Mihăiță Găină

Declarația politică se intitulează „Simple coincidențe?”. De la europarlamentarul Preda nimeni nu se aștepta la o asemenea ieșire mediatică, mai ales că petrecerea după victoria discutabilă din decembrie încă nu se încheiase. Acest act de refulare nu cred ca a fost nici o bine-venită criză de conștiință, nici trezirea la realitate a intelectualilor amorțiți în șubreda logică democrat-liberală creată de însuși părintele partidului.

Tind mai degrabă să cred că a intervenit aceeași flacără violet, cu Aliodor de mână. Cum au procedat? Simplu: „lucrat energetic”, domnul Preda a rostit, de fapt, ceea ce a dorit să spună domnul președinte, replică cinstită la necinstita ascendență a greilor partidului – Blaga, Berceanu și Videanu. Gândul traianic, mijlocit aliodoresc, a răzbit până în mintea europedelistului, de unde a explodat mediatic, exact cum au plănuit.

Vag, și Sever Voinescu-Cotoi, uitat mereu în rezerva de cadre ministeriabile, a avut aceeași revelație ciudată, semn că scânteia violet din privirea domnului președinte l-a atins – întâmplător sau nu – și pe consilier. Ezotericul Manolea și-a făcut iarăși treaba, demonstrându-ne că amplasarea strategică a acestuia în stânga președintelui nu este deloc întâmplătoare.

Astfel, domnul Băsescu s-a transformat într-un Faust de Cotroceni, care și-a vândut sufletul lui Mefisto/Aliodor pentru încă un mandat de președinte.

Violetul vinovat de atâtea întâmplări este, simbolistic, o culoare a măsurii, făcută din roșu și albastru, în proporții identice, din luciditate și acțiune cugetată, echilibru între pământ și cer, simțuri și spirit, patimă și inteligență.

Violetul este o culoare liniștitoare, deoarece ardoarea și patima roșului sunt estompate de albastrul cerului și al mării, mai ales al mării. De aceea, domnul Boc a purtat cu sfințenie mov de-a lungul întregii campanii prezidențiale, calmând astfel spiritele doamnei Udrea – în această ecuație cromatică reprezentând roșul pătimaș – și ale domnului Băsescu, simbolul albastrului marin de pe vremea când mergea pe mare și compunea poezii, atins de flacăra inspirației...

Și dacă vă întrebați ce presiuni a făcut doamna Udrea pentru „a achiesa” la cel mai voluptos minister, răspunsul este conturat în același spirit violet: aceasta îi susură la ureche președintelui, de câte ori acesta este furios, o mantra din Bacovia: „Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete,/Străbunii trec în pâlcuri violete,/Orașul tot e violet.”

La sus-numitul proiect al politologului Cristian Preda, s-a alăturat Monica Macovei, care, după ce a reformat justiția de-a amețit-o de cap, vrea să reformeze și partidul, începând cu sigla.

În acest sens, ca o Eva... de partid, a început să-și îmbie colegii să muște din mărul-siglă, în semn de clarificare doctrinară a „adamilor” cu trandafir la butonieră. De teamă că mărul ar putea fi atins de magia vehiculată prin partid, aceștia nu s-au grăbit să cedeze ispitei.