Stenogramă plen

Vă mulțumesc, domnule senator Liviu Titus Pașca, pentru declarația prezentată.

Ați consumat 4 minute din timpul alocat Grupului parlamentar al PNL.

Îl invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al UDMR, pe domnul senator Albert Álmos, se pregătește, din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnul senator Panțuru Tudor.

Vă rog, domnule senator. Microfonul central.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează „A vindeca rănile naturii”.

Stimați colegi,

Cu câteva decenii în urmă, din cauza unor soluții parțial sau deloc gândite, s-au produs perturbări grave în mersul firesc și normal al naturii. Nu spun o noutate, cu toții știm, dar acum este momentul să ne implicăm din nou pentru readucerea la starea de normalitate, până ce nu este mult prea târziu.

Având discuții cu mai mulți reprezentanți ai unor comunități locale, mai mult rurale, dintr-o zonă a județului Covasna, concret, de pe cursul inferior al Râului Negru, și nu neapărat cu primari, ci și cu preoți, învățători, producători agricoli, meșteșugari și alții, am considerat că este absolut necesar să se înceapă reamenajarea cursului râului. Cândva, digurile folosite de morile de apă au fost desființate, au fost ridicate diguri împotriva inundațiilor, cursul apei a fost dirijat, acțiuni care au dat o siguranță localităților din apropiere, în care s-au mărit, într-o oarecare măsură, suprafețele agricole cultivabile, dar nu s-au avut în vedere urmările negative produse în timp de aceste intervenții.

Pe parcursul a 30–35 de ani, prin sporirea vitezei de curgere a apei râului, albia s-a adâncit cu 1–1,5, pe alocuri chiar cu 2 metri. În prima fază, au dispărut specii de pești din râu din cauza scăderii nivelului apei, s-a degradat calitatea solului din cauza micșorării umezelii lui în straturile superioare, apărând nevoia irigării, cu costuri suplimentare, din puțuri din ce în ce mai adânci și cu mai puțină apă, dar nenorocirea este una și mai gravă, în zona respectivă este pe cale de dispariție o perlă a naturii, o rezervație floristică cu o suprafață de circa 34 de hectare, reprezentată de un complex de mlaștini eutrofe populate de o serie de specii rare, relicte glaciare, cum sunt: mesteacănul pitic, feriga, angelica sălbatică. Este cea mai întinsă rezervație din județul Covasna, complexă prin caracterul geologic, floristic și faunistic. Acest mediu este arealul de dezvoltare al broaștei albastre de mlaștină, a cărei limită sudică este tocmai această rezervație.

Rezervația cuprinde o plantație de _Pinus banksiana,_ o specie rară, care se adaptează pe terenuri cu condiții de vegetație foarte vitrege. Vegetația rezervației este constituită din păduri de arini în jurul bălților, din silvestru și mesteacăn. Pajiștile cu vegetație xerofită prezintă importanță datorită speciilor _Pulsatilla patens_ și _Pulsatilla montana_ , iar în fânețele umede și în bălți pot fi întâlnite laleaua pestriță și nufărul alb.

Mlaștinile din rezervație reprezintă locul de întâlnire, dar și ultimul popas al stolurilor de berze care pleacă în țările calde.

Rezervația prezintă interes botanic, zoologic, geologic și peisagistic. În interiorul rezervației s-a identificat o mare varietate de specii și asociații de plante, de la cele specifice stepei, până la cele specifice zonelor umede.

Fauna este variată, începând de la specii de rozătoare: vulpi, bursuci, dihori, nevăstuici și castori. Dintre speciile vânatului mare putem enumera căpriorul, cerbul lopătar și mistrețul. Fauna batracienilor este foarte bogată, aici identificându-se broasca albastră de mlaștină, cum am

amintit, precum și broasca roșie de pădure, broasca de baltă, buhaiul de baltă cu burtă galbenă, broasca râioasă verde, broasca de pământ, precum și brotăcelul. Dintre speciile de păsări au fost identificate 147 de specii, dintre care cele mai importante sunt: barza, stârcul cenușiu, egreta, diferite specii de rațe, lișița, pescărușii, chiar lebede, în trecere.

Dar, în pofida acestor bogății naturale care au nevoie de protecție, rezervația este supusă unei puternice presiuni antropice. Astfel, pajiștile din jur sunt pășunate intens, o parte sunt cultivate cu culturi agricole. Cum am amintit, rezervația a fost afectată de o serie de lucrări de desecare ce au dus la scăderea nivelului pânzei freatice și au afectat nivelul apei din bălțile rezervației, încât unele bălți au secat complet.

Care sunt oportunitățile?

În parteneriat, autoritățile locale, autoritățile specializate, organizațiile nonguvernamentale, comunitățile locale vor trece la elaborarea reamenajării cursului inferior al Râului Negru, pentru a salva această bijuterie a naturii. Va fi în continuare permisă practicarea îndeletnicirilor tradiționale, fără a se supraexploata potențialul natural. Aceste practici vor fi încurajate, în viitor, prin diferite fonduri, atât guvernamentale, cât și europene, alocate proprietarilor și utilizatorilor de terenuri.

Menținerea valorilor atractive din această zonă este importantă nu doar din punct de vedere științific, ci și pentru bunăstarea și mândria comunităților locale.

## Stimați colegi,

Se găsesc multe asemenea situații în întreaga țară. Doream doar să vă sensibilizez pe dumneavoastră, stimați colegi, ca să vă aplecați cu mai multă atenție asupra acestor răni încă vindecabile ale naturii.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule senator Albert Álmos.

Ați epuizat timpul de 5 minute alocat Grupului parlamentar al UDMR.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, îl invit la microfon pe domnul senator Tudor Panțuru, se pregătește doamna senator Elena Mitrea, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori,

Declarația politică pe care o voi susține astăzi în numele Grupului parlamentar al PD-L se numește „O reformă esențială pentru români – Legea pensiilor”.

Știm că, în ultimii 20 de ani, în România pensiile au fost de foarte multe ori un subiect aprins de discuție. S-au disputat, de-a lungul acestui interval de timp, viziuni diferite asupra acestei probleme și s-au produs modificări continue asupra legislației care reglementa domeniul pensiilor.

Voința politică a Guvernului condus de Emil Boc, exprimată și la momentul prezentării Programului de guvernare, și în discuțiile avute cu Fondul Monetar Internațional, a fost de a se realiza un proiect legislativ privind sistemul unitar de pensii fundamentat pe principiul contributivității, dar vâlva pe care a făcut-o acest proiect de lege este neînchipuit de mare.

Deși nu se află în forma sa finală, atât mass-media, cât și reprezentanții opoziției nu au încetat să critice reforma susținută de noi. Ceea ce mi se pare însă de neconceput este faptul că nici partidul de stânga nu este de acord cu proiectul de lege, deși acesta elimină diferențele nejustificate dintre cea mai mică pensie și pensia maximă, nici așa-zisul partid de dreapta, PNL, nu este de acord, deși legea elimină privilegiile pe care le menționa legislația în vigoare la momentul actual.

Din punctul nostru de vedere, ambiția cu care se opun atât PSD, cât și PNL acestui proiect de reformă nu face altceva decât să ne ofere modelul despre cum nu trebuie să fie făcută opoziția în România.

Nu trebuie să uităm, doamnelor și domnilor parlamentari aflați astăzi în opoziție, că singura moțiune de cenzură care a trecut în Parlamentul României avea în vizor tocmai Proiectul de lege privind sistemul unitar de pensii publice. Așadar, nu putem spune că mizele sunt minore, pentru că vom avea de dezbătut în această sesiune un proiect de lege care modifică esențial un domeniu important al vieții sociale.

Nu cred că ar trebui neglijat faptul că fiecare dintre partidele politice aflate la guvernare sau în opoziție au discutat despre reformarea sistemului de pensii. Din păcate pentru pensionari, mai toate partidele politice nu au făcut decât să dezbată această problemă, de obicei, în preajma alegerilor, când, pentru a obține câteva voturi în plus, erau în stare să promită pensionarilor orice.

Vă mulțumesc, domnule senator Panțuru, pentru declarația făcută în numele Grupului parlamentar al PD-L.

O invit la microfon pe doamna senator Elena Mitrea, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește domnul senator Cristian Țopescu, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnul senator Panțuru a consumat 7 minute din timpul alocat Grupului parlamentar al PD-L.

Vă rog.

Microfonul central.

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea de astăzi se intitulează „Pensiile militare – drept cuvenit, amputat de actuala putere”.

Sunt cunoscute demersurile pe care cadrele militare le fac ca urmare a nemulțumirilor generate de introducerea pensiilor militare în sistemul public de pensii. Este un act de nedreptate. Campania de denigrare a armatei și a slujitorilor ei de ieri și de azi este profund nedreaptă și nu are decât un singur scop, de a amputa drepturile personalului ei, drepturi obținute după o viață plină de obiective împlinite în mod exemplar în plan național, dar cu prețul unor mari renunțări, frustrări și vicisitudini în plan profesional.

În numele parlamentarilor din Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC și cu îngăduința cadrelor militare reprezentate de Sindicatul cadrelor militare disponibilizate, Filiala 1 – Bacău, voi da glas, de la tribuna Parlamentului, unei părți a memoriului adresat parlamentarilor băcăuani și a scrisorii-apel către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, ca un prim demers prin care mă oblig și mă alătur celor care vor lupta pentru apărarea intereselor reprezentanților Armatei Române. Astfel:

„În condițiile procesului general de globalizare, de integrare a țării în structurile euroatlantice, fenomenul de criză a generat în societatea noastră grave disfuncționalități în sistemul de valori. Au fost actualizate și puse în practică principii de guvernare ca _Divide et impera!, Homo homini lupus est!_ , principii și metode de mult apuse în istoria altor neamuri.

În contextul excesului de zel și de abdicare accelerată de la atributele suveranității statului în fața intereselor marii finanțe internaționale, actuala clasă politică este în stare să sacrifice valorile fundamentale ale statului și poporului român.

De la înălțimea funcției prim-ministrului, să pui la stâlpul infamiei personalul activ al armatei prin expresia «bugetari de lux», iar pe cei în rezervă să-i numești «pensionari nesimțiți», este mai mult decât o jignire sau o știrbire a demnității, este un fapt nemaiîntâlnit care presupune sancțiuni morale deosebite.

Această umilire și stigmatizare a demnității instituției armatei nu s-a întâmplat nici când s-a instaurat epoca atee în România, când majoritatea generalilor și ofițerilor superiori au fost arestați și, fără judecată, au fost trimiși la canalul Dunăre–Marea Neagră, în anii 1945–1946.

Mulțumesc și eu doamnei senator Elena Mitrea.

Ați consumat 9 minute din timpul care revine Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

Îl invit la microfon pe domnul senator Cristian Țopescu, din partea Grupului parlamentar al PNL, se pregătește domnul senator Ion Rușeț, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

Vă rog. Microfonul central.

## **Domnul Cristian George Țopescu:**

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori care nu străluciți prin absență,

Declarația politică este intitulată „Drumurile noastre, toate”.

Există undeva în Europa o țară cu veche tradiție democratică în care membrilor Guvernului, pe durata mandatelor lor, li se recomandă să-și petreacă atât vara, cât și iarna concediile în țara lor, nu pe alte meleaguri.

Să ne imaginăm că membrilor Guvernului României li se vor face asemenea recomandări și vor efectua concediile în țară, nu pe Coasta de Azur, la Monte Carlo ori în insule exotice. Ce ar constata guvernanții noștri? Ar constata că pe șoselele României nu se mai poate circula în siguranță din cauza gropilor, care pot produce accidente tragice.

Îmi imaginez drumul pe singura autostradă care iese din țară, un traseu pe care îl parcurge, săptămânal, colegul nostru, domnul senator Bîrlea, către un foarte frumos oraș din Maramureș, Vișeu de Sus.

Exasperat în lupta cu gropile, poate va alege ca mijloc de transport trenul, altă aventură!, de această dată pe căile ferate române. Dacă aș avea posibilitatea, l-aș invita pe domnul ministru Radu Berceanu la o călătorie cu trenul, să zicem de la Timișoara la Iași sau de la București la Satu Mare. Cunoașteți, probabil, în ce condiții se călătorește pe căile ferate române, unde vara te sufoci de căldură, iar iarna îngheți de frig, plus asaltul cerșetorilor și al persoanelor handicapate.

Despre avioane nu mai vorbesc, ceața și defecțiunile tehnice numeroase ne fac din ce în ce mai temători.

Închei, solicitând miniștrilor noștri să-și planifice concediile în România, fredonând melodia „Drumurile noastre, toate”, iar dacă aleg avionul, să se așeze pe locurile din spate, fiindcă avioanele nu cad niciodată în coadă.

Mulțumesc domnului senator Cristian Țopescu.

Îl invit la microfon pe domnul senator Ion Rușeț, din partea Grupului parlamentar al PD-L, se pregătește domnul senator Sorin Bota, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Mi-am intitulat declarația mea politică, de fapt este o întrebare, „Corupția – un fenomen care nu poate fi eradicat?” Stimați colegi,

În ciuda proceselor de democratizare și de transparență în viața social-politică a țărilor aflate în tranziție, se înmulțesc tot mai mult actele de corupție. Ele devin un fenomen ce poate infecta o întreagă generație și poate fi un real obstacol în calea dezvoltării economice, sociale și politice a unei țări.

Corupția reprezintă expresia unor manifestări de dereglare economică, normativă și morală. Din punct de vedere sociologic, fenomenul corupției include ansamblul de activități imorale sau ilicite realizate de diferite grupuri, organizații, indivizi cu funcții de conducere, în scopul obținerii unor avantaje materiale sau morale sau a unui statut social superior, prin utilizarea unor forme de constrângere: șantaj, înșelăciune, mită și alte asemenea.

Se creează relațiile de complicitate, tăinuire și acoperire reciprocă în scopul satisfacerii unor interese, materiale și morale, publice sau private.

Fenomenul este la fel de vechi ca și puterea. Elementele de continuitate vizează menținerea unor disfuncționalități instituționale și politice, unele preluate de la vechiul sistem, precum și a unor factori de risc ce potențează actele de corupție în diferite sfere ale vieții economice.

Având în vedere amploarea și complexitatea fenomenului de corupție în societatea românească, este foarte necesară analiza diferitelor criterii de estimare și evaluare a acestui fenomen din perspectivă juridică, dar și sociologică, în vederea identificării dimensiunilor reale de manifestare a corupției la diferite niveluri.

