Stenogramă plen · Senatul · 20 septembrie 2016

În continuare are cuvântul doamna senator Gabriela Crețu, Grupul parlamentar al PSD.

## Bună dimineața!

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Politica păcii”.

Trăim într-o lume minată de sublinierea permanentă a diferențelor, multe considerate ireconciliabile: diferențe economice, ideologice, religioase, culturale.

Individualismul susținut de cultura occidentală și-a atins deja limitele. Întâmpinăm o mare dificultate în a găsi lucruri care să ne unească în mod neîndoielnic pe cât mai mulți dintre noi. Afirmația făcută odată de Margaret Thatcher cum că „nu există societate, există doar indivizi” a complotat cu destinul. Este pe cale să se realizeze, dacă nu ne trezim la timp.

Există totuși o stare socială și o valoare capabilă să îndeplinească acest rol de unificare a unei largi majorități, în ciuda sau tocmai datorită diferențelor. Ea este pacea. Reprezintă un bun interes comun, căci fără ea nu există

Are cuvântul domnul senator Florian Dorel Bodog, Grupul parlamentar al PSD.

Florian Dorel Bodog

#33734

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

În declarația mea de astăzi aș dori să vă vorbesc despre calitatea vieții românilor, despre necesitatea de a crește nivelul salarizării angajaților din România în vederea asigurării unei vieți mai bune pentru aceștia.

Anul trecut, conform statisticilor, România a înregistrat a doua creștere economică din Uniunea Europeană, 3,8%. Cu toate acestea, o cercetare recentă a Institutului Național de Statistică referitoare la nivelul de trai și calitatea vieții arată o situație deloc îmbucurătoare: una din trei familii a avut restanțe repetate la plata utilităților și întreținere, cauzate în principal de lipsa banilor.

Conform acestui studiu, dintre plățile pentru care s-au înregistrat restanțe în cursul anului 2015, cele mai frecvente cazuri au fost la: energia electrică – 54,6% din gospodăriile cu restanțe, întreținerea locuinței – 53,2% și abonamentul telefonic – 34,1%. DUPĂ PAUZĂ

Familiile de șomeri se află în situația cea mai dificilă, ponderea celor care nu și-au putut plăti sumele datorate fiind de 49,3%. Fenomenul restanțelor este, de asemenea, mai răspândit în cazul gospodăriilor cu copii și mai ales al celor monoparentale, 48,8%, sau în cazul gospodăriilor de doi adulți cu trei sau mai mulți copii în întreținere, 46%.

Aproape jumătate din gospodării, 46,6%, suportă cu dificultate sau cu mare dificultate cheltuielile curente ale vieții, însă ceea ce este trist este că, dacă se iau în considerare și cei care declară că au o oarecare dificultate în acoperirea cheltuielilor de zi cu zi, se ajunge la peste 85% din totalul gospodăriilor. Conform acestui studiu al INS, o treime din familiile din România consideră că pot efectua cheltuielile curente cu un venit bănesc net lunar minim cuprins între 1.000 de lei și 2.000 de lei, iar ceva mai mult de jumătate dintre gospodării au nevoie de cel puțin 2.000 de lei pentru acoperirea cheltuielilor lunare.

Așadar, în ceea ce privește nivelul salarizării, românii nu cer nimic exagerat. Nu cer salarii nemeritate, cer doar o retribuire decentă. Cer să fie plătiți la nivelul salariului mediu net pe economie. O familie în care fiecare soț ar câștiga cel puțin 2.000 de lei nu ar mai întâmpina probleme financiare, nu ar mai avea restanțe la utilități. O astfel de familie și-ar putea rezolva multe dintre probleme și și-ar asigura condițiile pentru un trai decent.

Teodor Atanasiu

#38033

## **Domnul Teodor Atanasiu:**

Au mai depus declarații politice în scris următorii senatori: – din partea Grupului parlamentar al PSD, doamna senator Doina Silistru, domnii senatori Timotei Stuparu, Petru Alexandru Frătean, Sorin Constantin Lazăr, Nicolae Bădălău, Ovidiu Liviu Donțu și doamna senator Doina Elena Federovici;

– din partea Grupului parlamentar al PNL, următorii senatori: Marius Pașcan, Dragoș Luchian, Traian Igaș, Marius Nicoară, Gavrilă Ghilea, Ioan Cristina, Nelu Tătaru;

– din partea Grupului parlamentar liberal-conservator, domnul senator Mihai Niță;

– și, din partea senatorilor independenți, domnii senatori Victor Mocanu, Gheorghe Saghian, Valer Marian și Haralambie Vochițoiu.

Timotei Stuparu

#38832

Declarația politică se intitulează „«Guvernul meu» tehnocrat, un guvern incompetent, obedient și antinațional”.

Președintele Iohannis și-a dorit mult guvernul său, susținut de partidul său. L-a impus în urma unei tragedii, înlocuind un guvern care performa de trei ani. Un guvern de „tehnocrați”, practic un guvern de strânsură, cum s-a dovedit, cu vârf și îndesat, un guvern incompetent, nepăsător, obedient și antinațional, cel mai neperformant din perioada postdecembristă. Guvernarea Cioloș este, fără drept de tăgadă, una catastrofală, care a afectat interesele majore ale țării și ale oamenilor.

Îmi motivez aprecierile cu câteva dintre „performanțele” acestui guvern, care, prin măsurile luate, a trimis în derizoriu chiar noțiunea de „tehnocrat”.

De exemplu, mult incriminata Ordonanță de urgență a Guvernului nr. 57/2015, adoptată la doar câteva zile după învestitură, care a modificat, practic, substanța Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, lege adoptată cu doar cinci luni înainte, cu majoritatea covârșitoare a parlamentarilor. Cum poate fi apreciată altfel această ordonanță de urgență decât ca un atentat la buna guvernare, având în vedere că a fost concepută de un guvern instalat de doar câteva zile? A modificat o lege gândită și dezbătută aproape trei ani, cu impact deosebit asupra sistemului național de apărare, ordine publică și siguranță națională.

