Stenogramă plen

Mulțumesc, domnule senator.

Domnul senator Ioan Ghișe, din partea Grupului parlamentar al PNL, urmat de domnul senator Dumitru Oprea, din partea Grupului parlamentar al PDL.

Domnul senator Ioan Ghișe, din partea Grupului parlamentar al PNL.

## **Domnul Ioan Ghișe:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Distinse doamne colege și domni colegi senatori,

Declarația politică se referă la intenția unor cetățeni români de a federaliza România.

Sursele următoarelor citate sunt paginile de internet: _www.ziare.com_ , _www.jurnalul.ro_ , revista „Formula AS” și cotidianul „Adevărul”.

Citatul numărul 1. Citez: „Marea noastră sarcină a următorilor 20 de ani este o demontare totală a statului în care trăim, adică regionalizarea acestuia, în care Ardealul să fie o entitate distinctă, la fel și Moldova, Muntenia, Dobrogea etc. Este posibil un al treilea pas, dacă vom ajunge la descentralizare și regionalizare, împreună cu formarea autonomiilor. Un alt subiect de dezbatere este și federalizarea, care pentru unii este un postav roșu.” Am încheiat citatul.

Citatul numărul 2: „Transilvania nu ne poate fi acordată, deoarece ea nu este a românilor. Politicienii români sunt proști, deoarece demonstrează că, în această situație, un viitor stabil și liniștitor nu ni-l poate asigura decât autonomia.” Am încheiat citatul.

Citatul numărul 3. Citez: „La urma urmei, asta trebuie să urmărim, ca marile noastre țeluri să pară, ulterior, bagatele, fiindcă se înfăptuiesc ca să se integreze în viața noastră, să devină aproape de neobservat.” Am încheiat citatul.

Citatul numărul 4. Citez: „Nu afirm că în legătură cu o astfel de concepție despre națiune și o astfel de politică națională nu ar trebui să demarăm mereu noi dezbateri, deoarece pentru noi este o dilemă cotidiană: cum ne putem integra în națiunea maghiară, în ansamblu, pe de o parte, și în societatea din România, pe de altă parte, fiind în același timp și independenți, și, în fond, deciziile importante noi să le luăm. Nu știu dacă cu toții am clarificat pentru noi înșine că, de fapt, aceasta este autonomia.” Am încheiat citatul.

Citatul numărul 5, extras din context: „Numai autonomia teritorială, amintită atunci doar la modul general, a rămas o revendicare neîmplinită.” Am încheiat extrasul din context, cu referire la programul UDMR din anii ’90.

Cele cinci citate de mai sus sunt atribuite de presă colegului nostru, distinsul domn senator Markó Béla, vicepremier al Guvernului României, și ar fi fost făcute la Tușnad, cu ocazia școlilor de vară din anii 2008, 2009, precum și la al X-lea Congres al UDMR, din 26 februarie 2011, de la Oradea.

Mulțumesc domnului senator Ghișe.

Domnul senator Dumitru Oprea, din partea Grupului parlamentar al PDL, se pregătește domnul senator Valer Marian, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Domnule senator, vă rog.

## **Domnul Dumitru Oprea:**

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi poartă titlul „Domnilor liberali, nu umiliți românii care nu vă votează!”.

Președintele Partidului Național Liberal, Crin Antonescu, a făcut în aceste zile o declarație care nu ar fi trebuit să apară niciodată, mai ales din partea șefului unui partid cu o mare tradiție în democrația românească, care și-a făcut mereu un țel din apărarea drepturilor constituționale ale cetățenilor.

Domnia Sa propune nici mai mult, nici mai puțin decât eliminarea dreptului de vot pentru românii de peste hotare, care nu plătesc impozite în țară. Motivele acestei bizare inițiative au, probabil, legătură cu recentele și viitoarele campanii electorale.

Dacă Partidul Național Liberal și prietenii săi politici nu au câștigat încrederea diasporei, acum vor să o deposedeze de un drept fundamental, iar ca această absurditate să fie și mai mare, domnul Antonescu și-a anunțat ideea tocmai într-un ziar al diasporei din Italia, astfel încât compatrioții noștri să se simtă direct și imediat desconsiderați de liderii politici din țara-mamă, să afle că trebuie să dea bani statului pentru a mai avea îndreptățirea la o anumită opțiune, că părerea lor față de viitorul țării este condiționată de plata unor sume de bani, și nu de apartenența la acest popor.

Avem de-a face, așadar, cu o răbufnire gratuită a unor resentimente greu reprimate până acum. După domnul Antonescu, dacă nu au votat „cum trebuie”, electorii români din afară trebuie împuținați, inclusiv cei din Republica Moldova, care abia au primit cetățenia și nu aveau, în mod realist, cum să devină plătitori de impozite ai Bucureștiului, fără minima constatare a neconstituționalității, discriminării și imoralității acestui gest, ignorând faptul că sunt foarte mulți români, chiar aici în țară, care nu plătesc sau nu au plătit niciodată impozite – ne referim la elevi, studenți.

Cum ar trebui atunci să procedăm? Să-i îndepărtăm și pe ei de la urne sau să-i lăsăm, că ei sunt „de-ai noștri”? Doar fiindcă stau acasă? Or, poate șefii liberali se gândesc să abandoneze votul universal? Poate vor să ne întoarcem la sistemul cenzitar, proporțional cu averea cetățenilor?

Domnul senator Valer Marian, din partea Grupului parlamentar al PSD, urmează domnul senator Dorin Păran, din partea Grupului parlamentar al PDL.

Domnule senator Valer Marian, vă rog.

## **Domnul Valer Marian:**

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică este intitulată „Rechizitoriul DNA confirmă filiera portocalie a mitei de la Vama Halmeu”.

Într-un interviu acordat la Radio România Actualități în data de 10 februarie, președintele Traian Băsescu a încercat să spele PDL de corupția din vămi, acuzând „interpretările din presă” referitoare la scandalul arestărilor din vămi și motivând că este vorba despre „o încercare de intoxicare uriașă”.

„Niște minciuni fără limită”, a spus șeful statului, invocând următoarele argumente: „Cel mai inconsistent și lipsit de adevăr mi se pare curentul care încearcă să responsabilizeze un partid pentru corupția din vamă, adică partidul de guvernământ, încercând pur și simplu să prostească telespectatorii sau ascultătorii, sau cititorii (...) Este, în mod categoric, un joc politic din mai multe motive: în primul rând – m-am documentat și eu, am văzut de dimineață –, nu este vorba de afirmația procurorului sau a judecătorului, ci a celui care a fost inculpat că a cerut bani.”

A doua zi, i-a ținut isonul procurorul general al României Laura Codruța Kövesi, care a fost numită în funcție de președintele Traian Băsescu în anul 2006 și renumită în anul 2009, în pofida opoziției Consiliului Superior al Magistraturii, care a votat cu 5 voturi împotrivă și un vot pentru.

În cadrul unei conferințe de presă organizate la Cluj-Napoca, procurorul general Laura Codruța Kövesi a făcut următoarele afirmații referitoare la dosarul mitei de 130.000 de euro de la Vama Halmeu, județul Satu Mare:

„Procurorii nu au scris în niciun document că banii au fost dați unui partid politic. Este declarația pe care un inculpat a dat-o în fața instanței de judecată în momentul arestării preventive și s-a consemnat în încheiere acest lucru. Procurorii nu au reținut din probele de la dosar și nu au menționat în documentele trimise instanței acest lucru.”

Afirmațiile președintelui și ale procurorului general al României au fost făcute cu rea-credință, în scopul acoperirii principalului partid de guvernământ, PDL-ul, și al favorizării infractorilor din dosarul mitei de la Vama Halmeu, aflați la înalte niveluri instituționale și politice.

Mulțumesc.

Domnul senator Puiu Hașotti, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Scuze! Am omis.

După aceea, domnul senator Păran, din partea Grupului parlamentar al PDL.

Este ordinea grupurilor parlamentare, domnule senator.

## **Domnul Puiu Hașotti:**

Mulțumesc, domnule președinte.

„O aniversare istorică”

Stimați colegi,

Contextul în care doresc să vă rețin atenția astăzi, câteva minute, este acela că în urmă cu două zile s-au împlinit 130 de ani de la proclamarea României, prin voința Parlamentului, ca Regat, în perioada 14–26 martie 1881, faptă a cărei semnificație majoră nu mai este necesar a fi subliniată.

Mă rezum la a citi ambele articole ale Legii pentru proclamarea ca Regat a României, adoptată de corpul legiuitor național:

„1. România ia titlul de Regat, Domnul ei, Carol I, ia pentru Sine și pentru moștenitorii Săi titlul de Rege al României.

2. Moștenitorul tronului va purta titlul de principe regal.” Eram atunci, la 1881, după 15 ani de realizări majore în evoluția statului modern român, o țară care, în urma abdicării silite a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, sub care se înfăptuise „Unirea cea Mică”, îl avea pe tron din 10 mai 1866 pe Carol I de Hohenzollern, o țară care, la 1–13 iulie același an, avea promulgată acea Constituție considerată, la timpul ei, drept cea mai avansată pe plan european, o țară care prin Războiul de la 1877–1878 își dobândise independența de stat, consfințită pe plan internațional prin Tratatul de la Berlin.

România și-a consolidat poziția în sistemul relațiilor internaționale, europene cu precădere, dar, totodată, noua formulă de organizare constituțională a statului a dat un impuls hotărârii mișcării de emancipare națională a românilor din provinciile aflate sub dominație străină, mișcare ce avea să se împlinească fericit în anul 1918, prin crearea României Mari, sub coroana urmașului lui Carol I, Regele Ferdinand.

În privința Regelui Carol I, întemeietorul dinastiei naționale, brutal curmată în anul 1977 prin voința ocupantului sovietic și prin concursul cozilor de topor bolșevice, care au însemnat Partidul Comunist Român, așadar, despre primul Hohenzollern de pe tronul României mi se pare potrivit a cita un fragment din istoricul Ioan Bogdan.

Citez cum era Carol I: „Milos cu cei obidiți și săraci, chiar și cu cei ajunși din vina lor în sărăcie, el a exercitat o largă și discretă dărnicie, dictată de spiritul său profund religios și nepoftitor de recunoaștere publică.

Mulțumesc, domnule senator.

Domnul senator Păran, din partea Grupului parlamentar al PDL, cu scuze pentru mica omisiune.

Vă invit la microfon.

Se pregătește domnul senator Corlățean, din partea Grupului parlamentar al PSD.

## **Domnul Dorin Păran:**

Voi fi foarte scurt, domnule președinte. Doamnelor și domnilor senatori,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Ziua Veteranilor de Război”.

Ziua Veteranilor de Război este un eveniment care s-a sărbătorit săptămâna trecută în toată România, alături de jandarmi, prefecturi, administrații publice locale, reprezentanți ai bisericii și alți invitați de seamă.

Practic, omagiem atașamentul față de țară, pe care veteranii l-au simțit și-l simt – cred eu – mai mult decât îl simt generațiile tinere. Oamenii aceștia au trăit istoria pe viu, dar, în același timp, au simțit și pericolul morții, care răzbătea pe front. Au fost uniți de același scop, au îmbrățișat aceleași idealuri și s-au sacrificat pentru același vis. Datoria a fost sfântă, iar sacrificiul a fost maxim. Veteranii sunt cei care, la chemarea țării, și-au lăsat părinții, soțiile, frații și surorile în pragul casei, plugul în brazdă, condeiul în birou, catalogul elevilor în cancelaria școlii, strungul și raboteza în fabrică și au răspuns cu toții da pentru patrie. Veteranii sunt cei care, în luptă cu dușmanul țării, au stat adesea cu moartea în față, fără a pune în balanță sacrificiul vieții lor. Veteranii sunt pagini vii din istoria țării, unii dintre ei purtând pe corpul lor cicatricile rămase în urma gloanțelor și schijelor primite în luptele pentru eliberarea Ardealului de Nord, Basarabiei și Ținutului Herței sau în luptele duse alături de aliați după 23 august 1944.

Veteranii sunt aceia care, la apusul soarelui vieții lor, privesc cu încredere viitorul țării, pentru că au crezut și sperat pentru un viitor mai bun și mai luminos, mai ales pentru generația activă și tânără.

Veteranii sunt părinții dumneavoastră și părinții copiilor dumneavoastră, sunt cei de care România a avut grijă, prin Legea nr. 44/1994, să li se acorde câteva drepturi pe care regimul comunist nu le-a dat, deși aveau titlul de veterani de război.

În prezent, veteranii au indemnizație și o rentă în funcție de durata participării pe front și de decorațiile primite. Veteranii beneficiază de călătorii gratuite pe mijloacele de transport, pe calea ferată și pe cele locale, de medicamente gratuite, de scutiri de impozite la apartamentele unde locuiesc și de terenuri agricole până la 5 hectare.

Vă mulțumesc, domnule senator, pentru acest mesaj adresat veteranilor noștri.

Domnul senator Corlățean, din partea Grupului parlamentar al PSD, vă rog.

## **Domnul Titus Corlățean:**

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimate colege,

Stimați colegi,

Aș dori să prezint o declarație politică cu ocazia aniversării a 93 de ani de la Unirea Basarabiei cu România.

Vreau să adresez felicitări românilor de pe ambele maluri ale Prutului cu ocazia aniversării a 93 de ani de la Unirea Basarabiei cu România.

Aniversarea este un prilej de aducere aminte a celor petrecute atunci, a celor ce au urmat, dar și un prilej de a privi, cu încredere, spre viitor. Aș vrea să menționez un pasaj din textul Rezoluției din 27 martie 1918 a Consiliului Național al Basarabiei, pasaj care spunea în felul următor:

„Republica Democrată Moldova, teritoriu rupt pentru 100 de ani de Rusia din corpul vechii Moldove, în numele

dreptății istorice și al dreptului suveran al popoarelor de a-și decide singure soarta, hotărăște Unirea cu patria-mamă România.”

Cunoaștem istoria, cunoaștem tot ceea ce a urmat, cunoaștem perioada de ocupație sovietică, cunoaștem dramele românilor din Basarabia, deportările, și cunoaștem care este situația în clipa de față. Astăzi, Republica Moldova a ales un drum, drumul spre libertate, spre o viață mai bună, fundamentat pe valorile democrației, drumul spre integrare europeană. România are obligația morală, în primul rând, de a sprijini ca acest obiectiv să fie atins într-un timp cât mai scurt.

Din punctul nostru de vedere, al Parlamentului, se știe foarte bine că, anul trecut, președintele Senatului și, respectiv, al Camerei Deputaților au semnat un acord de cooperare și parteneriat, cu obiectiv european, cu Parlamentul de la Chișinău. Suntem în clipa de față în curs de implementare a acestui acord, inclusiv în curs de creare a unei comisii de integrare europeană, comună cu Parlamentul de la Chișinău. Trebuie să continuăm pe această direcție.

Vreau să menționez în acest context și mesajele, și salutul pe care foarte multe asociații românești din emigrație, începând cu SUA, le-au adresat ieri, 27 martie 2011. Iată că existența noastră spirituală românească de pretutindeni reacționează într-un astfel de moment aniversar important, dar cu țintă și cu privirea spre viitor.

Vă mulțumesc, domnule senator.

Ultimul coleg înscris la cuvânt, domnul senator Liviu Titus Pașca, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează „Politica externă românească – eșec și mahmureală”.

Stimați colegi,

Așa cum bine se cunoaște, un stat este reprezentat în planul relațiilor externe de către președintele țării și de ministrul de externe.

Ce am putea spune despre evoluția politicii externe românești după 1989? În esență, atât președinții care s-au succedat la conducerea României, cât și miniștrii de externe din această perioadă, și-au propus ca obiectiv admiterea țării noastre în NATO și Uniunea Europeană, alături de celelalte democrații dezvoltate. A fost un proces anevoios, cu amânări și dezamăgiri, uneori cu sincope, care au provocat întârzieri în reformarea statului, dar, în pofida tuturor acestor obstacole, forțele politice românești, fie ele de stânga sau de dreapta, și-au dat mâna când au înțeles că interesul național primează și, drept urmare, România este astăzi membră cu drepturi depline în Uniunea Europeană și este integrată în NATO. Stimați colegi,

Am făcut această incursiune în trecutul recent al diplomației românești pentru a atrage atenția că niciodată în cei 20 de ani de democrație postdecembristă politica externă nu a fost mai slab reprezentată. Pentru că nu ne putem ascunde după deget, perioada Baconschi va rămâne marcată de mediocritate și de eșecuri. România nu are încă o viziune clară asupra rolului său în cadrul structurilor euroatlantice, nu are un obiectiv realist. Ce să mai vorbim despre Ministerul Afacerilor Externe?! Dacă în unele momente-cheie pentru destinul României acesta a avut titulari care au coagulat clasa politică în scopul atingerii țelului de integrare, deținătorul actual al portofoliului de la externe pare să aibă o singură țintă: să arunce în derizoriu și să compromită definitiv imaginea externă a României.

