Nelu Tătaru

Declarația politică se intitulează „România ocupă un loc dezonorant în clasamentul țărilor cu cele mai multe întreruperi de sarcină și, cu toate acestea, Guvernul își permite luxul unor programe de sănătate neperformante”.

Stimați colegi,

Săptămâna trecută trăgeam un semnal de alarmă în legătură cu rata foarte crescută a avorturilor în județul Vaslui, situație care este, de altfel, alarmantă la nivelul întregii țări. Într-un singur an, cifra avorturilor a crescut cu un procent de 68%, conform datelor prezentate de Direcția de Sănătate Publică (DSP) Vaslui, comparând anul 2013 cu 2014.

Potrivit datelor furnizate de reprezentanții DSP Vaslui, dintre cele 1.355 de întreruperi de sarcină înregistrate în sistemul public în cursul anului 2014, 152 au fost la grupa de vârstă 15–19 ani și un avort a fost făcut unei fete cu vârsta sub 15 ani. La numărul de avorturi înregistrate în sistemul public se adaugă și intervențiile făcute în cabinetele private, și anume 282 de întreruperi de sarcină.

Bineînțeles că luăm în calcul și faptul că rata avortului este influențată și de factorii socioeconomici (sărăcia influențând practica avortului, în sensul că acesta este mai frecvent în țările, respectiv familiile mai slab dezvoltate, față de cele prospere).

Totodată, rata avorturilor trebuie evaluată și din perspectiva cultural-religioasă. Potrivit datelor Eurostat asupra ratei avorturilor la nivel european, în țările în care predomină religia catolică, de regulă, rata avorturilor este mai mică decât în țările de religie ortodoxă sau protestantă. Pe baza acestor factori, explicăm statisticile negre privind România.

În România, avortul a fost interzis în anul 1967, ca măsură de creștere demografică, și a devenit legal în 1989. După 1990, România a înregistrat o „performanță”, deoarece a atins una dintre cele mai mari valori a ratei avortului la nivel mondial. Cercetările efectuate, începând cu 1993, arată că, în intervalul 1990–1992, avortul, în România, a atins cele mai înalte cote din Europa și continuă să ocupe și în prezent un loc dezonorant în clasamentul țărilor cu cele mai multe întreruperi de sarcină.

Descreșterea numărului de avorturi se face, mai ales, prin promovarea planificării familiale voluntare și a educației pentru viața de cuplu. Cu toate acestea, din 2010 nu se mai

fac eforturi susținute în domeniul sănătății reproducerii și contracepției, iar numărul cabinetelor de planificare familială a scăzut de la 240 la aproximativ 180 în prezent. Mai mult, unele sunt menținute integral din fondurile comunităților, iar în mediul rural, care alimentează toate statisticile negative, astfel de cabinete lipsesc în totalitate.

Din 2008 nu au mai fost făcute, din bani publici, campanii de promovare și de informare despre sănătatea reproducerii, iar informațiile corecte și avizate tind să piardă teren în fața miturilor și prejudecăților, având drept consecință directă scăderea folosirii metodelor de contracepție. La aceasta se adaugă și faptul că în România nu există o politică în privința asigurării accesului pe piața națională la toate tipurile de metode contraceptive și, mai grav, accesul la contracepție de urgență se face fără niciun fel de restricție, astfel că, nu de puține ori, contracepția de urgență este o metodă uzuală și singura metodă de contracepție.