Corupția, de obicei, se acutizează în perioadele de criză generalizată, de slăbire a autorității legilor și a instituțiilor statului. Proliferarea ei adâncește inechitățile sociale, polarizează bogățiile și accentuează paralizia instituțiilor statului, a legilor și a moralității.

Corupția tinde să devină o structură organizată, personalizată și specializată până la cele mai înalte niveluri de decizie ale politicului, legislativului, justiției și administrației.

După 1989, în România se constată apariția unor noi forme ale corupției, prin deteriorarea patrimoniului public, bancrută frauduloasă, transferuri ilegale de bunuri și capitaluri, falsuri în documente financiar-contabile, trafic de influență, scoaterea din țară a unor importante bunuri aparținând patrimoniului cultural etc.

Vă mulțumesc, domnule senator Rușeț, pentru declarația politică prezentată.

Intervenția domnului senator Rușeț a durat 7 minute.

- Îl invit la microfon pe domnul senator Sorin Bota, din

- partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC. Microfonul central, vă rog.

Se pregătește domnul senator Mario Ovidiu Oprea, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Ca declarație politică nescrisă, doresc să vă anunț un demers politic pe care îl fac și să declar în fața dumneavoastră ca prioritate națională de grad zero programul politic și pactul național politic cu privire la construcția de autostrăzi în România.

Suntem în acest an, în toamnă, la jumătatea mandatului nostru. Cei care azi sunt în arcul guvernamental au promis în campania lor un program politic, un pact politic cu privire la construcția de autostrăzi. În programul de guvernare de anul trecut, în programul de guvernare din acest an au promis realizarea pactului politic cu privire la construcția de autostrăzi, au promis unii 800 de kilometri, alții 1.000 de kilometri în patru ani, și ne aflăm în ridicola situație de a avea astăzi perspectiva, în anul 2010, să construim 14 kilometri, cum spune ministrul transporturilor și infrastructurii, iar anul trecut să finalizăm 42 de kilometri, în loc de 200 de kilometri, cât era termenul pentru Autostrada Transilvania.

Prin urmare, am să înmânez liderilor de grup parlamentar o propunere legislativă, care să fie susținută de toate grupurile politice, și, într-o săptămână, într-o săptămână și ceva, să putem strânge observații, pentru ca apoi să o depunem și să o aprobăm în Parlament.

Același demers îl vor face colegii mei, mâine, la Camera Deputaților, astfel încât România să aibă un pact politic cu privire la construcția de autostrăzi, indiferent de ce partid se află la guvernare.

Sper să fiți alături de mine în acest demers. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Ați folosit 5 minute din timpul dedicat Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

Îl invit la microfon pe domnul senator Mario Ovidiu Oprea, se pregătește domnul senator Dorin Păran, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

Vă rog, domnule senator, aveți cuvântul.

## **Domnul Mario Ovidiu Oprea:**

Vă mulțumesc, domnule președinte. Distinși colegi senatori,

Guvernul Boc 4 a venit la începutul sesiunii parlamentare cu o serie de obiective din care dorește să realizeze, în principiu, până în vara lui 2010 o parte din ele și, în general, până la sfârșitul anului să le finalizeze.

Cu toate planurile îndrăznețe și ambiția premierului, ultimele două săptămâni au reprezentat un examen nepromovat pentru Executiv.

Vremea din această lună, cu viscol și ninsoare, a șters demagogia vorbelor premierului. „Generalul iarnă” a dovedit, încă o dată, faptul că, acolo unde un guvern nu are oameni cu responsabilitate, pârghiile puterii nu vor funcționa.

Prognoza meteo anunțată a prins autoritățile statului, ca de obicei, nepregătite. O serie de drumuri naționale și tronsoane din cele două autostrăzi au fost necirculabile, în condițiile în care atât domnul prim-ministru Emil Boc, cât și domnul ministru Radu Berceanu vorbesc de investiții și de realizarea unei infrastructuri rutiere ca în basmele cu feți-frumoși.

Realitatea este însă în oglindă. Domnul ministru Radu Berceanu este, de fapt, un ministru al antitransporturilor și al noninfrastructurii, fiindcă la genul acesta se poate vorbi de managementul situației drumurilor țării în momentul de față.

Dacă acum o lună sau două luni de zile domnul ministru Berceanu încerca să se spele pe mâini de haosul rutier provocat de viscolul din mai multe județe ale țării, dând vina pe șoferii imprudenți și nepregătiți pentru situația de iarnă, de data aceasta, domnul ministru și șeful său pe linie politicoadministrativă, domnul Emil Boc, nu mai au niciun alibi în acest caz.

Pe noi, iarna ne prinde nepregătiți în lunile decembrie, ianuarie și februarie. În rest, suntem pregătiți.

Dar a trecut și problema iernii grele și vine cea a viiturilor și inundațiilor și, mai nou, a drumurilor asfaltate recent și care, după ninsoare, sunt proaspăt găurite. A se observa, ca exemplificare, DN1 Românești – Bărcănești, unde șoferii de autovehicule învață cum să facă slalom printre craterele proaspete ca la un nou examen auto. Și cazuri de acest gen întâlnim, mai nou, și pe cele două autostrăzi A1 și A2, precum și pe alte drumuri naționale.

Vă mulțumesc, domnule senator Mario Ovidiu Oprea. O invit la microfon pe doamna senator Anca Daniela Boagiu, din partea Grupului parlamentar al PD-L. Microfonul central, vă rog.

## **Doamna Anca Daniela Boagiu:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică pe care doresc să o fac astăzi se numește „Aroganța și iresponsabilitatea companiei Enel – un atac asupra drepturilor cetățenilor români”. ## Domnule președinte, Stimați colegi,

A devenit aproape un fapt cotidian ca cetățenii să iasă în stradă pentru că au rămas fără energie electrică. Un astfel de eveniment nu cred că trebuie să intre în zona evenimentelor normale.

Lipsa energiei electrice este o caracteristică pentru țări subdezvoltate, nu pentru un stat membru al Uniunii Europene, așa cum este și România de mai bine de doi ani de zile.

Dacă discutăm despre privatizarea rețelelor de energie electrică, ne amintim cu toții că aceasta a fost realizată cu scopul atragerii de investiții pentru modernizarea și extinderea acestor rețele. Realizăm însă că aceste companii par a avea drept singur obiectiv obținerea unui profit facil de pe urma cetățenilor români.

Vă dați seama că nu fac întâmplător această declarație politică, o fac din cauza faptului că cetățenii din cartierele Andronache și Creangă, din sectorul 2 al municipiului București, se confruntă cu întreruperi periodice ale furnizării energiei electrice, mai ales în perioada de iarnă.

Începând cu data de 16 decembrie 2009, aceste întreruperi au devenit un fapt cotidian, iar problemele sunt remediate în intervale care variază de la 3 la 12 ore.

În zilele de 10 și 11 februarie anul curent, furnizarea energiei electrice a fost întreruptă de la 19.40 până la 4.30. Sistematic, cetățenii din aceste cartiere rămân nu numai fără energie electrică, dar rămân, implicit, fără căldură, pentru că majoritatea au încălzire cu centrale.

În această situație se află circa 30.000 de locuitori ai sectorului 2 și, din nefericire, am aflat în acest weekend că situația se extinde și în alte cartiere ale municipiului București.

Compania Enel, cea care ar fi trebuit să modernizeze și să extindă rețelele de furnizare a energiei electrice din București, i-a tratat cu total dispreț, considerând că aceasta este o problemă minoră și, prin urmare, inclusiv la telefoanele la care ar fi putut fi semnalate defecțiunile din rețea nu se mai răspunde.

Mulțumesc și eu doamnei senator Anca Daniela Boagiu pentru declarația prezentată.

Îl invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PNL, pe domnul senator Puiu Hașotti, se pregătesc domnul senator Dorin Păran și domnul senator Dumitru Oprea.

Rugămintea, întrucât Grupul parlamentar al PD-L mai are doar 6 minute, să vă calibrați intervențiile, pentru a vă înscrie în timp.

Domnule senator Puiu Hașotti, vă rog.

## **Domnul Puiu Hașotti:**

Domnule președinte, Doamnelor și domnilor colegi,

Continui seria de declarații politice intitulate „În ce țară trăim?”

Să încerci să treci în revistă realizările Guvernului Boc este ca și cum ai căuta un ac în carul cu fân. Aș putea irosi ore întregi enumerând aberațiile pe care acest guvern le-a promovat în numele așa-zisei reforme, dar nu avem nici timpul, nici energia pentru a face acest lucru.

Din păcate, Guvernul PD-L, cu Traian Băsescu la timonă, nu face altceva decât să-și servească clientela politică, călcând pur și simplu în picioare interesele a milioane de cetățeni români. Sfidând orice regulă a bunului-simț, Boc și compania par hotărâți să afunde România într-o criză tot mai adâncă, nu numai economică, ci și morală.

Cel mai recent exemplu de tupeu al guvernării este tocmai ce se întâmplă în aceste zile la Fondul „Proprietatea”. Cum altfel am putea numi decât tupeu faptul că bugetul de salarii pentru anul 2010 pentru cei 17, doar 17 angajați ai fondului!, este de aproape două milioane de euro? Șeful instituției, domnul Ionuț Popescu, care de altfel deține și un procent important din acțiunile Fondului „Proprietatea”, a declarat că îi este rușine de propria mamă, pensionară, pentru indemnizația și sporurile pe care le are. Eu spun că ar trebui să-i fie rușine de toți pensionarii. Mai mult, îl întreb dacă nu-i e rușine și de toți acei oameni care ar trebui despăgubiți de instituția pe care o conduce sau, poate, cei 17 angajați ai fondului dorm pe 8 mii de euro pe lună fiecare tocmai pentru a nu face nimic.

Să ne aducem aminte că fostul director al Fondului „Proprietatea”, faimoasa doamnă Daniela Lulache, a recunoscut că avea un salariu net lunar de 13 mii de euro, nemaipunând la socoteală sporurile și bonusurile. Mai mult, în momentul în care a fost eliberată din funcție, fără justă cauză, cum instanța a spus, doamna Lulache a primit, pe lângă despăgubiri, și un bonus. Or, eu mă întreb, dacă Domnia Sa merita acest bonus, de ce a mai fost concediată.

Bun, știm cu toții că aceste schimbări au avut la bază criterii politice, dar dacă actualii guvernanți cunoșteau faptul că managementul fondului va fi preluat de firma „Templeton” și că funcția de director general devine astfel inutilă, de ce au înlocuit-o pe doamna Lulache cu domnul Ionuț Popescu? Pentru ca statul român să-i acorde primei despăgubiri de peste 400 de mii de euro? Ce se va întâmpla când va fi schimbat domnul Popescu? Va primi și dânsul aceleași despăgubiri și bonusuri? Până unde poate merge bătaia de joc în această țară?

Mulțumesc și eu domnului Hașotti pentru declarația politică.

Îl invit la microfon pe domnul senator Dorin Păran, cu rugămintea să încerce să se limiteze la 2-3 minute, ca să poată interveni și domnul senator Oprea.

Vă rog.

Microfonul central.

## Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Mi-am intitulat declarația politică „Scutul american antirachetă – cazul României”.

Strategiile de securitate reprezintă cel mai important pilon pentru construcția mecanismelor de protecție a unei țări.

Privind retrospectiv, am avut parte, ca țară, în ultima jumătate de secol, de diverse forme de securitate. Pactul de la Varșovia, din care și țara noastră a făcut parte, a constituit resortul prin care țările comuniste ale Europei estice făceau ton comun, din perspectiva securității, pe muzică sovietică, cu toate efectele ce decurgeau dintr-o astfel de situație.

Într-o cu totul altă perspectivă stăteau lucrurile în tabăra occidentală. NATO a fost, pe tot parcursul Războiului Rece, organizația militară care a contribuit la securitatea cetățenilor din țările care au avut ca fundament democrația.

Schimbările politice și militare din ultimele decenii au făcut ca NATO să-și construiască o viziune de securitate în care să fie integrate și fostele state sovietice rivale. România este membru al NATO, de aici decurge întregul nucleu al securității militare și de cooperare a țării noastre în perspectiva viitorului. Să nu uităm că Parteneriatul pentru pace, inițiat la începutul anilor ’90 cu partenerii occidentali, a fost un vehicul al integrării noastre euroatlantice.

Din perspectivă atlantică, relațiile noastre cu aliații americani au cunoscut, pe parcursul anilor, un raport prin care s-a ajuns într-un punct al încrederii totale și al colaborării depline.

## Doamnelor și domnilor senatori,

Țara noastră a reușit, în ultimii ani, să se integreze perfect în structurile militare și de securitate occidentale. Pentru a continua arhitectura de stabilitate a zonei geopolitice din care facem parte, a venit momentul să răspundem unei situații noi, prin prisma angajamentelor ce vor fi asumate, negocieri viitoare cu partenerii americani.

Gândind din punct de vedere strategic, amplasarea scutului american antirachetă ne conferă garanția unei poziții de pragmatism militar și de securitate în raport cu orice altă țară din lume.

Vă mulțumesc și eu, domnule senator Păran.

Îl invit pe domnul senator Dumitru Oprea, cu aceeași rugăminte. Poate am mai mult succes cu dumneavoastră decât cu domnul Păran.

Vă rog. Microfonul central.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Titlul declarației este „Atacarea Legii pensiilor – proba populismului absolut al PSD”.

Demagogia grosieră a PSD a devenit legendară în România. Cu orice prilej, în orice problemă dezbătută, adevărul nu are nicio relevanță pentru socialiștii noștri. Totul este pentru ei doar un nou prilej de exersare a populismului, de ațâțare a oamenilor amărâți pentru a le stoarce voturile. Este încă proaspătă în memorie șantajarea Guvernului Tăriceanu, forțat să adopte măsuri sociale lipsite de orice acoperire financiară, ori presiunile asupra premierului Boc, din aceleași motive, atunci când reușiseră să se agațe de guvernare. Rezultatul acestui stil sinistru de a face politică se vede clar: PSD a pierdut toate alegerile, reușind să agraveze serios dezechilibrele asigurărilor sociale.

Nicio problemă însă pentru partidul roșu. Legea pensiilor este un nou prilej de manifestări demagogice pentru partidul amintit. Acesta se arată scandalizat de mărirea vârstei de

pensionare și încearcă să sporească spaimele oamenilor, sperie pensionarii că li se vor micșora veniturile și se arată extrem de deranjat de eliminarea privilegiilor din acest sistem. Mai mult, amenință Guvernul Boc și cu o moțiune, pentru a da impresia unui lucru grav pe care Executivul ar fi pe cale să-l comită.

