Viorel Arcaș

Declarația politică se intitulează „Parlamentul independenților. România nimănui”.

Stimați colegi,

De la aceasta tribună s-a vorbit de mai multe ori pe tema parlamentarilor deveniți peste noapte independenți. S-au formulat acuze și motivații, au fost controverse cu privire la legitimitatea și drepturile lor. Am vorbit mai puțin despre moralitate și, mai ales, despre efectele pe care această zisă independență le are asupra poporului.

S-a întrebat vreunul dintre cei care au părăsit un partid sau altul pentru a îngroșa rândurile independenților cu ce ochi îi privesc cei care i-au ales?

S-a întrebat vreunul dintre noii independenți câtă încredere mai poate să aibă poporul într-o clasă politică inconsecventă cu principiile și programele pe care le-a promovat?

S-a gândit vreunul dintre acești colegi ai noștri – și vă rog credeți-mă, fac eforturi serioase să îi numesc colegi – ce efect de imagine plătim noi, ceilalți, care am rămas în partidul în numele căruia am câștigat alegerile parlamentare, apărându-ne principiile și luptând pentru credințele noastre și ale celor care ne-au votat?

Convingem din ce în ce mai puțin electoratul să meargă la vot. Ne este tot mai greu să demonstrăm populației că a făcut bine atunci când a avut încredere în noi și ne-a ales. Fiecare campanie este mai grea decât precedenta nu numai pentru că regulile jocului se schimbă din mers, ci și pentru că sunt tot mai puțini cei care ne privesc cu simpatie și tot mai mulți cei care ne privesc cu scepticism. Se pare că, după 20 de ani, nu am trecut încă testul democrației și nici al încrederii depline a electoratului, și nici nu aveam cum să o facem, când, zilnic, clasa politică mai dă o dovadă de infantilism și mercantilism.

Da, stimați colegi independenți, asta este ceea ce transmiteți poporului, și poate nu m-ar interesa deloc acest lucru dacă electoratul nu ar fi ajuns într-o fază de derută totală și nu ar transfera asupra noastră, a tuturor, greșelile celor care, odată ajunși în Parlament, au uitat de unde au plecat și cine i-a făcut ceea ce sunt, au uitat că au plecat din popor și că poporul i-a făcut demnitari, le-a dat putere și privilegii, iar acest popor se află acum în situația în care se uită în jur și constată că votul său s-a dus pe apa sâmbetei, pentru că nu mai este reprezentat de nimeni.

Dacă, atunci când au candidat, parlamentarii independenți au cerut sprijinul alegătorilor, același lucru trebuiau să îl facă și acum: să ceară acordul celor care i-au ales pentru a le trăda interesele și încrederea, așa era corect și moral. Așa era legitim și firesc.

Dar căruia dintre acești independenți îi pasă de cei care l-au votat? Niciunuia.

Vremuri grele ne așteaptă, stimați colegi. Nu știu în câți ani vom mai putea recâștiga ceea ce am pierdut acum ca urmare a gesturilor egoiste ale unora dintre așa-zișii politicieni români, încrederea poporului, care, pe cât de greu se clădește, pe atât de ușor se dărâmă. Vă mulțumesc.