colecta venituri la buget cu orice preț, forțând acest lucru prin măsuri care se bat cap în cap ca filosofie fiscală. În realitate, deși se laudă cu dinamizarea spectaculoasă a ANAF-ului, prin reintroducerea forfetarului, Guvernul recunoaște că agenția nu are capacitatea de a controla eficient activitatea unor sectoare mari din economie.

În consecință, guvernarea PSD trebuie să abandoneze improvizațiile fiscale, în condițiile în care și ultima recomandare făcută de Comisia Europeană la adresa României este de a asigura continuitatea în implementarea măsurilor fiscale.

Vă mulțumesc.

Dorin Păran

#63820

Declarația politică este intitulată „140 de ani de la înființarea PNL”.

PNL a fost oficial fondat la 24 mai 1875, când un grup de liberali, printre care Ion C. Brătianu, Mihail Kogălniceanu, Alexandru G. Golescu, Gheorghe Vernescu, Tache Anastasiu, au pus bazele formațiunii politice care avea să marcheze istoria României moderne. Originile mișcării liberale trebuie însă căutate cu mult mai devreme, în perioada pașoptistă, momentul 1875 constituind doar instituționalizarea și coagularea unor grupări care existau deja pe scena politică. După 1866, liberalii au jucat, practic, rolul principal în procesul de modernizare a României.

Primul președinte al Partidului Național Liberal a fost Ion C. Brătianu. În 1877, în timpul guvernării liberale, România și-a proclamat independența. PNL a contribuit semnificativ la dezvoltarea și reformarea societății românești, fiind primul partid care a pledat, în 1892, pentru introducerea sufragiului universal. În toată această perioadă, liberalismul a devenit fundamentul ideologic pe care s-a construit România modernă, iar liberalii au acționat sub principiul „Prin noi înșine!”, care este și astăzi deviza Partidului Național Liberal.

La finele Primului Război Mondial, România și-a împlinit obiectivul național al Marii Uniri, în timp ce la putere se afla tot un cabinet liberal. De altfel, PNL s-a aflat la guvernare aproape neîntrerupt între 1914 și 1919, cu excepția perioadei martie–noiembrie 1918. Perioada interbelică a fost una prolifică pentru România și pentru liberali, care au promovat reforma agrară, organizarea administrativă unitară, o nouă legislație electorală și măsuri de refacere a economiei. Liberalii s-au aflat la putere în perioada 1922–1928, cu o mică întrerupere între martie 1926 și iunie 1927, și apoi în intervalul 1933–1937. Activitatea PNL a fost suspendată între 1938 și 1944, când a fost reluată doar pentru o scurtă etapă.

După cel de Al Doilea Război Mondial, regimul comunist a stopat progresul României în termeni de construcție democratică. Instaurarea unui sistem totalitar a însemnat abolirea pluralismului politic și dizolvarea partidelor politice democratice, inclusiv a PNL, care și-a încetat activitatea în noiembrie 1947. Mulți dintre fruntașii liberali au murit în închisorile comuniste, plătind cu viața credința în principiile democratice și valorile liberale, în vreme ce alții au fost forțați să ia calea exilului. Timp de aproape 50 de ani, liberalii din exil, mulți dintre ei foști lideri ai studenților și tineretului PNL, au continuat să-și promoveze ideile și crezurile și au păstrat viu spiritul PNL. În 1989, după căderea comunismului, o parte dintre aceștia s-au întors în țară pentru a reorganiza și reconstrui Partidul Național Liberal, cărora li s-au alăturat personalități din țară. Printre cei care au repus bazele formațiunii liberale s-au numărat Dan Amedeo Lăzărescu, Nicolae Enescu, Ionel V. Săndulescu, precum și Radu Câmpeanu, primul președinte postcomunist al PNL. În primele zile ale anului 1990, PNL s-a reînregistrat ca partid politic și a început o nouă etapă din existența sa politică.

În anii ’90, mișcarea liberală a experimentat o perioadă relativ tumultoasă, caracterizată prin sciziuni succesive, fragmentări și tentative de unificare. Toate au făcut parte din procesul de construcție instituțională a PNL, care a reușit să aducă sub sigla sa nu doar grupările care se revendicau din zona liberalismului, ci s-a impus ca pol de centru-dreapta pe scena politică din România. Procesul reunificării liberale a început sub președinția lui Mircea Ionescu-Quintus. Ca parte a Convenției Democratice, alianța opoziției unite, PNL a participat la coaliția de guvernare din perioada 1996–2000, deținând portofolii importante în Cabinet, precum finanțele și economia pentru o perioadă sau cel al justiției.