Tocmai de aceea, consider că este absolut necesar ca lucrurile să fie arătate exact așa cum sunt ele, nu cum le prezintă opoziția de stânga. Mai întâi de toate, această reformă se bazează pe principiul reflectării corecte a contribuțiilor fiecăruia la fondul de pensii. Cine dorește să obțină mai mult la pensie are la dispoziție sistemele private. În plus, legea urmărește realizarea unui sistem fără privilegii, fără discriminări, fără excepții, așadar elimină pensiile speciale, recalculând veniturile persoanelor care au beneficiat de acestea.

Evident, cei mai nemulțumiți de aceste schimbări sunt tocmai aceia cu pensii speciale, care au drept purtător de cuvânt PSD-ul, partid care nu vede nicio neregulă în faptul că România este, probabil, singura țară din lume în care pensia e mai mare decât salariul și care nu are, de asemenea, nicio problemă cu dezechilibrele financiare grave produse de aceste aberații pe care le-a întreținut cu inconștiență atâta vreme cât a fost la guvernare.

## **Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:**

Vă mulțumesc și eu, domnule senator Dumitru Oprea.

Aș vrea să mai menționez, pentru stenogramă, că din partea Grupului parlamentar al PD-L au depus declarații politice, fără să le mai prezinte în plen, domnul senator Iulian Urban, domnul senator Traian Constantin Igaș, domnul senator Marius Gerard Necula, doamna senator Mihaela Popa, domnul senator Dorel Constantin Vasile Borza, domnul senator Ion Ariton, domnul senator Mihai Niță și domnul senator Gabriel Mutu.

Din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, au depus declarații politice, fără să le mai citească în plen, domnul senator Alexandru Mazăre, domnul senator Nicolae Moga, domnul senator Alexandru Cordoș, domnul senator Gavril Mîrza, domnul senator Mihăiță Găină și domnul senator Dan Voiculescu. Din partea Grupului parlamentar al PNL, au depus declarații politice scrise domnul senator Marian Cristinel Bîgiu, domnul senator Cornel Popa, domnul senator Marius Nicoară, domnul senator Paul Ichim, domnul senator Mircea Diaconu și domnul senator Emilian Valentin Frâncu.

De asemenea, au depus declarații politice în formă scrisă senatorii independenți Corneliu Grosu, Liviu Câmpanu și Sorin Serioja Chivu.

Vă mulțumesc.

Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2009 privind ratificarea Aranjamentului _stand-by_ dintre România și Fondul Monetar Internațional, convenit prin Scrisoarea de intenție transmisă de autoritățile române, semnată la București la 24 aprilie 2009, și prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar Internațional din 4 mai 2009, precum și a Scrisorii suplimentare de intenție, semnată de autoritățile române la data de 8 septembrie 2009 și aprobată prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar Internațional din 21 septembrie 2009, va fi dezbătut în plenul Senatului de luni, 15 februarie 2010.

Legea este una ordinară.

Fac un mic comentariu aici: PSD și PNL au urlat în campania electorală pentru prezidențiale că nu sunt de acord cu acest împrumut de la FMI.

Hai să vedem dacă își mențin „verticalitatea politică” și să-i vedem cum vor vota luni în plen. Vor fi niște biete pisici plouate și vor recunoaște că au zis și ei așa sau vor îngropa România neratificând acest acord de împrumut?

Atenție că Senatul este Camera decizională și neadoptarea proiectului de lege face ca toți banii luați până acum să trebuiască returnați imediat, întrucât acordul de împrumut ar rămâne fără bază legală.

Miau, miau sau dezastru?

Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Legea pensiilor – un pas spre normalitate”.

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

În anii care au trecut de la Revoluția din decembrie 1989, am căutat cu toții, poate mai mult decât orice, normalitatea. În tumultul anilor ce au marcat trecerea de la un sistem totalitar la unul democratic, românii, ca popor, au pierdut, uneori, sensul normalului, sensul bunului-simț. Nu îmi propun în declarația mea politică de astăzi să supun meditației acești termeni, cum, de asemenea, nu îmi propun să arăt obrazul cuiva.

Odată cu avizarea de către Guvern a Proiectului de lege privind sistemul unitar de pensii publice, au început să apară în presă o serie de comentarii, pe care le consider cel puțin ciudate, dacă nu chiar răutăcioase. Se spunea într-un astfel de comentariu cum că acest nou sistem de pensii nu este altceva decât o întoarcere la egalitatea promovată de sistemul abolit în 1989. S-a spus că, atunci, oamenii au ieșit în stradă tocmai pentru a nu mai fi puși pe picior de egalitate, iar acest sistem nou de pensii tocmai la asta trimite.

De asemenea, s-a mai spus despre această lege cum că ar contraveni oarecum principiilor liberale, afirmație adevărată, de altfel, dacă ar fi să luăm _ad litteram_ aceste principii.

Consider că noul sistem de pensii vine ca un prim pas spre normalitate. Făcând referire la comentariile din presă, îmi permit să le consider nefondate, în condițiile în care pensiile ce vor fi modificate sunt, majoritatea dintre ele, produsul anilor de după 1989, moment în care o mică parte a românilor a interpretat diferit ideea abolirii egalității dintre clase, egali la contribuție, dar speciali când vine vorba de retribuție. Astăzi, știm că libertatea a fost interpretată astfel de aproape 180.000 de semeni de-ai noștri.

Nu mi se părea normal ca, din aproape 6 milioane de pensionari ce au contribuit fiecare în funcție de venit, un număr atât de mic să beneficieze de un tratament special.

Nu mi se pare normal ca statul român să facă eforturi să acopere din credite banii necesari pentru fondul de pensii, în condițiile în care majoritatea pensionarilor are pensii ce o mențin la limita sărăciei.

Declarația politică este intitulată „Domnule prim-ministru, oportunismul atacă reforma!”.

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Reforma statului român nu mai este o strategie postaderare, ci o necesitate vitală pentru societatea românească mult încercată. Nu cred în silogismul care, pornind de la premise false, se încearcă a fi prezentat ca adevărat. Dacă premisele sunt „ceilalți sunt de vină, venali și interesați”, iar cea de-a doua „ai noștri sunt singurii morali și capabili”, concluzia fiind că suntem singurii care avem dreptate, suntem pe o pantă descendentă periculoasă.

Ultimele zile au demonstrat că societatea românească, aparent nepregătită pentru reforme dure, în subconștientul colectiv, dă dreptate acțiunilor guvernamentale, dacă nu la nivel de amănunt, cu siguranță la nivel de principiu. Pe toate posturile de televiziune, subiecte legate de „salariile nesimțite” și averile cercetate de Agenția Națională de Integritate au făcut carieră, punând în dificultate aparentă actuala guvernare.

De ce aparent? Pentru că acum doi ani discutam de sute, dacă nu de mii de salarii și sporuri nesimțite, în timp ce acum sunt date maximum 10 exemple. Acțiunile Guvernului Boc, culminând cu multcomentata Lege unică a salarizării, perfectibilă altminteri, au redus haosul legislativ din această zonă, marcând o nouă linie de start. Fenomenul s-a restrâns la nivel de excepție.

Situația este similară cu verificarea averilor nejustificate, până la inițiativa Monicăi Macovei, doar subiect de supoziții de presă. Chiar dacă meritele actualului guvern sunt îngropate sub acuze privind perfecțiunea actelor legislative și administrative, nimeni nu poate contesta voința politică, sinonimă în unele decizii cu sinuciderea, privind ducerea reformelor statului român până la capăt.

Din nefericire, exemple izolate de genul membrilor din Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, a Valorilor Mobiliare, ai Fondului „Proprietatea” sau de la băncile CEC Bank și „EximBank” nu fac decât să afecteze imaginea în ansamblu a măsurilor de reformă.

## Domnule prim-ministru,

Fac apel la dumneavoastră ca, prin încărcătura politică și administrativă cu care sunteți învestit, să interveniți imediat, în vederea eliminării grabnice a acestor excepții regretabile și a revenirii în limitele normalului și ale principiilor pe care le promovăm. Riscăm, domnule prim-ministru, ca din cauza unor slăbiciuni nejustificate discursul politic să fie unul dual, care, în loc să convingă populația de buna noastră credință și competență, să ne introducă în aceeași oală a complicității politice. Se observă foarte clar dorința competitorilor politici să ne facă să eșuăm, ca partid, odată cu reformele inițiate în ultimii doi ani.

Declarația politică este intitulată „Grigore Vieru – «Când sunt adevărați, poeții nu au moarte»”.

## Stimați colegi,

A fost odată un... „Pod de flori”... O poveste adevărată și dureros de frumoasă în care românii de dincoace și de dincolo de Prut au rupt lanțul ce ferecase timp de 50 de ani hotarul dintre cele două părți ale României, țara lui Grigore Vieru și țara noastră.

Acum 75 de ani se năștea Grigore Vieru, cel supranumit „Poet pe Golgota Basarabiei”, „poetul tuturor românilor, „Poetul cel Mare”, „poet al lacrimii care mărturisește”, pentru că el a fost mărturisitorul iubirii de mamă, al iubirii de floare, de copil, de țară, de limbă..., de Limba Ta în care taci, de Limba Mamei în care te rogi, de Limba Neamului în care mori.

Grigore Vieru a fost ctitor de cetate, o cetate a rezistenței românității prin cele cinci turnuri indestructibile.

El a ridicat steagul și l-a bătut în cuie de martir pe trupul său.

A chemat cântecul pentru a-și înălța sufletul peste patimile mici.

A îmbrăcat straiele străvechi pentru colindul de Crăciun și pentru învierea neamului.

S-a împărtășit în fiecare dimineață cu credința neștirbită în Dumnezeu și a cules florile proaspete ale datinii străbune pentru a le repune la fereastra țării.

Și când peste această cetate s-au abătut blestemele, când bietul popor a trebuit să fie tras pe roata umilinței secole de istorie, el vine, în cele din urmă, ca un Cavaler al

Bunei-Credințe, Străjerul Limbii Române, alegându-și drept armă necruțătoare Cuvântul. A ales Graiul, „purtătorul de steag în vremuri de restriște”, a ales „vuietul Limbii Române, tunetul și fulgerul ei, care aduc ploaie și rod pe un pământ ars de stele”. A înțeles că „Limba Română este, după Cerul de Sus, expresia unei autorități supreme”, pe care el a slujit-o ca un Mare Preot la altarul Sacrificiului Suprem.

În 1973, după ce a trecut prima oară Prutul în cadrul unei delegații de poeți sovietici, Vieru a declarat cu emoție: „Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul.”

Visul poetului era unirea Românei cu Moldova...

Declarația politică se intitulează „O lege echitabilă și necesară”.

Săptămâna trecută, Guvernul României a adoptat Proiectul de lege privind sistemul unitar de pensii publice. Această lege este una mult așteptată, corectă și justă. Ea înseamnă un nou pas pe drumul reformării din temelii a statului român, drum pe care a pornit domnul prim-ministru Emil Boc. Ea va elimina, pe de o parte, discrepanțele din sistemul de pensii, va elimina risipa banului public, dar și privilegiile unor grupuri. Nu în ultimul rând, această lege este necesară, chiar indispensabilă României, pentru ca pensiile și salariile bugetarilor să poată fi achitate la timp în perioada următoare, și nu este vorba doar de un an sau doi, ci de viitorii 10, 20 sau 40 de ani.

Principiul pe care îl are la bază noua lege este unul cât se poate de corect și echitabil. Este vorba de principiul contributivității, respectiv, ai o contribuție mai mare la bugetul de pensii în timpul activității, primești o pensie mai mare, o contribuție mai mică va însemna o pensie mai mică. O muncă onestă, întinsă pe durata a zeci de ani, trebuie urmată de o pensie onestă. Aici intervine corectitudinea noii legi.

Noua lege va înlătura profunda inechitate care există în acest moment între cea mai mică și cea mai mare pensie. Raportul dintre cele două este de-a dreptul absurd, respectiv 1 la 100. Cea mai mare pensie este de 37.000 lei, respectiv 370 de milioane de lei vechi, în timp ce pensia minimă este de 350 de lei.

Cum s-a ajuns la astfel de pensii imorale? Se știe, unii și-au pus în ultimele luni de activitate salarii extravagante, cu toate că, până în acel moment, contribuția la bugetul de pensii era una normală, ca să nu spun modestă. Vechile norme legislative lăsau astfel de portițe.

Astfel de inechități nu mai pot fi tolerate de nimeni, de niciun guvern. Avem nevoie de o lege unitară a sistemului de pensii, lucru pe care îl face această lege. Până acum, existau nu mai puțin de 80 de acte normative care reglementau într-un fel sau altul pensiile din România, acte normative mai mult sau mai puțin corecte față de marea masă a românilor.

Declarația politică este intitulată „Respectarea voinței românilor – un imperativ pentru parlamentarii români”.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Într-un interviu acordat recent, premierul Emil Boc preciza că este nevoie de reluarea urgentă a dezbaterilor cu privire la reducerea numărului de parlamentari și trecerea la un sistem parlamentar unicameral. Drept urmare, atât presa, cât și cei aflați astăzi în opoziție au declarat la unison că premierul și PD-L îi somează pentru trecerea rapidă la Parlament unicameral.

Indiferența de care dau dovadă atât cei din PNL, cât și cei din PSD vine, o dată în plus, să ne întărească convingerea că o parte semnificativă a clasei politice românești este indiferentă la votul românilor. De ce spun toate acestea? Pentru că un alt referendum, votat masiv de români, în care susțineau reformarea clasei politice prin introducerea votului majoritar în două tururi de scrutin a fost ignorat.

Coincidență sau nu, aceleași partide politice care au ignorat la momentul respectiv voința populară exprimată la referendumul din 25 noiembrie 2007 sunt și astăzi de aceeași parte a baricadei. Atât PNL, cât și PSD amână începerea dezbaterilor cu privire la trecerea la unicameralism și reducerea numărului de parlamentari. Poate pentru aceste partide politice voința cetățeanului este de luat în seamă numai la momentul acordării voturilor pentru câștigarea de mandate, ulterior amnezia devine starea generală de lucru care le coordonează acțiunile. Altfel spus, uită, ignoră și iau în neserios voința populară.

