Emilian Valentin Frâncu

Declarația politică se intitulează „Succesul puterii, durerea tuturor”.

În ultimele luni, am putut observa că actuala guvernare nu este complet lipsită de succese. Puterea a reușit o performanță demnă de cel mai talentat magician, aceea de a fi prezentă peste tot și nicăieri în același timp. Este prezentă la televiziune în direct și în reluare, este prezentă la evenimente și ocazii, ba chiar și în discuții despre teme care nu au legătură cu politica. Un asemenea nivel de notorietate nu s-a mai atins de mult și, deci, merită aplaudată performanța puterii de a se insinua în toate aspectele vieții noastre. Toate, mai puțin în cele care trebuie!

În ciuda aparentei omniprezențe, puterea totuși nu se regăsește acolo unde ar trebui să fie, și anume în slujba cetățeanului. Nu este în administrație, nu este în implementarea corectă și imediată a legilor, și nici nu se reflectă în nivelul de „bunăstare” la care s-a ajuns. Cu alte cuvinte, este și nu este.

Apare deci întrebarea: de unde atâta notorietate? Cum poate ceva care nu se vede pe nicăieri să devină atât de cunoscut? Să fie din cauza mediatizării excesive a câtorva parcele de autostradă, care seamănă cu centuri ocolitoare, sau din cauza circului care se oferă cu fast la fiecare asumare a răspunderii?

Un lider aflat în conducerea unui stat modern, care se vrea a fi democratic, nu are statutul unui boier pe moșie: privilegiat, imuabil și liber să colecteze biruri cu sabia pentru voievodul de pe tron. Dimpotrivă, poziția sa presupune mai multe obligații decât privilegii și păstrarea poziției presupune îndeplinirea prerogativelor pe care le are.

Treaba puterii este deci să tacă și să facă, să fie mai mult în culise decât pe scenă și mai mult un zvon decât o bârfă! Notorietate capătă cei care se promovează pe sine din lipsă de realizări. Cei cu realizări capătă popularitate și nu au nevoie să se laude pentru a o dobândi.