După 2001, PNL și-a întărit poziția absorbind și alte partide considerate compatibile ideologic și și-a continuat procesul de consolidare organizatorică internă, extinzându-și baza locală și sporindu-și forța filialelor din teritoriu.

În 2003, PNL a devenit parte a Alianței „Dreptate și Adevăr” – Alianța DA PNL–PD –, iar după alegerile parlamentare din 2004, președintele PNL de atunci, Călin Popescu-Tăriceanu, a devenit primul premier liberal al României după căderea comunismului. În timpul guvernării PNL, România a atins un nivel de dezvoltare economică fără precedent, sub impulsul unor politici liberale, incluzând reducerea fiscalității, încurajarea inițiativei private și a investițiilor. Din punct de vedere politic, forța electorală a PNL l-a transformat într-unul dintre cele trei partide mari din România.

În 2009, senatorul Crin Antonescu a devenit președintele PNL și a adus formațiunea politică la cel mai mare scor din ultimele două decenii. De asemenea, Crin Antonescu a fost, după Radu Câmpeanu în 1990, primul liberal care a intrat în competiția prezidențială, în 2009. Programul lui Crin Antonescu din 2009 s-a intitulat „România bunului-simț”. În 2010, ca recunoaștere a performanței politice, Crin Antonescu a fost reconfirmat în funcția de președinte, iar moțiunea pe care a prezentat-o Congresului PNL – „Prin noi înșine, acum!” – a devenit documentul programatic al PNL.

În 2011, Partidul Național Liberal a format alături de Partidul Conservator (PC) Alianța de Centru-Dreapta (ACD). Aceasta și-a unit mai departe forțele cu Partidul Social Democrat, punându-se astfel bazele Uniunii Social-Liberale (USL), proiectul politic al opoziției unite. În februarie 2014, USL s-a destrămat.

În același an, în luna noiembrie, dreapta politică formată din PNL și PDL a dat primul președinte liberal din istoria postdecembristă a României în persoana domnului Klaus Iohannis. Câteva luni mai târziu, cele două formațiuni aveau să formeze împreună „noul” PNL, cel mai mare partid de dreapta din țara noastră.

Nelu Tătaru

#69710

Declarația politică se intitulează „Tăierea halucinantă a pădurilor ne lasă săraci, cu munții goi, dezechilibrează ecosistemul și ne face vulnerabili în fața inundațiilor și a alunecărilor de teren”.

În sfârșit s-au trezit și autoritățile noastre că ni se taie ilegal pădurea. De ani de zile s-a spus, pentru cine a avut urechi să audă, că retrocedările în masă – parte, ilegale – și defrișările haotice ne lasă munții goi, dar abia acum s-a gândit cineva că ar fi cazul să investigheze ce se întâmplă cu adevărat. Mai grav este că a fost nevoie de un ONG de mediu din SUA care să demaște neregulile. Din investigația acestui ONG reiese că reprezentanții unei companii străine ar accepta cu bună știință și ar recompensa printr-un sistem de bonificație lemnul tăiat ilegal din pădurile din România. A fost nevoie, așadar, de un ONG din altă țară să ne arate ceea ce se știa deja.

Ce este interesant este că s-a creat impresia, voit sau nu, că această companie austriacă ar fi singura vinovată de dezastru. Nu trebuie însă să ne îmbătăm cu apă rece crezând că dacă nu era această companie nu aveam probleme cu defrișările ilegale. Rădăcina problemei este chiar în crearea de legislație favorabilă intereselor private, nu intereselor naționale și menținerea în vigoare a acestei legislații care sprijină defrișarea. Așadar, trebuie să se găsească posibilități și soluții de a mări suprafețele forestiere, asigurând astfel și mijloace de venit pentru comunitățile locale, și nu să ne preocupăm să găsim variante de exploatare accelerată legală a pădurilor.

Gradul de împădurire a teritoriului României este foarte scăzut în comparație cu alte țări europene: Slovenia, cu 62% zonă de pădure, Austria, cu 47%, Slovacia, cu 41%. Această situație se datorează administrării defectuoase a pădurii, fărâmițării excesive a fondului forestier, furturilor și defrișărilor ilegale. De asemenea, există o preocupare foarte redusă pentru împădurirea terenurilor degradate, trei milioane de hectare în prezent, față de realizarea sistemului național al perdelelor forestiere de protecție, amenajarea bazinelor hidrografice torențiale și promovarea tehnologiilor ecologice de exploatare a lemnului.

