Ovidiu Liviu Donțu

Declarația politică se intitulează „Un act de solidaritate împovărător”.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

„Solidaritate s. f. 1. Faptul de a fi solidar, comunitate de idei, de sentimente, de interese; mod unitar de acțiune, spirit de înțelegere; unitate, sentiment care îi determină pe oameni să-și acorde ajutor reciproc.” (DEX)

Azi vin în fața dumneavoastră cu o problemă care are ca punct de pornire unul dintre cele mai sensibile, importante și nobile sentimente de care ființa umană este sau ar trebui să fie capabilă în raport cu ceilalți semeni de oriunde din lume – solidaritatea.

Trăim în vremuri în care astfel de concepte fundamentale, care definesc omul ca ființă rațională și empatică prin această raționalitate la tot ceea ce înseamnă binele și bunăstarea fiecăruia dintre cei care trăim pe această planetă, în familiile noastre, în comunitățile din care facem parte și în cadrul națiunilor din care provenim prin naștere și origine culturală, religioasă sau de orice altă natură, mai mult sau mai puțin individuală, devin pe zi ce trece chestiuni de domeniul speranței sau al utopiei. Acolo unde flagelul războiului, terorismului, sărăciei, bolilor sau al discriminărilor de orice natură își întinde cu rapiditate umbra și își face simțită din ce în ce mai apăsător și amenințător prezența nefastă.

Lumea în care trăim a trecut dintotdeauna prin acest gen de ciclicități nefericite provocate uneori de natură, însă cel mai adesea, din păcate, de om. Generând o imensă suferință, semănând moarte, disoluție și dezrădăcinând, în mod ireversibil pentru milioane și miliarde de vieți, culturi și tradiții de-a lungul secolelor.

Însă ceea ce i-a făcut întotdeauna pe oameni să poată suporta tot acest tăvălug al istoriei și al vieții de-a lungul timpului a fost și a rămas, printre alte minunate și extraordinare sentimente și stări cu care numai spiritul uman se poate mândri – compasiunea, empatia, unitatea de expresie și gândire, prezervarea tradițiilor și culturii, dorința de libertate etc. etc. –, și sentimentul de solidaritate.

Și iată-ne ajunși în acest moment al anului 2016 în fața unei situații internaționale extrem de complexe și grave, în numele căreia se face apel, din nou, la ideea de solidaritate și empatie față de situația tragică a mii și sute de mii de oameni care, în ultimul an, din cauza condițiilor de viață total improprii existente în țările în care s-au născut, au trăit și au muncit de-a lungul întregii lor vieți și a zeci de generații, s-au văzut nevoiți să-și părăsească casele, orașele și patriile, ca și întreaga existență de până atunci și să pornească în pribegie prin lume, cerând ajutor și adăpost în diverse țări ale lumii și în special în Europa.

Problema exodului masiv de imigranți, care a început în urmă cu un an și care continuă să își sporească magnitudinea pe zi ce trece, a devenit o sursă de îngrijorare și preocupare mondială, dar în special europeană, din cauza faptului că o mare parte a fluxului de migranți are ca țintă locativă finală țări de pe continentul european.