Eșecul răsunător al neadmiterii țării noastre în Spațiul Schengen, așa cum se preconizează, este un exemplu răsunător în sprijinul celor afirmate mai sus, iar a transforma chestiunea Schengen în pretext pentru invocarea discriminării subiective a statelor mici de către marile puteri, așa cum a făcut-o Traian Băsescu, nu va determina nicidecum schimbări în mecanismul de funcționare al Uniunii Europene.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Vă mulțumesc, domnule senator.

Dați-mi voie să vă informez că următorii colegi au depus în scris declarații politice:

– Grupul parlamentar al PDL: domnii senatori Mihail Hărdău, Marius Necula, Gheorghe David, Alexandru Mocanu și Augustin Humelnicu;

– Grupul parlamentar al PSD: domnii senatori Alexandru Cordoș, Ioan Mang, Sorin Constantin Lazăr, Gheorghe Pop, Florin Constantinescu, Nicolae Moga, Șerban Valeca, Gabriel Mutu;

– Grupul parlamentar al PNL: domnii senatori Cornel Popa, Marius Petre Nicoară, Dan Radu Rușanu, Romeo Nicoară, Emilian Frâncu, Paul Ichim și Dan Voiculescu;

– Grupul parlamentar al senatorilor independenți: domnul senator Sorin Serioja Chivu.

## Stimați colegi,

Declarația mea de astăzi se intitulează „Votul secret: bila albă _versus_ bila neagră” și se referă la felul în care parlamentarii din opoziție interpretează Regulamentul ședințelor comune ale Senatului și Camerei Deputaților când rezultatul moțiunii de cenzură nu coincide cu socotelile de acasă.

Vă reamintesc că parlamentarii PSD și PNL au contestat la Curtea Constituțională, dar fără câștig de cauză, decizia Parlamentului de respingere a moțiunii de cenzură pe Codul muncii, precizând și o încălcare a procedurii de vot prevăzute la articolul 36 din Regulamentul ședințelor comune ale Senatului și Camerei Deputaților, în sensul că parlamentarilor din coaliția guvernamentală li s-ar fi impus să nu își exercite dreptul de vot.

Nimic mai fals, domnilor parlamentari din opoziție! O decizie politică de asemenea natură nu este un imperativ și fiecare parlamentar este liber să își exprime votul, lucru care de altfel s-a și întâmplat, dar respectând, totodată, misiunea politică asumată de partid.

Experiența celorlalte moțiuni de cenzură ne arată că opoziția uită voit de propriile-i imperative, asumate și clamate invariabil în cadrul unui spectacol mediatic obscen, dar util demagogiei, potrivit cărora un parlamentar USL care și-ar manifesta vreodată intenția de vot în favoarea Guvernului riscă excluderea imediată din partid.

Ultima jalbă adresată Curții Constituționale nu face decât să confirme obsesia aritmetică disperată și recursul la un arsenal de stratageme puerile, în condițiile în care frecventele moțiuni de cenzură depuse pălesc în fața susținerii parlamentare majoritare a Guvernului.

Potrivit articolului 34 din Regulamentul ședințelor comune ale Senatului și Camerei Deputaților, „acordarea votului de încredere Guvernului și retragerea încrederii acordate Guvernului prin adoptarea unei moțiuni de cenzură sunt supuse procedurii votului secret prin bile”.

Și vă întreb, domnilor parlamentari: ce diferență este între a nu vota la o moțiune de cenzură și exprimarea unui vot ce reprezintă orice altceva decât un vot secret, manifestat la urne sub ochii circumspecți ai vulturilor de observație PSD-iști și PNL-iști?

Declarația politică este intitulată „Rușinea de a fi europarlamentar român”.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori, Stimați invitați,

Evoluția democrației românești postdecembriste este una extrem de interesantă, în special pentru democrațiile occidentale. Suntem priviți cu interes, cu speranță, dar și cu teama că, odată primiți în casă, vom intra fără să ne ștergem pe picioare și ne vom așeza la masă cu mâinile murdare.

Oricât am încerca să ne disculpăm, pretinzând că cei care ne fac de rușine în Occident sunt un fel de cetățeni de mâna a doua, needucați, fără respect față de valorile autentice ale

unei țări evoluate, cazul Adrian Severin ne demonstrează ceea ce Occidentul ne-a sugerat de multă vreme: problema reală este la vârf, la factorii de decizie politici, unde fenomenul corupției generează marile probleme cu care se confruntă societatea românească posttranziție.

Cazul Severin vine să confirme ceea ce se știa de mult, sunt oameni care au ajuns în funcții mult peste calitățile morale intrinseci individuale. Severin a ratat un ultim gest decent și de onoare politică, acela solicitat de liderul grupului socialiștilor europeni, de a-și da demisia. A preferat să fie huiduit, fluierat la scenă deschisă în Parlamentul European, ducându-se umilit în ultimul rând, între Becali și Vadim.

Prin acest gest, nu s-a făcut de rușine doar Adrian Severin, ci România. Cu ce este mai breaz Severin decât violatorul Mailat? Doar cu pretențiile pe care le ridică?

Demisia, Adrian Severin, și cel puțin cinci ani de penitență civică!

Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Darul Vieții – o acțiune din suflet, în slujba neamului românesc. Timișoara, ediția a II-a”. Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Anul trecut, în premieră, la Timișoara s-a desfășurat prima ediție a Marșului pentru Viață, susținut de organizații neguvernamentale preocupate de viața și sănătatea familiilor, precum și de mai multe culte religioase creștine din România.

Succesul de care s-a bucurat a stârnit amplificarea unei astfel de manifestări, drept dovadă că ediția din acest an – desfășurată în aceeași zi de sâmbătă a sfârșitului de mărțișor –, în afară de Timișoara, s-a desfășurat și în Capitala țării, precum și în municipiul Satu Mare.

În orașul de pe Bega, locul de întâlnire – ales nu întâmplător – a fost Parcul „Doina”, din fața Bisericii „Sfânta Maria”, recunoscută în întreaga lume creștină ca Regină a Păcii și Unității.

Coloana participanților timișoreni, formată din circa 350 de persoane, a elaborat manifestul intitulat Marșul pentru Viață, care a fost adresat tuturor cetățenilor din România, precum și partidelor politice.

Pornind de la constatarea îngrijorătoare, formulată de instituții abilitate de pe toate continentele, referitoare la viața din următoare decenii ale umanității – o îmbătrânire a populației din țările europene și nord-americane, concomitent cu o creștere a acesteia în țările sărace –, autorii manifestului și-au explicat demersul prin aceea că populația României, din cauza scăderii alarmante a natalității, va ajunge la 16 milioane la mijlocul acestui secol și va scădea la 9 milioane la sfârșitul său. Bineînțeles, dacă sporul negativ al populației va continua să rămână identic celui din prezent.

Din punct de vedere social, aceasta înseamnă că numărul persoanelor vârstnice îl va depăși substanțial pe cel al persoanelor active.

Cităm: „Din punct de vedere etic și moral, raportat la o astfel de tendință, manifestul adresat de organizatori tuturor cetățenilor români, indiferent de statutul lor social, de naționalitate ori cult religios, cheamă societatea la o mai mare conștientizare a valorii vieții umane, la respectul și apărarea acesteia, de la concepție la moartea naturală (...); proclamă darul vieții ca fiind dreptul primordial, natural și inalienabil al oricărei ființe umane, iar familia, ca unicul loc propriu al exprimării iubirii sexuale și al procreației (...).

Declarația politică este intitulată „Geoană e... Einstein pe lângă Crin!”.

Crin Antonescu a declarat pentru „Gazeta Românească” din Italia: „Ne gândim la un sistem în care, pentru cei din diaspora, să condiționăm dreptul la vot de plata unui impozit. Îmi dau seama că e un subiect controversat și că ideea ar putea naște polemici, dar cred că o dezbatere atât asupra principiului, cât și asupra metodei, merită făcută”, a adăugat el.

În context, Antonescu a spus că PNL se opune votului prin corespondență de teama fraudării alegerilor. Cu toate acestea, a recunoscut că trebuie simplificată participarea la vot a românilor din străinătate, pentru că „nu poți cere unui român, oricât simț civic ar avea, să se deplaseze 100 sau 200 de kilometri pentru a găsi cea mai apropiată secție de votare.”

N-o să pierd timp comentând inepții neconstituționale. Dorindu-și o dezbatere pe temă, cel mai nimerit ar fi să prezint părerile românilor din diaspora, apărute pe site-ul _hotnews.ro._

Din sutele de postări, redau câteva dintre cele care pot fi reproduse public:

„Noi, cei din diaspora, votăm dreapta și, cum el și ai lui au dat-o pe față că sunt de stânga, acum caută o metodă să nu mai putem vota. S-o creadă el că o să-i meargă.”

Altul: „Nu mai gândi. O faci prost. Limitează-te la combinațiile cu Felix. La astea te pricepi.”

Altul: „Vino în realitate. În toate statele din UE este vot prin corespondență. Ai putea propune, în schimb, o lege ca orice candidat la președinție sau la funcția de prim-ministru să fi fost, măcar un mandat, primar într-o capitală de județ, adică să știe problemele administrației.”

Altul: „Mare tâmpenie! Miliardele de dolari cu care noi, cei plecați din țară, am susținut ani de zile economia și, implicit, traiul dulce al nesimțiților de politicieni nu înseamnă nimic? Să nu uite filfizonul că majoritatea noastră am făcut pasul

ăsta siliți, printre altele, și de «competența» celor ca Antonescu. Rușine liberalilor care suportă așa un idiot!”

Altul: „Se pare că PSD-ul te-a tâmpit și pe tine! Votez cu cine vreau eu, fără a plăti nimic. Ce, vă e frică să n-o luați iar în buză de la Băse? El nu mai candidează, nărozilor!”

Declarația politică se intitulează „Atenție, domnule Gâdea, atenție!”.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori, Stimați invitați,

După cum deja ați aflat, noaptea trecută a fost una foarte productivă în ceea ce privește adevărul pe care noi, cetățenii, îl descoperim uneori, doar atunci când vălul secretomaniei și al perdelelor de fum se îndepărtează accidental de pe anumite evenimente. De fapt, nu neapărat aflăm informații noi, ci, pentru cele pe care le bănuiam deja a fi veridice, primim câte o confirmare și din alte surse, unele cu un grad mare de credibilitate.

Ieri au fost furnizate, via WikiLeaks, mai multe transcripturi ale unor corespondențe oficiale ale Ambasadei americane. Din aceste extrase aflăm multe informații, mai mult sau mai puțin interesante, de la picanterii și bârfe tradiționale românești, până la acțiuni politice la scară națională. Evident, ultimele ne interesează cel mai mult.

Unele dintre ele se referă la cazul în care un mod defectuos de a face politică internă poate decredibiliza și compromite politica noastră externă, iar aici mă refer la deciziile Guvernului Tăriceanu de a retrage militarii români din Irak, deși consultările cu partenerii interni și externi au fost aproape inexistente. De asemenea, relația diplomatică transatlantică, cu greu construită, precum și sentimentul filoamerican al românilor erau la un pas de a fi puse la încercare de mai mulți politicieni români, cărora prefer să nu le dau numele aici, și care, în vederea unui ajutor electoral intern, negociau pe ascuns parteneriate cu Rusia.

Tot o telegramă din această serie celebră ne reamintește de și mai celebrii moguli de presă, cu care ne-am familiarizat deja și care sunt descriși, citez: „Un mic grup de persoane foarte influente (...), ce păstrează legături obscure cu fosta Securitate din România sau cu persoane din serviciile de informații și își promovează interesele personale prin intermediul trusturilor media pe care le dețin.”

Mă voi opri însă aici cu toate aceste așa-zise dezvăluiri, pentru că despre aceste lucruri am fost avertizați din timp de președintele Traian Băsescu. Mereu s-a spus că președintele inventează scenarii și ținte false. Iată însă o nouă confirmare a faptului că președintele ne-a spus adevărul de fiecare dată în astfel de probleme grave, ce țin de stabilitatea țării, arătându-ne și anihilând, totodată, pericolele ascunse ale jocurilor făcute de politicieni meschini, preocupați doar de propriul interes, în detrimentul celui național.

Declarația politică este intitulată „Micșorarea TVA la alimentele de bază dă peste cap calculele Guvernului”.

Stimați colegi,

Ceea ce vreau să vă prezint astăzi nu este nici un bilanț al erorilor de guvernare, și nici măcar un pamflet contra măsurilor impopulare ce ne-au adus în situația-limită în care ne aflăm, din păcate, astăzi.

Este pentru prima dată, de când se află actualul Guvern în funcție, când am ocazia să salut o decizie mare cât o victorie pe care Senatul a repurtat-o împotriva președintelui Băsescu și, implicit, contra Guvernului Boc. După unii, o decizie care, odată validată și de Camera Deputaților, ar putea conduce la concretizarea amenințării băsesciene contra PDL: „Vedeți ce faceți la Parlament, că dacă vă mai pleacă oameni vă pun un premier independent!”

Este vorba despre respingerea cererii de reexaminare, formulată de președintele Traian Băsescu, asupra Legii privind reducerea TVA la 5% la alimentele de bază, miercurea trecută, în Camera superioară a Parlamentului, Cameră care a menținut, astfel, textul legislativ inițial. 53 de voturi au fost exprimate pentru respingerea reexaminării și doar 46 pentru acceptarea ei.

De altfel, cererea de reexaminare a fost respinsă și de Comisia pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital a Senatului, raportul acesteia recomandând menținerea în vigoare a legii în formula inițială.

Propunerea legislativă a fost inițiată de Partidul Social Democrat împreună cu Partidul Național Liberal și a fost adoptată de Camera Deputaților pe 19 octombrie 2010, când deputații PDL au invocat o așa-zisă „eroare de comunicare” la votul lor favorabil.

Stimați colegi,

Este deja de notorietate că nu suntem singurii în promovarea acestui gen de act normativ atât de necesar la vremuri de cumpănă. Majoritatea țărilor Uniunii Europene practică astăzi o taxă pe valoarea adăugată redusă la alimente. Unele țări precum Franța, Grecia, Spania, Danemarca etc. au pe lângă TVA-ul standard un alt tip de TVA redus la alimente.

Luând ca prim exemplu Franța, țara cu care facem dese comparații, generate de străvechile relații de prietenie și de tradiția noastră în privința promovării francofoniei, remarcăm faptul că la ei TVA-ul standard este de 19,6%, iar pentru anumite produse TVA-ul este 5,5% sau chiar 2,1%. Cehia, Slovenia și Ungaria au și ele o politică reducționistă la cotele alimentelor de bază de 5%, 8,5% și, respectiv, 12%. Polonia, pe lângă TVA-ul standard de 22%, are și un TVA redus de 7%.

Declarația politică se intitulează „Președintele ANAF a făcut de râs administrația publică românească”.

Stimați colegi,

Săptămânile trecute, am fost cu toții oripilați de gestul iresponsabil al cetățeanului Csibi Barna, care, în piața publică din Miercurea-Ciuc, a spânzurat un manechin purtând pe figură poza lui Avram Iancu. Dincolo de gestul acestui individ, pe care nu pot să-l cataloghez decât extremist și provocator, condamnabilă mi se pare și reacția autorităților statului implicate în acest caz, cu precădere modul în care Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) și președintele ei, domnul Sorin Blejnar, au înțeles că trebuie să acționeze și să intervină.

În declarația mea politică de astăzi voi face referire la acest al doilea aspect al problemei.