România pierde foarte mult și prin exportul masiv de materie primă. În loc să exporte produs finit, mobilă, România exportă, în pierdere, cheresteaua. Este greșit să credem că economia este într-o contradicție fundamentală cu natura. De fapt, o economie sănătoasă creează situații din care toată lumea are de câștigat. Așadar, dezvoltarea unei industrii locale, bazate pe lemn, poate fi o variantă când vine vorba de conservarea pădurilor și exploatarea lor rațională.

Nu spune nimeni să nu ne exploatăm resursele, dar a exploata rațional o resursă, astfel încât ea să aibă timp să se regenereze, este una și să îți vinzi pădurea pe mai nimic sau să închizi ochii la defrișările ilegale este alta. Este condamnabil să le permiți unor străini, care în țara lor nici nu s-ar gândi să facă așa ceva, pentru că ar fi aspru pedepsiți, să se înfrupte nestingheriți din resursa țării tale și, mai mult, să mai pleci și capul la amenințările că, dacă ei pleacă, în urma lor rămân șomeri.

Stimați colegi,

Din contră, dacă mai tolerăm așa ceva, degeaba am mai vrea investitori, că nu vor mai avea ce exploata. A lua astăzi de la natură mai mult decât ne poate oferi nu este o gândire economică și cu siguranță nu este o sursă de profit, ci mai degrabă o atitudine simplistă și un mod păgubos de a trăi. Vă mulțumesc.

Alin Păunel Tișe

#73235

Declarația politică este intitulată „Amatorismul miniștrilor PSD: să dăm poporului circ, poate nu mai vrea pâine!”. Distinși colegi,

Ca într-un joc de alba-neagra, miniștrii PSD azi ne arată impozite, mâine le retrag. Azi dau ordonanțe de urgență – care o fi fost urgența în a-i obliga pe taximetriști, coafeze și buticari să-și cumpere registre antibacșiș sau case de marcat pentru un ban, să piardă o zi sau două la cozi la ANAF ca să le ștampileze, când nu vede nimeni din ANAF urgența în a descoperi și stopa marea evaziune la petrol, cereale, legume etc.?!

Acest lucru arată doar că acționează înainte să gândească! Înainte să vadă cum va funcționa sistemul! Înainte să facă studii de impact!

Înainte să omoare mici afaceri și PFA-uri, poate ar trebui să calculeze cât muncește o astfel de persoană ca să-și plătească dările la stat.

Acum, după ce același ANAF reinterpretează legea brusc și diferit față de cum tot el a făcut-o în ultimii 20 de ani și pierde procese pe bandă rulantă, decidem amnistie fiscală!

Nu e eronat, mai ales că toate aceste procese izvorăsc din reaua-credință a ANAF-ului, din reinterpretarea în defavoarea contribuabilului a unui Cod fiscal și Cod de procedură modificate numai în ultimii trei ani de peste 100 de ori! Tot cu heirupul. Tot pentru colectare la buget!

Însă, în acest ritm haotic, după 1 iulie 2015 vor rămâne aceleași probleme nerezolvate: oameni cărora, pentru 3 lei „câștigați” din dividende la cuponiadă, li se vor imputa în continuare 800 de lei pe lună contribuții de sănătate, patroni cărora, pentru câțiva bănuți surplus în casă, li se vor închide afacerile, pentru că tocmai s-a dat o altă ordonanță de urgență a Guvernului neconstituțională!

Concluzia e simplă: amatorismul miniștrilor PSD, ordonanțe de urgență ale Guvernului date azi, abrogate mâine, destabilizează economic țara, micii afaceriști în special.

Oare chiar își dorește PSD să ne transforme într-o națiune de pomanagii, în care mai mult de jumătate din populație să fie dependentă de pomeni electorale? Așa încearcă să-și asigure perpetuarea la putere, pe sistemul le dăm acum circ și în campanie pâine?!

Ion Luchian

#75403

Declarația politică se intitulează „Opriți degringolada din sănătate!”.

Doamnelor și domnilor senatori,

Dreptul la sănătate – unul din drepturile fundamentale ale omului, consfințit, de altfel, și în Constituția României – implică dreptul la viață, la un standard de trai adecvat și acces nediscriminatoriu la servicii medicale de calitate. Iar cei în măsură să vegheze la asigurarea accesului neîngrădit al celor suferinzi la asistență medicală sunt, așa cum se știe, decidenții politici.

