Doina Silistru

Declarația politică se intitulează „Principalele probleme ale sistemului de învățământ din România”.

Educația este un drept pe care îl are fiecare persoană, indiferent de vârsta sa. Principala caracteristică a unui sistem de educație este aceea că el trebuie să fie stabil. Sistemul educațional are și rolul de a prevedea ceea ce se va întâmpla pe piața muncii.

Procesul de învățământ se referă la îndeplinirea propriu-zisă a educației și la aspectele psihopedagogice legate de predarea și însușirea cunoștințelor. Acesta este cadrul în care elevii sau studenții asimilează informația, construindu-și astfel un repertoriu cognitiv: cunoștințe, deprinderi, capacități, atitudini etc.

Vechea școală românească avea o structură logică și o finalitate concretă. Manualele erau aceleași, profesorii pregătiți și interesați. După 1989, sistemul educațional din România a suferit multe transformări. În zilele noastre, școala a ajuns să depindă doar de responsabilitatea dascălului și de puterea lui de a face față elevilor. Manuale alternative, elevi și profesori nemotivați, precum și numeroase schimbări la nivelul sistemului educațional din România creează un adevărat haos în școala actuală.

În România, marea masă a școlarilor trece prin gimnaziu și liceu fără să capete abilități pe care să le folosească pe parcursul vieții. Încă din clasele primare, copilul este obligat să învețe noțiuni care depășesc capacitatea de înțelegere în raport cu vârsta sa.

Un raport privind starea învățământului, realizat anul trecut de Ministerul Educației și dat publicității pe 22 octombrie 2009, caracterizează educația din România, de la grădiniță și până la facultate, ca fiind un eșec. Unul din cinci copii nu este înscris la o grădiniță, iar o treime dintre liceeni nu ajunge să susțină bacalaureatul.

Testele internaționale arată că elevii români citesc prost și nici nu înțeleg ceea ce citesc. Un sfert dintre elevii de clasa a VIII-a nu sunt în stare să rezolve exerciții simple. Doar 65% din cei care încep o facultate reușesc să și obțină o diplomă. Programa școlară se schimbă de la an la an, se scot materii, se introduc materii. Copiii trebuie, în continuare, să învețe mult cantitativ și foarte slab calitativ. Programele sunt stufoase, încărcate preponderent cu informații irelevante.

Structura examenelor naționale a fost schimbată de atât de multe ori, încât elevii au ajuns, chiar în preajma lor, să trăiască cu spaima reformei. Toți cei care au condus Ministerul Educației au văzut diferit modul în care trebuie reformat sistemul. Majoritatea miniștrilor au inițiat schimbări semnificative, spre disperarea elevilor. Ultima reformă curriculară completă a început în 1997, în timpul mandatului lui Andrei Marga, acesta a introdus examenul de capacitate. Ultima modificare în orarul elevilor a fost făcută anul trecut de fostul ministru al educației Ecaterina Andronescu, care a redus numărul de ore săptămânale la 28–30, de la 36–38.