Ne aducem cu toții aminte cum adoptarea unui sistem electoral alambicat a produs o nemulțumire generală în rândul populației. Poate că aceleași partide conlucrează acum, de pe băncile opoziției, pentru a produce oarece modificări, dar fără să fie afectată prea mult starea actuală de lucru. Printr-o astfel de atitudine, PSD și PNL îl fac pe Caragiale mai actual ca oricând, părând că se ghidează după principiul „să se schimbe, accept, dar să nu se revizuiască nimic”.

În condițiile în care principalele partide politice refuză începerea unei discuții serioase, în acord cu votul dat de români pe 22 noiembrie 2009, în cadrul unei comisii a cărei finalitate să fie modificarea Constituției, procesul va fi tergiversat, până la scoaterea sa din prioritățile agendei publice. În condițiile în care anul acesta nu vom organiza un referendum de modificare a Constituției, pentru ca în următoarea legislatură să putem avea un parlament unicameral și un număr mai mic de parlamentari, cei care se fac vinovați de eșecul unei reforme atât de importante vor putea fi ușor identificați de români.

Declarația politică se intitulează „Ziua Protecției Civile”. În fiecare an, la 28 februarie, în România este aniversată Ziua Protecției Civile.

Numită și arma vieții, având ca deviză mottoul „Cu viața mea apăr viața”, Protecția Civilă este o componentă necombatantă a apărării naționale, cuprinzând un complex de măsuri pentru ocrotirea populației, a bunurilor materiale în caz de război, calamități sau catastrofe, asigurând condițiile necesare supraviețuirii.

Instinctul de conservare și de apărare a ființei umane în situații de pericol, manifestat și transmis din generație în generație de către comandanții de oști, de populația însăși, își găsește oficializarea scrisă, pentru prima dată în istoria poporului român, în Scrisoarea domnitorului Neagoe Basarab (1512–1521) către fiul său Teodosie, în care îl sfătuiește pe acesta și pe urmași ca, în caz de război, populația civilă (copii, bătrâni, femei) să fie dusă (protejată prin evacuare) în zone inaccesibile cotropitorilor.

La 28 februarie 2010 se împlinesc 77 de ani de la atestarea documentară a Protecției Civile în România, zi în care Regele României Carol al II-lea aproba în anul 1933, prin Înaltul Decret Regal nr. 468, Regulamentul apărării pasive, consfințind astfel înființarea primelor structuri de protecție civilă.

Acest moment aniversar constituie un minunat prilej de omagiere a curajului înaintașilor, care, cu prețul vieții, au salvat populația aflată în primejdie.

Recentele evenimente cauzate de iarna grea ce s-a abătut peste țară relevă încă o dată, dacă mai era necesar, importanța instituției pe care o aniversăm la 28 februarie. Despre activitatea deosebită a instituției în zilele când țara s-a aflat sub troiene s-a scris și s-a spus suficient, cel mai adesea cu obiectivitate, prin mass-media. La fel s-au petrecut lucrurile și în anii precedenți, când România a fost năpăstuită de cutremure, inundații devastatoare, precum și în verile secetoase, la fel de fatidice.

De fiecare dată, personalul instituției, la nivel național și local, împreună cu personalul altor instituții abilitate, s-a comportat în mod exemplar la diferitele intervenții, adesea chiar eroic, dar elogierea acestor adevărați eroi ai zilelor noastre nu este suficientă pentru ca instituția să devină și mai eficientă în cazul unor calamități și dezastre de proporții de care nimeni nu este ferit. Important este să prevenim, pe cât posibil, și să combatem efectele unor astfel de nenorociri.

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor colegi,

Mi-am intitulat declarația politică de astăzi „Subsidiaritatea sau despre luarea deciziilor la un alt nivel”.

Pe scena publică din România a fost des invocat acest principiu, cu precădere în preajma momentului aderării la Uniunea Europeană sau al alegerilor europarlamentare. Construcția europeană nu deține însă monopolul asupra acestui principiu, acesta putând fi utilizat pentru domenii diverse.

Propunerea legislativă a Uniunii Democrate a Maghiarilor din România pentru modificarea Legii nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională a României pleca, într-o oarecare măsură, de la acest principiu. UDMR-ul, fiind un partid politic membru al PPE, s-a simțit apropiat, din punct de vedere ideologic, de principiul subsidiarității și a propus ca România să fie de acum înainte împărțită în 5 macroregiuni și 16 regiuni de dezvoltare.

Pentru mulți poate că este o nedumerire faptul că, la câteva zile distanță de când propunerea a fost pe ordinea de zi a Senatului, reiau acest subiect, dar nu trebuie să mire pe nimeni acest lucru. Și știți de ce? Pentru că această inițiativă legislativă, care aduce, prin propunerile sale, modificări

semnificative organizării administrativ-teritoriale, chiar și sub aspectul dezvoltării economice, a trecut miercuri de Senat prin adoptare tacită. Altfel spus, și noi, parlamentarii, am aplicat în procesul de legiferare principiul subsidiarității. Ce rost avea să dezbatem noi subiectul acesta când Cameră decizională este Camera Deputaților?

Prin urmare, din varii motive și în varii forme, noi, senatorii, am decis că nu mai are niciun sens să ne pronunțăm asupra acestei propuneri, în condițiile în care acest proces poate fi făcut mult mai bine de către deputați. Nu am făcut altceva decât să dovedim încă o dată, dacă mai era nevoie, că subsidiaritatea este un principiu aplicabil și atunci când vine vorba de procesul de legiferare din România, trecând legi mai mult sau mai puțin importante prin adoptare tacită.

Așadar, nu mai trebuie să ne mire atunci când presa sau, mai grav, cetățenii ne numesc iresponsabili, și tocmai din această cauză țin să precizez că este nevoie de o dezbatere serioasă atunci când vrem să facem modificări de acest gen. Știu și eu, la fel ca și dumneavoastră, că în România ultimilor 20 de ani orice proiect de împărțire administrativă a fost privit cu suspiciune, mai ales când propunerea a venit din partea celor de la UDMR. Viziunea arborată de cele mai multe ori de politicienii români a fost una greșită, pentru că s-a pornit de la premisa că orice tip de amenajare administrativă de acest gen presupune un preambul al autonomizării unor regiuni pe principii etnice.

Declarația politică se intitulează „Zelul lui Boc în interzicerea drogurilor ușoare – praf în ochii electoratului”.

Până de curând considerat un fenomen care îi viza pe alții, nu și pe români, consumul de droguri, chiar și de droguri ușoare, a șocat recent opinia publică prin moartea unui adolescent de nici 17 ani, săptămâna trecută. Părinții adolescentului în cauză, resemnați în fața destinului cumplit, nu au avut decât o remarcă de făcut, în adânca lor durere: „Au fost mai puternice decât noi.”

Dar noi, noi cei care trebuie să ne preocupăm de soarta tinerei generații, putem trece resemnați sau indiferenți peste pericolul pe care îl reprezintă acest flagel social, chiar dacă, în al doisprezecelea ceas, politicienii noștri din Guvern au catadicsit să pară impresionați de drama tânărului și au interzis, chipurile, 36 de substanțe considerate periculoase.

Ce s-ar fi întâmplat însă dacă anul trecut premierul Emil Boc nu ar fi refuzat să interzică așa-numitele droguri ușoare? În august 2009, ministrul sănătății de atunci, Ion Bazac, ar fi prezentat o ordonanță de urgență în Guvern, care prevedea interzicerea produselor etnobotanice periculoase. De ce nu s-a aprobat acest lucru la acea dată, de ce astăzi, după sacrificiul adolescentului menționat, Guvernul pare a lua atitudine, dar palidă și permisivă, deoarece vânzătorii de droguri ușoare au timp 10 zile să își lichideze stocurile și multe „magazine de vise” au redus prețurile cu 30 până la 50 la sută la produsele care se află pe lista de substanțe interzise?

Guvernul a interzis comercializarea unui număr de 36 de substanțe și plante etnobotanice, care au fost asimilate drogurilor, printr-o ordonanță de urgență aprobată în ședința de miercurea trecută.

Actul normativ introduce în categoria drogurilor 27 de substanțe și 9 plante etnobotanice cu efect halucinogen, care nu mai pot fi deținute și comercializate.

Ordonanța de urgență va intra în vigoare de la data publicării în „Monitorul Oficial”, iar pentru distrugerea produselor aflate pe stoc a fost acordat un anumit interval de tranziție. Tocmai acest interval de tranziție nu ar fi trebuit să fie permis sub nicio formă și ar fi trebuit să se acționeze pentru a se putea verifica ce se ascunde sub această permisiune cu aspect de nevinovăție. Faptul că, profitând de permisivitatea legii, unii comercianți pot antedata facturile de vânzare a drogurilor ușoare față de termenul de intrare în vigoare a respectivei legi ne dă impresia că niciun gram de astfel de drog, care continuă să aducă la spitalele de urgență tineri aflați la vârsta incertitudinilor, nu va fi distrus, va fi doar vândut la preț redus.

Declarația politică este intitulată „Legea pensiilor speciale pe masa Guvernului sau «Cine seamănă vânt culege furtună»”.

Una dintre cele mai controversate legi, cea privind sistemul unitar de pensii publice, a fost avizată de Guvern săptămâna trecută.

Premierul Emil Boc s-a străduit în zadar să explice că reforma sistemului este necesară pentru a se putea menține în continuare plata pensiilor.

Perspectiva descrisă se prezintă de-a dreptul sumbră ca pronostic: menținerea actualului sistem va conduce la situația în care, nu peste mulți ani, România va trebui să împrumute miliarde de euro pentru a plăti pensiile, fără a mai exista resurse pentru investiții și fără garanții că tinerii vor beneficia efectiv de sprijinul statului la vârsta ieșirii la pensie, a spus Boc, amintind că de la bugetul statului au fost alocate către bugetul de pensii, în 2009, 1,5 miliarde de euro.

În urmă cu doar câțiva ani, un viitor pensionar din Germania, care lucra în sistemul lor bancar, își exprima temerile că statul german nu își va mai putea permite să-i plătească pensia peste câțiva ani, având în vedere situația economică și migrarea forței de muncă spre țări în care impozitarea să nu mai fie atât de drastică.

Este o realitate, în ultima vreme, că nemții fug de sistemul lor de impozite încotro văd cu ochii, lăsându-i pe cei care așteaptă, după o viață de muncă, o pensie decentă la mila destinului.

Din păcate, la noi altele par a fi cauzele de care trebuie să ne temem, într-o țară în care numărul de pensionari începe să depășească numărul populației active.

- Stimați colegi,

Măsura care stârnește cea mai mare nemulțumire este cea referitoare la eliminarea pensiilor speciale. Aproximativ două sute de mii de pensii ale magistraților, polițiștilor, militarilor sau diplomaților vor fi recalculate, altfel spus, vor fi reduse.

Nu vreau să mă erijez aici în apărătorul acestor categorii de pensionari considerați privilegiați, mai ales că și noi, parlamentarii, suntem incluși în această categorie, dar acest regim, de pensii calculate în funcție de 80% din ultima retribuție pe luna anterioară ieșirii la pensie, îl au aceste categorii, adică magistrații, polițiștii și militarii, în multe dintre țările Uniunii Europene. Nu la militari, polițiști sau magistrați pensionari ar trebui să ne concentrăm energia de recalculare, considerată, pe bună dreptate, o încălcare flagrantă a principiului neretroactivității legii, ci la acele salarii puse la secret în fișa declarativă de avere a șefilor unor bănci sau agenții de stat, care, la adăpostul unor subterfugii considerate legale, își păstrează salariul „confidențial” și declară că acesta este „conform fișei fiscale”.

Declarația politică se intitulează „Regionalizarea țării sau cum să scoatem castanele UDMR din foc cu mâna PD-L”.

UDMR reia subiectul autonomiei, ascunzându-l ipocrit sub umbrela diferitelor inițiative legislative aparent nevinovate, totul cu complicitatea PD-L.

Deși se știe că descentralizarea și regionalizarea României ar trebui să fie făcute pe criterii administrative, și nicidecum etnice, UDMR caută cu orice preț și prilej să obțină, prin politica pașilor mărunți, nebăgați în seamă de opinia publică, o regionalizare etnică, prin comasarea județelor Harghita, Covasna și Mureș, cu alte cuvinte, crearea HarCovului plus județul Mureș, ca enclavă a UDMR-ului și ca stat în stat, pentru că cele trei județe vor cunoaște, odată enclavizate, o prosperitate care nu-i va privi și pe românii minoritari în zonă.

Acest lucru este urmărit, de altfel, prin mult vehiculata lege a minorităților, dezgropată cu sprijinul PD-L-ului, care

are politica struțului față de atitudinea profund antinațională a partenerilor ad-hoc de guvernare.

O altă dovadă, dacă mai era nevoie de probe suplimentare, a atitudinii antiromânești a UDMR, dar și a complicității PD-L, a ieșit la iveală acum cinci zile, moment în care UDMR a reușit să treacă nebăgată în seamă prin Senat, prin strategia atât de convenabilă pentru unii a adoptării tacite, o modificare a Legii nr. 315/2004 referitoare la dezvoltarea regională în România.

UDMR propune prin această inițiativă de modificare a Legii nr. 315/2004 ca cele 8 regiuni de dezvoltare să se dividă în 16, cu un singur scop, e adevărat, nemărturisit, dar atât de evident, ca o continuitate a efortului lor de ani buni de a modifica însăși Constituția României, de a obține nici mai mult, nici mai puțin decât o regiune clară, pe criterii etnice, regiune care le suscită interesul în mod cu totul special. UDMR este dispusă, de când se știe ea, să își pună serviciile la dispoziția oricui vrea să constituie un guvern doar pentru a-și atinge țelul de autonomie în țara noastră românească. Și, de data aceasta, printr-o politică abilă, este mai aproape ca oricând de atingerea acestui țel.

Astfel, în proiectul lor de modificare, regiunea șapte de dezvoltare aflată în vigoare la această dată, cuprinzând județele Alba, Brașov, Covasna, Harghita, Mureș și Sibiu, se împarte de așa natură încât să se obțină mai multe regiuni, dintre care, aproape printr-o prestidigitație, regiunea a paisprezecea să includă Covasna, Harghita și Mureș. Regie spectaculoasă și antiromânească, o punere în scenă a mult doritului și invocatului HarCov, cu un surplus de încărcătură etnică maghiară, cu ajutorul județului Mureș.