Din păcate, ani de zile, sistemul medical românesc a rămas anchilozat, nereformat din cauza unor mentalități învechite, a intereselor de grup, a unui management defectuos, dar, mai ales, din cauza subfinanțării. Pe scurt, un sistem de sănătate precar, cu impact macroeconomic negativ asupra productivității, competitivității, eficienței și, nu în ultimul rând, asupra duratei vieții!

Conform Strategiei naționale de sănătate 2014–2020, elaborată de Guvernul PSD, aflăm că pacientul este așezat „în mijlocul sistemului; acesta are dreptul să fie reprezentat în mecanismele decizionale, să fie tratat cu respectul demnității și drepturilor sale”, iar „scopul global” vizează „îmbunătățirea stării de sănătate a populației României”.

Se pune însă o întrebare firească: despre ce demnitate și drepturi ale cetățeanului putem vorbi când, în anul de grație 2015, sistemului sanitar i s-a alocat un procent de patru la sută din PIB?!

Cum putem vorbi despre reformă, standarde înalte, performanță, în condițiile în care media europeană a procentului din PIB destinat sănătății este de 8-9 la sută pentru țările din vest și de 6 la sută pentru cele din estul Europei?! În privința investițiilor publice în sănătate, în România, acestea sunt cele mai mici din UE, statul alocând anual circa 536 de euro pe locuitor, față de media UE de 1.620 de euro (conform Eurostat).

Cum îi respectăm pe medici, asistenți medicali și, în egală măsură, pe pacienți atâta vreme cât – se cunoaște foarte bine situația – eșecurile reformei, tergiversările și, îndeosebi, subfinanțarea sistemului sanitar au avut un impact negativ atât asupra calității actului medical, cât și, deopotrivă, asupra nivelului de trai al personalului – medici și asistenți. Ca să nu mai vorbim despre faptul că românul, în calitate de pacient, a fost în mod direct afectat! Ne veți răspunde, cu siguranță, că România nu a fost condusă doar de PSD în cei peste 20 de ani de la Revoluție. Da, este adevărat, numai că partidul pe care îl reprezentați a clamat dintotdeauna grija pentru cetățean, pentru binele nației! În cazul acesta, stimați colegi, cum se explică faptul că exodul cadrelor medicale continuă în ritm accelerat sub guvernarea dumneavoastră? Cum ați reformat sistemul sanitar, din moment ce miile de tineri medici, ca și medicii specialiști de înaltă calificare, precum și asistenții medicali continuă să se îndrepte spre țări dezvoltate din vestul Europei sau de pe alte continente, acolo unde munca le este respectată prin salarii și condiții adecvate pentru desfășurarea actului medical? Cifrele furnizate de statistici privind exodul medicilor și cadrelor medicale medii sunt absolut îngrijorătoare: circa 15.000 de medici și peste 50.000 de cadre medicale medii au părăsit România în ultimii ani! Conform estimărilor, în 23 de ani, România va rămâne fără medici specialiști!

Aceasta este realitatea. Exodul medicilor continuă, nu există politici privind factorii de risc; programele naționale de sănătate sunt decise arbitrar; actualizarea listei de medicamente compensate cu cele de ultimă generație continuă să fie tergiversată, prejudiciindu-i îndeosebi pe bolnavii cronici; mediul rural este în continuare lipsit de medici.

Cât despre natalitate, datele furnizate de către Centrul de Cercetare Demografică al Academiei Române sunt cât se poate de grăitoare: „România se află în cel de-al 26-lea an de declin demografic.” Iar INS ne spune că 2013 a fost primul an după 1989 când populația României a fost sub 20 de milioane de locuitori! Și scăderea a continuat, conform acelorași surse, și în 2014. Așa s-a ajuns la un alt record trist: nivelul natalității în România este sub media celui din Uniunea Europeană! În schimb, ne aflăm printre țările cu cea mai scăzută speranță de viață și cu una din cele mai ridicate rate ale mortalității!

Un alt subiect de mare actualitate este cel privind cardul de sănătate. Mai bine zis, o situație care ne-a demonstrat – pentru a câta oară?! – cum pot fi desconsiderați cetățenii României de către cei pe care i-au ales să le reprezinte interesele. Modul în care Guvernul a înțeles să gestioneze implementarea cardului național de sănătate a fost cel puțin deplorabil.

