Alexandru Mazăre

Declarația politică se intitulează „Romii din Franța și Slovacia – victime ale politicianismului agresiv”. Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Nu pot să rămân indiferent la ceea ce i se întâmplă celei mai mari minorități apatride din Europa, romii. E adevărat că, de cele mai multe ori, faima proastă îi precede, este de asemenea adevărat că nouă ne este de fiecare dată rușine că mulți dintre ei sunt prinși furând, înșelând, mințind sau, mai grav, omorând pe alte meridiane și că presa occidentală

scrie că sunt români, dar asta nu înseamnă că mă bucură extremismul națiilor așa-zis civilizate în măsurile luate contra lor.

Slovacia este încă în plin șoc după ce la Bratislava un pistolar singuratic și-a pus în cap să extermine 14 persoane, dintre care șase din aceeași familie de romi, familie executată în apartamentul ei, pur deliberat se pare.

La Paris, decizia Guvernului de a expulza sute de imigranți romi în țara noastră și la vecinii bulgari, care au aplaudat de altfel măsura, a polarizat opinia publică din Franța, opoziția și pe Papa însuși, mai multe biserici, miniștrii din Guvern și o comisie ONU încercând, în zadar însă, să protesteze.

Este adevărat că, după cum am afirmat, faptele și faima proaste îi preced și îi condamnă apriori la marginalizare și victimizare pe romi, dar libertatea de circulație a persoanelor, acum că suntem țară europeană, nu ne poate transforma pe unii în „căciulari” umili cu cușmele în mâini, cerșind bunăvoința boierilor bogați, care ne aruncă niște amărâte de firimituri de la masa lor bogată, iar pe alții în companioni egali în cultură și educație, cu care ne face plăcere să conversăm în saloane, în tihnă, la cafeaua de după masă.

Chiar dacă ne „miroase” problema romilor, cetățeni europeni fiind, trebuie să admitem că și romii pot să circule liberi prin Europa. Ce o să facă mai departe Guvernul francez? O să ne interzică și nouă, tuturor românilor care nu am furat, nici nu am omorât, accesul în Franța? Romii sunt în Europa, dar în afara societății.

Sunt însă și victime ale propriilor lor probleme, pe care singuri și le creează, dar nu mă poate face nimeni să cred că toți cei 300 de expulzați erau certați cu legea, după cum nici domnul președinte Sarkozy nu este atât de naiv să creadă că aceia pe care i-a pus la „bagaje de mână”, atât de protocolar și indiferent, cu eticheta „nereturnabil”, vor rămâne cuminți în casele lor prăpădite, lipsite de un minim confort sau în palatele de prost gust, dar necablate la curent electric, pentru că au fost construite ilegal.

Perfect conștiente de ostilitatea cu care sunt înconjurate ca de o plasă de sârmă ghimpată, comunitățile de romi sunt predispuse ele însele să se izoleze de societate și, evident, de legile ei, cu acea supremă sfidare a umilului față de cel care îl umilește. Occidentul pare a nu-și aminti totuși că, în ultimii ani, un adevărat aflux de forță de muncă extrem de ieftină din Est a năpădit Vestul în căutare de loc de muncă, dar să nu uităm nici realitatea conform căreia cei mai mulți romi își părăsesc țara natală nu în căutare de locuri de muncă, ci pentru a scăpa de sărăcie și persecuție, de prejudecăți și marginalizare.