Decizia de detașare a angajatului ANAF Csibi Barna la Administrația Finanțelor Publice din Abrud, județul Alba, este un gest cel puțin cinic, dacă nu chiar iresponsabil, al unui președinte ANAF la fel de cinic și de iresponsabil.

Simțindu-se protejat politic de regimul Boc – Băsescu, domnul Blejnar se comportă ca pe propria feudă, crezând că poate face orice fără să fie tras la răspundere. Consider că prin această atitudine a făcut un mare rău atât instituției pe care o conduce, cât și administrației publice, în general. Sorin Blejnar nu a făcut altceva decât să decredibilizeze și mai mult o instituție importantă a statului român – ANAF, dar și întreaga administrație publică românească.

Decizia de detașare a lui Csibi Barna cu de la sine putere este o lovitură puternică aplicată imaginii serviciului public. Administrația reprezentată de domnul Blejnar a ratat astfel șansa de a fi așa cum ar trebui să fie: rațională și impersonală, cum a fost ea gândită de părintele ei fondator, celebrul sociolog german Max Weber, și până la urmă a ratat șansa de a fi normală, pentru că nicăieri în lumea civilizată detașarea unui funcționar public – chiar dacă acesta a greșit impardonabil – nu poate fi utilizată drept sancțiune disciplinară. Este de-a dreptul ridicol, irațional și isteric. Legea română nu prevede detașarea ca o sancțiune disciplinară. Ea nu poate fi, în mod legal, utilizată ca măsură punitivă. Din păcate, domnul Blejnar, în actul său de bravură patriotardă, a uitat acest lucru, acoperindu-se astfel de ridicol și incompetență.

Declarația politică este intitulată „Combaterea violenței sexuale asupra copiilor”.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Anul trecut, România a devenit parte a Convenției de la Lanzarote privind protecția copiilor împotriva exploatării sexuale și abuzurilor sexuale, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 252/2010 privind ratificarea acestui instrument juridic al Consiliului Europei.

Convenția a intrat în vigoare la 1 iulie 2010 prin depunerea instrumentelor de ratificare de către cinci state membre ale Consiliului Europei. În aplicarea acestei convenții, fiecare parte contractantă se angajează să ia măsurile legislative necesare pentru a incrimina comportamentele de natură sexuală comise împotriva copiilor de către persoane care abuzează de poziția de încredere, de autoritate sau de influență pe care o dețin.

Importanța deosebită pe care Consiliul Europei o acordă acestui subiect a avut ca efect lansarea, în noiembrie 2010, la Roma, a Campaniei privind combaterea violenței sexuale asupra copiilor. În acest context, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a decis, la rândul său, în aplicarea Recomandării APCE nr. 1.934 (2010) privind abuzul copiilor instituționalizați, să asigure protecție deplină a victimelor, să inițieze dimensiunea parlamentară a campaniei, prin crearea unei rețele a parlamentarilor de referință din statele membre ale Consiliului Europei, a cărei primă reuniune a avut loc la Strasbourg în data de 26 ianuarie anul curent, pe parcursul primei părți a Sesiunii ordinare a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.

Sunt onorat să fiu parte a acestui demers, care își propune, prin mijloacele pe care parlamentarii le au la dispoziție, să contribuie la stoparea violenței sexuale asupra copiilor. Convenția de la Lanzarote reprezintă în mod neîndoielnic cadrul cel mai cuprinzător și adecvat de care statele membre ale Consiliului Europei dispun pentru a răspunde necesității stringente de a oferi copiilor o protecție cât mai extinsă.

La nivel guvernamental, Direcția generală pentru protecția copilului din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale îndeplinește atribuții de coordonare a combaterii violenței sexuale asupra copiilor, în acest demers fiind implicate și alte autorități publice precum Inspectoratul General al Poliției Române și Autoritatea Națională pentru Reglementarea în Comunicații.

Declarația politică se intitulează „Reintrarea în criză a României și încă o fregată de vânzare”.

- Stimate colege, Stimați colegi,

Săptămânile trecute eram anunțați cu surle și trâmbițe că la sfârșitul acestei luni ieșim oficial din criză. Cred că este o modă deja în a se face contradicții de declarații între palatele Cotroceni și Victoria, în a-și da unii altora cu dreptu-n stângul și cu stângu-n dreptul, așa, ca de la pitic la chelios și invers.

Sincer, de dragul țării noastre, m-aș fi bucurat să ieșim din criză, însă declarațiile de miercurea trecută ale lui Traian Băsescu mă fac să îmi pierd speranța că vom ieși degrabă din criză. Problema e că nu mai știm în ce fel de criză suntem. Suntem într-o criză financiară sau într-o criză morală? Băsescu zicea că „îi este frică” ca nu cumva să se întoarcă iar criza. Dar stai un pic! Am ieșit deja din vechea criză și noi nu știam?! De unde atâtea crize pe capul domnului președinte? Sau poate domnul președinte nu s-a exprimat destul de clar și nu a explicat clar ce fel de criză financiară revine: criza lui financiară, adresată sieși, sau o altă criză, generată de orgoliile sale, care vin să facă completare la lipsurile actualei crize, ca să avem o criză completă și definitivă?

Mă miră, sincer, așa, dintr-odată, să văd în Traian Băsescu un prezicător financiar. Din alte părți nu s-a auzit nimic despre o posibilă recidivare a crizei financiare, însă cel mai probabil Traian Băsescu se consultă pe la Cotroceni cu Aliodor Manolea, marele parapsiholog care l-a apărat de rele și în campania prezidențială din 2009. Cert este că toate statele europene au ieșit din criză, numai noi se pare că o așteptăm pe cea de-a doua.

Ceea ce mă întristează și mai tare este că, în cadrul aceluiași interviu în care Băsescu își exprima teama reîntoarcerii crizei, jurnalistul în cauză, după modelul Rodica Culcer, a evitat să îi pună lui Traian Băsescu întrebări incomode, ba, din contră, a bătut apa în piuă pe un subiect de-a dreptul neinteresant, legat de participarea României la intervenția din Libia.

Laitmotivul interviului a fost fregata „Regele Ferdinand”, iar majoritatea întrebărilor s-a desfășurat în zona activității fregatei, dacă fregata merge la război, câți soldați încap pe fregată, dacă e peticită fregata. În mare, detalii legate de distinsa fregată au fost destule. Cert era din răspunsurile lui Băsescu faptul că fregata avea să facă o simplă plimbare în Marea Mediterană, însă ce cred că a uitat jurnalistul să îl întrebe a fost dacă nu cumva ar fi interesat domnul președinte să vândă fregata, cum a făcut și cu restul flotei române.

Declarația politică este intitulată „România – subjugată intereselor străine”.

## Doamnelor și domnilor,

## Stimați colegi,

Fondul Monetar Internațional (FMI) a aprobat cea de-a șaptea și ultima evaluare a Acordului _stand-by_ cu România. Totodată, noua înțelegere va fi una de tip preventiv, iar valoarea ei, exprimată în euro, se ridică la aproximativ 3,46 de miliarde.

Pe hârtie, sună destul de frumos. Avem ultima tranșă, Fondul este mulțumit de noi. Păcatul este al românilor pentru că o duc așa de prost, în ciuda banilor care vin din afară.

Din declarațiile oficialilor deducem că încheierea acestei etape de sacrificii pentru populație va aduce efecte extrem de benefice pentru viitor. Dați-mi voie să mă îndoiesc de acest lucru.

Pe de o parte, știm foarte bine cu toții că orice datorie la bancă, la forurile străine trebuie plătită. Cu dobândă. Pe de altă parte, realitatea ne arată că, în ciuda acestor bani care vin din afară, nu trăim mai bine, nu s-au realizat mai multe proiecte, nu s-au făcut mai multe investiții. Românii trăiesc la limită, de pe o zi pe alta, nu-și mai permit foarte multe lucruri, unii și-au pierdut locul de muncă.

Sunt de acord cu un singur lucru: s-au făcut sacrificii, dar să fie foarte clar, nu din partea celor care au hotărât să facem împrumuturi, ci din partea celor care îndură în fiecare zi povara usturătoare a deciziilor luate în derivă.

Acest acord de tip „precaut” va intra în vigoare pe 31 martie, iar România va accesa banii doar dacă va avea nevoie urgentă. Concret, noul acord are o durată de 24 de luni. Vorbim despre o sumă de 3,09 miliarde drepturi speciale de tragere (circa 3,5 miliarde de euro). Acordul este pus în legătură cu un altul, de tip instituțional, încheiat cu Comisia Europeană, în valoare de 1,4 miliarde de euro. La cele 4,9 miliarde de euro se mai adaugă un împrumut de 400 de milioane de euro de la Banca Mondială.

Prin urmare, al doilea acord de tip multiinstituțional valorează 5,3 miliarde de euro, bani pe care România poate să îi acceseze în următoarele 24 de luni, dacă apar turbulențe semnificative pe piețele internaționale, ce pot atrage o criză a balanței de plăți.

Declarația politică se intitulează „Un TVA alimentar de mărimea premierului ar putea fi buturuga mică pentru Guvernul Boc”.

TVA la alimentele de bază redus la 5% este cu siguranță o măsură benefică pentru bugetul redus al populației. Dacă ar fi o eroare, pe care ar fi trebuit să o remediem, potrivit solicitării exprese a președintelui țării, cu siguranță nu s-ar fi regăsit și pe la alte țări din Uniunea Europeană, state cu vechime în Uniune, cum ar fi Franța, Danemarca, Spania, Grecia, sau la altele, intrate mai recent, precum Ungaria, Cehia sau Slovenia. În toate statele acestea se lucrează cu două măsuri: un TVA de bază, mai mare, și unul redus, aflat în general la cota de 5 procente la produsele alimentare de bază.

Această măsură, pe care noi împreună cu PNL am promovat-o încă din luna octombrie a anului trecut, este nu numai menită să reducă din greutatea costurilor coșului zilnic al populației, costuri exagerate pentru oamenii afectați vizibil de criza economică prelungită, ci și o metodă înțeleaptă de împiedicare a evaziunii fiscale la care ar fi fost tentați producătorii. Poate tocmai triumful înțelepciunii din al doisprezecelea ceas asupra orgoliilor politicianiste păguboase pentru soarta populației îi va determina și pe colegii noștri deputați de la PDL să mai acuze încă o „eroare de comunicare” și să voteze pentru adoptarea acestei legi în forma inițială, în pofida amenințărilor șefilor de partid sau chiar de țară.

Se spune că bugetarii vor rămâne fără salarii, că ajutoarele sociale vor fi șterse definitiv din capitolul lor bugetar, că totul va fi dereglat în structura economiei și a bugetului, dacă nu vom ține cont de premonițiile președintelui, care a cerut să fim de acord cu reexaminarea proiectului de lege.

Nu cred că mai aveam ce reexamina. Noi ne-am spus părerea încă de anul trecut și suntem consecvenți cu ideile bune. Mai rău decât le este acum bugetarilor nu cred că are cum să le mai fie, poate mai degrabă prin adoptarea noului Cod al muncii, nu prin reducerea TVA la 5% la alimentele de bază.

## Doamnelor și domnilor,

În timp ce noi ne batem în principii, poporul suferă de foame, la marile magazine se dă, săptămânal, spectacolul umilinței la coada la ulei, la zahăr, în toată plenitudinea lui, iar protagoniștii sunt vecinii noștri de la bloc, flămânzi și bolnavi, care trăiesc din pensii amărâte de câteva milioane de lei sau din ajutorul de șomaj și se roagă să aibă statul bani măcar să le plătească ajutorul pentru ultimul drum, pentru că ei nu au nici în timpul vieții de niciunele, darămite la final. O să mă acuzați poate de patetism sau de populism.

Declarația politică este intitulată „O nouă problemă nerezolvată a Guvernului Boc: atragerea fondurilor europene”.

## Doamnelor și domnilor senatori,

Este de apreciat interesul pe care guvernanții noștri îl arată acum, în al doisprezecelea ceas, pentru atragerea fondurilor europene, deși, după cum foarte clar o arată cifrele, o absorbție de numai 3% reprezintă rezultate de care ar trebui să se jeneze, nu unele cu care să se mândrească.

În urmă cu aproape două luni, premierul a avut, așa, o zvâcnire autoritară, ieșind în fața camerelor de luat vederi și cerând eliminarea blocajelor generate de suprareglementări în accesarea fondurilor europene, afirmând că în unele domenii sunt înregistrate blocaje generate de astfel de suprareglementări nejustificate, dar și de excesul de zel din partea funcționarilor.

## Stimate colege și stimați colegi,

Le-aș aminti membrilor Cabinetului că, personal, am fost unul dintre cei care le-au atras atenția de mai multe ori asupra acestui subiect atât de important pentru România și atât de ignorat de actuala putere. Astfel, cu peste un an în urmă, în data de 8 februarie 2010, i-am adresat domnului Boc o interpelare intitulată „Blocajele în absorbția fondurilor europene”, în care îi spuneam:

„(...) Aș dori să trag un semnal de alarmă cu privire la blocajele majore în absorbția fondurilor europene – singura resursă care în momentul de față mai poate echilibra situația financiară precară a tuturor sectoarelor de activitate.

Vă reamintesc faptul că, la momentul învestirii dumneavoastră în funcția de prim-ministru, ați declarat că mecanismul depunerii și evaluării cererilor de finanțare va fi eficientizat, astfel încât solicitanții de fonduri din instrumentele structurale cărora li se aprobă cererile să primească banii în 30 de zile de la depunerea cererilor. La mai bine de un an de la acea declarație, situația este foarte departe de împlinirea dezideratului exprimat de dumneavoastră.

Consider că principala cauză pentru această stare de lucruri este una de natură funcțională, ce ține de capacitatea de operare foarte scăzută a autorităților de management care gestionează programele operaționale, precum și de relația deficitară pe care acestea o au cu solicitanții și beneficiarii de finanțări din instrumente structurale.

5. imposibilitatea, în momentul de față, de recuperare a TVA;

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Mi-am intitulat declarația politică de astăzi „ _La vie en rose_ ” pentru că, pare-se, așa se vede viața în România prin lentila celor care și-au asumat să ne conducă. Totul pare că merge uns, ca pe roate, și nimeni și nimic nu îi poate determina pe actualii guvernanți să revină cu picioarele pe pământ.

Faptul că toți, de la președinte până la secretarii de stat și parlamentarii care alcătuiesc arcul puterii, consideră că opoziția se comportă ca în orice moment al său și nu face altceva decât să critice, pentru că asta presupune această instituție, în schimb, oamenii sunt într-o stare completă de beatitudine, mă face să mă întreb dacă între guvernanți și guvernați mai există vreo conexiune.

Vedem cu toții cum inclusiv în comunicate oficiale primministrul României ne vorbește cum țara, prin măsurile pe care le-a adoptat Guvernul, este foarte aproape de a ieși din recesiune. Mai mult, am auzit cum chiar de la 1 aprilie România va înregistra un al doilea trimestru consecutiv de creștere economică. Tare mi-e frică însă să nu fie vreo păcăleală, pentru că experiența ultimilor ani ne-a dovedit cu prisosință faptul că premierul își face proiecții mai mult decât optimiste, pentru ca apoi să găsească tot felul de justificări pentru a-și masca nerealizările.

Dacă acest optimism și aceste previziuni ar fi fost făcute doar prin turneele din țară, pe unde premierul își face campania internă, era oarecum de înțeles. Deși să îți minți propria echipă, nu este tocmai corect. Dar premierul, după cum spuneam, face astfel de declarații inclusiv în fața opiniei publice, care este mai mult decât bulversată.

De ce spun că populația este bulversată? Pentru că fiecare a simțit imediat atunci când i-a fost tăiat salariul, când a primit pensia redusă, când indemnizația pentru creșterea copiilor a fost diminuată, când a crescut TVA-ul sau când au fost eliminate foarte multe forme de asistență socială. Cu alte cuvinte, oamenii au simțit aceste efecte negative foarte repede, însă acum, când guvernanții vorbesc de creștere economică, nu reușesc să întrevadă orizonturi mai bune.

Mai nou, acest Guvern își susține contraperformanțele prin înțelegerea antitetică a teoriilor enunțate de economiști de marcă. Cazul în care Emil Boc a susținut în fața plenului Parlamentului că ceea ce realizează Guvernul său este în pas cu principiile lui Christopher Pissarides, iar ulterior acest economist a susținut contrariul, dă dovada faptului că la nivelul Executivului capacitatea de înțelegere este oarecum limitată.