Anunțat cu surle și trâmbițe de la începutul anului, acest card s-a dovedit un fel de „cui al lui Pepelea”. Factorii responsabili din Ministerul Sănătății nu au avut o colaborare efectivă cu CNAS, astfel încât să fie pus la punct un plan coerent de distribuire a acestor carduri în timp util. Unele carduri au ajuns prin poștă la destinatari, alte case de asigurări, cum este OPSNAJ, nu au avut contract cu Poșta Română și cetățenii au fost obligați să depună cereri pentru a primi cardul la sediul OPSNAJ, în timp ce alții nu au intrat în posesia acestuia până la data de 1 mai, când devenea obligatoriu. Iar după data de 1 mai am asistat la haos total: medicii de familie refuzau acordarea de servicii medicale pacienților care aveau cardul și, pe de altă parte, din cauza numărului mare de accesări simultane, cardurile nu puteau fi validate de către cititoarele de card! În timp ce domnul ministru al sănătății a calificat drept „mici inadvertențe normale” incidentele legate de nefuncționarea cardului de sănătate, cetățenii acestei țări, plătitori de asigurări, nu pot califica această situație decât într-un singur mod: incompetență crasă!

Întrebarea pe care v-o adresăm, stimați guvernanți, stimate domnule ministru al sănătății, este: chiar nu ați fi putut organiza această acțiune în mod profesionist, chiar nu se puteau pune la punct campanii ample de informare a cetățenilor, astfel încât aceștia să nu mai fie umiliți la ușile cabinetelor medicale?! Chiar nu ați avut posibilitatea să le aduceți la cunoștință medicilor de familie instrucțiunile cu privire la utilizarea cardului și soluțiile pentru situațiile de excepție, când acesta nu poate fi validat? Se face publicitate pentru tot felul de lucruri inutile, dar când este vorba de o minimă considerație pentru cetățean, pentru pacienții adesea marcați de vulnerabilități, nu se găsesc suficiente fonduri!

Constatăm cu dezamăgire că, de fiecare dată când o strategie este gestionată defectuos, se găsește un vinovat de serviciu: comunicarea; mai bine zis, lipsa comunicării! Iată de ce, domnilor guvernanți, vă adresăm întrebarea firească: cine vă împiedică să comunicați eficient? Să fie vorba de lipsă de comunicare sau de nepăsare față de cetățean?

Vă mulțumesc.

Găvrilă Ghilea

#82350

Declarația politică este intitulată „Discrepanțe economice majore la nivel regional”.

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Conform statisticilor realizate de analiștii financiari, în ultimii cinci ani, în România s-au accentuat diferențele la nivel economic între regiuni.

În timp ce unele dintre acestea s-au coagulat în veritabili poli de creștere economică, iar altele în zone cu potențial și o dezvoltare medii, o mare parte s-au cantonat însă în zone de stagnare sau regres, cu consecințe directe asupra nivelului de trai al populației care le locuiește.

Nu întâmplător, potrivit datelor Eurostat, România ocupă locul doi în UE din punct de vedere al riscului de sărăcie sau excluziune socială, 41,7% din populație fiind afectată de aceste fenomene.

Deși statul ar trebui să joace un rol major în procesul de concentrare economică prin investițiile în infrastructură pe care le finanțează, cu consecințe directe și evidente în aplatizarea discrepanțelor economice la nivel regional, specialiștii au remarcat inexistența unei strategii reale de investiții la nivel regional și absența unor măsuri economice clare, care să sprijine dezvoltarea zonelor economice subdezvoltate.

După ce au constatat că investițiile în infrastructură se concentrează mai ales în Transilvania și Muntenia și prea puțin în Moldova, Oltenia și Dobrogea, analiștii au conchis că fără o infrastructură optimă este aproape imposibilă atragerea de investitori.

Datele statistice valorificate de specialiștii financiari relevă că, în vreme ce în Regiunea Nord-Est se înregistrează cea mai mare rată a sărăciei, în Regiunile de Sud și de Nord-Vest sunt discrepanțe majore între unele județe cu rate foarte ridicate ale sărăciei și alte județe cu rate relativ scăzute ale aceluiași fenomen.

Din aceste considerente, în anul 2010 – în cadrul Strategiei „Europa 2020” –, România și-a asumat ca obiectiv național reducerea cu 580.000 a numărului persoanelor afectate de sărăcie și excluse din punct de vedere social.

