Marius Petre Nicoară

Declarația politică se intitulează „Riscul de a fi român”. Presa financiară a ultimelor zile a atras atenția asupra unui lucru extrem de important, cu multiple efecte în plan economic – creșterea riscului de țară. Ultimele două luni se traduc prin creșterea, în consecință, și a costului asigurării acestui risc de țară. România plătește, așadar, o asigurare mai scumpă în comparație cu celelalte țări, care și-au protejat economiile și le-au adus în zona de siguranță.

Noi plătim pentru o economie fără predictibilitate și fără coerență, iar când spun plătim, mă refer, în primul rând, la domeniul creditării, pentru că acele costuri majorate ale asigurării riscului de țară se repercutează în dobânzile băncilor, care se majorează, la rândul lor.

Iar aici intră în discuție atât piața internă, cât și piața externă, pentru că riscul de țară este un criteriu macroeconomic indispensabil în analizele pe care le fac creditorii țării noastre.

Mi-e greu, în aceste condiții, să înțeleg optimismul și mulțumirea de sine a Cabinetului Boc, cel care traduce lipsa creșterii economice prin efectele crizei globale, numind-o, eufemistic, „creștere economică negativă”.

Mediul de afaceri încasează primul aceste lovituri de pe piața financiară, provocate, iată, de o politică economică păguboasă, care nu mai are nicio scuză, nici aceea a

„moștenirii grele”, dar nici aceea a contextului Uniunii Europene. Spun asta pentru că există excepții în Europa, care pot fi urmate ca exemplu, și mă îndrept aici spre Polonia, de pildă.

Închei cu remarca plină de sens a unui cetățean care a votat schimbarea și a sperat că va trăi mai bine: plătim riscul de țară și riscul de a fi români! Vă mulțumesc.