Valer Marian

Declarația politică se intitulează „Pe cine și ce puteau spiona culegătorii de informații din Israel”.

Presa și opinia publică din România au fost focalizate în cursul ultimei săptămâni pe scandalul creat de așa-zisa spionare a procurorului-șef al DNA, Laura Codruța Kövesi, referitor la care a fost instrumentat un dosar de către DIICOT, în care au fost arestați doi tineri israelieni angajați ai firmei de consulting și intelligence Black Cube. Majoritatea presei autohtone a conchis, pe bună dreptate, că acest scandal este o făcătură, respectiv o operațiune gonflabilă pentru imaginea doamnei Laura Codruța Kövesi, care a avut drept scop urgentarea reînvestirii acesteia de către Președintele României, scop care a fost atins în seara zilei în care a fost declanșat scandalul de spionaj. Nu o să intru acum în amănunte legate de scandalul declanșat și de dosarul penal instrumentat, ci o să încerc doar o inventariere a cercului de rude și de prieteni apropiați ai doamnei Kövesi care au intrat sau puteau intra în vizorul culegătorilor de informații israelieni și a problemelor/aspectelor care puteau prezenta interes pentru aceștia.

O primă și principală țintă a investigatorilor Black Cube a fost tatăl procurorului-șef al DNA, domnul Ioan Lascu. Ce-i putea interesa pe investigatorii israelieni? Că provine dintr-o familie modestă, de etnie romă, cu șase copii, din Întorsura Buzăului. Că a fost un student, un procuror și un publicist (în revista „Dreptul”) mai bun decât fiica sa. Că a fost procuror-șef al Parchetului Mediaș timp de 30 de ani, din care mai bine de un deceniu în timpul regimului comunist. Că a făcut parte din nomenclatura comunistă, fiind membru al Consiliului Municipal Mediaș al PCR. Că, în perioada în care a deținut funcția de procuror-șef, a acaparat în condiții dubioase două case construite în sistem duplex pe Strada Sondorilor nr. 12 și 14 din Mediaș, care au fost confiscate de regimul comunist de la doi cetățeni de naționalitate germană care au plecat definitiv din România în Republica Federală Germania înainte de 1989. Că a aranjat un doctorat în drept pentru fiica sa cu un prieten și coleg din procuratura comunistă, care a fost procuror-șef al Procuraturii Județene Timiș și a devenit avocat și profesor la Facultatea de Drept a Universității de Vest din Timișoara. Că a fost urmărit informativ de Securitate și apoi de SRI pentru implicarea în afaceri cu miros de gaz. Că este prieten la cataramă cu Florin Muntean, fost lider al PDL Mediaș, deputat în Parlamentul României și director general al Societății Naționale Transgaz, care a fost declarat de politicianul Vasile Blaga drept „cel mai bun prieten din armată și din facultate”. Că a devenit bun amic cu Vasile Blaga, care a fost invitatul de onoare la petrecerea organizată cu ocazia pensionării sale în anul 2010, la restaurantul BinderBubi din Mediaș, alături de fiica sa, care deținea funcția de procuror general al României în perioada respectivă. Că a fost în relații apropiate cu fostul prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, Florin Nicușor Apostu, și cu omul de afaceri Ilie Carabulea (patron al Băncii Carpatica și al grupului de firme Atlassib), care au fost arestați, trimiși în judecată și condamnați pentru trafic de influență, respectiv cumpărare de influență într-un dosar instrumentat de DNA în 2010, când această instituție era condusă de Daniel Morar, pentru că au apelat la Ioan Lascu să intervină la fiica sa, Laura Codruța Kövesi, pentru a promova, în calitate de procuror general al României, mai multe recursuri în interesul legii în favoarea firmelor milionarului Carabulea, cunoscut până atunci drept un sponsor important al campaniilor electorale ale PDL. Că tatăl și fiica au scăpat neanchetați, cu toate că procurorul general Kövesi a promovat patru recursuri în interesul legii în urma intervențiilor realizate prin intermediul tatălui său și sancționate de justiție. Că din acest caz rezultă că nu avem justiție fără tată cel puțin. Sau poate că – și fac o afirmație în premieră – procurorul Ioan Lascu a fost implicat în închiderea unor dosare privind evenimente petrecute la Sibiu în decembrie 1989 și de aici, probabil, imboldul fiicei sale de a tergiversa și de a închide marele dosar al Revoluției de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.