Dumitru Oprea

Declarația politică se intitulează „PSD și democratizarea prin DNA”.

Domnule președinte al Senatului, Doamnelor și domnilor colegi, Stimați invitați,

Imediat după alegerile prezidențiale, principalele partide din România au intrat în frenezia clarificărilor interne. Se poate spune că este un lucru salutar, mai ales după ultimul an în care fiecare formațiune politică s-a concentrat exclusiv pe câștigarea cursei electorale pentru Cotroceni.

Desigur, discuțiile din PNL și PD-L sunt cunoscute de oricine, sensul lor fiind dat de un efort continuu de democratizare, dar, dacă din acest punct de vedere perspectivele sunt optimiste pentru democrați și liberali, nu același lucru se poate spune și despre social-democrați.

Zbaterile pesediste din aceste zile fac impresia unei întoarceri la timpuri ce speram a fi apuse. Sunt câțiva ani de când domnul Geoană a preluat puterea în acest partid, printr-o lovitură spectaculoasă împotriva lui Adrian Năstase și Ion Iliescu. Venea cu pretenții reformiste, cu un discurs zgomotos și plin de promisiuni generoase. Era vorba de diminuarea influenței dinozaurilor politici și a baronilor locali, de îndepărtarea oamenilor cu probleme penale grave.

Însă, imediat după aceea, activul PSD a început rotirea cadrelor și noua conducere s-a mulțumit să-și conserve propria putere prin intermediul acelorași mecanisme. Aceasta a fost de altfel și oferta electorală pentru cetățeni, un partidmamut în care politicile publice erau stabilite de personaje dintre cele mai discutabile. Mai mult, pretinsul mare reformist al partidului a arătat el însuși conexiuni oculte dintre cele mai sumbre, spulberând orice iluzie de moralitate.

Astfel, după eșecul rușinos la prezidențiale și faimosul episod violet, domnul Geoană este nevoit să-și pună în joc mandatul de șef al PSD.

Desigur, problemele interne ale altui partid nu sunt, în mod normal, o preocupare a celor din afara sa. Totuși, fiind cea mai mare formațiune de opoziție, PSD a devenit un motiv serios de îngrijorare, prin prisma ultimelor evenimente. Lupta pentru putere se dă între exact aceleași forțe ca în trecut. Personaje compromise aproape iremediabil candidează acum, se pare cu serioase șanse de succes, pentru preluarea conducerii. Mesajul lor public nici nu mai lasă loc de iluzii de această dată: nicio vorbă despre democratizare sau reforme, doar promisiuni pentru revenirea la putere a aceluiași mamut politic știut de 20 de ani, iar în mijlocul acestor jocuri dure regăsim aceeași figură străveche, neclintită de niciun val de schimbare – eternul Ion Iliescu.

Politica, în general, iar cea din România cu atât mai mult, este plină de surprize. Guvernările se pot schimba în mod neașteptat, alte partide sau alianțe ajungând la conducerea țării. Este posibil ca, în viitor, dacă PSD nu se destramă între timp, să revină la putere. De aceea, avem dreptul legitim să ne întrebăm: ce s-ar întâmpla oare cu acea guvernare, pe mâinile cui ar intra ea? Își închipuie cineva un executiv condus de un domn speriat de vrăjitoare sau de unul care să-și țină ședințele în biroul procurorilor?