Cornel Popa

Declarația politică se intitulează „Viitorul este tot ceea ce a uitat trecutul”.

În momentele critice ale umanității, istoria a pus laolaltă state care atavic erau rivale sau aflate într-o adversitate ancestrală. Scopul acestor alianțe a fost mereu unul de a pune capăt dictaturilor de orice fel. Politologii au numit acest lucru „echilibrul de forțe”. Alianțele împotriva Islamului, prin cruciade, alianțele împotriva lui Napoleon Bonaparte, alianțele împotriva Germaniei naziste, alianțele împotriva comunismului, alianțele împotriva terorismului sunt poate cele mai relevante exemple. Toate aveau la bază două principii – anularea hegemoniei unei forțe dictatoriale și consolidarea unui statu-quo după.

Când spun acest lucru am în vedere, mai ales, perioada care a urmat războaielor napoleoniene, când pentru aproape 100 de ani, după 1814, pe continent a urmat, cu mici excepții, o perioadă de pace, coordonată de „Concertul European”. Acea perioadă condusă de imperiile europene învingătoare ale celebrului împărat francez a cunoscut transformări și progrese uluitoare în industrie și în societate, caracterizate printr-o emancipare a fiecărei națiuni.

Alianța proaspăt construită, ACD – PSD, vine și ea în istoria contemporană a României cu două direcții – stoparea dictaturii mentale și instituționale impuse de Traian Băsescu și de democrat-liberali și scoaterea României din poziția dramatică unde economia și lipsa de speranță au așezat-o.

Această alianță găsește azi o Românie gri, o Românie săracă, o Românie aflată în perigeul dezvoltării mentale, găsește o Românie mai mult decât rurală în opțiunile ei de dezvoltare, un stat ignorat de marile puteri, cu un președinte pe care îl evită cam toți liderii mari ai lumii.

Declarația politică este intitulată „2011, decisiv în lupta cu partidul Băsescu”.

## Stimați colegi,

Mi-aș fi dorit ca prima declarație politică pe care o fac în această sesiune să vorbească despre revenirea economiei, despre dezghețarea pieței de muncă, despre creșteri salariale, eventual, atât la bugetari, cât și la angajații din mediul privat. Practic, acesta este mersul firesc pe care l-am observat la țările vecine.

Mi-e teamă însă că și în acest an ni s-au pregătit promisiuni fără acoperire și singurele „realizări” – între ghilimele – ale mandatului Băsescu – Boc rămân împrumuturile de la FMI, în condițiile impuse de Fond.

După cum ați văzut, 2011 a debutat cu aceleași semne ale recesiunii, în ciuda veștilor bune în spatele cărora s-au ascuns guvernanții, cum ar fi creșterea exporturilor. Sunt de părere că se impune luarea unor măsuri în forță în acest an și sunt profund de acord că este nevoie de eforturi conjugate în proiectul de aducere la lumină a României. Nu vorbesc despre celebra luminiță de la capătul tunelului, aceea a fost stinsă de Traian Băsescu atunci când și-a angajat partidul în sărăcirea sistematică a românilor, imediat după ce le-a promis că vor trăi bine.