Alexandru Mazăre

Declarația politică se intitulează „Zelul lui Boc în interzicerea drogurilor ușoare – praf în ochii electoratului”.

Până de curând considerat un fenomen care îi viza pe alții, nu și pe români, consumul de droguri, chiar și de droguri ușoare, a șocat recent opinia publică prin moartea unui adolescent de nici 17 ani, săptămâna trecută. Părinții adolescentului în cauză, resemnați în fața destinului cumplit, nu au avut decât o remarcă de făcut, în adânca lor durere: „Au fost mai puternice decât noi.”

Dar noi, noi cei care trebuie să ne preocupăm de soarta tinerei generații, putem trece resemnați sau indiferenți peste pericolul pe care îl reprezintă acest flagel social, chiar dacă, în al doisprezecelea ceas, politicienii noștri din Guvern au catadicsit să pară impresionați de drama tânărului și au interzis, chipurile, 36 de substanțe considerate periculoase.

Ce s-ar fi întâmplat însă dacă anul trecut premierul Emil Boc nu ar fi refuzat să interzică așa-numitele droguri ușoare? În august 2009, ministrul sănătății de atunci, Ion Bazac, ar fi prezentat o ordonanță de urgență în Guvern, care prevedea interzicerea produselor etnobotanice periculoase. De ce nu s-a aprobat acest lucru la acea dată, de ce astăzi, după sacrificiul adolescentului menționat, Guvernul pare a lua atitudine, dar palidă și permisivă, deoarece vânzătorii de droguri ușoare au timp 10 zile să își lichideze stocurile și multe „magazine de vise” au redus prețurile cu 30 până la 50 la sută la produsele care se află pe lista de substanțe interzise?

Guvernul a interzis comercializarea unui număr de 36 de substanțe și plante etnobotanice, care au fost asimilate drogurilor, printr-o ordonanță de urgență aprobată în ședința de miercurea trecută.

Actul normativ introduce în categoria drogurilor 27 de substanțe și 9 plante etnobotanice cu efect halucinogen, care nu mai pot fi deținute și comercializate.

Ordonanța de urgență va intra în vigoare de la data publicării în „Monitorul Oficial”, iar pentru distrugerea produselor aflate pe stoc a fost acordat un anumit interval de tranziție. Tocmai acest interval de tranziție nu ar fi trebuit să fie permis sub nicio formă și ar fi trebuit să se acționeze pentru a se putea verifica ce se ascunde sub această permisiune cu aspect de nevinovăție. Faptul că, profitând de permisivitatea legii, unii comercianți pot antedata facturile de vânzare a drogurilor ușoare față de termenul de intrare în vigoare a respectivei legi ne dă impresia că niciun gram de astfel de drog, care continuă să aducă la spitalele de urgență tineri aflați la vârsta incertitudinilor, nu va fi distrus, va fi doar vândut la preț redus.

## Stimați colegi,

Nu doresc să fac proces de intenție nimănui, dar, dacă ne autosesizăm prea târziu, dacă până la producerea unor drame nu ne interesăm de conotațiile unui flagel până de curând străin obișnuințelor acestui popor, nu-mi rămâne decât să acuz de ipocrizie și de false intenții bune un guvern care așteaptă inevitabilul înainte de a lua măsuri.