Declarația politică se intitulează „Sesizare penală împotriva ministrului apărării naționale”.
Săptămâna trecută, după ce luni, 6 decembrie, am prezentat în plenul Senatului declarația politică „Ministrul apărării recidivează – Ultimele nelegiuiri și neghiobii ale ministrului Oprea”, miercuri, 8 decembrie, am depus la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție o sesizare penală împotriva numitului Gabriel Oprea, deputat independent și ministru al apărării naționale, solicitând cercetarea acestuia sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice și trafic de influență. Sesizarea mea a fost înregistrată sub nr. 21.124/8.12.2010 și are următorul conținut:
„Către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,
Doamnei procuror general Laura Codruța Kövesi
Subsemnatul, Marian Valer, cu domiciliul ales în Satu Mare, Piața 25 Octombrie nr. 1, etaj 8, camera 9, senator în Parlamentul României și vicepreședinte al Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupției și petiții din Senatul României, vă înaintez alăturat copii de pe interpelarea adresată prim-ministrului României, în data de 18 octombrie 2010, intitulată «Folosirea aviației militare în interes de partid de către ministrul apărării naționale», și de pe declarația politică prezentată în data de 6 decembrie 2010, intitulată «Ministrul apărării recidivează», și vă solicit să dispuneți efectuarea de cercetări penale asupra numitului Oprea Gabriel, deputat independent și ministru al apărării naționale în Guvernul României, sub aspectul următoarelor infracțiuni:
1. Abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzut și pedepsit de art. 248 din Codul penal, pentru folosirea în scopuri politice, respectiv în interes de partid, a avioanelor, autoturismelor și personalului Ministerului Apărării Naționale, cu ocazia deplasărilor efectuate la Satu Mare în zilele de 9–10 octombrie 2010, respectiv 28 noiembrie 2010, prejudiciul cauzat constând în valoarea carburanților și uzura mijloacelor de transport folosite și în contravaloarea salariilor personalului folosit în perioada respectivă.
2. Trafic de influență, prevăzut și pedepsit de art. 257 din Codul penal, pentru intervenția la ministrul dezvoltării regionale și turismului Elena Udrea pentru aprobarea finanțării Proiectului de reabilitare drumuri și canalizare al comunei Odoreu din județul Satu Mare și pentru intervenția la nivel de Guvern, prin inițierea de către Ministerul Apărării Naționale a unei hotărâri, care a fost aprobată, pentru transferul terenului și construcțiilor unei foste unități militare către comuna Odoreu, în scopul racolării primarului comunei Odoreu, Pop Dumitru, actualmente cu apartenență politică la PSD, în Uniunea Națională pentru Progresul României (UNPR), partid în care deține funcția de președinte executiv.
Cu precizarea că prezentul act are caracter de denunț penal, aștept să fiu convocat de urgență pentru a oferi detalii și pentru a depune în probațiune înscrisuri și fotografii, precum și pentru a indica martori.
Declarația mea politică a fost urmată de atacuri calomnioase, brutale și imediate la adresa persoanei mele din partea unor lideri ai UNPR. Imediat după prezentarea acesteia în plenul Senatului, a luat cuvântul, sub pretextul prezentării unei declarații politice, senatorul independent
Șerban Mihăilescu, liderul Grupului senatorial al UNPR, care, într-un acces nevrotic, m-a etichetat „procuror frustrat” și a afirmat că declarația mea la adresa ministrului Oprea este plină de calomnii. Or, declarația mea se bazează pe probe materiale – înscrisuri, fotografii, înregistrări audio și video – și pe martori pertinenți, veridicitatea sa fiind confirmată și de faptul că am depus sesizare penală la Parchetul General.
Într-adevăr, recunosc că sunt „un procuror frustrat”, pentru că după Revoluția din decembrie 1989 nu am arestat și anchetat un slugoi ceaușist ca Șerban Mihăilescu, cunoscut ca reprezentant de vază al nomenclaturii comuniste și ca simbol al corupției comuniste și postcomuniste.
După cum se știe, Șerban Mihăilescu a fost șeful de cabinet al ultimului prim-ministru ceaușist, Constantin Dăscălescu, postură în care s-a remarcat prin abuzuri și acte de corupție care i-au atras porecla de „Miky Șpagă”. Inclusiv oameni din colegiul meu electoral, respectiv din Țara Oașului, mi-au spus ce atenții le-a pretins „tovarășul” șef de cabinet Șerban Mihăilescu înainte de 1989.
După cum se știe, Șerban Mihăilescu a fost în anii ’90 secretar de stat în Ministerul Transporturilor, calitate referitor la care a fost învinuit în dosarul „Flota”, alături de Traian Băsescu, stăpânul căruia i se închină astăzi.
După cum se știe, în perioada 2001–2004, Șerban Mihăilescu a fost secretarul general al Guvernului Năstase, calitate referitor la care a fost trimis în judecată pentru luare de mită, dosarul său aflându-se actualmente pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție (sub nr. 3578/1/2010), unde speră să scape, cu concursul actualului său stăpân.
Acest rebut ceaușist avea obiceiul, în funcțiile pe care le-a deținut înainte și după 1989, să le ceară prim-secretarilor, respectiv prefecților de județe, să ancheteze și să aresteze arbitrar diverși nemulțumiți sau adversari politici.
