Gheorghe David

Declarația politică se intitulează „Timișoara, spre titlul de capitală culturală europeană”.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

În mod obișnuit, despre Timișoara, și despre Banat în general, se spune că este un spațiu multicultural care, în mod firesc, și-a pus amprenta pe viața materială și spirituală a populației. Până în urmă cu câteva decenii, un timișorean neaoș putea comunica cu semenii săi nu doar în românește, ci și în nemțește, ungurește ori sârbește.

Odată cu plecarea masivă a germanilor, dar și ca urmare a creșterii rapide a numărului de locuitori, în bună măsură veniți din alte zone ale țării, acest lucru este mai puțin evident la ora actuală, dar el continuă să se regăsească atât în comportamentul oamenilor, vizibil în civismul lor, cât și în respectul față de valorile create de-a lungul timpului de generațiile anterioare.

În acest sens aș aminti nu doar recunoașterea de care se bucură pentru calitatea sa de „Oraș al florilor”, ci și eforturile făcute de edilii locali – e adevărat, nu atât cât s-ar dori și ar fi necesar – de a le conserva, reabilita și a le prelungi viabilitatea, prin adăugiri conforme cu stilul și înfățișarea statornicite de-a lungul vremurilor. Când fac această afirmație, mă gândesc, în primul rând, la grija arătată, nu doar de autorități, ci și de către cetățeni, față de spațiile verzi și clădirile istorice.

Multiculturalismul este evidențiat apoi de cele trei teatre – român, german, maghiar – cu stagiuni complete, de ansamblurile profesioniste de muzică populară în limbile mai sus pomenite, de Filarmonică și Operă, a căror temelie a fost pusă încă în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, de numeroasele publicații și cărțile apărute de-a lungul timpului, editate în limbile cel mai frecvent vorbite.

Din punct de vedere al valorilor materiale, nu este lipsit de interes să amintesc că Timișoara a fost primul oraș din România în care a fost realizată rețeaua de transport în comun, la început cu vagoane trase de cai, iar mai apoi electrice, și tot primul în care a fost introdus iluminatul public cu becuri electrice. Uzina electrică, acționată de forța apei – construită în urmă cu peste un secol –, se află și astăzi în funcțiune.

Un loc aparte, menit și el să susțină dorința autorităților locale ca Timișoara să fie nominalizată capitală a culturii, îl reprezintă învățământul de toate gradele, în vârful său situându-se cele patru universități de stat, cu o vechime de peste șase decenii – nouă decenii în cazul Politehnicii –, ale căror performanțe în pregătirea viitorilor specialiști și în cercetare sunt recunoscute pe plan european și mondial.

Fiind cel mai mare oraș din vestul țării ca număr de locuitori, la ora actuală, după Capitală, Timișoara se află pe primul loc în țară în ceea ce privește numărul firmelor străine convinse să investească în municipiul de pe Bega, ceea ce demonstrează, încă o dată, nu doar calitatea umană a populației sale, ci și dorința acesteia de a-și respecta tradițiile, care i-au permis să se mențină mereu în fruntea producției de valori materiale și spirituale.