În aceeași notă, cu două luni în urmă, Guvernul Cioloș a dorit, probabil, să ia pulsul societății, atentând la pensiile și indemnizațiile veteranilor de război, cele mai mici din Europa. Reacția argumentată și fermă a Partidului Social Democrat a determinat abandonarea acestui proiect, după o explicație publică prezentată de prim-ministru, în care și Domnia Sa părea că nu crede.

Neplata subvențiilor în agricultură, dar nu numai, a dus, pe tot parcursul acestui an, la ample proteste ale producătorilor din agricultură, care nu pot ține piept producătorilor străini, deși muncesc în țara cu cel mai mare potențial agricol din zonă.

Tot în această vară, medicii care nu s-au alăturat – încă! – miilor de colegi plecați în străinătate au solicitat o serie de drepturi care vizează implicit și sporirea calității actului medical.

Petru Alexandru Frătean

#42801

Declarația politică este intitulată „În loc de drumuri, Guvernul Cioloș construiește instituții!”.

Este bine cunoscut și unanim acceptat faptul că infrastructura de transport reprezintă o premisă fundamentală a dezvoltării economice a unei țări și trebuie, în egală măsură, să asigure o dezvoltare regională echilibrată, facilitând interconectarea de la nivel local, județean și regional cu Europa și lumea întreagă, prin toate tipurile de infrastructură de transport.

În acest context, după suficientele luni de mandat ale acestui Guvern tehnocrat, prezentat la momentul învestirii ca fiind unicul deținător al tuturor soluțiilor pentru problemele României, în mod legitim să ne punem întrebarea: care sunt realizările Guvernului Cioloș în domeniul infrastructurii de transport? Și iată și răspunsul, pe scurt: un ministru remaniat și o instituție, CNADNR, ruptă în două. Cu atât mai îngrijorător este faptul că această situație se petrece în condițiile în care cei 95 de kilometri care trebuiau dați în folosință în 2016 s-au făcut 75 – și nu i-am văzut nici pe aceia –, iar de la nivelul Comisiei Europene Guvernul Cioloș a fost criticat în legătură cu întârzierile la proiectele de transport din perioada 2007–2013 și cu privire la lipsa de noi proiecte pentru perioada 2014–2020.

Iată cum, atunci când nu fac drumuri, tehnocrații își justifică activitatea schimbând miniștri, construind instituții și dând ordonanțe de urgență. Printre ultimele mari performanțe – a se citi cu ghilimelele de rigoare – se regăsește ordonanța

de urgență prin care se sparge CNADNR în două companii mai mici și, uite așa, o primă consecință este dublarea numărului de directori.

Ca să nu mai punem la socoteală constatarea pe care o facem, și anume că Guvernul Cioloș și-a făcut un hobby din a da ordonanțe de urgență, deși acestea trebuie considerate, după cum le spune și numele, soluții legislative excepționale, impuse de situații cu totul deosebite, în care Guvernul trebuie să intervină de îndată. În condițiile în care tehnocraților le place să conducă România prin ordonanțe de urgență, înseamnă că desconsideră rolul Parlamentului, o instituție fundamentală a statului român, aleasă în mod democratic prin vot, nu făcută peste noapte, din pix, pe genunchi, așa cum pare că s-a născut Guvernul în funcție.

Sorin Constantin Lazăr

#45349

Declarația politică se intitulează „Este mai ieftin să previi decât să tratezi”.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

De obicei, sănătatea nu o prețuim decât atunci când este afectată și când apare o boală. Nu este străin pentru nimeni faptul că traversăm o perioadă în care ne confruntăm cu creșterea costurilor serviciilor medicale și creșterea impactului bolilor asupra întregii populații.

Nu este străin pentru nimeni faptul că în mass-media întâlnim zilnic cazuri tragice din cauza unor probleme de sănătate care nu pot fi tratate sau din cauza unor probleme ce țin de sistem.

Trebuie să recunoaștem că suntem în plină criză a sistemului de sănătate. Suntem în topul negativ în ceea ce privește numeroși indicatori, precum speranța de viață, mortalitatea evitabilă, mortalitatea infantilă etc.

Lipsa de personal și subfinanțarea îngreunează din ce în ce mai mult actul medical. Epuizarea, stresul și salariul mic determină mulți medici și asistenți medicali să părăsească România. Numai la Iași, în ultimul an, au plecat peste 500 de asistenți medicali, aproape dublu față de anul precedent.

Lipsa unor programe de prevenire este o altă problemă a sistemului sanitar românesc. Iar aici doresc să vă vorbesc despre medicina școlară, cenușăreasa sistemului de sănătate. Da, cenușăreasă. Medicina școlară a fost eliminată din Legea nr. 95/2006 și reglementată printr-o hotărâre de guvern. Acest lucru denotă câtă importanță au acordat până acum acestui segment care mie mi se pare că este unul vital pentru prevenție și educație pentru sănătate. Medicina școlară reprezintă o posibilitate de a îmbunătăți starea de sănătate atât a elevilor, cât și a profesorilor și părinților lor. Esențială este colaborarea dintre cele două sisteme, ca și colaborarea cu comunitatea.

Trebuie să ne gândim serios la stabilirea priorităților pe viitor, să ținem cont de faptul că este mai ieftină prevenția decât tratamentele, trebuie să facem o analiză situațională, să ținem cont de cerințele medicale și de obiectivele politice mai largi ale comunității. Trebuie să ne asigurăm că prioritățile stabilite sunt fezabile și conforme climatului social și politic al comunității în contextul resurselor posibile.

Niculae Bădălău

#48121

Declarația politică este intitulată „Discursul premierului în Parlament – despre eșecul guvernării tehnocrate și revenirea la principiile democrației”.

Președintele PSD, Liviu Dragnea, l-a invitat pe premierul tehnocrat, Dacian Cioloș, să ofere informații românilor cu privire la starea economiei. Din prezentarea șefului Guvernului am aflat, printre altele, că avem o creștere estimată pentru acest an de 4,8% și că mandatul a fost de a „asigura în primul rând stabilitatea economică”. Se poate numi performanță? Să menții ceea ce a construit vechiul guvern PSD timp de patru ani? Ușor de interpretat. Pe de altă parte, foarte important de precizat este că această creștere nu se simte în buzunarul românilor. Altfel nu am fi fost martorii unor proteste în diverse sectoare.