Am ținut să fac aceste precizări pentru că în acest weekend premierul a continuat să vorbească în termeni de creștere economică, bunăstare și ieșire din recesiune. Asta în condițiile în care creșterea din trimestrul precedent a fost una de 0,1%, adică insesizabilă.

Toate acestea se petrec însă în contextul în care România tocmai ce s-a angajat într-un nou acord – ce-i drept, preventiv – cu Fondul Monetar Internațional. Din câte știu eu, acest tip de angajament nu este caracteristic țărilor în care economia este pe un drum bun, dar, fără să își dea seama, prin acest angajament se subînțelege faptul că există un risc ridicat în privința stabilității economice de la noi.

Premierul vorbește de creștere economică în condițiile în care deficitul bugetar este mai mare decât dublul țintei de 3% sau atunci când incapacitatea statului român de a atrage fonduri europene este una deja proverbială.

Rămâi mirat atunci când premierul vorbește de reducerea aparatului bugetar, de reforma produsă în mandatul său la nivelul administrației publice, iar astăzi Jeffrey Franks declară că în România „cheltuielile publice sunt infestate de ineficiență”. Toate acestea în condițiile în care pentru actuala putere totul merge ca pe roate, economia merge într-o direcție bună, iar viața oferită românilor de către portocalii este cum altfel decât roz.

Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Guvernul Boc și soluțiile sale”.

În această categorie intră tăierile de salarii, de pensii, de indemnizații, de surse de finanțare pentru autoritățile locale și, mai nou, tăierea a tot ceea ce nu funcționează. Mă refer astăzi la decizia Ministerului Transporturilor și Infrastructurii de a desființa 1.500 kilometri de cale ferată, a căror funcționare nu se mai justifică, după opinia ministerului.

Știți cât de mult sunt preocupat de subiectul transporturilor în România. Vin și spun că nu consider potrivită politica de tăiere a lui Emil Boc și în acest domeniu. Stăm și așa foarte prost la capitolul infrastructură de transport.

De ce nu facem viabile căile ferate, în loc să le desființăm?

De ce cumpărăm garnituri de tren mult prea scumpe și de ce nu eficientizăm costurile, în loc să ștergem cu buretele niște rute de transport?

Sunt multe întrebări care se nasc de aici, dar și multe soluții care pot fi aplicate, în locul veșnicelor tăieri de costuri inutile.

Spun asta pentru că nu văd unde sunt marile economii la bugetul de stat în urma aplicării acestor măsuri neinspirate. Nu mai vorbesc aici despre faptul că această decizie va atrage după sine și alte efecte: concedierea angajaților, de exemplu, un subiect sensibil în continuare în România.

Suntem o țară a paradoxurilor și a lucrurilor făcute fără cap, dar consider, în continuare, că mai putem fi salvați. Fac apel la reprezentanții Guvernului, alții decât prim-ministrul, rugându-i să nu se întreacă în a pune în practică singurul plan al tandemului Băsescu – Boc, și anume slăbirea oricăror rezistențe din partea noastră. Fac asta sistematic, de la preluarea puterii, aducând la disperare categorii profesionale diverse, mediul bugetar și cel de afaceri, sindical și cel al societății civile. Au bulversat tot, pentru a fi mai ușor de condus, iar astăzi culeg roadele. Inclusiv Parlamentul a ajuns o instituție de ridicători de mână sau de persoane care stau în bănci, pentru că nu au liber la vot de la Cotroceni. Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Guvernul este responsabil de soarta mediului de afaceri din România”.

Afirm cu tărie acest lucru și îl repet de câte ori am ocazia, chiar dacă reprezentanții puterii în teritoriu își declină responsabilitatea.

Săptămâna trecută, 200 de salariați din Cluj-Napoca au aflat că își vor pierde în scurt timp locurile de muncă, prin închiderea unui sediu de firmă care s-a deschis în urmă cu doar șase luni. Printre motivele enunțate se numără creșterea TVA și schimbările atât de frecvente ale legislației. Este un singur exemplu din categoria greșelilor de abordare marca Băsescu-Boc. Toate acestea au efecte atât aici, la centru, cât și în teritoriu, unde românii le resimt mai acut ca oricând.

Iar dacă dumneavoastră vi se pare normal ca o țară din Uniunea Europeană să nu ofere niciun fel de predictibilitate și siguranță legislativă, dar să se aștepte la încredere din partea investitorilor, vă asigur că vă înșelați. Experiența mea profesională mă îndreptățește să afirm că nu aceasta este rețeta revenirii economice sau a ieșirii din criză, pe care o anunță Emil Boc pe toate posturile.

Am făcut apel, în nenumărate rânduri, la autoritățile locale să susțină interesele comunităților, în primul rând, nu pe cele ale partidului, dar remarc obediență și atât.

Permiteți-mi să adaug și faptul că guvernarea Tăriceanu, la care se face apel în fiecare intervenție a premierului, s-a axat pe ajutorul dat administrațiilor locale, iar acum asistăm la sărăcirea bugetelor acestora, pe considerente ce țin de concentrarea puterii financiare exclusiv în mâna Guvernului.

Interesant că după toate aceste mișcări apare vestea majorării salariilor. Cum? Luând dintr-un buzunar al oamenilor și dându-le în celălalt?

Mi se pare atât de evident tot acest scenariu, încât îmi amintesc de primele campanii electorale, făcute cu puțină inspirație.

Vă mulțumesc.

## Domnule președinte de ședință,

## Doamnelor și domnilor parlamentari,

Guvernul Boc ne solicită în aceste zile nouă, Parlamentului, să fim părtași la așa-zisele „măsuri de reformă” a statului și la „construirea” statului român modern, măsuri pe care le-a negociat cu FMI și CE, și ne pune în fața faptului împlinit, să aprobăm o ordonanță de urgență de ratificare a memorandumului cu FMI și CE (al treilea).

Dacă privim cu atenție tot ce s-a întâmplat de când a fost semnat primul acord cu aceste organisme financiare și până în prezent, ne putem da seama foarte ușor că absolut toate aceste „măsuri de reformă” sunt, de fapt, condiții impuse de către acestea statului român pentru acordarea împrumutului, aspect recunoscut de altfel și în expunerea de motive a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 5/2011, unde se precizează foarte clar că toate aceste măsuri de reducere adoptate se fac pentru a nu afecta „riscul reputațional pentru statul român, în cazul în care tranșa a patra a acordului nu ar fi disponibilizată conform calendarului”.

Cu alte cuvinte, Guvernul Boc recunoaște că măsurile de reducere a salariilor, de impozitare a pensiilor, de reducere a numărului de paturi din spitale și desființarea unora dintre ele etc., toate acestea au fost luate nu pentru reformarea statului, ci pentru obținerea acestui împrumut.

## Stimați colegi,

Vă invit să revedem istoria ratificărilor acordului și a măsurilor adoptate de Guvernul Boc:

1. În luna martie a anului 2009, autoritățile române se întâlneau pentru a discuta cu reprezentanții FMI, ai CE și ai Băncii Mondiale derularea unui program de 24 de luni, sprijinit printr-un acord de tip _stand-by_ de tip preventiv, în sumă de 12,95 miliarde de euro, conjugat cu asistență de 5 miliarde de euro din partea UE și alte două miliarde de euro din partea Băncii Mondiale.

Ne aducem aminte cu toții că la acea dată toți reprezentanții Guvernului și chiar și președintele Traian Băsescu ne spuneau că acest acord reprezintă o „centură de siguranță” pentru statul român și că „banii nu vor fi folosiți decât pentru investiții”. Astăzi, la trei ani după semnarea primului acord, știm foarte bine că lucrurile nu au stat deloc așa.

Declarația politică se intitulează „Politica externă dezastruoasă a României”.

Martie 2011 ar fi trebuit să reprezinte luna în care Bulgaria și România aderă la Spațiul Schengen. În toiul scandalului legat de dezvăluirile WikiLeaks și după încă o moțiune de cenzură respinsă, nimeni nu pare să-și aducă aminte de acest eșec răsunător al actualei coaliții de guvernare.

E desuet să reiau acum toate informațiile cu privire la motivele întârzierii aderării noastre la Spațiul Schengen. Cert este că, dincolo de condiționalitățile tehnice, care au fost, în mare, îndeplinite de către partea română, este evidentă lipsa de profesionalism a Ministerului Administrației și Internelor din România, a Ministerului Justiției și a Ministerului Afacerilor Externe în gestionarea reformei statului român în domeniile justiției și administrației publice. Este mai mult decât evident și faptul că președintele Traian Băsescu nu înțelege ce înseamnă să conduci politica externă a unui stat. Domnia Sa ne demonstrează acest lucru de șase ani încoace, aducând România în situația unei țări fără prieteni.

Mai mult, relația României cu Franța pare să se deterioreze pe zi ce trece, pe fondul unor tensiuni din ce în ce mai mari între Traian Băsescu și președintele francez Nicolas Sarkozy. De altfel, Franța este una dintre țările care s-au opus aderării României și Bulgariei la Spațiul Schengen în luna martie.

Miercurea trecută, la Berlin, secretarul de stat pentru afaceri europene din Ministerul de Externe german – Werner Hoyer – a declarat că România și Bulgaria ar putea adera la Spațiul Schengen până la finele anului. El a adăugat că Bulgaria ar trebui să se concentreze pe controlarea graniței cu Turcia, în timp ce România ar trebui să se ocupe de eliminarea corupției generalizate.

Consider că, în loc să se preocupe mai mult de luptele interne din PDL, Guvernul Boc și Traian Băsescu ar trebui să se trezească – în al treisprezecelea ceas – și să facă tot ceea ce este posibil pentru ca România să nu mai rateze încă o dată startul în ceea ce privește aderarea la Spațiul Schengen.

Declarația politică se intitulează „Succesul puterii, durerea tuturor”.

În ultimele luni, am putut observa că actuala guvernare nu este complet lipsită de succese. Puterea a reușit o performanță demnă de cel mai talentat magician, aceea de a fi prezentă peste tot și nicăieri în același timp. Este prezentă la televiziune în direct și în reluare, este prezentă la evenimente și ocazii, ba chiar și în discuții despre teme care nu au legătură cu politica. Un asemenea nivel de notorietate nu s-a mai atins de mult și, deci, merită aplaudată performanța puterii de a se insinua în toate aspectele vieții noastre. Toate, mai puțin în cele care trebuie!

În ciuda aparentei omniprezențe, puterea totuși nu se regăsește acolo unde ar trebui să fie, și anume în slujba cetățeanului. Nu este în administrație, nu este în implementarea corectă și imediată a legilor, și nici nu se reflectă în nivelul de „bunăstare” la care s-a ajuns. Cu alte cuvinte, este și nu este.

Apare deci întrebarea: de unde atâta notorietate? Cum poate ceva care nu se vede pe nicăieri să devină atât de cunoscut? Să fie din cauza mediatizării excesive a câtorva parcele de autostradă, care seamănă cu centuri ocolitoare, sau din cauza circului care se oferă cu fast la fiecare asumare a răspunderii?

Un lider aflat în conducerea unui stat modern, care se vrea a fi democratic, nu are statutul unui boier pe moșie: privilegiat, imuabil și liber să colecteze biruri cu sabia pentru voievodul de pe tron. Dimpotrivă, poziția sa presupune mai multe obligații decât privilegii și păstrarea poziției presupune îndeplinirea prerogativelor pe care le are.

Treaba puterii este deci să tacă și să facă, să fie mai mult în culise decât pe scenă și mai mult un zvon decât o bârfă! Notorietate capătă cei care se promovează pe sine din lipsă de realizări. Cei cu realizări capătă popularitate și nu au nevoie să se laude pentru a o dobândi.

Declarația politică este intitulată „Bulina... potabilă”.

Săptămâna trecută, în plenul Senatului a fost votată o ordonanță privind apa potabilă. Mai precis, s-a hotărât alinierea parametrilor de raportare din țara noastră la normativele europene. Trec peste aspectul sesizat deja în plen, acela că aceste deficiențe s-au datorat unor traduceri cel puțin neglijente, și am să mă refer doar la situația reală a apei potabile din România.

Datele folosite acoperă perioada dintre 2003 și 2010, iar în urma analizei acestora observăm o înrăutățire continuă a situației. Astfel, acest studiu scoate în evidența faptul că peste 90% din metalele grele identificate în Dunăre și recunoscute ca având efect cancerigen asupra corpului intră în țară pe la Baziaș.

Mai mult, deși de-a lungul fluviului, în orașele riverane, se află în diferite stadii de construcție stații de epurare a apelor reziduale, în prezent, apa ajunge în fluviu netratată, cu toate că, într-o proporție mai mare sau mai mică, de aici provine apa potabilă pentru consum.

Cu toate că România are un bazin hidrografic deosebit de bine reprezentat, toate râurile interioare, care invariabil se varsă în Dunăre, sunt poluate, iar în interiorul țării stațiile de epurare care nu funcționează sau funcționează în parametri nesatisfăcători au condus la o incapacitate de a oferi apă potabilă de calitate pentru așezările urbane mari.

Iar pentru ca imaginea dificilă cu care ne confruntăm să fie completă, și pânza freatică de suprafață este extrem de poluată, încă din 2003 fiind avertizați că suntem pe locul 5 în Europa la nivelul deficitului de apă potabilă, situație care este menționată și într-un studiu recent.

Așa cum spuneam, această situație se întâlnește într-o țară cu un bazin hidrografic de invidiat și cu nenumărate izvoare, multe dintre acestea minerale, care însă nu sunt sau nu se vrea să fie gestionate eficient.

În tot acest timp, personalul responsabil cu supravegherea calității apei potabile este de trei ori mai mic față de cât ar fi necesar, după „inspirata” reducere de personal din a doua jumătate a anului trecut. Echipele care ar trebui să se deplaseze în țară nu au posibilități tehnice, și nici carburantul necesar pentru autolaboratoare. În plus, laboratoare dotate corespunzător pentru a analiza și evalua toți parametrii sunt extrem de puține, în general cantonate în marile centre universitare.

Declarația politică se intitulează „Spirala îndatorării amenință suveranitatea României”.

În ultimele trei luni, statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice, s-a împrumutat de la băncile din țară cu aproximativ 1,3 miliarde de euro pe lună. Astfel, în timp ce cuplul Băsescu-Boc ne anunță strident ieșirea din recesiune, datoria publică a crescut, în doar trei luni, cu încă aproape 4 miliarde de euro, împrumutați doar de pe piața internă. La aceștia se adaugă și banii primiți de la FMI: 900 de mii de euro în ianuarie 2011 și încă un miliard de euro deblocat de FMI vineri, 25 martie 2011.

Dar „performanțele” economice ale regimului Băsescu nu se opresc aici. România plătește, lunar, peste un miliard de euro dobânzi la creditele contractate de Guvernul Boc. Totodată, în iulie 2011, Ministerul Finanțelor Publice va trebui să plătească 2,5 miliarde de euro din datoria acumulată până în prezent. Evident, Guvernul nu va avea capacitatea de a acoperi acest vârf de plată din resurse proprii și, în consecință, va rostogoli datoriile, se va împrumuta din nou, la dobânzi tot mai mari, pentru a plăti împrumuturile mai vechi.

Așadar, bilanțul guvernării Băsescu-Boc în primele trei luni din 2011 este alarmant: împrumuturi de aproximativ 6 miliarde de euro, sumă ce reprezintă circa 5% din produsul intern brut al României. Perspectivele pentru întreg anul 2011 sunt halucinante: dacă se va păstra actualul ritm de îndatorare, Guvernul se va împrumuta cu minimum 24 de miliarde de euro până la sfârșitul anului, adică 20% din PIB!

Un asemenea ritm de creștere a datoriei publice, coroborat cu lipsa totală a investițiilor de anvergură, reprezintă o formă de sabotaj economic și financiar. Cetățenii români sunt condamnați de propriul Guvern să muncească exclusiv pentru a achita dobânzile la creditele acumulate.

În timp ce președintele-jucător se răfuiește cu mamele și nou-născuții, cu presa și oligarhii, cu pensionarii și bugetarii, România, intrată pe spirala îndatorării, devine total dependentă de capitalul extern și, în consecință, își diminuează semnificativ suveranitatea.

