Paul Ichim

Declarația politică se intitulează „Țara lui «Mircea, fă-te că muncești!»”.

De la Revoluția din decembrie 1989, pare că suntem în zodia lui „fă-te că muncești!”. De 20 de ani facem, și luptăm să facem reformă. Unul dintre sectoarele cele mai reformate este cel al învățământului. De preferință, criticăm și reformăm învățământul preuniversitar.

Am făcut atâtea experimente cu examenele, fie ele de capacitate sau de bacalaureat, încât nu mai știe nimeni ce se dorește.

Ce am realizat în domeniu?

– profesori prost plătiți, care, din necesitate, au inventat instituția meditației extrașcolare a propriilor elevi;

– elevi care termină liceul și, uneori, chiar facultatea și nu știu să învețe;

– manuale alternative care se contrazic și nu-ți oferă un suport unitar;

– cel mai mare număr de analfabeți funcționali din țările europene, semnal de alarmă tras de instituțiile europene de câțiva ani;

– distrugerea învățământului profesional, dar și a hibridei încercări cu școlile de artă și meserii. În prezent, firmele private solicită, când mai apucă, strungari, matrițeri, fierari betoniști etc., pe care școala nu-i poate oferi la un nivel de calificare optim. Cât despre meseriașii buni, aceștia ori s-au pensionat, ori au emigrat, iar cei rămași se caută, permisă fie-mi exprimarea, ca iarba de leac;

– generații de copii care nici nu citesc și nici nu știu să utilizeze un calculator în mod constructiv, ca instrument de lucru, ci doar pe post de player-media, consolă de jocuri sau mijloc de comunicație. Este de acum încetățenită și aproape acceptată afirmația că, dacă vrei să-ți vezi copiii evoluând, plătești.

Peste toate se adaugă banii cheltuiți cu nemiluita în reabilitarea și modernizarea școlilor, bani care parcă nici nu se mai văd, bani cheltuiți în bătaie de joc, în disprețul profund al legii și pentru care nu mai răspunde nimeni, de cheltuirea cărora s-au „ocupat” absolut toți factorii de răspundere, indiferent de partid.

Am menționa aici latrinele făcute în curțile școlilor rurale cu costuri de câteva miliarde, despre care presa a vorbit, dar

nimeni nu a fost găsit nici rău intenționat și nici măcar în eroare.

Cât despre învățământul universitar, analizând Hotărârea Guvernului nr. 749/24.06.2009, una din șirul hotărârilor anuale care precizează unitățile de învățământ superior acreditate sau autorizate din țară, constatăm că avem mai mult de 100 de instituții universitare de stat sau particulare.

O situație similară nu există niciunde în Europa, țările comunitare preocupându-se cu adevărat de învățământul universitar – a se vedea exemplul Germaniei referitor la raportul universități-populație.

Noi avem o situație asimilată țărilor sud-americane. Anul trecut, au fost raportați 90.000 de absolvenți în instituțiile de învățământ superior de stat.