Cu toate acestea, măsurile și direcțiile de acțiune implementate în ultimii trei ani de actualul Guvern sunt timide și ineficiente, iar economiștii au tras deja semnale de alarmă asupra efectelor polarizării economico-sociale, care generează deja depopularea unor zone întregi din țară – în care potențialul economic este ignorat – și supraaglomerarea altor zone, care sunt insuficient dezvoltate din punct de vedere al infrastructurii.

Or, de aici până la aprinderea fitilului unor adevărate bombe sociale, nu mai este decât un pas... Vă mulțumesc.

Dan Mihai Marian

#84941

Declarația politică se intitulează „Fostul procuror Victor Viorel Ponta consideră că hotărârile instanțelor de judecată sunt simbolice”.

Faptul că fostul procuror și actualul premier Victor Viorel Ponta nu dă doi bani pe justiție nu mai este un secret pentru nimeni în țara aceasta. De la așa-numita „lovitură parlamentară” împotriva democrației românești din urmă cu trei ani și până în prezent, premierul și președintele PSD a contabilizat nenumărate atacuri la adresa statului de drept. În viziunea sa, justiția – aplicarea legii – este bună doar pentru alții, nu și pentru el sau membrii familiei sale implicați în afaceri oneroase, sau pentru ștabii din PSD.

Aplicarea și respectarea legilor este oarecum facultativă sau, mai bine spus, un moft pentru domnul Ponta. Altfel nu se explică de ce a declarat despre prietenul său, vicepremierul și președintele executiv al PSD, domnul Liviu Dragnea, că este nevinovat, în ciuda pronunțării unei hotărâri a instanței de judecată, fie ea și nedefinitivă. „Am văzut decizia Curții Supreme, este o decizie simbolică de condamnare din punct de vedere juridic a unei acțiuni politice, suspendarea președintelui Băsescu și referendumul, practic a celor 7,4 milioane de români care au votat și a liderilor. Domnul Dragnea are ghinionul de a fi singurul acuzat în dosar”, a fost prima poziționare publică a lui Victor Ponta.

Poziția domnului Ponta, premier într-o țară membră UE, este inacceptabilă. Prietenul și colegul său de partid, vicepremierul Liviu Dragnea, a fost condamnat pentru fapte care nu au legătură cu demersul politic de declanșare a referendumului din 2012, ci se referă la o responsabilitate individuală. Nu pot fi acceptate denaturarea către un sens politic a unei decizii a instanței și nici multiplicarea răspunderii individuale în fața legii către o responsabilitate colectivă politică. Ca să nu mai vorbim de faptul că, prin afirmațiile sale, domnul Ponta insinuează că instanța de judecată ar fi condamnat, vezi bine, Doamne, oameni nevinovați. Prin comportamentul său, premierul încearcă să minimalizeze impactul deciziei justiției, pe care, prin ironii și persiflări, o trimite în derizoriu. Mai mult decât atât, prin îndemnul organizațiilor teritoriale ale PSD de a-l susține în funcția politică pe Liviu Dragnea, nu face altceva decât să conteste hotărârea instanței de judecată și, totodată, să pună presiune pe eventualul recurs care se va judeca la Înalta Curte de Casație și Justiție.

În acest sens, trebuie să remarc susținerea politică exprimată în favoarea condamnatului în primă instanță Liviu Dragnea de către președintele Consiliului Județean Vaslui, domnul Dumitru Buzatu, care este și lider al organizației județene a PSD. Demersul președintelui Consiliului Județean Vaslui este susținut și de fiul său, Tudor Buzatu, președintele Tineretului Social Democrat din Vaslui și director la Centrul de Afaceri Vaslui, aflat în subordinea instituției conduse de tatăl său. Constatăm cu surprindere că doar soția domnului Buzatu, distinsa colegă senator Gabriela Crețu, încă nu s-a alăturat susținerii publice pe care restul familiei sale i-o acordă domnului Dragnea.

„Toți suntem la fel de nevinovați. Mi se pare un lucru pe care orice om de bun-simț, care nu e speriat de moarte că i se face și lui un dosar, cred că îl gândește ca și mine. OK, am înțeles condamnarea lui Dragnea ca o condamnare a tuturor, a celor care l-am suspendat pe Băsescu, am făcut campanie pentru referendum, am votat”, susține același domn Ponta. Acest teatru ieftin a mai fost jucat de Victor Ponta și Liviu Dragnea după pierderea alegerilor prezidențiale de anul trecut. Atunci, ambii și-au „depus mandatul”, dar nu au mai demisionat. Menținerea domnului Dragnea în funcția de președinte executiv este o manevră politică relevantă pentru modul în care PSD înțelege să se raporteze la justiție și la opinia publică.