Incompetența economică a regimului Băsescu excedează confruntării politice interne și se transformă într-o amenințare obiectivă și imediată la adresa securității naționale.

Declarația politică este intitulată „Învrăjbirea românilor contra românilor”.

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

O vorbă bine-cunoscută spune că „cei care nu pot învăța din istorie sunt condamnați să o repete” – George Santayana. Unii reprezentanți ai românilor în Parlament se pare că sunt din ce în ce mai străini de acest lucru și, pe lângă faptul că nu mai țin deloc cont de atribuțiile și de responsabilitățile lor, au uitat sau ignoră total rolul diplomației și al relațiilor internaționale.

Miercurea trecută a fost rezervată pentru votul pe moțiunea de cenzură introdusă de către opoziție și, ca de obicei, parlamentarii opoziției au transformat lucrările plenului reunit al Camerei Deputaților și Senatului într-un adevărat circ. Numai că, de data aceasta, consecințele acestui comportament total deplasat nu au atacat numai imaginea și credibilitatea instituției Parlamentului, ci și relațiile țării noastre cu alte state, fiind pe punctul de a genera un adevărat conflict interstatal.

Miercuri, în Parlamentul României, jignirile, cât și „epitetele” ce nu-și au locul în vocabularul unui parlamentar și al unui om politic au fost la ordinea zilei, fiind folosite cu generozitate.

Și pentru că nu a fost, pare-se, de ajuns faptul că așa-zișii lideri ai opoziției au făcut paradă de jigniri la adresa reprezentanților statului român, oferind un trist contraexemplu, parlamentari cu state vechi au preferat jocurile politice ieftine, atacând fără fundament și fără o strictă verificare prealabilă cetățenii români. Aceiași cetățeni români, reprezentanți ai minorităților, cu care România a clădit și își clădește istoria și destinul, iar asta în ciuda faptului că cel care a inițiat cu vehemență atacul, senatorul PNL Puiu Hașotti, are origini aromâne și s-ar fi crezut că respectă mai mult minoritățile țării.

Iar dacă un astfel de incident poate fi creat de un reprezentant al Parlamentului și de un bun cunoscător al istoriei, nu mă pot abține să nu îmi ridic serioase semne de întrebare vizavi de până unde poate merge lupta politică murdară și până unde interesul personal sau de grup poate merge, în detrimentul interesului național.

Doresc să vă informez, de asemenea, că puteți utiliza dreptul de sesizare a Curții Constituționale pentru următoarea lege:

– Lege pentru ratificarea Protocolului adițional, semnat la București la 27 septembrie 2010, la Acordul privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Orientale a Uruguayului, semnat la Montevideo la 23 noiembrie 1990.

Procedura de publicitate a fost astfel îndeplinită.

Trecem la punctul 2 din ordinea de zi, notă privind adoptarea tacită, prin împlinirea termenului la data de 24 martie 2011, a următoarelor inițiative legislative. Dați-mi voie să le parcurg succint.

1. Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 127/2010 pentru adoptarea unor măsuri destinate dezvoltării economico-sociale a zonei „Delta Dunării”.

2. Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 133/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, pentru eficientizarea unor instituții și activități în acest domeniu.

3. Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 2/2011 pentru modificarea Legii nr. 277/2010 privind alocația pentru susținerea familiei.

4. Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 117/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale.

5. Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 121/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 146/2002 privind formarea și utilizarea resurselor derulate prin Trezoreria statului și pentru modificarea Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice.

6. Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 125/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, precum și pentru prorogarea unor termene.

Vă mulțumesc.

Domnul președinte Ovidiu Marian.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Legea supusă reexaminării este o propunere legislativă care reglementează majorarea plafonului pentru venitul neimpozabil lunar din pensii de la 1.000 de lei, cât este în prezent, la 2.000 de lei. Propunerea legislativă a fost în dezbaterea Comisiei pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital, care a întocmit raport negativ la data de 25 martie 2010.

Ulterior, a fost respinsă de Senat, iar pe 19 octombrie 2010 a fost adoptată de Camera Deputaților.

În ședința din 23 noiembrie 2010, comisia a analizat motivele cererii de reexaminare, precum și legea trimisă la promulgare.

Cererea de reexaminare a fost supusă votului și a întrunit 3 voturi pentru și 3 voturi împotrivă.

În consecință, comisia a respins cererea de reexaminare.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Domnul senator Rădulescu, liderul Grupului parlamentar al PDL, microfonul 2.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Nu vreau să glosez mult pe marginea acestui subiect. Propunerea legislativă vine din partea unui fost coleg al nostru de la Camera Deputaților – fost, ca Grup parlamentar al PDL – și este una dintre acele mari bizarerii pe care și le permit, ca inițiativă legislativă, oamenii care nu au răspundere politică adevărată.

În momentul de față, pensia medie în sistemul de stat este de aproximativ 8,3 milioane lei, iar dânsul propune neimpozitarea pensiilor sub 20 de milioane de lei. Deci, practic, 3-4% din pensii rămân să fie impozitate.

Asta a fost propunerea lui, nu mai are rost să mai argumentez eu de ce s-a cerut reexaminarea și de ce s-a cerut respingerea legii. Doar atât cer: un moment de reculegere, un moment de gândire mai profundă asupra rosturilor și responsabilității carierei politice.

Mulțumesc, domnule senator. Alte intervenții?

Domnul senator Ovidiu Marian, microfonul central, vă rog.

În consecință, această măsură ar crea un tratament fiscal discriminatoriu față de impunerea veniturilor din salarii.

V-am dat doar câteva cifre, ca să vedeți cât este de inoportună și de neadecvată această propunere legislativă. Mulțumesc.

Mulțumesc. Alte intervenții?

Domnul președinte Greblă, microfonul 4.

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Dacă nu auzeam din nou făcându-se separarea netă între pensiile de stat și așa-zisele pensii speciale, probabil nu aș fi luat cuvântul. Nu ca să apăr pensiile speciale, ci ca să spun că este o modă, de un an și ceva la noi în țară, de a pune unele categorii împotriva celorlalte, de a vedea că niște oameni care primesc o pensie într-un anume fel sunt mult mai buni decât cei cărora statul le-a dat o pensie calculată după alt sistem de calcul.

Această viziune asupra societății, din păcate, văd că se continuă și se va continua. De unde pleacă toate acestea? Pleacă de la faptul că nu s-a dorit să se vadă că la noi în țară există niște oameni care mor de foame sau sunt la limita supraviețuirii și că există niște venituri, obținute din pensii, din salarii, care sunt nepermis de mari pentru nivelul actual de dezvoltare a țării, și, în acest fel, probabil, soluția ca oamenii aceștia să poată să trăiască este ca pensiile cele mai mici să nu fie impozitate. Pensiile care depășesc un anume cuantum, indiferent cum au fost ele obținute, pe efortul general de solidaritate, trebuie să fie impozitate, dar pensiile atipice, veniturile atipice din salariu și, respectiv, de la Casa Națională de Asigurări de Sănătate nu trebuie să fie impozitate, pentru că, efectiv, nu are cu ce să trăiască acel om.

Drept urmare, dacă legea actuală este criticabilă pe această plafonare la 20 de milioane de lei și se mai poate discuta, aici, în esență, această lege este bună, motiv pentru care eu voi vota împotriva cererii de reexaminare a președintelui.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Mulțumesc, domnule președinte.

Aș vrea să prezint numai cât de hilară este această propunere legislativă. Un salariat care realiza în anul 2009 un salariu mediu brut de 2.000 de lei va avea un salariu net de 1.435 de lei, iar un pensionar care beneficia de un venit din pensie de 2.000 de lei va avea o pensie netă de 1.748 de lei. La nivelul anului 2009, din datele furnizate de Institutul Național de Statistică pe primele zece luni, 4.408,6 mii salariați aveau salariul mediu brut de 1.881 de lei, respectiv salariul mediu net de circa 1.353 de lei. Măsura propusă se adresează, în cea mai mare parte, pensionarilor ce beneficiază de legi speciale, peste 50.000 de pensionari, și, respectiv, pentru 1% din totalul pensionarilor din sistemul de asigurări sociale de stat.

Mulțumesc. Alte intervenții? Nu sunt.

Rog, atenția dumneavoastră.

Suntem în fața unui raport de respingere a cererii de reexaminare.

Acesta este votul pe care vă invit să îl acordați în acest moment: votul asupra raportului de respingere a cererii de reexaminare.

Vă

La punctul 3 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 22/2011 privind reglementarea de măsuri fiscale pentru unele livrări de bunuri și prestări de servicii efectuate de Compania Națională „Romtehnica” – SA către Ministerul Apărării Naționale în anul 2011.

Am să-l rog pe domnul secretar de stat Mihail VasileOzunu, de la microfonul 8, să prezinte punctul de vedere al Guvernului.

**Domnul Mihail Vasile-Ozunu** _– secretar de stat în Ministerul Apărării Naționale_ **:**

## Mulțumesc, domnule președinte.

## Doamnelor și domnilor senatori,

Prin acest act normativ se urmărește evitarea apariției arieratelor la nivelul Ministerului Apărării Naționale, ca urmare a neonorării obligațiilor contractuale multianuale, precum și a penalităților de întârziere la plata TVA către bugetul de stat din cauza insuficienței fondurilor alocate în 2011.

Totodată, adoptarea actului normativ ar permite refacerea resurselor tehnice ale avioanelor și navelor de luptă aflate în înzestrarea armatei pentru o perioadă de circa trei ani și susținerea trupelor aflate în diferite teatre de operații.

Mulțumesc.

Mulțumesc.

Domnul președinte Ovidiu Marian.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Obiectul de reglementare al proiectului de lege îl reprezintă prorogarea termenului de la 31 august 2011 la data de 31 august 2012, pentru exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată în cazul livrărilor de bunuri, prestărilor de servicii efectuate către Ministerul Apărării Naționale de către Compania Națională „Romtehnica” – SA, care intervine la data încasării de către „Romtehnica” a contravalorii integrale a bunurilor livrate, serviciilor prestate și a taxei aferente acestora, prin derogare de la prevederile Codului fiscal. Derogarea se aplică pentru livrările de bunuri, prestările de servicii și donațiile efectuate până la 31 decembrie 2009, 2010, 2011.

Comisia pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital a hotărât să adopte un raport de admitere.

De asemenea, Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională a transmis un aviz favorabil.

Mulțumesc. Intervenții?

Domnul senator Marcu, microfonul 3.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Nu aș fi intervenit dacă domnul președinte Ovidiu Marian nu ar fi folosit, la precedenta discuție privind acea inițiativă legislativă, termenul de „hilar”.

În opinia mea, eu spun că această ordonanță este jenantă. De ce este jenantă? Datorită faptului că noi cunoaștem foarte bine că, în momentul când se fundamentează bugetul – și aici fac trimitere către bugetul apărării naționale –, logica bunului-simț și toate actele normative spun că trebuie asigurată și sursa de finanțare. Eu sunt sigur că și la anul, dacă ajungem sănătoși, vor fi tot termenii folosiți în această ordonanță, numai termenul de prorogare nu va fi 31 iulie 2011, ci va fi 31 iulie 2012.

Vreau să-mi răspundă reprezentantul Executivului acum dacă fundamentarea a fost făcută corect, respectând prevederile legale, deci Codul fiscal, și dacă și la anul nu va fi aceeași ordonanță, numai că termenele de prorogare vor fi decalate cu un an.

Mulțumesc mult.

## Mulțumesc.

Domnul președinte Ovidiu Marian, microfonul central.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Aceeași discuție am avut-o și la dezbaterile Comisiei pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital. Din nefericire, la momentul alcătuirii bugetului nu s-a putut aloca această sumă, care era, într-adevăr, necesară pentru „Romtehnica”.

Sigur că atunci când vom avea posibilitatea – și noi discutam problema aceasta în Comisia pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital –, la prima rectificare, vom veni cu o propunere pentru ajustarea situației.

Domnul senator Marcu cunoaște această situație și a fost de acord, până la urmă, cu propunerea care s-a făcut în cadrul comisiei.

Mulțumesc. Mai sunt alte intervenții? Domnul senator Bota, microfonul 3.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Țin să subliniez faptul că în fiecare an ne confruntăm cu aceeași situație pentru „Romtehnica”, unitate care nu este în stare, la fundamentarea bugetului, să știe exact de ce are nevoie.

Mulțumesc.

Mulțumesc.

Domnule secretar de stat, mai doriți o intervenție în final? Microfonul 8.

Noi am făcut un necesar, dar numai atât s-a aprobat, și atunci asta este situația cu care ne confruntăm.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Indirect, spune că întrebarea trebuie adresată Ministerului Finanțelor Publice, nu Ministerului Apărării Naționale.

Dacă nu mai sunt alte intervenții,

La punctul 4 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 11/2011 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului privind utilizarea indicatorului de referință câștigul salarial mediu brut în actele normative din domeniul muncii și protecției sociale.

Domnul secretar de stat Nicolae Ivășchescu, de la microfonul 9.

## **Domnul Nicolae Ivășchescu** _– secretar de stat_

_în Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale_ **:**

## Vă mulțumesc, domnule președinte.

Prezentul proiect de lege are ca obiect de reglementare înlocuirea, în cuprinsul Capitolului IV din Legea nr. 329/2009 privind organizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, a sintagmei „salariul mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat” cu sintagma „câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat”.

Față de cele prezentate mai sus, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale susține prezentul proiect de lege.

Mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Mulțumesc. Comisia?

Comisia pentru muncă, familie și protecție socială. Domnul președinte Bașa sau un reprezentant al comisiei, dacă doriți să ne prezentați raportul comisiei.

## Scuze, domnule președinte.

Comisia, cu unanimitatea de voturi a senatorilor prezenți, a adoptat un raport de admitere pentru acest proiect de lege.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Mulțumesc. Intervenții? Nu sunt.

La punctul 5 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2011 privind abrogarea alin. (8) al art. 39 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

Domnul secretar general Gabriel Tănăsescu, microfonul 10, vă rog.

## **Domnul Gabriel Tănăsescu** _– secretar general în Ministerul Justiției_ **:**

## Mulțumesc, domnule președinte.

Rațiunile pentru care a fost adoptată ordonanța de urgență au constat, în esență, în faptul că, prin dispoziția ce se propune a fi abrogată, se instituie pentru prima dată în legislația noastră o cauză de nepedepsire a avocatului. Acest fapt are un impact profund asupra activității judiciare, iar, pe de altă parte, acest text este de natură să aducă prejudicii însăși exercitării profesiei de avocat.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc și eu. Domnul senator Urban, vă rog.

Mulțumesc, domnule președinte.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare, așa cum a spus și reprezentantul Guvernului, abrogarea prevederii legale ce privește exonerarea de răspundere penală a avocaților pentru recomandările și opiniile profesionale pe care aceștia le comunică clienților și pentru actele juridice pe care le propun clienților, urmate de săvârșirea de către clienți a unor fapte prevăzute de legea penală.

În plus, în cadrul dezbaterilor, membrii Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări au susținut faptul că este necesară și abrogarea dispoziției legale care face referire la dobândirea calității de avocat definitiv, la cerere, de către avocatul stagiar care exercită cel puțin un mandat de parlamentar, primar, viceprimar, președinte de consiliu județean sau vicepreședinte de consiliu județean.

Față de aceste considerente, s-au formulat amendamente care, supuse votului, au fost adoptate și se regăsesc în anexa care face parte integrantă din prezentul raport.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Mulțumesc, domnule senator. Intervenții? Da.

Domnul președinte Frunda. Microfonul 2.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Este vorba de două articole din Legea profesiei de avocat nr. 51/1995.

Unul dintre articolele respective prevedea că avocatul stagiar care a exercitat cel puțin un mandat de parlamentar, primar, viceprimar, președinte de consiliu județean sau vicepreședinte de consiliu județean dobândește, la cerere, calitatea de avocat definitiv.

Cred eu că propunerea Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări de a abroga acest text este nu numai legală, este nu numai constituțională, dar este și morală.

Este o decizie pe care opinia publică din țara noastră o așteaptă. Este inacceptabil ca unii oameni, pentru că sunt aleși în anumite funcții, să aibă niște drepturi mai mari decât cetățeanul de rând, mai mari decât avocatul stagiar, și să poată deveni avocat definitiv.