Declarația politică este intitulată „Curtea Constituțională trezește instincte histrionice în Emil Boc”.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Premierului nostru îi place să pozeze în om corect, în cetățean cu verticalitate, altoit ca un lăstar de încredere pe coloana aplecată de greutăți a unui guvern dornic de capacitatea de decizie a unui om mic de stat, dar mare la sfat.

Socotindu-se drept om providențial, Emil Boc a învățat din mers că nu e bine să te pui de-a curmezișul deciziilor Curții Constituționale, dar nici să le respecți în litera și spiritul legilor, pentru că, altfel, cum ai putea să te bucuri în continuare de simpatia olimpiană a fostului șef de partid ajuns șef peste sectorul „Suflete”?

Se știe că soarta deconcentratelor se joacă mereu la ruleta rusească pentru oamenii care acceptă, pentru scurt timp, mărirea și, apoi, decăderea din funcții. Și, poate, nicăieri nu este mai vizibil politicul în toată plenitudinea sa voievodală decât pe tărâmul acestor instituții deconcentrate din județe, care, parcă pentru a sublinia ridicolul denumirii, sunt cât se poate de dependente de decizia și mișcările seismice de la centru. Așadar, șefii politici rămân pe poziții în deconcentratele din județe, chiar dacă premierul Emil Boc, descoperindu-și talentele de actoraș de provincie, a jucat, cu ceva timp în urmă, rolul promotorului unei legi care îi transformă, chipurile, în funcționari publici.

Legea premierului nostru se preface că respectă indicațiile de substanță ale Curții Constituționale, care a interzis categoric modificarea statutului funcționarului public prin ordonanță.

În data de 27 februarie, peste aproape două săptămâni, actualii directori din teritoriu intră în ilegalitate.

Cum le vor fi salvate acestor așa-ziși câini de pază ai democrației județene funcțiile călduțe și scaunele de pe care pot intermedia veșnice tranzacții profitabile? Simplu, printr-un artificiu cu nimic surprinzător: o ordonanță de urgență ieșită din buzunarele Guvernului va salva situația. Premierul va avea și circumstanțe atenuante, în cazul în care oamenii în robe stacojii de la Curtea Constituțională vor protesta, am încercat să aducem legea pe masa Parlamentului în timp util, dar știți că procedura nu este simplă și nu a fost timp suficient. Interesantă poziția PD-L-ului, care, când era în opoziție, era primul contestatar înrăit al politizării administrației.

Declarația politică se intitulează „România, încotro?”. Stimați colegi,

Se pare că în această perioadă asistăm la același spectacol trist cu care ne-a obișnuit Guvernul Boc, pus în

scenă de aceiași protagoniști, adus în fața spectatorilor de același regizor... Iar discursul..., discursul este același pentru toți, indiferent de situația pusă în scenă, diferă doar tonalitatea interpretării aceluiași rol de către personajele diferite reunite sub aceeași mască portocalie.

Însă realitatea pe care ne-o prezintă este fracturată, camuflată, adevărul trist pe care-l trăiesc românii este ascuns în spatele zidurilor reci construite cu scopul disimulării.

În avalanșa băsesciană a numărului tot mai mare de șomeri, a oamenilor care nu-și mai pot achita datoriile, a bugetarilor care se întreabă cât vor mai avea un loc de muncă, a pensionarilor care-și ridică umerii împovărați de nevoi în fața nerecunoașterii de către guvernanți a muncii lor de-o viață, societatea își creionează suferința nedisimulat, acutizată de jocul stângaci al optimiștilor cu pelerină portocalie.

La masa „televiziunii poporului”, prim-ministrul, care se vrea eroul neamului, rostește discursul dictat de regizoruljucător cu reale veleități artistice. Acest discurs nou, dar vechi în același timp, reușește să învrăjbească clasele sociale, să-i determine pe bieții pensionari cu pensii infime să-și arunce ura viscerală asupra acelora care, din pricina „sistemului ticăloșit”, au „pensii nesimțite”. Interesant scenariu, dar care s-a arătat funcțional de fiecare dată. Așadar, de la aceeași masă amintită, premierul le arată oamenilor, prin globul de cristal portocaliu, doar realitatea care le convine guvernanților, o realitate sfidătoare celei trăite în mod direct.

Toate aceste ieșiri în lumina presei sunt acte fără ecou logic, menite să contureze marea ambiție politică a președintelui Băsescu pentru al doilea mandat: reformarea statului. Acțiunea de reformare este doar o poezie pastel prin care ni se prezintă în culori violet aceeași minciună recitată frumos, pentru a fi crezută mai ales de cei ce-o spun. Așadar, așa-zisa reformare a statului se rezumă la mirajul sclipiciului mediatic organizat de șleahta marinarului-șef de națiune, ca să ia ochii mulțimii... în plin „cod portocaliu”.

Declarația politică este intitulată „Guvernul din umbră”. O analiză lucidă a sistemului instituțional românesc, reconfigurat după rezultatul alegerilor prezidențiale din decembrie 2009, demonstrează că, practic, din cele trei puteri fundamentale consacrate constituțional, au mai rămas două (executivă și judecătorească), ba chiar doar una și jumătate, pentru că Ministerul Public funcționează, de cele mai multe ori, ca o prelungire a Executivului.

Din păcate, în contextul migrației constante a parlamentarilor către putere, forul legislativ pare condamnat la statutul de vasal al voinței prezidențiale și la un rol strict simbolic. De altfel, referendumul privind trecerea la un legislativ unicameral, redus numeric, se încadrează perfect în logica rudimentară a puterii, conform căreia Parlamentul este, în esență, inutil.

Dar și în cadrul singurei puteri care rulează la capacitate maximă – puterea executivă – s-a produs o deplasare previzibilă și foarte importantă. Dacă, inclusiv în perioada guvernării PSD – PD-L, Guvernul, chiar cu domnul Boc în frunte, se bucura de o oarecare autonomie, actualul Cabinet Boc a devenit o simplă anexă a președinției. Situația este cu atât mai alarmantă cu cât este cunoscută și, foarte grav, acceptată de majoritatea societății românești.

Dacă avem un guvern sprijinit de o majoritate construită, abia acum, prin soluții profund imorale, domnule Băsescu, ce sens concret mai are Parlamentul?! În actualul context, această întrebare are doar un caracter retoric.

În aceste condiții, ce mai poate face opoziția? Aparent paradoxal, există un singur răspuns: opoziția poate și trebuie să facă un guvern.

În contextul în care puterea executivă, controlată autoritar de Traian Băsescu, dictează totul în România, unicul demers eficient al opoziției rămâne crearea unei alte structuri, de esență executivă, capabilă să restabilească un foarte necesar echilibru de forțe.

Această structură trebuie să fie un guvern din umbră serios, format din personalități politice și economice, care să răspundă punctual demersurilor puterii și să ofere românilor șansa unei alternative reale la actualul regim. Printre altele, acest guvern trebuie să propună o nouă viziune bugetară și să promoveze perspectiva opoziției asupra unor legi

Declarația politică se intitulează „Paradoxul guvernării PD-L”.

Stimați colegi,

Suntem într-o perioadă cu adevărat dificilă. Ceea ce nu ne doream să trăim se întâmplă și nu văd o ieșire din impas prea curând.

Mai nou, ANAF-ul scoate la licitație bunuri sechestrate, de la parfumuri și haine, până la locuințe. Pe de altă parte, Guvernul încurajează programele „Prima casă” și „Rabla”. Trăim un adevărat paradox: românii puși la zid de către aceiași oameni care, apoi, le pun la dispoziție oferte atractive de case și bunuri.

Nu văd o politică viabilă și coerentă. Întâi, luăm micilor și marilor întreprinzători impozitul forfetar, pentru ca mai apoi să ne plângem de numărul exagerat de mare de firme care au dat faliment și care au trimis oamenii în șomaj. Nu vă supărați, dar când se va produce o sincronizare a măsurilor anticriză? Când vom învăța și noi din exemplul statelor din jur, cele care au aplicat cu succes măsurile la care sperăm și noi?

Vă mărturisesc faptul că mă simt în continuare în campanie electorală, mai ales atunci când premierul Boc anunță cu emfază că reduce pensiile și salariile nesimțite, când, în fapt, tolerează salarii de mii de euro pentru apropiații PD-L și membrii acestuia. Dacă ar fi să cred declarațiile guvernanților, ar trebui să văd acum mugurii revirimentului economic. În locul lor, văd Fiscul care ia casele datornicilor și oameni din ce în ce mai săraci.

Veniturile salariale ale bugetarilor au scăzut, în ciuda asigurărilor că nu se va întâmpla asta, pensiile vor scădea, dar nu cele exagerat de mari, din nefericire, și sunt convins că anomaliile se vor perpetua, pentru că nu se dorește rezolvarea problemelor, ci doar se aruncă praf în ochi. Am încercat să fac o listă de măsuri concrete care au ajutat economia țării. Nu am reușit să scriu nimic, asta pentru că de la promisiune la faptă drumul este foarte lung și fiecare proiect a suferit modificări și a rezultat cu totul altceva.

Însă declarația care m-a speriat într-adevăr a fost cea a ministrului finanțelor publice, care nu și-a propus să scoată România din criză. Am înțeles, astfel, că nici măcar la nivel declarativ nu există o strategie pentru situația critică în care suntem. Haosul pe care l-au generat ordonanțele neconstituționale și celelalte decizii guvernamentale se explică, deci, prin faptul că nici nu există interes pentru a salva țara.

Declarația politică este intitulată „Profesorul, păcălit de Boc”.

Stimați colegi,

Ca profesor și fost coleg cu cei care încă slujesc la catedră, sunt foarte interesat de toate schimbările din sistemul de învățământ.

Am mai luat în discuție și în alte rânduri calendarul examenului de bacalaureat, așa cum se prezintă el în urma modificărilor aduse de Ministerul Educației. Spuneam și atunci și repet: schimbările acestea, de la an la an, atât de radicale, bulversează elevii. Părinții acestora nu mai știu cum să se raporteze la examenele propuse, pentru că nimic nu este sigur de la un semestru la altul, dar prea puțin le pasă guvernanților actuali de altceva decât de afaceri dubioase.

Nu discut acum modul în care s-a schimbat evaluarea elevilor și nici dacă noul sistem este în avantajul acestora sau dacă îi afectează. Ceea ce mă interesează astăzi, când elevii susțin proba de competență de comunicare la limba română, este neplata profesorilor corectori și supraveghetori, iar Guvernul PD-L explică lipsa unei remunerații prin faptul că probele se desfășoară în timpul anului, deci profesorii sunt oricum la școală.

Ce convenabil, nu-i așa, domnule Boc? Dar munca acestora suplimentară nu contează? Pregătirea subiectelor, pregătirea elevilor pentru fiecare probă, susținerea examenului în sine nu reprezintă un efort? Sau facem economii pentru cheltuielile exagerate de la ministere pe spatele altora, prin șmecherii ieftine?

Înțeleg situația de criză pe care o traversează România și, odată cu ea, și cadrele didactice, înțeleg unele reduceri de costuri, dar nu mai pot înțelege și tăierea plății pentru examinatori și supraveghetori, era și așa o sumă infimă. Faptul că li se refuză și acest drept este o nouă dovadă a lipsei de respect față de importanta muncă pe care ei o prestează pentru societate.

Măsura aceasta vine după ce li s-au redus veniturile salariale prin tăierea unor sporuri, după scăderea sumei plătite pentru cărțile de care au nevoie, după eliminarea sumei acordate pentru vestimentație... și lista poate continua. Profesorii sunt într-o situație mult mai grea decât erau anul trecut, spre exemplu, când au intrat în grevă. Pot să-mi imaginez cum se raportează acum la dreptul lor de a manifesta și de a opri lucrul, în semn de protest.

Declarația politică se intitulează „Case pentru specialiștii de la țară”.

## Stimați colegi,

Constat că este un obicei al guvernanților să respingă ideile opoziției sau ale opiniei publice, pentru ca mai apoi să se declare inițiatori ai unui proiect care susține exact chestiunea pe care o respingeau. Am avut multe exemple de acest fel, inclusiv de curând, când Guvernul a respins proiectul de lege care interzicea plantele etnobotanice, iar acum iese în presă domnul Boc și ne anunță că a dat o ordonanță de urgență cu același conținut. Cam nestatornică politica acestuia, pot spune.

Din aceeași categorie face parte și subiectul declarației mele de astăzi, și anume: casele promise de doamna ministru Elena Udrea, pe care urmează să le construiască la țară și în care vor locui doctorul, preotul, inginerul sau polițistul detașat în localitatea respectivă.

Departe de a fi o idee originală, această inițiativă a fost luată anul trecut de primari din diverse sate și comune. Așa cum ați intuit, Ministerul Mediului a respins ideea și a considerat că nu are de ce să se amestece în această chestiune, trimițând primarii către prefecturile de care aparțin.

Eu apreciez faptul că miniștrii noștri își reconsideră poziția și pot aprecia și ideile altora, dar ar fi drumul mult mai scurt dacă ar recunoaște aceste idei de la început, dacă nu le-ar respinge fără o analiză preliminară și, mai ales, dacă nu și-ar aroga merite care nu le aparțin.

Știu, unii dintre dumneavoastră vor spune că nu știu să apreciez faptul că ministrul Udrea vrea să facă un lucru bun și că nu fac altceva decât să critic. Departe de mine aceste gânduri. Eu vreau doar să semnalez o stare de fapt, o anomalie a sistemului de guvernare. PD-L-ul pare să-l fi luat pe NU în brațe, după ce a considerat că a pierdut cu DA în alianță. Rezultatul: respinge pe bandă rulantă orice inițiativă sau proiect legislativ care nu îi aparține. Deja sunt sătul de avizele negative pe care le primim de la Guvern. Mai nou, m-am obișnuit și cu ieșirile la rampă ale lui Emil Boc, lăudând un proiect sau altul din cele pe care le respinsese.

Dincolo de aceste inadvertențe și derapaje, sper ca povestea cu aceste case pentru specialiștii de la țară să nu fie doar campanie electorală, ci să se materializeze. Deocamdată nu este clară finanțarea și nici participarea autorităților locale, dar mă gândesc că vor fi stabilite pe parcurs toate detaliile și nu va fi sufocat proiectul de birocrație și nerespectarea promisiunii ministeriale. Vă mulțumesc

Declarația politică este intitulată „Am pensionat pân-am dezechilibrat”.

Cum am amintit în precedenta declarație politică, în data de 8 februarie 1990 Consiliul FSN, adică PSD+PD la vremea aceea, a emis un decret-lege privind pensionarea cu reducere de vârstă a unor categorii de salariați.

