Sorin Serioja Chivu

Declarația politică se intitulează „Românii și România au nevoie de soluții. Libertate, egalitate, fraternitate”.

„Legea, în egalitatea ei măreață, interzice atât bogaților, cât și celor săraci să doarmă sub poduri, să cerșească în stradă sau să fure pâine.” (Anatole France)

Săptămâna trecută, România și Franța au semnat un acord-cadru pentru instituirea, cu titlu experimental, a unui sprijin pentru reinserția a 80 de familii de romi revenite din Franța. Autoritățile franceze susțin că este vorba de familii ce provin din județele Alba, Bihor, Dolj, Mehedinți și Timiș, care doresc să revină din Franța pentru a se restabili definitiv în România.

Proiectul experimental al Oficiului Francez pentru Imigrație și Integrare este punctual și cuprinde atât ajutor consultativ, logistic, cât și ajutor financiar, bineînțeles, cu suportul și implicarea autorităților române.

Nu este prima oară când Franța încearcă să-și închidă granițele pentru unii emigranți, pe principii rasiale și xenofobe. Sub masca unei preocupări exacerbate față de integrare și multiculturalism, Franța discriminează de decenii, acuzând țările de origine că implementează politici discriminatorii față de propriile populații.

Trebuie să recunoaștem că integrarea europeană a romilor nu poate avea loc fără o integrare în democrație, fără respectarea legii în spiritul și litera ei, fără respectarea regulilor societății din care această etnie face parte.

Aderarea României și Bulgariei la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007, a înlesnit migrația romilor din cele două țări în Franța, în baza dreptului la liberă circulație, un drept al fiecărui cetățean al UE, un drept pe care popoarele din estul Europei și l-au dorit respectat de peste 50 de ani. Este greu să repui în drepturi o persoană oprimată atâta amar de vreme. Educația ei are alt drum, alte etape, altă formă, dacă vrem să obținem aceeași înțelegere cu cei care n-au suferit o asemenea sincopă în evoluția lor transcendentală.

După atâția ani de măsuri greșite, care au constat în repatrieri consecutive, acest acord nu trebuie să rămână doar pe hârtie, o etnie nu trebuie lăsată să-și piardă identitatea între promisiuni deșarte și fapte nejustificabile doar pentru că unii o consideră o comunitate dificil de integrat în una ideatică, deci fără cusur.

Dacă dorim unitate prin diversitate, trebuie s-o facem complet, responsabil, cu iubire de oameni, cu toleranță, dar

și prin respectarea rigorilor legii, a drepturilor fiecăruia, a reglementărilor societății în care trăim. Dreptul la liberă circulație nu are adresabilitate exclusivă, el incumbă facilități, dar și constrângeri, ce trebuie respectate și de individ, dar și de țara pe care acesta o tranzitează sau în care acesta alege să trăiască.

Stimați colegi,

România nu poate fi acuzată de discriminare ori nepăsare față de problemele cetățenilor săi, indiferent de etnia din care aceștia fac parte: există instituții de educație și formare profesională, de sănătate, juridice și polițienești, instituții financiar-bancare, de reprezentare parlamentară, organizații neguvernamentale preocupate permanent de respectarea drepturilor civice ale fiecărui român.