Pe de altă parte, se poate observa cum companiile străine au primit ajutoare de stat, iar cele românești nu. La fel de bine se poate observa că procentul absorbției fondurilor europene este zero. Nu mai vorbim despre modificările făcute pe ascuns la Codul fiscal, de creștere a poverii fiscale la angajator, și negate, în ciuda faptului că secretarul de stat Gabriel Biriș le-a confirmat ulterior, după demisie. Această tentativă deconspirată de modificare a singurei legi importante care a întrunit consensul politic vine să contrazică transparența cu care Guvernul tehnocrat s-a tot lăudat în această perioadă.

Acest experiment eșuat trebuie să se încheie. Iar alegerile parlamentare din decembrie 2016 vor repune regimul democratic românesc pe direcția corectă. Adică România nu va mai fi condusă de un guvern tehnic, ci de unul politic, așa cum este normal în orice democrație, ca expresie a voinței populare.

Declarația președintelui Klaus Iohannis, din ultima perioadă, că „după alegeri nu putem să discutăm de altceva decât de un guvern politic”, nu face decât să confirme ceea ce noi, social-democrații, am tot spus în ultima perioadă. Să ne amintim că, în urmă cu ceva timp, unul dintre consilierii acestuia a lansat în spațiul public ipoteza continuității. Acesta a declarat înainte cu puțin timp de alegerile locale: „În mod evident, președintele va căuta un prim-ministru. Vom vedea dacă acesta este un premier politic sau unul cu o carieră politică mai scurtă ori chiar un tehnocrat. Încă sunt multe semne de întrebare.”

Ovidiu Liviu Donțu

#51920

Declarația politică se intitulează „Un act de solidaritate împovărător”.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

„Solidaritate s. f. 1. Faptul de a fi solidar, comunitate de idei, de sentimente, de interese; mod unitar de acțiune, spirit de înțelegere; unitate, sentiment care îi determină pe oameni să-și acorde ajutor reciproc.” (DEX)

Azi vin în fața dumneavoastră cu o problemă care are ca punct de pornire unul dintre cele mai sensibile, importante și nobile sentimente de care ființa umană este sau ar trebui să fie capabilă în raport cu ceilalți semeni de oriunde din lume – solidaritatea.

Trăim în vremuri în care astfel de concepte fundamentale, care definesc omul ca ființă rațională și empatică prin această raționalitate la tot ceea ce înseamnă binele și bunăstarea fiecăruia dintre cei care trăim pe această planetă, în familiile noastre, în comunitățile din care facem parte și în cadrul națiunilor din care provenim prin naștere și origine culturală, religioasă sau de orice altă natură, mai mult sau mai puțin individuală, devin pe zi ce trece chestiuni de domeniul speranței sau al utopiei. Acolo unde flagelul războiului, terorismului, sărăciei, bolilor sau al discriminărilor de orice natură își întinde cu rapiditate umbra și își face simțită din ce în ce mai apăsător și amenințător prezența nefastă.

Lumea în care trăim a trecut dintotdeauna prin acest gen de ciclicități nefericite provocate uneori de natură, însă cel mai adesea, din păcate, de om. Generând o imensă suferință, semănând moarte, disoluție și dezrădăcinând, în mod ireversibil pentru milioane și miliarde de vieți, culturi și tradiții de-a lungul secolelor.

Însă ceea ce i-a făcut întotdeauna pe oameni să poată suporta tot acest tăvălug al istoriei și al vieții de-a lungul timpului a fost și a rămas, printre alte minunate și extraordinare sentimente și stări cu care numai spiritul uman se poate mândri – compasiunea, empatia, unitatea de expresie și gândire, prezervarea tradițiilor și culturii, dorința de libertate etc. etc. –, și sentimentul de solidaritate.

Și iată-ne ajunși în acest moment al anului 2016 în fața unei situații internaționale extrem de complexe și grave, în numele căreia se face apel, din nou, la ideea de solidaritate și empatie față de situația tragică a mii și sute de mii de oameni care, în ultimul an, din cauza condițiilor de viață total improprii existente în țările în care s-au născut, au trăit și au muncit de-a lungul întregii lor vieți și a zeci de generații, s-au văzut nevoiți să-și părăsească casele, orașele și patriile, ca și întreaga existență de până atunci și să pornească în pribegie prin lume, cerând ajutor și adăpost în diverse țări ale lumii și în special în Europa.

Doina Elena Federovici

#62889

Declarația politică este intitulată „Pompierii botoșăneni, eroi într-o altă ipostază”.

## Stimați colegi,

În declarația politică a acestei săptămâni continui să trag un semnal de alarmă în ceea ce privește situația dezastruoasă în care a adus seceta agricultura județului Botoșani. Acest fenomen meteo extrem afectează în prezent nu doar culturile agricole, ci și, deopotrivă, oamenii și animalele, deoarece cea mai mare parte a pâraielor și fântânilor sunt deja secate, iar locuitorii din zonele rurale ale județului sunt puși în situația de a-și vinde sau sacrifica animalele, din lipsa apei necesare pentru adăparea acestora.

Pe fondul celor prezentate mai sus, la nivelul județului Botoșani, Comisia județeană pentru situații de urgență a aprobat declararea stării de alertă în 24 de unități administrativ-teritoriale din județ.

Aici au intervenit pompierii militari botoșăneni, oameni mai mult decât inimoși, care, pe lângă intervențiile pe care le au în mod regulat în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, au alimentat încontinuu cu cisternele din dotare localitățile afectate de secetă, punând la dispoziția localnicilor o mare parte din apa atât de necesară pentru supraviețuirea animalelor, efectuând în acest sens peste 350 de misiuni.

