Petru Filip

Declarația politică se intitulează „Prioritățile bugetului pe 2012”.

Într-o perioadă de criză economică cu efecte devastatoare pe plan european, într-un moment în care cheltuielile statului trebuie eficientizate, într-un viitor în care veniturile la buget sunt incerte, construcția bugetului pe 2012 reprezintă o provocare politică extraordinară. Nu mai este nevoie să subliniez că filozofia generală a construcției bugetare este axată pe prudență.

Cine a citit cu atenție și a putut să lase interpretarea populistă la o parte a putut observa principalele obiective pe care construcția bugetului pe 2012 și le propune: menținerea angajamentului de a reduce deficitul bugetar la 1,9% din PIB în 2012, stimularea investițiilor și crearea de locuri de muncă, menținerea datoriei publice la un nivel sustenabil, restructurarea sistemului de cheltuieli publice, continuarea politicii de reducere și de prevenire a apariției de arierate, continuarea reformelor structurale, măsuri de îmbunătățire a administrației fiscale.

Câteva aspecte mi se par esențiale în filozofia construcției bugetare. Primul aspect este cel legat de investiții. Un semnal pozitiv în acest sens a fost dat de creșterea cuantumului investițiilor în total PIB. Cheltuielile de investiții pe anul 2012 sunt de 37,8 miliarde de lei, reprezentând 6,45% din PIB, în creștere cu peste două miliarde de lei față de anul 2011, din care 16,3 miliarde de lei – sume alocate proiectelor cu finanțare din fonduri externe nerambursabile, inclusiv cofinanțarea aferentă acestora.

Cel de-al doilea aspect este cel legat de sănătate. Creșterea fondurilor alocate Ministerului Sănătății, prin suplimentarea de la 4,82 miliarde de lei la 5,46 miliarde de lei, se datorează aplicării prevederilor art. 213 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, potrivit cărora contribuția de asigurări sociale de sănătate pentru veniturile din pensii până în 740 de lei se suportă de la bugetul de stat. Sănătatea rămâne totuși un capitol important, care oricum este subfinanțat, chiar și cu această creștere de 0,6 miliarde de lei. Problema de fond nu este nici pe departe atinsă, însă reprezintă un semnal pozitiv.

Însă, în legătură cu cel de-al treilea aspect, doresc să trag un semnal de alarmă. Scăderea bugetului alocat educației nu reprezintă un pas înainte în dezvoltarea societății. Educația alături de sănătate sunt două dintre domeniile strategice pe care România nu le mai poate ignora. Educația înseamnă dezvoltare. Acest lucru nu se poate face cu un buget diminuat.

Este adevărat că scăderea bugetului pentru educație se datorează încheierii unor proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile în anul 2012, însă această chestiune nu trebuie să justifice problema de fapt.