De frica șomajului și a unor fenomene sociale, la o populație care abia prinsese gustul rezolvării stradale a nemulțumirilor, am pensionat prematur categorii importante de salariați, fără a ne gândi prea mult că se dezechilibrează procentul în defavoarea populației active ce trebuie să susțină sistemul de pensii.

Încetul cu încetul, s-a ajuns la Legea nr. 19/2000, una dintre cele mai amendate legi a pensiilor. Deși România se afla într-o perioadă cu un șomaj foarte mare, au început să se dea legi vizând pensii speciale pentru unele grupuri socioprofesionale. Toate însă urmau a fi plătite din fondul unic de pensii.

Atunci pensionam devreme, iar acum, la o populație îmbătrânită și bolnavă, căutăm să creștem vârsta de pensionare, poate ca singură soluție de a scădea pe cale naturală numărul de pensionari, mai ales că speranța de viață este cât de cât mai mare numai la cei care au cu ce trăi oricum și nu depind strict de pensie.

În ultimul deceniu, au vorbit mulți politicieni și analiști economici despre faptul că sistemul de pensii nu va rezista mult timp în astfel de condiții, iar, în prezent, peste toate s-a adăugat și criza financiară, precum și un împrumut devastator atât de la FMI, cât și de la Banca Europeană.

Cum să ai un buget suficient de mare cât să permită susținerea acestor pensii, când el este asigurat preponderent din taxele și impozitele plătite de o populație activă în continuă scădere, iar, mai nou, afectată în parte de șomaj?

Analizând evoluția șomajului din anul 1991 și până în prezent, se constată că ratele cele mai ridicate au fost între anii 1993 și 1996, în primă fază, și 1999–2002 în cea de-a doua.

Pe de altă parte, cel mai mic șomaj a fot înregistrat între anii 2003 și 2008.

În prezent, ne apropiem, ca număr de șomeri, de ceea ce exista în România în martie 2003. Astfel, dacă în martie 2003 erau înregistrați 779.154 de șomeri, în luna ianuarie 2010 sunt înregistrați 740.942 de șomeri.

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor senatori,

Pentru a fi scurt și la obiect și pentru a pune concluzia înaintea argumentării, vreau să vă spun – fapt pe care și dumneavoastră, cu sau fără îngăduință, nu aveți decât să-l constatați, examinând cotidianul nostru – că este de-a dreptul intolerabil gradul în care, sub actuala guvernare Boc, vegheată și îndrumată pe față de la Cotroceni, interferarea politicului în domenii pe care le credeam și speram a fi cu totul imune este pe cât de evidentă, pe atât de păguboasă. Mă refer aici la domeniul cercetării istorice, mai precis la investigarea, cu mijloace specifice anchetei de specialitate, a trecutului României din perioada zisă a regimului comunist, în fapt – după cum au demonstrat cele mai autorizate cercetări în domeniu – a deceniilor care au corespuns socialismului totalitar în România (ianuarie 1948 – decembrie 1989).

Nu vă irosesc timpul să explic de ce tocmai eu, de o cu totul altă profesie, îmi permit să ridic glasul în legătură cu o problemă care, recunosc, nu intră în competența mea. În schimb, ca membru al Comisiei pentru cultură, artă și mijloace de informare în masă din Senat, mă simt dator, moral în primul rând, să spun ceea ce cred în speța respectivă, și încă pe față.

Concret, mă refer la situația absolut intolerabilă, creată din culpa premierului Emil Boc la nou-creatul Institut de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, unde istoricul Marius Oprea, cel care a condus fostul Institut de Investigare a Crimelor Comunismului, comasat la sfârșitul anului trecut cu Institutul Național pentru Memoria Exilului Românesc, nu a fost confirmat în funcție de către șeful Guvernului – așa cum prevede legea –, fapt care plasează într-un provizorat deloc productiv întreaga activitate a instituției.

Neconfirmarea lui Marius Oprea are, în opinia mea, dar și a confraților merituosului istoric, o singură și evidentă explicație: Marius Oprea, recunoscut ca unul dintre cei mai competenți cercetători ai regimului zis comunist, este, în calitatea lui de apropiat militant al PNL, cu totul incomod pentru o altă grupare politică, anume PD-L, care – cum rezultă din acest caz – urmărește pur și simplu să-și arondeze politic și noul institut.

Declarația politică este intitulată „Criza economică – piatră de moară sau piatră funerară pentru Guvernul Boc?”.

Vineri, 12 februarie anul curent, Institutul Național de Statistică și Banca Națională a României au anunțat date oficiale privind evoluția economică a României în trimestrul IV al anului 2009 și în ianuarie 2010. Potrivit acestora, optimismul premierului Boc de la re-preluarea mandatului este nu numai inexplicabil, ci un afront adus tuturor românilor care întâmpină dificultăți financiare în această perioadă.

Astfel, economia României a scăzut, în ultimul trimestru al anului trecut, cu 1,5% față de intervalul precedent și cu 6,6% față de perioada similară din 2008. Inflația lunară a crescut de la 0,3% în decembrie 2009, la 1,68% în luna ianuarie, cel mai ridicat nivel înregistrat după aprilie 2005 (din cauza majorării prețurilor la tutun, țigări, combustibili și energie electrică), în timp ce rata anuală a avansat de la 4,74% la 5,2%.

În raport cu Uniunea Europeană, România a înregistrat a patra scădere a produsului intern brut dintre statele membre – de 6,6% –, de aproape trei ori mai mult decât media europeană. Aceste valori nu reprezintă doar o înșiruire de cifre, ele arată magnitudinea dezastrului economic în care ne-a adus guvernarea Boc.

Cât despre soluții eficiente la aceste probleme nici nu poate fi vorba. Cine credeți că va plăti datoriile de miliarde de euro contractate? Cumva membrii Cabinetului? Cine va revigora sectorul privat, cel mai afectat prin împovărarea cu noi taxe și impozite? Cine va suferi de pe urma celui mai mare deficit bugetar din istoria României?

Așa cum anunța zâmbitor domnul ministru Vlădescu, „niciodată nu va scoate un ministru România din criză, ci cetățeanul român, sub coordonarea și cu suportul nostru”. Cu alte cuvinte, responsabilitatea să revină tot românului de rând, de parcă nu era de ajuns că i s-a făcut un mare rău printr-o guvernare deficitară pe toate planurile, acum tot el trebuie să tragă ca să scoată țara din situație. Soluțiile Partidului Național Liberal – reducerea fiscalității pentru încurajarea investițiilor, stimularea inițiativei private pentru crearea de noi locuri de muncă și creșterea veniturilor populației – par a fi inoperabile de către incompetentul guvern Boc. Nu ne rămâne decât să ne întrebăm: criza financiară este piatră de moară sau piatră funerară pentru actualul Cabinet al României?

Declarația politică este intitulată „Despre starea generală a învățământului”.

Câteva evenimente recente petrecute în Colegiul nr. 4, Senat, Mureș, mi-au atras atenția, avertizându-mă asupra problemelor mari cu care se confruntă învățământul românesc la această oră.

Suprapuse cu îngrijorarea crescândă manifestată în comunitățile rurale din cadrul colegiului de către administrația locală, cu care sunt în contact permanent, aceste evenimente m-au decis să aduc în fața dumneavoastră, astăzi, o stare de fapt, să trag un semnal asupra incoerenței care domină procesul educațional din România. Această dezastruoasă stare de fapt poate avea consecințe extrem de grave în viitorul apropiat.

Sistemul educațional românesc a trecut prin etape succesive de reformă. Puține dintre aceste reforme au reușit să urmeze un curs normal de implementare. Am trecut de la adoptarea unor forme fără fond, împrumutate din alte sisteme educaționale occidentale, la politici sociale prost aplicate, fără a fi urmărite rezultatele în durata lungă și fără a da posibilitatea ca o astfel de reformă să ducă la transformarea sistemului educațional. Schimbările politice au condus la schimbări în educație, manifestate și prin zecile de schimbări ale modului de susținere a bacalaureatului și a examenelor de capacitate, ca să dau doar două exemple semnificative.

În toată această perioadă de tranziție haotică și de experimente făcute pe atâtea generații de elevi și studenți, cei care au avut în mod constant de suferit au fost cei chemați să implementeze politicile centrale de educație și să se adapteze constant la cerințele deseori contradictorii ale administrațiilor centrale: dascălii. Cadrele didactice au menținut pe cât a fost posibil un minimum de coerență în sistemul educațional. Ei au fost cei care au răspuns direct în fața elevilor și familiilor acestora de eșecurile unei administrații retrase într-un turn de fildeș al propunerilor utopice, care au schimbat de pe o zi pe alta fața școlii românești.

Ca fiu de dascăli și ca dascăl, la rândul meu, pot oferi mărturie despre munca dificilă pe care aceștia o fac, a responsabilităților mari și a cerințelor nenumărate la care trebuie să răspundă. Cu venituri mici, acești oameni se angajează în procesul dificil de luminare a tinerei generații din pasiune și dintr-un simț al datoriei. Acești oameni sunt însă desconsiderați chiar de cei chemați să îi protejeze. La adăpostul crizei, s-au luat măsuri care vor afecta corpul cadrelor didactice pe o lungă perioadă de timp.

Declarația politică se intitulează „Singurul nostru stăpân e cetățeanul român”.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Încă de când am anunțat constituirea grupului senatorilor independenți, presa, dar și unii dintre dumneavoastră ne-ați catalogat drept „o anexă a PD-L”.

Prin declarația mea de astăzi vreau să confirm încă o dată faptul că grupul parlamentarilor independenți nu are niciun stăpân pe linie politică. Nu suntem coada niciunui partid politic, nici anticamera nimănui. Nu suntem comandați nici de președintele Băsescu, nici de premierul Boc, nici de crini, hrebenciuci sau alte asemenea personaje. Nu ne vom uita, atunci când va fi vorba de vot, la degetul nimănui, ci vom acționa așa cum vom considera că e mai bine pentru români.

Repet, suntem independenți, singurii pe care îi vom asculta mereu fiind alegătorii care ne-au trimis în Parlament, sunt singurii în fața cărora vom da socoteală referitor la munca noastră. Întotdeauna am susținut că înființarea unei organizații, a unei structuri, a unui pol politic ar trebui să aibă la bază programe cu planuri de acțiune bine definite, cu oameni capabili care să coordoneze aceste acțiuni, o logistică bine pusă la punct, o strategie.

Asta facem în noul grup. Ne-am adunat, mai mulți parlamentari proveniți din diferite partide, într-o structură nouă, de centru, ce lipsea eșichierului politic românesc, și ne-am unit experiența pentru a ne respecta promisiunile față de cei care ne-au votat. Vom susține proiecte de lege indiferent că vor fi inițiate de PD-L, UDMR, Alianța politică PSD+PC sau PNL. Atât timp cât ele vor fi în folosul românilor, le vom susține și le vom vota.

De asemenea, vreau să vă asigur pe toți colegii – indiferent de partidul pe care îl reprezentați – de întreaga noastră deschidere și disponibilitate față de orice fel de proiecte care ar putea să ușureze traiul greu al românilor. Repet, faptul că susținem Guvernul Boc nu înseamnă că ne vom da orbește votul tuturor proiectelor inițiate de PD-L, dacă acestea nu vor fi în folosul românilor, sau că vom vota împotriva tuturor inițiativelor venite din partea opoziției doar de dragul imaginii de susținători ai Executivului. Pentru că suntem independenți și ne permitem, spre deosebire de dumneavoastră, noi vom susține pe cine merită și nu vom executa ordine venite de sus.

Declarația politică este intitulată „România are nevoie urgentă de remedieri”.

Nu a trecut mult de când am trecut testul Fondului Monetar Internațional, iar sacrificiile care au trebuit făcute sunt bine cunoscute de către toți. Există însă o situație care trenează și care nu aduce guvernării niciun beneficiu, nici pentru buget și nici pentru imagine.

Această situație privește faptul că statul plătește acum de trei ori un salariu pentru persoanele cu funcții de conducere din cadrul deconcentratelor.

S-a ajuns aici din cauza unui șir de scăpări ce s-au produs de-a lungul timpului și de care acum se profită. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009 a demis directorii instalați de Guvernul Tăriceanu, însă a fost declarată neconstituțională, motiv pentru care majoritatea acestor persoane au acționat în instanță, având câștig de cauză, fiind reîncadrate și plătindu-li-se drepturile salariale.

Ulterior, s-a mai emis o ordonanță cu prevederi identice. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativteritoriale și ale altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local.

În urma acestei ordonanțe, pesediștii, instalați în primăvară și demiși în toamnă, cunoscând efectele precedente, au intrat ba în concediu medical, ba în concediu de odihnă, fiind necesar ca pe perioade determinate să fie angajate alte persoane.

Prin urmare, pentru o funcție se plătesc trei salarii plus indemnizația de conducere, iar continuitatea serviciului public nu a mai putut fi asigurată, ducând la degradarea activității din respectivele deconcentrate.

Pe lângă aceste flagrante încălcări de ordin constituțional și legal, trebuie amintit faptul că nu s-a mai asigurat continuitatea serviciului public, majoritatea posturilor de conducere fiind ocupate de neprofesioniști, nespecialiști, iar programele și proiectele prezentate fiind simpliste și fără conținut.

## **Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:**

## Stimați colegi,

Cu aceasta, am încheiat primul punct din ordinea de zi, declarații politice.

Vă propun să continuăm cu ședința în plen a Senatului. Ședința este condusă de subsemnatul, asistat de domnul senator Gheorghe David și de doamna senator Doina Silistru, secretari de ședință.

Și-au înregistrat prezența la lucrările ședinței de astăzi 102 senatori. Suntem în cvorum. 4 colegi, membri ai Guvernului, sunt absenți motivați.

În documentația pentru ședința de astăzi ați primit proiectul ordinii de zi.

Sunt observații la ordinea de zi?

Nu sunt.

Programul de lucru: după declarațiile politice, de la ora 15.00 la ora 16.30, urmează inițiativele legislative, cu vot pe legile organice în intervalul de timp 16.30 – 17.00; în intervalul 17.00 – 18.00, voturi finale pe inițiative legislative; de la ora 18.00 la ora 19.30, întrebări, interpelări și răspunsuri.

Dacă nu sunt observații în legătură cu programul de lucru, voi supune votului dumneavoastră programul de lucru pentru ședința de astăzi.