Gigi Christian Chiru

#88849

Declarația politică este intitulată „Biletul unic care poate salva și promova cultura”.

## Onorat prezidiu,

## Doamnelor și domnilor senatori,

Am observat cu bucurie că Noaptea muzeelor i-a scos pe români din case, i-a îndepărtat de marile centre comerciale și i-a apropiat de cultură, de tradiție, de trecut. Este un semn că evenimentele de asemenea amploare pot aduce publicul spre cultură.

Cultura națională în sensul ei larg, stimați colegi, este, poate, cea mai importantă moștenire pe care o lăsăm copiilor noștri. Ea ne povestește trecutul, ne arată prezentul și ne face să fim încrezători în viitor. Este un izvor de inspirație și de motivare! Existența cotidiană, agitată și stresantă ne face să ne îndepărtăm de valori. Mai mult decât atât, turiștii care vizitează zonele încărcate de istorie ale țării noastre nu sunt deloc încurajați să își îndrepte atenția și către cultură, chiar dacă avem muzee care adăpostesc adevărate comori.

## Stimați colegi,

Eu vin dintr-o zonă turistică, din Constanța, și mi-aș dori ca muzeele de pe litoral să fie vizitate și să fie o adevărată atracție pentru turiști și, de ce nu, să avem turism cultural, educativ și chiar turismul călătoriei în timp. Îmi doresc ca Constanța, România, să fie loc de pelerinaj, așa cum este gradina botanică din Balcic. România nu are doar castelul Peleș sau pe cel de la Bran, Constanța nu are doar delfinariu, ci un muzeu de arheologie de valoare, un muzeu de artă, unul de artă populară, ba chiar și un muzeu cu importante lucrări, în localitatea Topalu. Dar, așa cum am mai spus, nu sunt promovate.

România nu trebuie promovată, așa cum vor unii, numai prin distracții, cluburi și carnaval. În acest context, vă propun ca noi, parlamentarii din zonele turistice, să lucrăm împreună pentru promovarea culturii, a istoriei naționale, pentru a face cunoscute adevăratele valori.

Pentru aceasta, vin cu propunerea de a se institui un bilet comun de intrare/bilet unic la toate unitățile de cultură din județe. Poate părea dificil, însă prin coordonare între instituțiile abilitate putem reuși să aducem public pentru fiecare muzeu. Un bilet comun, achiziționat la începutul unei vacanțe, cu un preț redus, ar asigura, fără doar și poate, vizitatori tuturor instituțiilor de cultură din zonele turistice. Dacă în pachetele turistice ar fi inclus și biletul comun, am putea stârni un interes mai mare pentru instituțiile de cultură.

Este și datoria noastră să găsim modalități de a crea „consum de cultură”!

Vă mulțumesc.

Vasile Nistor

#91394

Declarația politică se intitulează „Ce se întâmplă cu tinerii absolvenți de studii superioare?”.

## Stimate colege,

## Stimați colegi,

Săptămâna trecută, în data de 14 mai, 1.570 de absolvenți ai ciclurilor universitare de licență, masterat și doctorat din cadrul Universității „Vasile Alecsandri” din Bacău au defilat prin centrul orașului cu ocazia cursului festiv al absolvenților, promoția 2015. Studenții celor cinci facultăți ale instituției de învățământ superior băcăuan se vor alătura miilor de tineri români aflați în căutarea unui loc de muncă atât în țară, cât și în străinătate.

Conform unui comunicat de presă emis de către Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, la data de 12 mai 2015, în România existau 19.051 de locuri de muncă vacante, din care doar 15 posturi disponibile în județul Bacău. La sfârșitul lunii martie existau 485.878 de români șomeri, rata șomajului pe plan național fiind de 5,37%. Comparativ, în județul Bacău rata era de 6,63%, iar dintr-un total de 14.867 de șomeri băcăuani, 11.072 sunt neindemnizați.

Asta este realitatea cu care se confruntă tinerii din ziua de azi, precum cazul Universității din Bacău și al celorlalte din țară, după ce își termină studiile. Desigur, problema nu este numai una națională, alte țări europene confruntându-se cu aceleași provocări, însă acest lucru este și mai îngrijorător, întrucât va face accesul studenților autohtoni pe piața internațională a muncii cu atât mai dificil de realizat.