Au muncit suplimentar, au făcut toate eforturile să limiteze suferința oamenilor și a animalelor, fără a aștepta laude sau alte beneficii. Au făcut-o și o fac din simțul datoriei bine făcute, iar pentru acest lucru noi, cei care am asistat la o pasivitate crasă din partea Guvernului tehnocrat, îi considerăm eroi! Dacă până acum s-au remarcat în a lupta cu dezastrele produse de apă, acum ei au fost cei care au adus-o celor care aveau atâta nevoie.

Cum pe data de 13 septembrie pompierii militari și-au aniversat ziua, țin să le urez un sincer „La mulți ani!”, să le mulțumesc pentru eforturile și simțul civic de care dau dovadă și să îi asigur de sincera noastră apreciere și prețuire.

Pompierii – acei oameni cel mai adesea anonimi, pe care nu-ți dorești să-i întâlnești, dar vrei să fie acolo, alături de tine, atunci când ai nevoie. Curaj, voință, dăruire, seriozitate, profesionalism și spirit de sacrificiu... sunt cuvintele care îi definesc, zi de zi, pe cei care salvează vieți!

Emil Marius Pașcan

#65356

Declarația politică se intitulează „Avem nevoie de extratereștri!”.

Domnule președinte,

## Distinși colegi,

România a ales calea democrației, și-a asumat majoritar valorile europene, respectul față de instituțiile democratice și statul de drept... Însă una este teoria și alta practica realității. Suntem de acord cu regulile, cerem fermitate, clamăm respectarea legii și a legalității, dar apoi, zi de zi, căutăm nonșalant calea compromisului, a negocierilor și micilor înțelegeri de duzină la toate nivelurile, șubrezim tocmai fundamentul stabilității statului, necesara exigență, competență și seriozitate către care aspirăm. Suntem, poate, victimele unui efect perfid și degenerescent al deceniilor de îndoctrinare și îndobitocire comunistoidă, al generațiilor care au existat în spațiul strâmt al umbrelei totalitare numite PCR (Partidul Comunist Român), dar tradus cinic într-un sistem existențial subsumat și asumat „descurcăreț” în spațiul și registrul Pile-Cunoștințe-Relații. Același sistem guvernează astăzi mental prin peisajul frumoasei noastre țări.

Toate încep de la o educație precară, de la un învățământ care tocmai prin excesul de reforme, declamativ politicianiste, rămâne nereformat și se află într-o perpetuă degringoladă. De la amenda negociată cu agentul de circulație la pila de prin spitale și săritul rândului de prin alte instituții de trebuință ale statului, de la mica înțelegere întotdeauna „la negru” cu Dorel, meseriașul, la gâlceava perpetuă care domină spațiul public și sinistrul conflictualităților care ne înveninează cotidian existența. Toate înfrâng regulile, toate se răsfrâng, contaminează și „toxicizează”, într-un fel sau altul, și spațiul politic. Iar omul politic nu poate să se ridice deasupra orizontului de concret, din păcate sordid, pe care îl reprezintă. Cu alte cuvinte, oglindește mediul din care provine, se comportă pe măsura educației precare de care o bună parte a societății are în continuare parte.

Astfel explic de ce unii politicieni caută să fie „mai egali” decât cei pe care îi reprezintă, astfel înțeleg canonada privilegiilor, așezarea imunităților ca scut împotriva urmăririlor penale, sfidarea justiției și a cetățeanului de rând. Iar, dacă la vârful ierarhiilor statului se întâmplă acest spectacol tulburător, sfidător, revoltător, furia și scârba se generalizează, rămânând doar o chestiune de timp răbufnirea, sancțiunea publică.

Dragoș Luchian

#68082

Declarația politică este intitulată „Șoseaua de centură a Bacăului – un proiect unde speranța moare ultima!”.

Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor senatori,

Bacăul este unul dintre marile orașe ale țării care nu beneficiază de o șosea de centură, deși unul dintre cele mai tranzitate drumuri din țară trece chiar prin inima municipiului reședință de județ. Pentru șoseaua de centură a Bacăului am tot luat atitudine în această legislatură, 2012–2016, și am formulat interpelări și motivații realiste, încât orice guvernant ar fi înțeles oportunitatea acestei investiții, atât pentru Bacău, cât și pentru infrastructura României.

Primele studii privind centura au fost schițate la începutul anilor 2000, iar între 2007 și 2008 compania Search Corporation a realizat studiul de fezabilitate, proiectul tehnic și detaliile de execuție. Cu toate acestea, proiectul nu a mai demarat, iar CNADNR a fost nevoită să revizuiască studiile.

Șoseaua de centură a fost inclusă în programele de finanțare ale Ministerului Transporturilor pentru perioada 2013–2016. Ea avea în proiect 30 de kilometri și patru benzi de circulație, care vor pleca pe două axe. Prima va trece pe lângă comuna Nicolae Bălcescu și va duce până aproape de satul Bogdan Vodă, din comuna Săucești, având o lungime de 12 kilometri. Cea de-a doua axă va porni tot din comuna Nicolae Bălcescu, însă va ieși spre drumul care leagă orașul Bacău de Onești. Șoseaua de centură a Bacăului a fost scoasă la licitație în aprilie 2013. Valoarea estimată pentru realizarea variantei ocolitoare a municipiului Bacău a fost de peste 591 de milioane de lei, fără TVA, însă compania turcească Eko Insaat Ve Tic – AS a câștigat licitația cu o ofertă de 393,8 milioane de lei în toamna anului 2014.

Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România (CNADNR) a semnat la începutul lui aprilie 2015 contractul pentru construcția șoselei de centură a municipiului Bacău, în valoare de circa 394 de milioane de lei (89,54 de milioane de euro), fără TVA, atribuit firmei Eko Insaat Ve Tic – AS.