Domnul senator Vasile Cosmin Nicula dorește să facă o declarație.

Vă rog.

Microfonul central.

Domnule președinte, Stimați colegi,

În conformitate cu art. 47 din Regulamentul Senatului, vă comunicăm modificările operate în componența comisiilor permanente pe locurile care revin Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, conform algoritmului, ca urmare a demisionării din grupul nostru parlamentar a unor senatori, după cum urmează:

– la Comisia pentru sănătate publică este numit domnul senator Crăciun Avram, în locul domnului senator Corneliu Grosu. Subsemnatul îl înlocuiește pe domnul senator Sorin Serioja Chivu;

– la Comisia pentru privatizare și administrarea activelor statului este numit domnul senator Gheorghe Marcu, în locul domnului senator Chirvăsuță Laurențiu, și domnul senator Florin Constantinescu în locul domnului senator Vasile Cosmin Nicula;

– la Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupției și petiții este numit domnul senator Alexandru Cordoș, în locul domnului senator Corneliu Grosu, respectiv domnul senator Valer Marian va ocupa funcția de vicepreședinte al comisiei;

– la Comisia economică, industrii și servicii se numește domnul senator Vasile Cosmin Nicula, în locul domnului senator Sorin Serioja Chivu.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:**

Vă mulțumesc și eu. Stimați colegi,

Doresc să vă informez...

Voi supune întâi la vot modificările în comisii.

Îi ofer cuvântul domnului senator Chivu, care dorește să intervină pe procedură înainte de vot.

Aveți cuvântul.

Microfonul 4, vă rog.

## Domnule președinte,

Pe procedură, dacă sunteți amabil.

Colegul nostru, domnul senator Nicula, se prevalează de art. 47 din Regulamentul Senatului, dar acest articol precizează foarte clar momentul când un lider de grup poate să-și exprime un punct de vedere asupra unui parlamentar ce aparține grupului respectiv, pe care-l reprezintă. Cred că în această situație a noastră, a parlamentarilor care am demisionat dintr-un grup parlamentar, trebuia să facă trimitere la art. 45 din același regulament, care spune: „În cazul în care unul dintre membrii comisiei demisionează din grupul parlamentar care l-a propus, liderul grupului parlamentar respectiv poate propune un alt reprezentant”. Dar acest art. 45 este declarat neconstituțional prin Decizia nr. 317 din 13 aprilie 2006, care, dacă observați, este sesizată de însuși grupul parlamentar din care au făcut și fac parte domnii senatori Viorel Arcaș, Mircea Dan Geoană, Ioan Chelaru, Petre Daea, Cristian Diaconescu, Ion Vasile, Radu Cătălin Mardare, Petru Șerban Mihăilescu, Ilie Sârbu, Doina Silistru și Ion Toma.

Acest articol fiind neconstituțional, cred că, distinși colegi, trebuie să țineți cont că, în conformitate cu Constituția, deputații și senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare. Vă mulțumesc.

## **Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:**

Vă mulțumesc și eu. Stimați colegi,

Am luat cunoștință de argumentele domnului senator Chivu. Aș fi fost mult mai decis dacă unul dintre inițiatorii acestei decizii a Curții Constituționale era chiar doamna senator Doina Silistru.

În aceste condiții, vă cer îngăduința să-mi dați mandatul să ridic această problemă în ședința Biroului permanent al Senatului și să vedem cum rezolvăm. Eventual, să solicităm un aviz de la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări în legătură cu modul de a proceda.

Vă rog, domnule senator Nicula, să nu vă supărați. Nu voi putea supune votului aceste modificări în comisiile permanente, având în vedere problema ridicată de domnul senator Chivu.

Pentru ședința de mâine îmi permit să fac o informare, pentru a se decide la nivelul Biroului permanent al Senatului în legătură cu modul de a proceda și cu răspunsul la problema ridicată de domnul senator Chivu.

Dacă nu văd proteste în sală, vom proceda în acest fel.

În continuare, doresc să vă informez, stimați colegi, despre posibilitatea exercitării de către dumneavoastră, de către noi, senatorii, a dreptului de sesizare a Curții Constituționale pe un număr de legi, în conformitate cu prevederile art. 17 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale:

– Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 152/2008 pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative și pentru înființarea Fundației „Colegiul Național de Afaceri Interne”;

– Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 90/2009 privind reglementarea unor măsuri în domeniul administrației publice;

– Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 101/2009 referitoare la stabilirea unor măsuri privind absolvirea instituțiilor de formare profesională inițială din Ministerul Administrației și Internelor;

– Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 102/2009 pentru prelungirea termenelor prevăzute la pct. 17.2 lit. g din contractul de privatizare a Societății Comerciale „Electrica Oltenia” – SA, aprobat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2005 privind unele măsuri pentru derularea și finalizarea privatizării societăților comerciale filiale de distribuție și furnizare a energiei electrice „Electrica Moldova” – SA și „Electrica Oltenia” – SA;

**:**

Dumneavoastră sunteți inițiator!

## **Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:**

Dacă îmi permiteți, pentru rapiditate, fiind unul dintre inițiatori, o susțin eu, dacă nu aveți nimic împotrivă.

A treia propunere este Propunerea legislativă pentru abrogarea Cap. IV (art. 17 – 26) din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional.

Domnul deputat Niculae Mircovici cred că nu este aici. Nu se supune la vot.

Domnule senator Günthner, vă rog, aveți cuvântul pe procedură.

Microfonul 2.

Mulțumesc, domnule președinte.

Trebuie să observați că cele două inițiative legislative sunt perfect identice.

Ar trebui procedat la comasarea lor sau ar trebui discutate împreună. Practic, sunt depuse în aceeași zi sau la o zi diferență. Ar fi păcat ca una să aibă procedură de urgență și cealaltă să meargă cu... Două inițiative legislative identice să circule în Senat pe trasee diferite.

## **Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:**

Domnule senator Günthner,

Cu respect, vă spun că nu sunt identice. Sunt referitoare la aceeași lege, dar nu au același obiect. Sunt dispus, dacă dumneavoastră doriți să susțineți ideea să fie aprobată procedura de urgență și pentru cea de-a doua lege, în lipsa inițiatorului, fără ca acesta să constituie un precedent.

Vă voi supune la vot...

De a treia este vorba, apoi ajungem la a patra. Dau cuvântul domnului senator Dumitru Oprea. Vă rog. Microfonul 2.

Cred că soarta inițiativei legislative merită să fie cea pe care inițiatorul a dat-o, altfel cred că am fi mai duri. Dumneavoastră sunteți întotdeauna un blând. Este un copypaste, nu se poate!

O să ne putem pronunța prin vot, având în vedere că domnul Günthner a cerut acest lucru.

Domnule Günthner, o supun la vot. Nu este nicio problemă.

Vă rog, aveți cuvântul.

## **Domnul Günthner Tiberiu:**

Dacă se poate, eu aș cere comasarea celor două inițiative legislative, pentru că numai inițiatorii diferă.

La cele două inițiative legislative titlul este identic. Cea de-a patra inițiativă are text diferit.

## **Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:**

Titlul legii este identic și ele sunt identice?

Încă o dată, domnul senator Günthner a cerut dacă sunteți de acord ca, prin derogare de la practica noastră, și anume că orice propunere de solicitare a procedurii de urgență trebuie să fie susținută în plen, vă întreb dacă sunteți de acord să facem acest lucru în lipsa oricărei susțineri.

A patra este Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional.

Inițiatori sunt domnul senator Bîrlea Gheorghe și domnul senator Feldman Radu Alexandru.

Cine dorește să o susțină?

Domnul senator Bîrlea? Vă rog. Microfonul 2.

Știm cu toții că Legea nr. 329/2009 a fost dată în circumstanțe economice destul de dificile și a avut în vedere o raționalizare eficientă a cheltuielilor bugetare și o mai corectă dimensionare a unor autorități și instituții publice.

S-a spus încă de atunci că, în pofida asumării răspunderii pe această lege, ca și pe altele, ele nu sunt perfecte, pe parcurs pot fi propuse amendamente care să genereze ajustări în funcție de realitățile economice.

Această inițiativă are în vedere cumulul pensie–salariu, în beneficiul celor care doresc să-și continue activitatea cu condiția renunțării la diferența de salariu care întrece salariul mediu brut pe economie.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:**

Și eu vă mulțumesc.

Procedura de urgență pentru această inițiativă legislativă a fost susținută de domnul senator Bîrlea.

Dacă nu mai dorește nimeni să intervină, vă voi supune la vot aprobarea procedurii de urgență pentru această inițiativă legislativă.

Trecem la punctul 4 din ordinea de zi...

Pe procedură, domnule senator Igaș?

Aveți cuvântul, domnule senator. Vă rog. Microfonul 2.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Pe procedură.

Avem art. 87 alin. (1), în care se spune clar că ordinea de zi poate fi modificată la propunerea unui grup parlamentar, sigur, cu majoritatea colegilor senatori prezenți la ședința de plen.

Avem o mică problemă, anume Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public, care a fost trimisă de Guvern către noi, către Senat, a fost dezbătută astăzi în ședința Comisiei pentru administrație publică, organizarea teritoriului și protecția mediului, raportul este deja întocmit de aproximativ două ore, și aș vrea, domnule președinte de ședință, să încercăm să introducem și acest punct distinct pe ordinea de zi, chiar dacă știu, și știm cu toții, că, inițial, am aprobat astăzi o ordine de zi.

Uzând de art. 87 din Regulamentul Senatului, cred că putem să introducem și acest proiect de lege pe ordinea de zi, ținând cont că este un proiect important, este prezent în

sala de ședințe și reprezentantul Guvernului, care susține acest proiect de lege.

Vă mulțumesc.

## Și eu vă mulțumesc.

Este o singură problemă, domnule senator Igaș. Potrivit hotărârii Biroului permanent, proiectul de lege a fost transmis pentru elaborarea unui raport comun la Comisia pentru administrație publică, organizarea teritoriului și protecția mediului.

Domnul președinte Greblă ar dori să...

Domnul senator Filip a făcut un raport din partea Comisiei pentru administrație publică, organizarea teritoriului și protecția mediului.

Îl voi ruga pe domnul senator Toni Greblă să ne precizeze care este situația. Vă rog. Microfonul 4.

Domnule președinte, Stimați colegi,

În Biroul permanent, comisia avizatoare a fost desemnată Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări și comisia raportoare, a colegului.

Din datele verificate de mine, am fost și la Biroul permanent, noi aveam aviz mâine și poimâine. Miercuri, colegul avea raport. Drept urmare, față de datele stabilite de...

Aici nu este vorba de a fi de acord cu modificarea ordinii de zi, este vorba de faptul că, față de datele stabilite în Biroul permanent, marți, 16 februarie, termen pentru aviz de la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, mâine, la ora 14.00, are ședință și urmează să analizeze proiectul de lege cu prioritate, urmând ca imediat să depunem avizul.

Drept urmare, nu este vorba de modificarea unei ordini de zi, este vorba de faptul că inițiativa legislativă nu a ajuns la maturitate pentru a putea fi inclusă în ordinea de zi a plenului Senatului.

Domnul senator Hașotti. Vă rog. Microfonul 2.

## **Domnul Puiu Hașotti:**

Mulțumesc, domnule președinte.

Acum, pentru ca toată lumea să fie lămurită, este vorba despre acel proiect de lege care este aproape identic cu două ordonanțe ale Guvernului declarate neconstituționale, probabil și acesta va fi declarat neconstituțional, proiect de lege care prevede înlocuirea directorilor din deconcentrate, adică politizarea sută la sută a întregii Românii.

Domnul senator Greblă a evocat aici imposibilitatea de a se modifica ordinea de zi pentru simplu motiv că și Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări trebuie să dea un aviz.

Eu înțeleg graba pe care colegii de la Partidul Democrat Liberal o manifestă și însuși liderul grupului a spus că, forțând un pic înțelegerea regulamentului nostru, propune acest lucru. Evident că nici nu puteți supune la vot așa ceva, domnule președinte, de vreme ce o comisie sesizată cu un aviz nu s-a pronunțat, dar eu țin minte că procedura de urgență – s-ar putea să mă înșel – a fost votată miercuri. De acord?

Domnule senator Greblă, când a repartizat Biroul permanent, după ziua de miercuri, către comisie acest proiect?

Mie îmi este teamă că în Biroul permanent nici măcar nu a fost repartizat la comisii.

Când?

Mulțumesc domnului...

Problema este că ceea ce a propus domnul lider al Grupului parlamentar al PD-L nu se poate propune votului Senatului. Este neregulamentar.

Vă mulțumesc, domnule senator. Domnul senator Filip. Microfonul 2.

Îmi asum câteva lucruri legate de acest proiect de lege. În primul rând, este vorba de modificarea Legii funcționarului public nr. 188/1999. Am discutat-o astăzi în Comisia pentru administrație publică, organizarea teritoriului și protecția mediului, și am discutat-o din punct de vedere tehnic, nu din punct de vedere politic. Că ea poate fi interpretată legat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009 sau de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2009, asta este o altă discuție, dar pe tehnică și pe conținut nu are niciun fel de legătură cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2009 sau cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009, mai veche.

Acesta este un lucru pe care vreau să-l precizez, fiindcă în ședința Comisiei pentru administrație publică, organizarea teritoriului și protecția mediului am discutat aproape două ore pe elementele de modificare a Legii nr. 188/1999 privind funcționarii publici. Ca urmare, din acest punct de vedere nu există niciun fel de dubiu.

Cea de-a doua problemă, legată de avizul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, într-adevăr, au existat anumite discuții legate de a se discuta înainte de termenul pe care Biroul permanent al Senatului l-a stabilit, și am discutat în cursul zilei de marți, în care Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări își asumase un termen pentru prima întâlnire în această săptămână.

Sigur, între timp, lucrurile legate de programul Senatului s-au schimbat, ziua de miercuri a devenit marți, și sigur că atunci datele au fost puțin deranjate, sigur că ședința de Birou permanent care ar fi trebuit să aibă loc mâine, cu un eventual program de dezbateri pentru miercuri, nu mai poate avea loc.

De aceea, propunerea din partea Grupului parlamentar al PD-L avea la bază această realitate.

Vă mulțumesc.

## Vă mulțumesc.

Eu cred că nu trebuie să intrăm în discuții cu caracter politic. Este însă evident că procedura legislativă nu a fost

îndeplinită, procedura nu este completă, cum ar spune domnul senator Greblă.