Are căderea morală un asemenea individ să fie lider de grup parlamentar, să ne dea lecții de morală în Senatul României și să facă atâta tevatură ca să devină membru al Comisiei pentru regulament? Ce caută în Senat un asemenea individ, a cărui activitate parlamentară este aproape nulă, având înscrisă cifra 0 la rubricile întrebări, interpelări, moțiuni, declarații politice etc. și evidențiindu-se doar la capitolul absențe?
A doua zi a urmat o ripostă vădit insultătoare și calomnioasă la adresa mea din partea conducerii centrale a UNPR, prin difuzarea unei declarații intitulate „Unealta Valer își face de lucru în interiorul Senatului”, în care sunt etichetat procuror ceaușist, ignorant și obedient și sunt acuzat că aș fi fost colaborator al Securității, precum și că aș fi fost, ca parlamentar, un servitor docil al crimei organizate, pentru că i-aș fi luat apărarea inculpatului Cătălin Voicu de la tribuna Senatului.
Această declarație a fost difuzată la Camera Deputaților și în mass-media de deputatul independent Eugen Nicolicea, dar am aflat că a fost concepută de senatorul independent Cristian Diaconescu, președintele onorific al UNPR, la comanda președintelui executiv Gabriel Oprea, cel pe care actualul său stăpân, Traian Băsescu, îl eticheta, cu câțiva ani în urmă, drept „șeful mafiei personale a lui Adrian Năstase”.
Ce logică are replica unui deputat la Camera Deputaților la adresa unei declarații politice referitoare la un ministru, care a fost prezentată de un senator în plenul Senatului? Cum se justifică atacul la persoană al unor parlamentari care nu au fost vizați direct de declarația respectivă?
În ceea ce-l privește pe deputatul independent Eugen Nicolicea, un inginer ratat care se crede un (bon) jurist, cred că privirea sa rătăcită oferă răspunsul corect.
În ceea ce-l privește pe senatorul Cristian Diaconescu, ar trebui să cam tacă referitor la colaborarea altora cu Securitatea și cu crima organizată, în condițiile în care circulă informații și există indicii că ar fi ofițer acoperit și că a fost instruit, alături de un coleg de facultate, care era nepotul prim-ministrului Constantin Dăscălescu, la Centrul de perfecționare a Securității de la Grădiștea, sub comanda detestatului general Nicolae Pleșiță, și că a fost omul de casă al controversatului afacerist Adrian Petrache, unul dintre „miliardarii de carton” ai tranziției, iar soția sa a fost implicată, în calitate de director, într-o mare fraudă la EximBank.
În încheiere, țin să vă aduc la cunoștință că voi sesiza Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări de la Senat și Comisia juridică, de disciplină și imunități de la Camera Deputaților referitor la afirmațiile insultătoare și calomnioase ale senatorului independent Șerban Mihăilescu și ale deputatului independent Eugen Nicolicea.
Totodată, în virtutea dreptului la replică, țin să fac următoarele precizări referitoare la afirmațiile calomnioase formulate la adresa mea de reprezentanții UNPR după prezentarea declarației „Ministrul apărării recidivează”:
1. Am absolvit Facultatea de Drept a Universității „BabeșBolyai” din Cluj-Napoca aproape cu media 10.
2. Am fost procuror la Procuratura locală Satu Mare timp de șase ani (1984–1990), perioadă în care am primit doar calificative de „foarte bine”, nu am înregistrat nicio achitare (deci nu am arestat și nu am trimis în judecată oameni nevinovați), iar la adresa mea nu a fost formulată nicio plângere pentru pretinse abuzuri.
3. Am participat la evenimentele din decembrie 1989, când am fost ales vicepreședinte al Consiliului Frontului Salvării Naționale de la Satu Mare, calitate în care am inițiat percheziționarea și anchetarea principalilor reprezentanți ai nomenclaturii comuniste sătmărene, dintre care ultimul prim-secretar județean (Maria Bradea) a fost trimis în judecată și condamnat definitiv pentru abuzuri.
4. Sunt membru al Ligii Luptătorilor din Decembrie 1989, dar nu am solicitat și nu dețin certificat de revoluționar.
5. În 1990, am fost membru al Comisiei guvernamentale de anchetă a evenimentelor din decembrie 1989 de la Sibiu, calitate în care am lucrat inclusiv în dosarul Nicu Ceaușescu.
6. În data de 2 august 1990 am demisionat din procuratură în semn de protest față de tendințele de tergiversare sau de mușamalizare a dosarelor Revoluției, demisia mea fiind publicată de revista „Expres”.
7. Nu am fost colaborator al Securității, fapt pe care-l pot dovedi cu certificatul eliberat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), cu ocazia alegerilor din 2008.
8. Nu am afaceri, iar ca avere dețin un apartament cu trei camere în municipiul Satu Mare și un teren de 14 ari în satul natal.
9. În actuala sesiune legislativă am avut doar o absență, iar în cei aproape doi ani de activitate parlamentară am formulat 28 de declarații politice, 35 de interpelări, 10 întrebări și circa 200 de inițiative legislative (propuneri legislative și amendamente la proiecte de lege).
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.