Al doilea articol care se propune a fi abrogat este posibilitatea de tragere la răspundere a avocatului pentru sfaturile pe care le dă clientului său, în situația în care demersul clientului este spre o plajă infracțională.

Ar fi o încălcare a dreptului de liberă apărare a cetățeanului, ar fi o îngrădire inacceptabilă a exercitării profesiei de avocat, a libertății avocatului de a-și construi strategia și tactica într-un proces. Avocatul respectiv are tot dreptul să construiască tactica pe care o vrea. În situația în care el comite infracțiuni, există destule prevederi în Codul penal și în legile speciale, conform cărora avocatul să fie tras la răspundere.

Mă miră profund că a existat o asemenea gândire ca, pe de o parte, să dăm avantaj unor avocați stagiari, care au fost aleși în anumite demnități publice, iar, pe de altă parte, să tragem la răspundere avocații pentru exercitarea profesiei lor.

De aceea, Grupul parlamentar al Uniunii Democrate a Maghiarilor din România va vota raportul propus de Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc și eu.

Domnul senator Chelaru, microfonul 3.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Chiar m-am bucurat să-l aud pe domnul senator Frunda cu o poziție, care mi se pare corectă, vizavi de cele două aspecte. Unul din ordonanță și altul din amendament.

Cred că nu a observat, dar aceasta nu înseamnă că nu au observat și ceilalți raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, pe care îmi permit să îl citesc.

La lucrările comisiei au fost prezenți 6 senatori, din totalul de 11 membri ai Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, respectiv senatorii: Iulian Urban, Florin

Mircea Andrei, Ion Rușeț, Augustin Daniel Humelnicu, Gyerkó László și Ioan Ghișe, conform listei de prezență.

Senatorul Ioan Ghișe a transmis o notă, anexată la prezența membrilor comisiei, prin care a specificat că a părăsit sala de ședință.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitatea celor prezenți.

Și acum excepția pe care o invoc, dar eu recunosc public că mă așteptam ca, din partea Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, să aflu o asemenea poziție astăzi.

Distinși colegi,

Este pentru prima dată, în istoria de șase ani a mea de parlamentar, când o comisie își permite să vină în fața Parlamentului și să prezinte un raport aprobat fără cvorum legal.

Ce spune Regulamentul Senatului în art. 59?

Comisiile pot adopta avize și rapoarte numai în prezența majorității membrilor. Șase este cvorumul legal.

Ce s-a întâmplat în ședința de comisie? În ședința de comisie au fost prezenți, la începutul ședinței, șase senatori, care au semnat prezența.

Dintr-un motiv pe care nu-l cunosc, probabil o să-l aflăm astăzi, unul dintre membrii comisiei a părăsit sala, iar lucrările comisiei s-au desfășurat în prezența a cinci membri.

Efectiv, sunt neplăcut surprins că cei cinci membri ai Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, parte din ei juriști de excepție, cu experiență, și-au permis să încalce Regulamentul Senatului, mai mult decât atât, să înainteze un raport pe comisie, adoptat în prezența, rețineți, a cinci membri ai comisiei.

Mulțumesc.

Domnul senator Urban, la microfonul central, pentru a exprima un punct de vedere politic, de această dată.

Care este situația raportului comisiei?

## **Domnul Iulian Urban:**

Vă mulțumesc frumos, domnule președinte.

Într-adevăr, în momentul în care făceam prezența la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, colegul nostru, domnul senator Ioan Ghișe, a venit, a semnat, după care a plecat. Așa este. A fost dreptul Domniei Sale să semneze și să plece.

În egală măsură, astăzi, la ora 15.30, și eu, alături de alți colegi, am venit, am semnat prezența, chiar dacă ședința plenului Senatului a început la ora 16.30.

Spunea domnul senator Chelaru că la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări ar trebui să se lucreze numai în prezența cvorumului.

## Domnule senator Chelaru,

De trei ani de zile, peste 70% din rapoartele și avizele Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări se fac sub cvorumul legal...

Știți foarte bine că așa se lucrează, pentru că nu vine nimeni la comisie.

În al doilea rând, nu mai departe de miercuri, am fost înregistrați ca prezenți aici, în sală, sub semnătura pe care noi am dat-o, 87 de senatori.

Un proiect de lege al Guvernului, care a fost respins miercurea trecută, a fost respins în felul următor: 36 de voturi împotrivă, 28 de voturi pentru.

Dacă adunăm, înseamnă că acel proiect de lege a fost respins, fără ca noi să avem cvorumul legal, iar Senatul, dumneavoastră ați spus, trebuie să lucreze în condiții de cvorum

, dar acel proiect de lege nu s-a întors, a fost trimis la Camera Deputaților, deși a fost adoptat de către senatori care nu mai reprezentau cvorumul legal.

Un amănunt în plus pe care vreau să vi-l dau, stimați colegi senatori, am fost șase senatori care am semnat prezența la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări. Doar cinci au rămas la lucrări.

Nu de puține ori, aici s-a invocat faptul că, într-adevăr, dacă, la un anumit moment, în sală avem un număr de senatori, legile se adoptă cu votul celor prezenți, însă eu vă întreb un alt lucru pe dumneavoastră: semnăturile de pe ordinea de zi a comisiilor unde contează? Contează la stabilirea indemnizațiilor de ședință.

Nu putem să venim să semnăm, să luăm banii și să spunem că, de fapt, eu nu am fost acolo, că eu nu fac parte din cvorumul de ședință al comisiei, astfel încât, bineînțeles, va rămâne la latitudinea plenului Senatului să vadă care va fi modalitatea, dacă vrea să retrimită la comisie, însă, atunci, începând din această zi, la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări să nu se mai treacă în rapoarte

și în avize că s-a adoptat cu majoritatea voturilor celor prezenți, să se treacă exact numele celor care sunt prezenți acolo, și să vedem atunci modul în care se vor comporta colegii noștri, pentru că, într-adevăr, așa este. Și eu, aici, recunosc acest lucru, sunt senator.

Sunt foarte multe situații în care, da, așa este, cvorumul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, domnule senator Chelaru, este ținut de către dumneavoastră, de către senatorii opoziției, dar asta nu înseamnă că, de foarte multe ori, Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări a adoptat rapoarte și avize fără să fie în acel cvorum de șase oameni, însă am făcut acest lucru – și o știți foarte bine – pentru că Senatul trebuie să lucreze, pentru că, dacă sunt colegi care nu vin la lucrările comisiei, care nu vin la lucrările noastre de plen și, dacă avem proiecte de lege care au fost adoptate sau respinse, deși în sală nu erau 69 de senatori, țara trebuie să facă legi, nu poate să stea după senatorii care nu vin la serviciu.

Acesta a fost punctul de vedere pe care am vrut să vi-l exprim. Altfel, din punctul meu de vedere, faptul că colegul nostru a venit și a plecat ulterior, este dreptul Domniei Sale, așa cum este dreptul Domniilor Voastre să semnați și apoi să ieșiți pe hol la o discuție, la o cafea, la o țigară.

Mulțumesc.

Domnul senator Hașotti, pe procedură.

Nu este cea mai bună conversație pe care trebuie să o avem în mod prelungit în plen.

## **Domnul Puiu Hașotti:**

Stimați colegi, m-a inspirat domnul senator Urban.

Solicitarea făcută de domnul senator Chelaru este cât se poate de corectă. Este un document pe care un coleg de-al nostru, membru al Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, l-a înaintat comisiei, arătând că el a semnat, dar, din varii motive, nu a putut participa la această ședință, fapt recunoscut, de altfel, și de domnul senator Urban.

Faptul că, aici, un proiect de lege nu întrunește 69 de voturi pentru, contra și abțineri este în regulament..., pentru că există și un al patrulea vot, colegi care nu votează, dacă acesta este un vot?!

Dar câtă vreme un lider de grup sau președintele de ședință, liderul de grup nu solicită, iar președintele de ședință nu constată lipsa cvorumului, lucrurile merg înainte.

La comisie este cu totul altceva. Acolo sunt 11 membri, șase au semnat, unul dintre cei șase a trimis un document și a spus: „eu nu pot participa la această ședință”, „nu am fost”.

Așadar, solicitarea domnului senator Chelaru este una foarte corectă, însă este o discuție de regulament, este o discuție foarte specială, și eu solicit pauză de consultări 15 minute.

Mulțumesc.

Pauză de consultări, este prioritate regulamentară absolută.

Ne revedem în cinci minute, pentru a putea să reluăm lucrările plenului nostru.

Pauza de consultări a luat sfârșit.

Îl rog pe domnul senator Frâncu să ne informeze cu privire la rezultatul consultărilor.

Deci, în principiu, după consultările avute, s-a ajuns la concluzia că, într-adevăr, situația expusă generează suspiciuni și, în mod normal, ar trebui ca proiectul de lege să fie retrimis la comisie.

## Mulțumesc.

Domnul senator Mitrea dorea să intervină.

Vă rog să vă ocupați locurile în sală.

Va trebui să tranșăm acest subiect prin vot.

Microfonul central pentru domnul senator Mitrea.

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Nu pot să admit ceea ce a afirmat colegul nostru, domnul senator Urban. Sunt în Parlamentul României, în Camera Deputaților și în Senat, în al 14-lea an. Am fost în Biroul permanent, am fost în diferite comisii. Nu am cunoștință să fi votat în lipsă de cvorum vreodată, nici în comisii, nici în plen.

Din cunoștința mea, toate legile la care am participat eu – și am participat la majoritatea voturilor, nu la toate –, toate rapoartele au fost adoptate cu majoritatea celor prezenți, atât în comisii, cât și în plen.

Dacă s-a întâmplat acest lucru la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări – și o să rog ca președintele comisiei să ne spună –, este extrem de grav.

În același timp, înțeleg că, la un moment dat, din cauza nervozității și tensiunii într-o discuție pe un proiect de lege, suntem tentați să facem și afirmații care sunt mai speciale.

De aceea, consider că domnul senator Urban – așa cred eu – a făcut niște afirmații care nu au legătură cu realitatea, dar vreau să aflu de la președintele Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări dacă în Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, spre deosebire de celelalte comisii în care am activat vreodată, s-au adoptat legi în lipsă de cvorum.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc.

Domnul președinte Greblă, microfonul 4.

## Domnule președinte,

Stimați colegi,

Nu acest proiect de lege creează tensiune politică, ci ceea ce va urma după el și, din acest punct de vedere, aș face un apel la colegii senatori de la putere.

Săptămâna trecută, am fost într-o delegație și nu am participat la ședința Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări. În rest, toate celelalte ședințe ale Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări au fost prezidate de către mine. Întotdeauna a fost respectat regulamentul, întotdeauna am ținut la opinia colegilor, întotdeauna am dat dovadă de mare înțelegere și, dacă un senator, într-un anume moment, era împiedicat să participe la lucrări, am găsit soluțiile flexibile, în așa fel încât ceea ce am adoptat în comisie s-a susținut aici, în plen, fără niciun fel de problemă.

Cred că putem să încheiem dezbaterea pe acest subiect, înțelegând cu toții că, dacă s-a creat o asemenea problemă, ea trebuie repusă în tiparele firești ale regulamentului și ale înțelegerii între colegi, astfel încât mâine, 29 martie 2011, avem ședința comisiei, proiectul de lege va fi înscris în ordinea de zi a ședinței și este posibil ca miercuri, 30 martie 2011, sau luni, 4 aprilie 2011, să fie înscris în ordinea de zi a plenului Senatului.

Este clar că, din anumite motive, s-a adoptat un raport, fără să fie întrunit cvorumul, astfel încât reparația necesară urmează să fie făcută mâine, 29 martie 2011, în ședința comisiei.

Spunând toate acestea, vreau să asigur pe toată lumea că, în continuare, în Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, astfel cum s-a întâmplat în mandatul acesta, regulamentul este respectat și, mai presus decât regulamentul sau pe aceeași poziție, avem nevoie să ne respectăm noi între noi.

Mulțumesc.

## Mulțumesc.

Domnul senator Ghișe, un drept la replică. Microfonul 1.

## Domnule președinte și stimați colegi,

Soluția corectă în acest caz este retrimiterea la comisie din următorul motiv: săptămâna trecută, în ziua ședinței, am mers la ședința comisiei cu vreo 20 de minute înainte de începerea ședinței și, firesc, am semnat prezența. La vreo 20 de minute după ora fixată pentru începerea ședinței, ședința nu începuse. În schimb, am fost solicitat la Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități, unde aveam un proiect de lege. Mâine, de exemplu, situația se repetă aproape la indigo. La ora 10.00 avem ședință la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, la ora 11.00 am fost convocat pentru discutarea raportului la un proiect de lege la care sunt unic inițiator, la Comisia pentru cultură, artă și mijloace de informare în masă.

Voi merge și mâine, la ora 10.00, la ședința Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări. Sper să înceapă la timp. Săptămâna trecută nu s-a întâmplat așa, dar atunci când sunt convocat la comisia unde se discută raportul pe fond la proiectul de lege al cărui unic inițiator sunt, trebuie să mă duc dincolo.

Am văzut săptămâna trecută, vineri, la ora 16.00, la Televiziunea Română, la programul de știri, toți cei cinci colegi care au fost prezenți la ședința Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări și unde s-ar fi ținut ședința. Practic, nu a existat cvorum, deși eu, repet, înainte de începerea ședinței, după ora de începere a ședinței, am mai stat, am semnat, inițial, prezența, după care nu am mai fost la ședință.

Mâine s-ar putea să se întâmple aceeași situație. Soluția corectă este retrimiterea la comisie.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Asta am să și propun plenului, pentru a putea să tranșăm acest lucru prin vot.

Deja este ora 18.00.

Sunt convins că acest tip de discuție va putea fi evitat în viitor, pentru buna funcționare a instituției noastre.

Acest subiect cred că l-am tranșat prin vot, domnule senator.

Vă rog.

După aceasta, cred că va trebui să încheiem partea de legiferare.

## **Domnul Radu Alexandru Feldman:**

Vă mulțumesc foarte mult, domnule președinte.

Nu am venit să discut despre un subiect care, așa cum bine ați spus, a fost tranșat prin vot. Am venit să vă semnalez un lucru de o gravitate extremă.

Am intrat într-o discuție pe detalii și am făcut abstracție de un lucru de fond, pe care ni l-a semnalat domnul senator Urban. Nu cunosc niciun motiv pentru care domnul senator Miron Mitrea să pună sub semnul întrebării adevărul declarațiilor făcute de domnul senator Urban, și anume faptul că peste 70% din rapoartele ieșite de la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări nu sunt votate în cvorum de ședință.

Nu știu și nu mă interesează câți corespondenți ai Ambasadei Statelor Unite ale Americii sunt astăzi aici, în sală, și pe ce site va apărea ce spunem noi aici. Mă interesează faptul că o comisie permanentă de importanța

Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări își poate permite asemenea abateri de la regulament.

Vă rog, în calitatea înaltă de președinte al Senatului României, să dispuneți o verificare care să treacă dincolo de semnătura pusă la începutul ședinței și care face ca, ulterior, prezența în sală să nu asigure cvorumul de ședință.

În ceea ce-l privește pe domnul senator Ghișe, îl asigur că poate rămâne mâine la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări pe toată durata ședinței. Noi, cei de la Comisia pentru cultură, artă și mijloace de informare în masă, amânăm dezbaterea inițiativei legislative, ca să fie întrunit cvorumul de ședință la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări.

Vă mulțumesc.

Încheiem aici ședința noastră de legiferare.

Programul de lucru cu privire la legiferare s-a încheiat. Intrăm în partea de întrebări și interpelări adresate Guvernului României.

Îl invit la microfon, pentru a adresa întrebarea pregătită Guvernului, pe domnul senator Gheorghe Bîrlea, din partea Grupului parlamentar al PDL, se pregătește domnul senator Alexandru Cordoș, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Întrebarea mea este adresată doamnei Crinuța Nicoleta Dumitrean, președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

Stimată doamnă președinte,

Am primit la biroul parlamentar din Circumscripția electorală nr. 23 din Maramureș un memoriu de la domnul Popovici Maxim, domiciliat în localitatea Săsar, comuna Recea, județul Maramureș, cu referire Legea nr. 247/2995, regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Domnul Popovici Maxim a întreprins toate demersurile necesare, respectând instrucțiunile primite de la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, și a primit mai multe decizii și răspunsuri. Prin acestea, i s-a recunoscut dreptul la despăgubire, menționându-se, de fiecare dată, un termen neprecizat, până la dispunerea de lichidități financiare.

