Cornel Popa

Declarația politică se intitulează „S-a stricat moara stricată”.

Cam așa aș putea sintetiza bâlbâiala guvernamentală, faptul că premierul nu anunță măsurile dure așa-zis anticriză, ci iese adevăratul șef al PDL și falsul șef al statului, în ansamblul lui independent de culoarea politică, sau faptul că premierul declară ceva, ministrul finanțelor publice contrariul, iar șeful Fondului Monetar Internațional îi contrazice pe amândoi. Tot la lista de exemple pot adăuga și declarațiile recente că vom ieși din criză în curând, ca mai apoi să ni se spună de la Palatul Victoria că nu ieșim din criză, și asta din cauza PNL.

Haosul creat în țară de Cabinetul Boc și reprezentanții puterii în teritoriu este greu de controlat, iar premierul este vizibil depășit de situație, dar președintele ne spune că nu este cazul să vină un alt premier capabil, ar afecta stabilitatea țării.

Care stabilitate, vin și întreb? Care guvernare? Nu văd decât decizii absurde, încălcarea legii, ordonanțe neconstituționale și contracte grase date de statul român celor care au contribuit la bugetul de campanie al PDL.

Dacă vedeți altceva, vă rog să-mi dați de știre, pentru că sunt tare curios. Mamele protestează, pensionarii și bugetarii de tot felul de asemenea, examenul de bacalaureat este sub semnul întrebării... Toate acestea sunt oare efecte ale unei bune guvernări, așa cum ni se aruncă în declarații sforăitoare de presă? Cum mai suportă domnul Boc să se audă lăudând „producția la hectar”, când pensionarii vor să se lege în lanțuri de gardul Casei Poporului?

Eu, personal, nu mai am răbdare și nici înțelegere față de acest Guvern de amatori, de specialiști în... nimic, de iresponsabili care ne-au dus cu zăhărelul până în pragul prăpastiei, ca acum să ne spună: „Nu avem altă soluție decât să vă sacrificăm.”

Dar când erau soluții și timp și curgeau ideile și planurile de combatere a crizei, de ce nu s-a făcut nimic? Ce am așteptat? Îndatorarea la FMI cu orice chip? Vârful crizei și mult pomenita curbă de sacrificiu?

Este inuman să tai din pensiile acelor bătrâni cu ochii în lacrimi, dar să îi rogi frumos pe directorii din agențiile statului protejate să dea dovadă de solidaritate. Sunt curios ce au răspuns acei domni milionari și multimilionari. Probabil că au refuzat strângerea curelei și ea a rămas la fel de lată și încăpătoare ca în cântecul preferat al prim-ministrului... Vă mulțumesc.