Când firma Eko Insaat Ve Tic – AS ar fi trebuit să primească avansul pentru a începe lucrările și să-și organizeze șantierul, autoritățile de la București au realizat că acesta nu poate fi achitat, deoarece finanțarea prin POS-T (Programul Operațional Sectorial Transport 2007–2013) se epuiza la finalul anului, iar toată suma ar fi trebuit decontată până atunci, un termen prea scurt pentru a realiza lucrările necesare. Astfel, ordinul de începere a lucrărilor a fost suspendat și a venit abia în aprilie 2016, iar organizarea de șantier a început să prindă contur în luna mai. Pe 25 mai 2016 este semnat ordinul de începere a lucrărilor, la peste un an de la semnarea contractului. Astfel, cu toate întârzierile survenite și interesul unor miniștri PSD de a bloca un proiect până vor avea satisfacție anumiți „clienți” politici apropiați social-democraților, Guvernul condus de domnul Cioloș a înțeles urgența acestei investiții.

Traian Constantin Igaș

#73130

Declarația politică se intitulează „Șapte decenii de pace în Europa!”.

## Stimați colegi,

Acum 70 de ani se înființa, declarativ, Consiliul Europei. În 19 septembrie 1946, la Zürich, Winston Churchill, omul de stat care s-a aflat în prim-planul politicii britanice pentru cincizeci de ani, a invitat națiunile europene să se reconcilieze în scopul de a crea progresiv ceea ce el a numit un „Consiliu al Europei”. La un an și doar câteva luni după încetarea războiului, terenul era propice pentru inițierea unei acțiuni tinzând către unificarea europeană.

Și-a început discursul cu celebra frază: „Doresc să vă vorbesc astăzi despre tragedia Europei.” La șapte decenii distanță, politicul trebuie să răspundă la provocările referitoare la viitorul incert al Uniunii Europene.

Soluția propusă de prim-ministrul britanic era crearea unor State Unite ale Europei, prezentând în mod foarte simplu procesul care ar duce la acest deziderat: „Tot ce trebuie e ca sute de milioane de bărbați și femei să facă bine în loc de rău și să primească ca răsplată binecuvântări în loc de blesteme.”

## Stimați colegi,

În urmă cu câteva zile, președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a susținut discursul anual privind starea Uniunii Europene.

Președintele CE și-a început discursul în contrapondere cu ceea ce premierul Churchill afirma în urmă cu șapte decenii, la începuturile Uniunii: sunt 70 de ani de când s-au creat primele instituții care astăzi alcătuiesc Uniunea Europeană și tot 70 de ani de când în Europa este pace. Datorită UE, bătrânul continent își trăiește cea mai lungă perioadă fără războaie, dar cu o dezvoltare și o prosperitate constante și neegalate în istoria lui zbuciumată. Cetățenii europeni călătoresc liber pe continent, locuiesc, trăiesc și muncesc oriunde doresc.

Cu toate acestea, trăim un adevăr dureros, un context european și internațional care a favorizat foarte multe poziții divergente între statele membre, ba chiar părăsirea construcției europene de către Marea Britanie.

Criza refugiaților și, pe cale de consecință, creșterea popularității partidelor extremiste în unele țări din Europa sunt alte două provocări la care Uniunea Europeană trebuie să facă față.

Marius Petre Nicoară

#75727

Declarația politică este intitulată „Politizarea numirilor directorilor de școli”.

## Domnule președinte,

## Stimați colegi senatori,

Apropierea campaniei electorale aduce o efervescență parlamentară care atinge cote ale absurdului. Mă refer aici

la ultimul demers al fostului ministru al educației, doamna senator Ecaterina Andronescu, care dorește politizarea factorilor de decizie din învățământul preuniversitar.

Mai precis, după opt-nouă ani de la ultima competiție, Ministerul Educației a decis să organizeze concurs pentru toate posturile de director și director adjunct din grădinițe, școli și licee. Una dintre condiții se referă la imparțialitatea politică și experiența în învățământ a potențialilor candidați. În total, este vorba despre 6.500 de posturi de director și 2.500 de posturi de director adjunct. Mandatul celor care vor câștiga concursul este de patru ani. Decizia a stârnit deja reacții dure din partea principalelor formațiuni politice, ținând cont că școlile au fost folosite ca agenți electorali de către toate guvernele.

La capitolul „tălpi” puse deciziei guvernamentale s-a remarcat senatorul Ecaterina Andronescu, președintele Comisiei pentru învățământ, comisie de la care a plecat un raport care blochează concursurile dorite de Ministerul Educației, neasumat însă de secretarul comisiei, domnul senator Dumitru Oprea (membru PNL), care afirmă că semnătura din document nu-i aparține și care, cu acordul conducerii Biroului Politic Național al PNL, va depune o plângere penală în acest sens.

Din 2008, niciun post de director nu s-a mai ocupat prin concurs, ci prin așa-numitele „detașări”, care aduceau adesea la conducerea școlilor lideri sau soții ale liderilor organizațiilor locale ale partidelor aflate la guvernare. Numirile se făceau de către inspectoratele județene, pe o procedură ce era un simplu formalism, nu o evaluare profesionistă a candidaților.

Acest concurs, după opt ani de politizare a educației, este una dintre măsurile cu impact instituțional luate de actualul ministru al educației, domnul Mircea Dumitru, care spunea într-un interviu că „acest Cabinet, de tehnocrați, nu are timpul suficient pentru reformă, dar trebuie să curețe pe cât posibil sistemul”.

Găvrilă Ghilea

#78344

Declarația politică se intitulează „Politizarea ASF provoacă daune majore pieței RCA!”.

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Piața asigurărilor din România reclama de multă vreme un sistem de calcul, control și urmărire a prețurilor polițelor RCA practicate, atât pentru persoane fizice, cât și pentru persoane juridice, iar ordonanța adoptată recent de Guvern prin care se solicită Autorității de Supraveghere Financiară stabilirea unui tarif de referință care să înghețe prețul acestora pentru o perioadă de șase luni este un prim pas în acest sens.

Este adevărat că actul normativ citat a fost elaborat și adoptat în împrejurări excepționale, care au generat neliniște și îngrijorare în rândul transportatorilor, victime ale dezechilibrelor grave între cerere și ofertă, constatate de altfel pe piața asigurărilor atât de către Executiv, cât și de către Consiliul Concurenței.