Menționez faptul că domnul Popovici Maxim este bolnav, este insulinodependent, iar în luna septembrie 2010 a suferit un infarct miocardic cu intervenție chirurgicală la Institutul de Urgență de Boli Cardiovasculare și Transplant Târgu-Mureș, cu propunerea pentru o nouă intervenție chirurgicală pe 5 aprilie 2011, în cadrul aceluiași spital.

Vă rog să precizați în ce stadiu se află analiza dosarului și care sunt modalitățile prin care domnul Popovici Maxim va intra în posesia compensațiilor, a titlurilor de plată și/sau a titlurilor de conversie, conform Hotărârii Guvernului nr. 128/2008, având în vedere situația medicală gravă în care se află.

În sprijinul celor afirmate, atașez toate documentele doveditoare.

Solicit răspuns în scris și verbal.

Mulțumesc.

Domnul senator Alexandru Cordoș, din partea Grupului parlamentar al PSD.

## **Domnul Alexandru Cordoș:**

Mulțumesc, domnule președinte.

Întrebarea mea este adresată domnului Ioan Nelu Botiș, ministrul muncii, familiei și protecției sociale.

Obiectul întrebării: Recalcularea pensiilor, un fenomen discriminatoriu.

Domnule senator, o secundă.

Am rugămintea, adresată respectuos tuturor colegilor, să încercăm să acordăm respectul și prietenia cuvenite celor care iau cuvântul.

Domnule senator, vă rog să continuați.

Mulțumesc, domnule președinte. Reiau.

Obiectul întrebării: Recalcularea pensiilor, un fenomen discriminatoriu.

Stimate domnule ministru,

A devenit preocupantă pentru mine modalitatea în care ați ales să utilizați dubla măsură ca timp efectiv de recalculare în cazul unor categorii diferite de pensionari, și mă refer la cei care au fost încadrați în grupele I și II de muncă și pensionarii militari.

Această dublă măsură temporară se referă oare la faptul că, în timp ce primilor intenționați să le oferiți o palidă compensație pentru munca în condiții grele, celorlalți le-ați diminuat drepturile cuvenite în doar câteva luni?

Cunoașteți, la fel de bine ca și mine, prevederea din noua Lege a pensiilor care elimină, cu totul discriminatoriu, posibilitatea de reducere a vârstei standard de pensionare pentru cei care au lucrat înainte de 1 aprilie 2001 în grupele I de muncă.

Se pare că suntem în aceeași situație, ne confruntăm cu efectele unor legi cu aplicare diferită în timp, în așa fel încât persoanele care au fost încadrate în grupa I de muncă conform legislației anterioare au acum statutul eronat de „persoane cu stagii de cotizare în condiții deosebite”, aspect pe care vi l-am mai semnalat și în alte interpelări.

Nu cred că ați reușit să reglementați situația respectivă și acest lucru se va repercuta negativ asupra drepturilor de pensie ale celor menționați, mai ales că încadrarea în condiții deosebite se referă, practic, la cei care au lucrat preponderent în grupa a II-a de muncă, și nu la cei din grupa I de muncă.

De asemenea, remarcăm și faptul că, implicit, contribuțiile de asigurări sociale au fost mai mari pentru cei încadrați în grupa I de muncă față de persoanele încadrate în grupa a II-a de muncă.

În aceste condiții, doresc să-mi precizați, stimate domnule ministru, cum v-ați gândit să reglați diferența care va apărea

între pensionarii care au fost încadrați în grupa I de muncă înainte de 1 aprilie 2001 și cei care au fost încadrați în această grupă după această dată, precum și între cei din grupele I și a II-a de muncă, sub raportul dintre pensia pe care o vor primi și contribuțiile efective la asigurările sociale, mai mari în cazul celor dintâi.

Mulțumesc și eu.

Domnul senator Frâncu, din partea Grupului parlamentar al PNL, urmează domnul senator Dumitru Oprea, din partea Grupului parlamentar al PDL.

Mulțumesc, domnule președinte.

Prima întrebare este adresată domnului Ion Ariton, ministrul economiei, comerțului și mediului de afaceri.

Domnule ministru,

O știre de natură economică dă din nou frisoane vâlcenilor. Faptul că OMV dorește să vândă până în anul 2012 petrochimia de la Pitești deschide sau agravează o problemă rămasă încă nerezolvată pentru industria vâlceană, în speță situația Combinatului Chimic Oltchim.

Se împlinesc aproape 5 ani de când combinatul vâlcean a început demersurile de preluare a petrochimiei din municipiul Pitești. Se vorbea pe atunci de o viitoare funcționare în sistem integrat a Arpechim–Oltchim, Sare–CET Govora și Miniera Berbești–Alunu, toate aceste societăți fiind interdependente. În urmă cu doi ani, domnul Videanu, pe atunci ministrul economiei, anunța faptul că se lucrează la acest aspect, respectiv cel al creării unei asemenea companii care să dea startul unui nou model economic în România.

Din păcate, toate acestea au rămas simple vorbe, în realitate, locurile de muncă s-au pierdut pe platforma industrială de la Oltchim, SNLO a luat decizia de a închide Bazinul minier Berbești, Oltchim duce un război economic cu un acționar minoritar, iar românul plătește scump toate aceste consecințe.

Mai mult, cât timp situația de la Arpechim este neclară, și în județul Vâlcea există temeri. În ultima vreme, în urma unor presiuni internaționale, a apărut tema privatizării Oltchim, dar nimeni nu știe în ce condiții și la ce preț.

Deoarece la recenta dumneavoastră vizită în județul Vâlcea, cu ocazia recepției lucrărilor de la Hidrocentrala Ciunget, v-ați ferit să oferiți presei mai multe detalii despre ce înseamnă privatizarea de la Oltchim, vă rog, totuși, domnule ministru, să-mi aduceți la cunoștință care sunt proiectele statului român în ceea ce privește situația combinatului vâlcean și dacă se lucrează la acest proiect de integrare economică salutar pentru economia județelor Vâlcea și Argeș.

Solicit răspuns verbal și în scris. Pot să citesc și a doua întrebare?

Vă rog, domnule senator.

## Mulțumesc.

Întrebarea este adresată domnului ministru Daniel Petru Funeriu.

## Domnule ministru,

A trecut un an de când multe locații de școli primare din România s-au închis în urma comasării unităților de învățământ.

În județul Vâlcea sunt aproximativ 40 de astfel de locații, multe dintre ele fiind reabilitate și renovate chiar în ultimii ani. De când au fost închise, se tot vorbește despre modul în care ar trebui utilizate în folosul comunității locale, dar nu s-a făcut nimic în acest sens, fapt pentru care aceste obiective se degradează de la o zi la alta.

Având în vedere acest aspect, vă rog, domnule ministru, să-mi comunicați dacă nu considerați că ar fi cazul să se propună administrațiilor locale un parteneriat, astfel încât o parte din serviciile comunitare să fie mutate în aceste spații – servicii ale primăriei, viitoarele camere agricole despre care se vorbește, centrele de asistență socială pentru cei nevoiași din comună sau, de ce nu, poate chiar cluburi ale pensionarilor, unde vârstnicii să se poată întâlni pentru diverse activități.

Din punctul meu de vedere, printr-un parteneriat cu primăriile, aceste spații pot fi reintroduse în circuitul comunității, evitându-se astfel transformarea lor în cârciumi sau în spații pentru diverse societăți comerciale.

Solicit răspuns în scris. Mulțumesc.

## Mulțumesc.

Domnul senator Dumitru Oprea, din partea Grupului parlamentar al PDL, urmat de domnul senator Adrian Țuțuianu, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Mulțumesc, domnule președinte.

Întrebarea este adresată domnului Dumitru Daniel Neagoe, director al Companiei Naționale Poșta Română – SA.

Obiectul și motivarea întrebării: Clarificarea expedițiilor poștale către Statele Unite ale Americii.

## Domnule director,

Mai multe persoane ne-au sesizat faptul că informațiile privind expedițiile poștale către Statele Unite ale Americii sunt contradictorii, neștiind cum să procedeze pentru a beneficia de serviciile Poștei Române în relația cu Statele Unite ale Americii.

Din comunicatele de presă transmise de compania dumneavoastră, constatăm și noi aceleași neclarități. De exemplu, în data de 10 decembrie 2010 se declara faptul că sunt acceptate coletele și scrisorile numai prin serviciile Prioritar și Express Mail Service, indiferent de greutatea acestora.

În data de 16 martie 2011 se specifică faptul că se prelungește perioada de aplicare a măsurilor de securitate impuse de Administrația Poștală din Statele Unite ale Americii, inclusiv pentru tipurile menționate anterior.

În schimb, din America ni se spune că restricțiile au fost ridicate.

Ca urmare, vă rugăm să clarificați tipurile de expediții poștale acceptate pentru Statele Unite ale Americii și motivele pentru care nu au fost eliminate măsurile din luna noiembrie 2010 și pe teritoriul României.

Solicit răspuns în scris.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

## Mulțumesc, domnule senator.

Domnul senator Tuțuianu, din partea Grupului parlamentar al PSD, urmat de domnul senator Gheorghe David, din partea Grupului parlamentar al PDL.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Întrebarea este adresată doamnei Elena Gabriela Udrea, ministrul dezvoltării regionale și turismului, și privește: Necesitatea alocării fondurilor pentru finalizarea unor obiective din județul Dâmbovița, începute în baza Ordonanței Guvernului nr. 7/2006.

Semnalez doamnei ministru următoarele situații:

În comuna Văleni, județul Dâmbovița, se află în curs de execuție proiectul „Extindere și modernizare alimentare cu apă”, în valoare de 1.600.000 de lei. Din această sumă, s-au alocat, până acum, 258.000 de lei, existând lucrări efectuate în avans și neplătite în cuantum de 500.000 de lei.

De asemenea, unitatea administrativ-teritorială comuna Doicești a început în anul 2009 lucrările pentru „Rețeaua de canalizare”, investiție de 1.300.000 de lei. Obiectivul este finalizat, existând însă lucrări efectuate în avans și neplătite de aproximativ 90.000 de lei.

De asemenea, pentru proiectul „Alimentare cu apă în comuna Perșinari”, început în anul 2009, pe un contract în valoare de 2.700.000 de lei, s-au alocat până în prezent doar 400.000 de lei.

Doamnă ministru,

Având în vedere aceste aspecte, vă întreb: când intenționează ministerul pe care îl coordonați să aloce banii necesari finalizării obiectivelor anterior menționate?

Domnule președinte, am rugămintea să-mi permiteți să citesc și a doua întrebare.

Sigur, domnule senator.

## **Domnul Adrian Țuțuianu:**

A doua întrebare privește tot alocarea de fonduri necesare finalizării unor lucrări de reabilitare la unitățile de învățământ. Este adresată domnului Daniel Petru Funeriu, ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului.

Solicit domnului ministru alocarea de resurse pentru comuna Cornești, unde, în anul 2009, au început lucrările pentru reabilitarea școlii din satul Ibrianu. Valoarea totală a investiției este de 650.000 de lei. S-au alocat până acum doar 200.000 de lei. Construcția este executată la roșu, existând lucrări efectuate în avans și neplătite de aproximativ 170.000 de lei.

50 de copii din această localitate învață acum într-o școală veche, în condiții improprii.

De asemenea, în comuna I.L. Caragiale, în anul 2008, au început lucrările la școala cu clasele I–VIII, pe un contract de 516.000 lei. Școala este dată în funcțiune, există restanțe de 44.000 de lei.

În aceeași localitate, la Grădinița nr. 1 din satul Ghirdoveni se înregistrează restanțe față de constructori de 113.000 lei, lucrări efectuate în avans și neplătite.

Întrebarea: când intenționează domnul ministru Daniel Petru Funeriu să repartizeze sumele necesare continuării, respectiv finalizării lucrărilor pentru obiectivele amintite? Vă mulțumesc.

## Mulțumesc și eu.

Dați-mi voie să vă informez asupra faptului că următorii colegi au depus întrebări adresate Guvernului în scris: domnul senator Gheorghe David, Grupul parlamentar al PDL; domnii senatori Ilie Sârbu, Florin Constantinescu, Sorin Constantin Lazăr, Marius Sorin Ovidiu Bota, Trifon Belacurencu, Șerban Valeca, Doina Silistru...

Ba nu...

Doamna Silistru, vă rog, vă cer scuze.

Doamna senator Doina Silistru, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Vă rog, doamnă senator, să prezentați întrebarea pregătită.

Mulțumesc, domnule președinte.

Întrebarea mea este adresată domnului Ioan Nelu Botiș, ministrul muncii, familiei și protecției sociale.

Domnule ministru,

Deși în ultimii ani numărul locurilor de muncă a scăzut drastic, ceea ce a avut ca efect creșterea numărului de șomeri, tot mai mulți patroni se plâng de faptul că nu găsesc angajații calificați de care au nevoie, pentru că agențiile județene de ocupare a forței de muncă nu organizează cursuri de calificare în meserii cerute de piața muncii.

În acest sens, vă întreb, domnule ministru, dacă ministerul pe care îl conduceți are o evidență a numărului persoanelor care se angajează după ce urmează cursuri de calificare organizate de stat și cum se stabilesc meseriile pentru care se organizează cursuri de calificare, în condițiile în care, periodic, patronii trimit liste cu posturile vacante și calificările în care au nevoie de specialiști.

Solicit răspuns în scris.

Mulțumesc.

Mulțumesc și eu și vă cer scuze pentru mica omisiune.

Ioan Chelaru, Grupul parlamentar al PSD, domnul senator Dan Voiculescu, Grupul parlamentar al PNL, domnii senatori Liviu Câmpanu și Sorin Serioja Chivu, Grupul parlamentar al senatorilor independenți, au depus, de asemenea, în scris întrebările adresate Guvernului.

Trecem la secțiunea interpelări.

Domnul senator Ion Rușeț, din partea Grupului parlamentar al PDL.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Interpelarea mea este adresată domnului prim-ministru Emil Boc și are ca obiect: Societatea Națională a Lignitului Oltenia, în colaps.

Societatea Națională a Lignitului Oltenia – SA este unul dintre cei mai mari și importanți prestatori în domeniul lignitului energetic din România. Societatea livrează producția către societățile comerciale la care, în proporție de 99%, acționar majoritar este Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri și Ministerul Administrației și Internelor.

În momentul de față, societatea traversează o perioadă de criză, cauzată de neplata de către beneficiari a contravalorii cărbunelui livrat către aceștia.

La această dată, principalii debitori aflați în subordinea Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri sunt: Complexul Energetic Craiova – 111.354.000 de lei, Regia Autonomă Activități Nucleare Drobeta-Turnu Severin – 49.803.000 de lei.

Din rândul datornicilor aflați în subordinea Ministerului Administrației și Internelor se remarcă: CET Govora – 55.245.000 de lei, CET Arad – 51.131.000 de lei, CET Oradea – 28.135.000 de lei, CET Brașov – 14.353.000 de lei, CET Timișoara – 12.353.000 de lei, UATAA Motru – 7.595.000 de lei și CET Bacău – 2.911.000 lei.

Din cauza acestei situații, SNLO a acumulat, la rândul său, o datorie de 298.804.000 lei către bugetul consolidat al statului, din care suma de 85.439.000 de lei reprezintă penalități pentru întârziere.

În aceste condiții, se pune problema intrării în faliment a Societății Naționale a Lignitului Oltenia, caz în care 8.320 de salariați ar rămâne fără un loc de muncă, punându-se însă în pericol chiar siguranța energetică a Românei.

Vă solicit, domnule prim-ministru, să ne comunicați ce măsuri se vor lua pentru soluționarea acestei situații și dacă există posibilitatea deblocării sumelor pe care Societatea Națională a Lignitului Oltenia le are de încasat de la societățile comerciale subordonate Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri și Ministerului Administrației și Internelor.

Solicit răspuns în scris.

Mulțumesc.