Pe 25 aprilie am fost prezent la Sala polivalentă „Nadia Comăneci” din Onești, în cadrul Bursei locurilor de muncă Onești, evenimentul făcând parte din proiectul „Măsuri active de succes pentru șomeri”, prin care se dorește facilitarea accesului pe piața muncii a șomerilor. Cei aproximativ 300 de participanți au avut ocazia de a interacționa cu reprezentanți ai 25 de firme de pe plan local, fiind puse la dispoziție 350 de locuri de muncă.

Cu o zi înainte, același tip de eveniment a avut loc și la Bacău, unde au fost prezentate aproximativ 1.000 de posturi vacante celor 850 de persoane participante. Doar jumătate din cei prezenți au fost luați în evidență pentru un viitor interviu.

De ce se prezintă însă Bacăul ca fiind ultimul clasat în rândul locurilor de muncă disponibile din fiecare județ al țării, dacă există astfel de evenimente ce ajută tinerii, și nu numai, să se integreze pe piața muncii? De ce rata șomajului de aici este mai mare decât cea națională?

Deși momentan oferta de muncă depășește cererea, agenții economici dornici să angajeze declară că șomerii tineri au un nivel al pregătirii profesionale modest, iar interesul lor pentru accesul pe piața muncii este unul redus.

În declarația politică de săptămâna trecută am evidențiat importanța perioadei de voluntariat în ceea ce privește potențialul său de a ajuta viitoarele generații să se adapteze mai bine la societate, precum și dobândirea de către tineri a unor abilități ce pot fi utile pe parcursul carierei lor.

Desigur, trebuie să existe și alte căi prin care astfel de rezultate se pot atinge, însă trebuie să existe dorința și deschiderea către soluții noi a autorităților, pentru a inspira tinerii români să se dedice mai mult viitorului lor profesional.

Eugen Durbacă

#94656

## **Domnul Eugen Durbacă:**

Declarația politică este intitulată „Stoparea comercializării și consumului de substanțe și plante cu proprietăți psihoactive numite etnobotanice”.

Etnobotanicele sunt droguri psihoactive ilegale, un amestec de prafuri sau plante uscate stropite cu diferite substanțe chimice, plante halucinogene ce induc efecte fiziologice și mentale care cuprind în special perturbări ale comportamentului, ale funcțiilor cognitive și ale percepției, care se pot perturba până la instalarea halucinațiilor, adică la modificarea realității.

Au efecte imediate, provocând euforie, creșterea energiei, amețeală, pierderea poftei de mâncare, insomnie, tremur, agitație, comportamente obsesiv-compulsive, vorbire rapidă, dar bâlbâită, iritabilitate, panică, dilatarea pupilelor. La supradozaj apar atacul cerebral, furnicături, paranoia, deziluzie, halucinații, căderea sistemului muscular, căderea renală.

Din păcate, astfel de cazuri sunt din ce în ce mai dese, chiar dacă în anul 2010 s-a emis actul normativ prin care au fost introduse ca fiind interzise 27 de substanțe și 9 plante etnobotanice cu efect halucinogen, care nu mai pot fi deținute și comercializate, intrând în categoria drogurilor.

Fenomenul consumului de substanțe psihoactive ia amploare la Galați, fapt ce este îngrijorător pentru medici. Aceștia susțin că de la începutul anului 2015 au fost înregistrate peste 70 de cazuri de consum de etnobotanice. Este vorba în general de tineri care prezintă simptome variate, unii dintre ei ajungând la spital în comă sau, și mai grav, sunt situații în care se ajunge la deces. Există un astfel de caz deosebit de grav. În iulie 2012, un tânăr gălățean, consumator și traficant și-a ucis iubita în vârstă de 18 ani prin lovituri repetate, după ce a consumat etnobotanice. Un alt tânăr drogat cu substanțe necunoscute și-a înjunghiat cel mai bun prieten, apoi s-a aruncat de la etaj.

Grav este faptul că în anul 2015 a apărut o nouă metodă de preparare a etnobotanicelor, preparat consumat în țigări. Noua metodă începe prin cumpărarea de pe internet a unor îngrășăminte chimice, fără nicio restricție. Îngrășămintele sunt amestecate cu diverse plante cumpărate de la magazinele naturiste, la care se adaugă substanțe toxice; amestecul este lăsat la macerat, după care este ambalat în pliculețe, spre a fi vândute.

În calitate de senator al României, solicit stoparea și interzicerea comercializării de substanțe și plante cu proprietăți psihoactive numite etnobotanice, prin implicarea tuturor instituțiilor abilitate din România.

Vă mulțumesc.

Cuprins

Stenograma

Ședința