Trebuie remarcat și faptul că Ordonanța de urgență privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule armonizează practica internă și propunerile asociațiilor patronale ale asigurătorilor și transportatorilor auto cu experiența altor state membre UE, dar și cu directivele europene în materie.

Printre noutățile introduse de actul normativ amintit aș semnala și posibilitatea perfectării unei polițe RCA pe perioade mai mici de 12 luni, multiplu de o lună, precum și suspendarea în vederea reportării ulterioare a valabilității acesteia, la cererea asiguratului, pe perioada suspendării dreptului de circulație a vehiculului sau a imobilizării acestuia.

Nu în ultimul rând, asigurații vor putea solicita din partea asigurătorului notificări certe privind algoritmul și modul de calcul al primelor de asigurare, ceea ce va avea ca prim efect o mai mare transparență în piață, în condițiile în care încrederea în sustenabilitatea acesteia a scăzut în mod dramatic.

Am convingerea că piața asigurărilor RCA nu ar fi ajuns în această situație-limită dacă PSD nu ar fi perseverat în ultimii ani în politizarea excesivă a organigramei și conducerii Autorității de Supraveghere Financiară, instituție care a derapat grav de la menirea de organism de autoreglementare a pieței, devenind practic o sinecură politică pentru această formațiune și sateliții săi.

Ioan Cristina

#81144

Declarația politică este intitulată „Traseismul parlamentar – un egoism politic”.

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor senatori,

Apropierea alegerilor parlamentare transformă scena politică într-o piesă de teatru specifică marelui I.L. Caragiale. Astfel, o serie de parlamentari care se considerau cu pedigri politic au devenit acum membri ai partidelor politice pe care le criticau cu cel mult două luni în urmă. Avem și în Arad o astfel de persoană, despre care nu doresc să dau nume și să comentez motivele plecării sale spre o altă formațiune politică.

Ce doresc să exprim în această scurtă intervenție în plenul Senatului este faptul că, atunci când ești fidel unei cauze și loial unei politici în care crezi, te lupți să susții acea cauză în interiorul formațiunii politice căreia îi aparții, iar dacă, cu timpul, nu-ți mai poți susține cauza, înseamnă că este timpul să te retragi. Din păcate, în politica românească domină interesul personal peste interesul general și, atunci,

individualismul și bunăstarea fiecărui politician sunt mai importante decât temele politice pe care le sprijină.

Altfel spus, vorbim de un egoism personal, tradus în limbaj public ca traseism. Aceasta este esența traseismului parlamentar, adică acolo unde egoismul și propriul confort sunt mai importante decât crezul public și cultura politică căreia îi aparții și din care ai făcut parte. În folclorul nostru românesc există o frază care trebuie aplicată politicienilor (indiferent de culoarea lor), și anume: „nu mușca mâna care te hrănește”. Acesta este principiul încălcat în numele egoismului politic, altfel spus, al traseismului parlamentar actual.

## Stimați colegi,

Nu critic modul în care fiecare dorește să facă politică în România, dar nu pot să nu comentez „elasticitatea” coloanei vertebrale a unui ales care demagogic face traseism politic din „interes național”. Așa ceva e doar egoism personal. Vă mulțumesc.

Nelu Tătaru

#83107

Declarația politică se intitulează „Concursul pentru directorii de școală – noul măr al discordiei”.

Săptămâna trecută salutam decizia și determinarea ministrului educației de a organiza cât de curând concursul public pentru ocuparea funcțiilor de directori de școală. Spuneam atunci că educația nu ar trebui să aibă culoare politică, dar iată că, în loc să sprijinim o măsură care ar însemna reintrarea în legalitate a directorilor de școală, se caută mai degrabă mijloace pentru a pune bețe în roate. Așadar, toată lumea este în favoarea acestor concursuri, dar în același timp se fac demersuri pentru a bloca din nou totul.

Drept dovadă, între timp, PSD a depus un amendament prin care cere amânarea concursurilor până în 2017. Însuși ministrul educației, Mircea Dumitru, spune că miza blocării concursurilor prin amendamentul Andronescu este aceea de a nu pierde controlul politic asupra școlilor. Prima probă a concursului național este programată pe 12 octombrie și un vot favorabil pentru modificarea legii în varianta PSD ar însemna blocarea procedurilor. Concursul ar fi amânat pentru a doua oară anul acesta, întrucât și în primăvară erau făcute demersurile pentru organizarea acestui concurs, dar, din diverse motive, totul a fost blocat. Amânarea pentru 2017, dorită de PSD, este sub semnul evidenței. În iarnă sunt alegeri, iar anul viitor concursul ar urma să fie organizat de un minister al educației pe care PSD speră că îl va conduce. Astfel, sunt îndreptățite insinuările și temerile că numirile vor fi condiționate politic.

Dincolo de acest amendament surpriză, lucrurile au mers și mai departe. În încercarea de a forța avizarea, se pare că s-ar fi ignorat limitele legalității și vorbim chiar de semnături falsificate și fals în acte. Aceste lucruri urmează a fi lămurite, dar suspiciunea în sine este regretabilă. Este, astfel, evident că vorbim de mai multe planuri date peste cap, iar cei nemulțumiți nu vor aștepta cuminți să se pună capăt acestui sistem parazit al detașărilor.

Avem o lege care spune că numirea directorilor de școală are loc în urma unui concurs, lege care nu se mai respectă din 2008, iar când în final se aliniază totul pentru a reintra în legalitate PSD încearcă într-un mod brutal să blocheze totul. Stimați colegi,

Mihai Niță

#85501

Declarația politică este intitulată „Puterea economică a României – un miraj care se îndepărtează pe măsură ce ne apropiem de el”.