Îl invit pe domnul senator Gheorghe Pop, din partea Grupului parlamentar al PSD, urmează domnul senator Emilian Frâncu, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Interpelarea este adresată Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, doamnei ministru Anca Daniela Boagiu.

Obiectul interpelării: Firma de consultanță pentru Autostrada Transilvania.

Stimată doamnă ministru,

Doresc prin această interpelare să cer lămuriri cu privire la plata pentru consultanță financiară efectuată de către ministerul condus de dumneavoastră firmei care supervizează lucrările la Autostrada Transilvania.

Țin să reamintesc faptul că pe tronsonul de autostradă Marca (județul Sălaj) – Borș (județul Bihor) s-au sistat lucrările de aproximativ doi ani, însă firma respectivă încasează bani în continuare pentru supervizarea unor lucrări inexistente.

Nu înțeleg pentru ce se plătesc firmei atâtea milioane de euro anual, dacă, de exemplu, în anul 2010, din totalul autostrăzii, a fost executat un număr de 12 kilometri și în anul 2009 au fost predați 42 de kilometri. Înțeleg că plata se justifică pentru cei 42 de kilometri, însă plăți de milioane de euro pentru 12 kilometri nu văd cum pot fi justificate. Înțeleg că încă se mai efectuează plăți pentru firma în cauză, în fiecare lună, însă anul acesta nu au fost efectuate niciun fel de lucrări, iar firma încasează bani în continuare.

De asemenea, singurii muncitori prezenți pe șantierul autostrăzii sunt paznicii și singurii bani alocați anul acesta pentru lucrări pe tronsonul mai sus amintit sunt pentru conservarea stâlpilor la viaductul Suplacu de Barcău – Porț, aflat într-o avansată stare de degradare.

În acest sens, vă rog să-mi trimiteți un raport cu toate datele firmei de consultanță implicate, care au fost sumele plătite firmei de la începerea contractului cu firma în cauză și justificarea plăților efectuate de către minister firmei în cauză.

De asemenea, solicit o copie de pe procesul-verbal al licitației la care a participat firma, împreună cu firme concurente, din care să reiasă criteriile în urma cărora a fost evaluată firma în cauză.

Cu toată considerația, senator Gheorghe Pop. Mulțumesc mult.

Mulțumesc, domnule senator.

Domnul senator Emilian Frâncu, din partea Grupului parlamentar al PNL, urmează domnul senator Gheorghe David, din partea Grupului parlamentar al PDL.

Mulțumesc, domnule președinte.

Interpelarea de astăzi este adresată domnului ministru Traian Constantin Igaș.

## Domnule ministru,

Într-o recentă intervenție de-a dumneavoastră ați afirmat că în anul 2011 un număr de 18.000 de angajați din structurile Poliției și Jandarmeriei vor fi disponibilizați. Acest fapt nu face decât să îngrijoreze opinia publică și pe cei care lucrează în sistem.

Pe lângă faptul că le-au fost reduse salariile, fapt absolut cinic în acest mediu al luptei cu infracționalitatea, salariații din Poliție și Jandarmerie au o meserie de nișă, odată disponibilizați, le va fi extrem de dificil să găsească un loc de muncă în mediul privat.

Într-o discuție purtată recent cu șeful Poliției vâlcene, chestorul Ion Stoica, acesta se plângea de deficitul de personal pe care îl are la IPJ Vâlcea, activul Poliției vâlcene fiind subdimensionat mult, raportat la volumul de muncă și la populația pe care o are județul.

Din câte știu, odată cu dezvoltarea socioeconomică a unei regiuni, în subsidiar, și instituțiile care se ocupă cu asigurarea ordinii și legalității își măresc capacitatea. La noi, văd, este pe dos.

Având în vedere cifra avansată de dumneavoastră, 18.000 de disponibilizați, vă rog, domnule ministru, să-mi prezentați o detaliere a acestei proiecții, pe județe și pe departamente.

Solicit răspuns în scris și verbal. Vă mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Vă mulțumesc, domnule senator.

Domnul senator David, Grupul parlamentar al PDL, urmează domnul senator Florin Constantinescu, Grupul parlamentar al PSD.

## **Domnul Gheorghe David:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Interpelarea mea este adresată Ministerului Mediului și Pădurilor, domnului ministru László Borbély.

Întrucât conținutul acestei interpelări este amplu, aș vrea să fac doar câteva precizări scurte.

Obiectul interpelării: Arondarea fondurilor de vânătoare didactice, adică în scop didactic.

Aș vrea să fac această interpelare întrucât, în ultimul timp, se discută despre modificarea legislației cu privire la acordarea fondurilor de vânătoare. În ceea ce privește instituțiile de învățământ care cuprind și cercetarea silvică, acestea ar putea să aibă probleme în urma acestor modificări, deoarece instituțiile de învățământ nu au posibilitatea să intre în competiție din punct de vedere economic cu alte asociații, nu se pot asocia cu proprietarii privați sau cu primării pentru a obține suprafețe de peste 50% din suprafața fondului cinegetic.

În al treilea rând, formarea profesională va însemna obținerea competențelor referitoare la gestionarea fondului de vânătoare și organizarea vânătorii exclusiv la tablă sau prin filme documentare, în cazul că vor avea ca parte de cercetare și material didactic aceste fonduri de vânătoare.

În al patrulea rând, pierderea dreptului de gestionare a fondului didactic înseamnă, de fapt, pierderea identității de către instituțiile de învățământ silvic.

Voi depune întreg conținutul interpelării în scris, pentru stenogramă.

În acest sens, domnule ministru, vă rog să-mi comunicați de urgență dacă aveți prevăzute astfel de modificări, fie că este vorba de ordin al ministrului, hotărâre a Guvernului ori proiect de lege, care pot afecta învățământul și cercetarea silvică, conform celor precizate.

Solicit răspuns în scris.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule senator.

Domnul senator Florin Constantinescu, Grupul parlamentar al PSD, urmează doamna senator Doina Silistru, Grupul parlamentar al PSD.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Interpelarea mea este adresată Ministerului Finanțelor Publice, domnului ministru Gheorghe Ialomițianu.

Obiectul interpelării: Evaluarea Acordului _stand-by_ cu România.

Stimate domnule ministru,

Vineri, Fondul Monetar Internațional a aprobat cea de-a șaptea – și ultima – evaluare a Acordului _stand-by_ cu România. Totodată, noua înțelegere va fi una de tip preventiv, iar valoarea ei, exprimată în euro, se ridică la aproximativ 3,46 de miliarde. Acest acord de tip precaut va intra în vigoare pe 31 martie anul curent, iar România va accesa banii doar dacă va avea nevoie urgentă.

Din declarațiile oficialilor, deducem că încheierea acestei etape de sacrificii pentru populație va aduce efecte extrem de benefice pentru viitor. Jeffrey Franks a avut chiar un mesaj surprinzător pentru românul de rând. El afirmă foarte ferm că la sfârșitul acestei luni România va ieși din criză.

Se știe foarte bine că orice datorie publică la forurile străine trebuie plătită cu dobândă. În acest context, este de neînțeles cum va reuși România să iasă din criză.

Concret, noul acord are o durată de 24 de luni. Vorbim de o sumă de 3,09 miliarde de drepturi speciale de tragere (circa 3,5 miliarde de euro). Acordul este pus în legătură cu un alt tertip instituțional, încheiat cu Comisia Europeană, în valoare de 1,4 miliarde de euro. La cele 4,9 miliarde de euro se mai adaugă un împrumut de 400 de milioane de euro de la Banca Mondială. Prin urmare, al doilea acord de tip multiinstituțional valorează 5,3 miliarde de euro, bani pe care România poate să-i acceseze în următoarele 24 de luni, dacă apar turbulențe semnificative pe piețele internaționale, ce pot atrage o criză a balanței de plăți. Este posibil ca în acest an România să nu reușească să taie cheltuielile bugetare atât de mult și să crească veniturile bugetare semnificativ fără să înregistreze creștere economică.

Recentele declarații despre creșterea pozitivă, celebrul +0,1% în trimestrul patru, coincid cu afirmațiile optimiste ale reprezentanților Fondului Monetar Internațional, dar nu coincid cu realitatea _de facto_ și cu declarațiile analiștilor economici, conform cărora România nu va reuși să reducă deficitul bugetar la 3% din produsul intern brut în 24 de luni.

Vă mulțumesc, domnule senator.

Doamna senator Silistru, urmează domnul senator Țuțuianu, Grupul parlamentar al PSD.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Interpelarea este adresată domnului Cătălin Marian Predoiu, ministrul justiției.

Domnule ministru,

În data de 7 februarie 2011, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, prin Direcția servicii sociale și incluziune socială, a anunțat organizarea competiției „Beneficii economice din investiții sociale”. Scopul competiției l-a reprezentat înființarea și dezvoltarea de întreprinderi sociale de inserție profesională, care să ofere persoanelor aparținând diferitelor grupuri vulnerabile noi șanse de reintegrare profesională. Competiția a fost deschisă pentru organizațiile nonprofit, societățile cooperative și societățile comerciale și, mai mult, se prezenta în ghid metodologia de evidență separată a contabilității întreprinderii sociale de inserție profesională.

De asemenea, lansarea acestei oportunități și-a propus să promoveze în România structurile de economie socială, ca modalitate viabilă și durabilă de a combina activitățile generatoare de venit cu preocuparea persoanelor expuse riscului de excluziune socială.

Termenul limită de depunere a proiectelor la care participanții au fost invitați să participe a fost 28 februarie 2011.

Vă solicit, domnule ministru, să-mi comunicați:

1. câte întreprinderi sociale de inserție profesională s-au înregistrat la Registrul comerțului, în urma apelului făcut de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, la data de 7 februarie 2011; 2. care este baza legală de înființare și de evidențiere a contabilității întreprinderii sociale de inserție profesională, în condițiile în care personalul care deservește Registrul comerțului nu cunoaște termenul de „întreprindere socială de inserție profesională”, iar Corpul experților contabili nu a auzit nici de existența „întreprinderilor sociale de inserție profesională”, nici de modul de evidențiere a contabilității acestora.

Solicit răspuns în scris. Vă mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Vă mulțumesc.

Domnul senator Țuțuianu, în încheierea listei senatorilor care adresează interpelări Guvernului României.

Îi readuc, de asemenea, aminte domnului prim-ministru că hotărârea Guvernului din martie nu este singulară. Anul trecut, s-a procedat în aceeași manieră, prin Hotărârea Guvernului nr. 1.270/2010 și prin hotărârile Guvernului nr. 1.375 și 1.379/28 decembrie 2010, prin care s-au alocat fonduri din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului.

Două întrebări pentru domnul prim-ministru Emil Boc:

1. Care sunt totuși criteriile după care acest Guvern alocă bani, în afara criteriului culorii politice?

2. Care sunt motivele pentru care acest Guvern discriminează locuitorii din unitățile administrativ-teritoriale conduse de primari aparținând altor partide politice, altele decât PDL? Aceasta pentru că toți plătesc aceleași taxe și impozite.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Sper că cei interesați vor consulta măcar stenograma, pentru că tema este importantă: Alocarea discreționară de către Guvernul Boc a resurselor guvernamentale.

În data de 14 martie anul curent a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 177 Hotărârea Guvernului nr. 192/2011 privind repartizarea pe proiecte a sumelor defalcate din TVA pentru finanțarea Programului de dezvoltare a infrastructurii și a unor baze sportive din mediul rural.

Județul Dâmbovița, în care am fost ales, a primit, la capitolul „Infrastructură”, 10.769 de mii de lei, care au fost împărțiți după cum urmează:

- 11 primării conduse de primari aleși pe listele PDL –

- 6.734.000 de lei;

- 10 primării conduse de primari aleși pe listele PSD –

- 3.615.000 de lei;

- un primar ales pe listele PNL – 282.000 de lei;

- un primar ales pe listele PNG – 138.000 de lei.

Trecând peste faptul că alocarea este aproape dublă în dreptul primarilor PDL, primăriile PSD care au fost vrednice să primească bani de la Guvern nu i-au primit dintr-o mărinimie descoperită peste noapte, ci doar pentru că în spatele lucrărilor decontate se află firme aparținând clientelei acestui partid politic.

În ceea ce privește alocare de bani pentru baze sportive, situația este de-a dreptul batjocoritoare. Din cei 3.729.000 de lei alocați județului Dâmbovița, 3.400.000 de lei au mers către 20 de primării conduse de edili ai PDL și 329.000 de lei, adică de 10 ori mai puțin, către două primării conduse de primari aleși pe listele PSD.

Dacă dintr-un reflex nefericit domnul Emil Boc se va repezi să-mi răspundă că fondurile au fost alocate acolo unde sunt proiecte, vreau să-l scutesc de o postură jenantă, comunicându-i că 11 primării conduse de aleși locali ai PSD au depus proiecte pentru baze sportive, conform Ordonanței Guvernului nr. 7/2006, încă din anul 2008, unele dintre lucrări fiind în stadiu avansat de execuție.

Vă mulțumesc, domnule senator.

Aș dori să vă informez că domnii senatori: Gheorghe David, Gheorghe Marcu, Sorin Constantin Lazăr, Șerban Valeca, Viorel Arcaș, Valer Marian, Emilian Frâncu, Dan Voiculescu, Marius Petre Nicoară, Paul Ichim și Sorin Serioja Chivu au depus în scris interpelări adresate Guvernului.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Încep cu ultima afirmație pe care ați făcut-o. Nu mi se pare o modalitate elegantă de a răspunde unui senator care adresează o întrebare, specificând doar faptul că întrebarea nu este bine adresată ministerului respectiv. În general, în astfel de cazuri, se dă un răspuns în scris și se îndrumă către instituția abilitată care poate da un răspuns acelei întrebări sau interpelări, pentru că cetățeanul are nevoie de un răspuns și poate că, într-adevăr, senatorul respectiv nu s-a adresat instituției potrivite. Aș fi așteptat din partea Ministerului Finanțelor Publice un răspuns în scris, așa cum se obișnuiește, nu doar o simplă afirmație.

În al doilea rând, aș vrea să fac o remarcă, nu pentru stenogramă, ci pentru cei care, practic, citesc dezbaterile noastre – și, să știți, sunt foarte mulți cei interesați de modul în care noi, aici, în Parlament, ne desfășurăm activitatea –, referitor la cele două răspunsuri primite de la Ministerul

Sănătății, de la domnul secretar de stat Cristian Anton Irimie. Într-adevăr, ele sunt destul de cuprinzătoare, dar aș vrea să fac doar două observații scurte.

La întrebarea de fond a uneia dintre ele, și anume „Cum vor fi finanțate căminele de bătrâni rezultate din transformarea unităților spitalicești?”, nu mi s-a dat răspuns. S-a făcut o descriere amplă a motivațiilor pentru care anumite spitale, poate ineficiente, poate izolate, au fost transformate sau propuse spre transformare în cămine de bătrâni. Costul întreținerii unui om în vârstă este de 2.000 de lei, calcul clar, și nu mi s-a dat niciun fel de răspuns cum se vor acoperi și de către cine aceste costuri.

Referitor la contractul-cadru al medicilor de familie, la care se referea a doua întrebare, iată că întrebarea mea a fost corectă, ea a venit pe baza solicitării structurilor asociative, s-a amânat, într-adevăr, termenul limită pentru încheierea acestor contracte-cadru, dar, în continuare, în răspuns nu mi-au adus precizările necesare referitoare la modul în care va decide un medic – având bugetul limitat pentru alocarea medicamentelor – să prescrie rețete, între o acuzație posibilă de malpraxis și o eventuală penalizare pe care ar suporta-o, depășind acel buget orientativ.

Vă mulțumesc.

În încheiere, semnalez faptul că domnul președinte Blejnar este prezent în plenul nostru. Îi adresez rugămintea ca răspunsul pe care l-a pregătit la întrebarea domnului senator Valer Marian să fie comunicat în scris, în limitele regulamentare ale instituției noastre și ale relației noastre cu Guvernul.

Declar încheiată ședința noastră de astăzi. Vă mulțumesc.

## _Ședința s-a încheiat la ora 18.45._

„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare)

Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.401.00.70, fax 021.401.00.71 și 021.401.00.72 Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.

&JUYDGY|590281]

**ISSN** 1220–4870

**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 32/7.IV.2011 conține 40 de pagini.**

Prețul: 12,00 lei