Emil Marius Pașcan

Declarația politică se intitulează „V-am prevenit degeaba că supărarea și furia publică au ajuns la apogeu!”.

Domnule președinte,

Distinși colegi,

În declarațiile susținute de la tribuna Senatului, în ultimii trei ani, am invocat adeseori pericolul pe care sistemul politic îl generează prin promovarea de privilegii și imunități în disprețul legii, prin sfidarea și desconsiderarea cetățeanului de rând, prin corupție, minciună, demagogie și trufie. Am afirmat răspicat de la această tribună că atmosfera penală de la vârful instituțiilor statului, demonizarea globală și stigmatizarea în ansamblu a întregii clase politice vor determina, predictibil și inevitabil, proteste publice și ieșirea în stradă a celor care nu mai pot suporta, nici tolera parada cinică de fapte culpabile din partea unei semnificative părți a aleșilor. Din păcate, am vorbit în pustiu și chiar nu mă mai miră cum unii colegi politicieni, deprinși cu ipocrizia, vajnici farsori și cabotini exersați în promovarea propriilor interese meschine, nu au priceput nici acum fundamental ceva. Nu se simt deloc responsabili de conjunctura creată, nu sunt nici prea mișcați de ce a generat iresponsabilitatea unor acoliți dintre cei aflați în funcțiile publice ale unui sistem politic devenit infect moral și toxic, de atmosfera instituțional irespirabilă de la vârful țării, care a culminat prin dramaticul eveniment petrecut în Clubul „Colectiv” din București...

Iată câteva fragmente din alocuțiunile pe care le-am rostit constant și repetat în ultimii ani, dar aproximativ degeaba, acestea aflându-se înregistrate în stenogramele privind declarațiile politice de la tribuna Senatului României:

„În 25 de ani, totul s-a prăbușit prin dezamăgire și deziluzie, iar arealul politicii a devenit, prin contagiune, un spațiu toxic al minciunii și demagogiei, al profitului prin hoție, al intereselor care nu prea mai au nicio legătură cu bunăstarea și binele public. În acest areal sordid, elocința a făcut loc spurcării, retorica s-a transformat în vocalism gregar, principiile sunt doar teoretizări de conjunctură, fără nicio fundamentare practică, iar doctrinele și ideologiile sunt banale incursiuni și exerciții stilistico-semantice din orizontul vestimentar al partidelor. Poate, tactic, acestea mai justifică existența dezbaterilor dintre analiștii și strategii care pendulează în bătaia vântoaselor dinspre stânga sau dreapta politicii, însă pentru omul de rând sunt doar înșiruiri ticluite de vorbe goale.

Nu cred că vreodată clasa politică, în ansamblul său, a coborât atât de tenebros și jenant în percepția publică. Nu credeam să ajungem vremurile în care hoția să devină sinonimă cu politichia, în care cei care își asumă profesional deliberat destinele cetății să fie considerați de-a valma profitori, corupți, «gășcari» ai intereselor oneroase, mafioți sau, în cel mai bun caz, leneși, parveniți ori suflete pierdute, răzlețite rușinos de la lumina cărții. Este șocant ce s-a ales, după 1989, din speranțele românilor, din așteptările care-i mandatau pe cei plasați în fruntea obștii cu puterea și mirajul amăgitoarei democrații.