Marți, 20 septembrie 2016, s-au împlinit 42 de ani de la inaugurarea drumului Transfăgărășan, considerat azi ca fiind cea mai spectaculoasă șosea alpină din lume. Profesioniștii automobilismului vin adesea aici pentru raliuri, iar cineaști de succes au găsit că este cel mai pitoresc loc pentru turnarea unor filme. Se poate spune, așadar, că Transfăgărășanul rămâne una dintre investițiile de top ale României, veritabil motiv de mândrie națională, chiar dacă a fost construit în anii dictaturii comuniste. Multe alte investiții de anvergură și de reală utilitate publică și strategică au fost realizate în acea perioadă, inclusiv clădirea de proporții colosale în care funcționează azi Parlamentul României. Iată de ce nu e corect să ne renegăm trecutul, cu bune și rele, așa cum se străduiesc s-o facă noii falsificatori ai istoriei naționale.

Cunoaștem, cei mai în vârstă, sacrificiile la care a fost supus acest popor pentru ca marile investiții ale epocii de aur să fie posibile, sacrificii deseori absurde, suportate de către întreaga populație, fără ca aceasta să fi fost consultată vreodată, comuniștii pretinzând că acționează „conform voinței maselor populare”.

Fondurile financiare alocate unor asemenea obiective ambițioase erau asigurate de o economie falimentară, după cum este etichetată și acum, de o industrie numai bună de vândut la fier vechi, cu mașini și utilaje rudimentare, anacronice, și de o agricultură care producea incomparabil mai mult decât agricultura contemporană, fărâmițată, în care nu s-au recuperat nici măcar sistemele de irigații existente atunci, asociate cu lucrările de îmbunătățiri funciare.

În sistemul democratic pe care l-am dobândit după 1989 am obținut dreptul de a vota liber, dreptul să criticăm statul și partidele, după mintea fiecăruia. Nivelul de viață însă, cumulat cu umilințele pe care le mai suportă încă atâția oameni din partea statului n-au fost eradicate, după cum era firesc și de așteptat. Inacceptabil de mulți cetățeni trăiesc în sărăcie, fără locuri de muncă prin care să-și asigure subzistența, umiliți în continuare de către slujbașii de ocazie ai statului democrat. Banul public se folosește nechibzuit ori se dijmuiește prin tot soiul de inginerii cu aparență legală. Marile investiții, atât de necesare, se văd la orizont precum fata Morgana, apoi dispar fără urmă în hățișul birocratic. Economia națională, despre care unii guvernanți pretind că duduie, mai degrabă... dârdâie. Cu lăcomie neostoită, s-a jefuit patrimoniul public, asemenea vistieriei, de ale cărei convulsii nu pare să fie nimeni răspunzător.

Victor Mocanu

#89723

Declarația politică se intitulează „Despre o rețetă românească”.

Scandalul național declanșat cu privire la polițele RCA, modul deficitar de gestionare a acestui subiect de către Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) și bâlbele guvernanților pe tema respectivă sunt, toate laolaltă, marcă românească înregistrată. Este vorba de o rețetă autohtonă, care are printre ingrediente ingerința politicului și prevalența intereselor financiare.

Responsabilitatea ASF în această chestiune este cât se poate de evidentă și are printre cauzele cele mai puternice ingerința politicului în această sferă. De la Scutaru, Bîgiu și Cocei până la Tudor, Atanasiu și Negrițoiu, dâra lungă lăsată de interesele politico-financiare este clară. Atunci când cei care gestionează un domeniu atât de sensibil nu sunt experți sau specialiști, în ale căror judecată și experiență să putem avea cu toții încredere, ci soții, frați sau veri de politicieni, răspunsul la întrebarea „cum de s-a ajuns aici?” este deja dat.

Au existat numeroase semnale publice, atât din partea presei, cât și din partea organizațiilor reprezentative ale transportatorilor, care au subliniat, în ultimele luni, nefirescul situației ca România să fie singura țară europeană în care tarifele pentru polițele RCA au suferit o asemenea evoluție. Răspunsul guvernanților la această problemă sensibilă a fost tipic atitudinii statului postdecembrist: ne facem că reacționăm, dar în realitate nu facem nimic concret până nu ne ajunge cuțitul la os.

După ce a pus lupul paznic la oi, adică ASF la gestionarea pieței asigurărilor, politicul a început să se lupte pentru controlul ASF și al Consiliului Concurenței, o altă instituție care trebuia să își facă treaba mai bine. Rezultatul? Prețurile la RCA au crescut incredibil în ultimii doi ani, aducând firmele de transport și societățile comerciale din taximetrie pe marginea prăpastiei. A fost nevoie de protestul transportatorilor, de blocarea drumurilor pentru ca Guvernul să ia măsura reparatorie a plafonării tarifelor RCA pe o perioadă de șase luni. Din ordonanța de urgență a Guvernului înțelegem că se recomandă stabilirea de către ASF, pe o perioadă de șase luni, a unui tarif RCA de referință, aplicat atât persoanelor fizice, cât și juridice. Consider că măsura Guvernului este un gest disperat. Necesar, dar disperat. Această măsură nu face decât să înghețe temporar dezastrul din sistem, pasând problema la Cabinetul ce va să vină.

Gheorghe Saghian

#93458

Declarația politică este intitulată „Violența domestică – un fenomen grav”.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

Comunitatea internațională a marcat o evoluție favorabilă recunoașterii violenței împotriva femeilor în general și a violenței domestice ca un fenomen grav care afectează drepturile fundamentale ale omului la viață, siguranță, libertate, demnitate, integritate fizică și psihică. În acest context, o serie de documente internaționale recomandă statelor să ia toate măsurile de ordin politic, administrativ și financiar ce se impun pentru a preveni și combate fenomenul violenței asupra femeilor.

Doresc să enumăr câteva din documentele cele mai semnificative:

– Carta Națiunilor Unite – 24 octombrie 1945 –, care stabilește drepturile fundamentale ale omului;

– Convenția ONU privind eliminarea oricăror forme de discriminare împotriva femeii, adoptată în 18.12.1979, și Protocolul opțional din 6.10.1999, care reprezintă documentele fundamentale de referință pentru protecția drepturilor femeii (CEDAW). Conferințele mondiale asupra drepturilor femeii din Mexic, Copenhaga, Nairobi și apoi Beijing au adoptat documente internaționale care subliniază necesitatea ca toate guvernele lumii să condamne violența împotriva femeii;

– Platforma de acțiune adoptată la Beijing în 1995, care prevede un capitol distinct destinat măsurilor specifice pe care toate statele semnatare trebuie să le adopte în domeniul prevenirii și combaterii violenței împotriva femeii, printre care și „adăposturi corespunzător finanțate și sprijin pentru alinarea fetelor și femeilor supuse violenței, precum și servicii medicale, psihologice și alte forme de consiliere, sprijin juridic gratuit sau cu costuri reduse, atunci când sunt necesare” (United Nations/Report of the special rapporteur on violence against women E/CN.4/1996: para125a);

– Convenția de la Istanbul, adoptată de noi anul acesta, recunoaște fenomenul violenței împotriva femeilor drept o violare a drepturilor omului și o formă de discriminare. Ea este primul tratat internațional care conține o definiție a genului: genul este rolul pe care societatea îl acordă bărbaților și femeilor, cât și comportamentul, activitățile și atributele considerate drept potrivite pentru femei și pentru bărbați. De asemenea, se introduc o serie de infracțiuni, precum sterilizarea forțată, mutilarea genitală a femeilor sau violența psihică. Neincriminate până acum, acestea vor trebui introduse ca infracțiuni în legislațiile statelor semnatare ale convenției. Printre măsurile de protecție sunt prevăzute înființarea de servicii specializate care să ofere asistență medicală și consiliere psihologică și juridică victimelor și copiilor lor, precum și înființarea de adăposturi suficiente pentru aceste victime.

Valer Marian

#98481

Declarația politică se intitulează „Statul mafiot _apud_ Traian Băsescu”.

După ce cu doi ani în urmă a confirmat afirmațiile mele privind racolarea de către Serviciul de Informații Externe a fostului premier Victor Ponta, fostul președinte Traian Băsescu a confirmat în această vară și o serie din susținerile mele din ultimii cinci ani referitoare la derapaje îngrijorătoare și neconstituționale ale justiției și serviciilor secrete din România.

În primul rând, fostul șef al statului a confirmat că procurorul-șef al DNA, Laura Codruța Kövesi, este instrumentul generalului Florian Coldea, șeful operativ al SRI, și că DNA a devenit o anexă a SRI. Se cuvine însă precizat că doamna doctor Kövesi a devenit un instrument al generalului Coldea din perioada în care a deținut funcția de procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, când a transformat și această instituție într-o anexă a SRI. Subalternii săi nu au uitat că generalul Coldea venea la sediul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu pălărie texană pe cap și stătea cu fundul pe masa de birou a procurorului general Kövesi, ca să arate cine este șeful. Este regretabil și inacceptabil că, după aderarea la NATO și Uniunea Europeană, în timp ce erau proclamate independența justiției și statul de drept, Parchetul din România a ajuns sub controlul și la comanda SRI, precum a fost Procuratura sub controlul Securității în întunecații ani ’50, în timpul regimului bolșevic.

În al doilea rând, fostul președinte Traian Băsescu a confirmat că România a devenit un stat mafiot și un stat polițienesc, în care o persoană poate fi anchetată și arestată dacă deranjează interesele unor șefi din DNA sau din SRI. Traian Băsescu s-a referit în acest sens la o fostă șefă a unei importante instituții judiciare, respectiv la fostul procuror-șef al DIICOT, Alina Bica, care nu i-a făcut pe plac generalului Coldea, după ce acesta i-a solicitat achitarea omului de afaceri Ovidiu Tender, și a intrat în conflict cu Laura Codruța Kövesi, după ce instituția pe care o conducea a inițiat o anchetă privind compania națională Transgaz, în care era vizat și fratele procurorului-șef al DNA, Sergiu Lascu, care a ocupat o funcție de director la această companie.

Haralambie Vochițoiu

#119625

## **Domnul Haralambie Vochițoiu:**

Declarația politică este intitulată „Viitorul turismului din Valea Jiului”.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Județul Hunedoara are bogăția naturală și minerală pe care puține unități administrativ-teritoriale din România o au la dispoziție.

Turismul este alternativa pentru mineritul din Valea Jiului și, în acest sens, în ultimii ani s-au făcut pași importanți pentru a se dezvolta stațiunile montane din municipiile Petroșani, Lupeni și Vulcan.

Potrivit Ordonanței Guvernului nr. 58 din 21 august 1998 privind organizarea și desfășurarea activității de turism în România, turismul reprezintă un domeniu prioritar al economiei naționale, iar activitatea de turism din Valea Jiului a fost susținută financiar, pentru această activitate fiind adoptate Hotărârea nr. 426 din 8 aprilie 2009 pentru aprobarea susținerii financiare a autorităților administrației publice locale, în completarea surselor proprii ale acestora, pentru finanțarea proiectelor de investiții în turism pe anul 2009 și Hotărârea nr. 120 din 17 februarie 2010 privind aprobarea Listei cuprinzând programele și proiectele de investiții în turism și a surselor de finanțare a documentațiilor tehnice și a lucrărilor de execuție a programelor și obiectivelor de investiții în turism, precum și pentru aprobarea criteriilor de eligibilitate a programelor și proiectelor de investiții în turism.

De aproape 10 ani se vorbește despre dezvoltarea turismului în Hunedoara, însă realitatea înconjurătoare face notă discrepantă cu declarațiile publice, fondurile fiind blocate sau, atunci când au existat, au fost folosite haotic.

Răspunsurile primite, atât la întrebarea din 2013, de la ministrul delegat pentru IMM-uri, mediu de afaceri și turism, cât și la interpelarea din anul 2016, de la ministrul economiei, comerțului și relațiilor cu mediul de afaceri: „Ținându-se cont de potențialul turistic și de contextul social și economic al Văii Jiului, Autoritatea Națională pentru Turism intenționează să continue sprijinirea financiară a proiectelor din stațiunile montane aflate în municipiile Petroșani, Lupeni și Vulcan, dar acest lucru este condiționat de alocările financiare de la bugetul de stat.”

Cuprins

Stenograma