În al doilea rând, am înțeles că dânsul și-a asumat, astăzi, în fața plenului, obligația de a aborda în cursul întâlnirii de mâine a comisiei problema unui aviz pentru proiectul respectiv.

În aceste condiții, cu tot respectul, domnule senator Igaș, nu pot supune la vot includerea pe ordinea de zi a unui punct care nu are procedura legislativă completă, deci nu are raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, așa că vă rog pe toți să facem un efort ca acesta să fie cât mai rapid.

Domnule senator Urban, microfonul 2.

## Vă mulțumesc, domnule președinte.

În legătură cu proiectul de lege care nu a ajuns la maturitate, el este la maturitate, pentru că în ședința Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări de marțea trecută el a fost pe ordinea de zi. Că nu a fost cvorum la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări nu este vina noastră. Eu știu că am fost acolo, domnul Greblă a fost acolo. Faptul că, de exemplu, sunt colegi de la partidele politice pe care nu-i vedem cu lunile nu este vina noastră.

De asemenea, eu am căutat o posibilitate și am cerut domnului președinte al Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări ca astăzi, de la ora 13.00, să încercăm să ținem o ședință în care să discutăm acest proiect de lege. Iar nu s-a putut.

Chiar dacă ne luăm acest angajament, este posibil să ne trezim mâine la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări că iar suntem 5 persoane, adică sub cvorum, astfel încât, din acest punct de vedere, este posibil ca proiectul de lege să nu ajungă la maturitate nici la anul pe vremea asta.

Eu vreau să vă spun că, în condițiile în care marți a fost pe ordinea de zi a Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, iar acolo, ca și la alte comisii permanente ale Senatului, lumea nu prea se omoară cu venitul, asta este, nu avem ce să facem, este o realitate, dar nu înseamnă că trebuie să blocăm un întreg proces legislativ, astfel încât eu cred că trebuie să dăm curs cererii de vot formulate de liderul nostru de grup.

## **Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:**

## Domnule senator Urban,

Argumentația dumneavoastră este impecabilă, dacă termenul pentru prezentarea raportului de avizare al Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări ar fi fost depășit. În condițiile în care acest termen este mâine, nu avem cum să procedăm decât cum v-am spus. Dacă nu va fi respectată această dată, atunci vom decide prin vot modul în care va trebui să procedăm.

Așa că vă cer scuze, dar nu o pot supune votului.

Trecem la punctul 4 din ordinea de zi, nota privind adoptarea tacită, prin împlinirea termenului la data de 10 februarie 2009, a următoarei inițiative legislative: Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională în România, cu modificările și completările ulterioare.

Vreau să vă informez că, potrivit art. 75 alin. (2) din Constituția României, coroborat cu prevederile art. 141 alin. (2) din Regulamentul Senatului, Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională în România, cu modificările și completările ulterioare, se consideră adoptată, prin împlinirea termenului la data de 10 februarie 2010.

Domnul senator Corlățean. Microfonul 3.

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimați colegi, Stimate colege,

Eu am fost mandatat de Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC să formulez următoarea declarație.

Teza dezvoltării regionale este un subiect extrem de important, care trebuie tratat cu extrem de mare seriozitate de către Parlamentul României, cu atât mai mult cu cât perspectivele financiare ale Uniunii Europene, începând cu 2014, deci noile perspective financiare trebuie să găsească România pusă la punct din acest punct de vedere, deci România va trebui să analizeze, să ia anumite decizii care să pună în valoare regiunile de dezvoltare economică, pentru a pune în valoare fondurile europene care ne stau la dispoziție, respectiv pentru creșterea gradului de absorbție a acestor fonduri.

De aici și până la trecerea pe șest, prin manevre care nu fac cinste activității parlamentare, a unui proiect de lege care este contestabil pe fond este cale lungă. Și aici, în numele Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, continuând ceea ce am afirmat încă de săptămâna trecută, trebuie să spun foarte clar că aceste manevre pot fi calificate ca rușinoase și vor avea anumite consecințe, pentru că solicitarea Grupului parlamentar al PD-L, săptămâna trecută, de a prelungi termenul până la care plenul Senatului trebuia să dezbată și să ia o decizie, sub pretextul că vor fi depuse amendamente la comisia sesizată în fond, acesta a fost numai un pretext, am verificat și nu a fost niciun fel de amendament depus de Grupul parlamentar al PD-L. Ceea ce s-a obținut a fost intrarea în procedura de adoptare tacită, în condițiile în care și secretarul de stat coordonator, pentru care dumneavoastră, domnule președinte de ședință, ne-ați cerut o amânare de câteva ore a dezbaterii, pentru ca Domnia Sa să fie prezent... Am văzut care au fost consecințele: nu a fost întrunit cvorumul de ședință după ora 12.30.

Este o declarație pe care o fac răspicat, în numele Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, promovarea unui astfel de proiect de lege care are și promovează aceste teze autonomiste pe criterii etnice nu reprezintă o surpriză neapărat din punctul de vedere al consecvenței grupului parlamentar care a promovat acest proiect de lege. Ceea ce este surprinzător și trebuie notat de opinia publică astăzi este faptul că PD-L, la guvernare, și cei care îl conduc, domnii Băsescu și Boc, își asumă pentru prima oară public această cosponsorizare a tezelor autonomiste pe criterii etnice.

Vă mulțumesc.

Declarația dumneavoastră a fost notată pentru stenogramă.

Doamna senator Boagiu.

Microfonul 2.

Urmează un grup compact de trei senatori: Markó Béla, Frunda György, Verestóy Attila.

Aveți cuvântul, doamna senator.

## **Doamna Anca Daniela Boagiu:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Îi mulțumesc și colegului care a exprimat punctul de vedere al Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC. Aș spune că nu era un punct de vedere, ci o declarație politică, pe care doream să o aud de la tribună, era mult mai justificată acolo.

Scopul pentru care am luat cuvântul este unul singur. Acest punct de vedere – și nu mă refer la persoane, pentru că nu vreau să dezbat ceea ce nu am dezbătut, într-o complicitate, dragi colegi, inclusiv cu serviciile Senatului – este acela de a spune ceea ce toată lumea a auzit și toată lumea știe, că, dacă discutăm despre regiuni de dezvoltare în România, trebuie să discutăm despre ele – și aici sunt total de acord cu grupul parlamentar care a exprimat punctul de vedere anterior – în contextul pregătirii noului buget al Uniunii Europene, în contextul în care trebuie să judecăm cum vor veni banii către regiunile de dezvoltare din România. Acesta este punctul nostru de vedere, punctul oficial al partidului.

Dacă dumneavoastră vreți să ne puneți altceva în spinare, pot să înțeleg, este o problemă legată de faptul că acum nu mai sunteți la putere, ci sunteți în opoziție, și, întotdeauna, și opoziția trebuie să aibă un punct de vedere, însă el trebuie să fie cel corect și cel care reflectă realitatea.

Al doilea lucru pe care vreau să-l spun, domnule președinte, dragi colegi, toate grupurile parlamentare sunt reprezentate în Biroul permanent. Atunci când s-a cerut prelungirea termenului – și vă rog să luați stenogramele! –, a fost acceptată în condițiile în care nimeni nu a spus că legea urma să fie adoptată tacit în decursul unei săptămâni.

Vă rog să luați stenograma Biroului permanent de săptămâna trecută, în care veți găsi intervenția mea, prin care am cerut clar ca, atunci când suntem pe punctul de a împlini termenul adoptării tacite, să fim atenționați, atât în plenul Senatului, pentru că de aceea suntem asistați de către colegii noștri din aparatul Senatului, cât și din cadrul grupurilor parlamentare, așa încât astfel de erori să nu existe. Deci intenția a fost de foarte mare bună-credință.

Vă mulțumesc.

Sunt convins că declarația dumneavoastră va fi reflectată în stenogramă.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul senator Markó Béla. Microfonul 2.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Bineînțeles că aș fi dispus să avem o dezbatere mai aprofundată în ceea ce privește instituția aprobării tacite a unor legi din partea primei Camere sesizate. Eu cred că și în acest moment noi, senatorii, Senatul, avem posibilitatea să dezbatem o lege și să nu o lăsăm să treacă la Camera Deputaților prin aprobare tacită.

## Stimați colegi,

De ce nu ați încercat să impuneți o dezbatere pe această temă atunci când era momentul? Noi am încercat acest lucru, inclusiv inițiativa de a amâna termenul respectiv, dar, după cum știți, nu am reușit, și îmi pare bine că colegii din PSD – respectiv domnul senator Corlățean – totuși și-au dat seama că ar trebui să avem o astfel de dezbatere și au inițiat o astfel de dezbatere astăzi, fiindcă deja s-au făcut referiri la esența acestei propuneri legislative, la detaliile acestei propuneri legislative.

În acest moment, vorbesc nu în calitate de membru al Guvernului, ci ca unul dintre inițiatorii acestei propuneri legislative și trebuie să resping acele calificative privind o manevră rușinoasă și așa mai departe.

## Stimați colegi,

Dacă e o manevră rușinoasă să încerci să faci un lucru bun pentru întreaga țară... Dacă ați fi citit această propunere legislativă, ați fi văzut că nu se referă la Harghita, Covasna, Brașov și așa mai departe, propunerea legislativă se referă la o problemă generală a întregii țări, și anume, acum vreo zece ani, în mod artificial, am împărțit țara în opt regiuni de

dezvoltare economică, și toată lumea știe foarte bine că aceste regiuni de dezvoltare economică nu sunt potrivite, prin ele nu se poate crea o coerență economică în anumite zone. Și întrebați-vă colegii, nu din Covasna, Harghita și Brașov, ci, de exemplu, din Vrancea și Constanța, de ce județul Vrancea, o zonă subcarpatică, face parte din aceeași regiune de dezvoltare economică cu Constanța, care, oricum, nu e o zonă subcarpatică, așa cum știți și dumneavoastră, sau întrebați-vă colegii din Oradea dacă sunt de acord să facă parte din aceeași regiune de dezvoltare economică cu o altă zonă foarte puternică, și anume Clujul, fiindcă astfel se creează o competiție nefastă între două zone și așa mai departe. Aș putea să continui problemele pe care le avem în acest moment din cauza acestor regiuni de dezvoltare economică, și toată lumea acceptă să reorganizăm aceste regiuni de dezvoltare economică și, în locul celor opt, să încercăm să avem regiuni de dezvoltare economică mai mici, coerente, care, într-adevăr, să fie capabile de absorbția acelor fonduri europene de care avem nevoie cu toții.

## Vă mulțumesc și eu.

Îl invit la microfon pe domnul senator György Frunda. Microfonul 2, vă rog.

Se pregătește domnul senator Attila Verestóy.

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Intervenția mea se vrea a fi o replică la o susținere la care nu mă așteptam. Îl stimez mult pe domnul senator Corlățean. M-am luptat de multe ori de aceeași parte a baricadei la Strasbourg, am avut, de multe ori, puncte de vedere comune în diferite probleme. Nu mă așteptam și mă surprinde neplăcut, pentru că sunt convins că domnul Corlățean știe ce înseamnă autonomia teritorială pe criterii etnice, nu mă așteptam ca Domnia Sa să încerce să ducă această discuție pe o plajă emoțională, nereală, neadevărată.

## Domnule Corlățean,

Și dumneavoastră, și eu știm că autonomia teritorială pe criterii etnice înseamnă administrarea unui anumit teritoriu exclusiv pe criterii etnice și nu are nimic de-a face cu crearea unor regiuni economice care să țină cont de tradiții, inclusiv etnice, de pe teritoriul României.

Mai mult decât atât, Uniunea Europeană, Parlamentul European și directivele europene fac referire și sugerează țărilor membre ca, atunci când creionează, definesc regiunile economice, să țină cont, printre alte probleme – potențial economic, infrastructură și celelalte –, și de tradițiile economice.

Crearea unei regiuni, din cele 16, care să aibă o populație substanțială de altă etnie decât cea română nu înseamnă nici sfârșitul lumii, nu înseamnă nici ruperea României, nu înseamnă atingerea niciunuia dintre principiile la care ați făcut referire. Nici integritatea națională, nici suveranitatea și nici unitatea României nu sunt atinse de această propunere legislativă, dimpotrivă, crearea unor regiuni, dintre care una va avea această majoritate, va face mai ușoară absorbția fondurilor europene, și asta nu din 2014, pentru care, într-adevăr, trebuie să ne pregătim, ci începând de la adoptarea legii.

Cred că regiunile astfel definite, cum sunt în proiectul nostru, care să fie echilibrate și economic, care să fie mult mai legate prin activități economice, prin scopurile lor, decât sunt astăzi prin cele opt regiuni, în interiorul cărora unele județe sunt defavorizate, în detrimentul altora – și exact asta se întâmplă în regiunea centru... Județele Harghita și Covasna sunt infinit într-o situație mai proastă decât județul Brașov, de exemplu, pentru că, știm cu toții, cota proprie de participație este alta la puterea unui județ ca Brașovul, imensă, iar județe mici ca Harghita și Covasna nu au posibilități nici măcar să-și aducă propria contribuție pentru obținerea proiectelor europene.

## Vă mulțumesc și eu.

## Stimați colegi,

Mai am încă patru senatori înscriși și o să vă rog respectuos, dacă se poate, să concentrați declarațiile, având în vedere că este, oricum, un proiect care a fost adoptat tacit. Domnule senator Attila Verestóy, microfonul 2, vă rog.

## Domnule președinte, Onorat Senat,

În primul rând, trebuie să fim recunoscători colegului tânăr, care nu a avut ocazia să participe la ședințele furtunoase ale Senatului din anii ’90, pentru faptul că a readus un pic atmosfera pe care, cu nostalgie, am retrăit-o. Păcat de acest discurs, păcat de acest tânăr atât de capabil, să readucă mesajul unei perioade pe care am depășit-o, am uitat-o și credeam că o vom uita definitiv.

Aici vorbim de lucruri serioase, argumentele care au fost prezentate de colegii mei cred că sunt mult mai relevante decât un discurs cvasipatriotard al unui onorat antevorbitor. Păcat de dânsul! Nu este vorba de antevorbitorul imediat,

este vorba de domnul senator Corlățean, ca să nu trezesc vreo ambiguitate.

Totuși țin să mulțumesc acestui tânăr domn că ne-a oferit ocazia să prezentăm, fără a fi posibil, de fapt, procedural, acest lucru, și vă mulțumim, domnule președinte, că ați fost atât de îngăduitor, că ne-ați lăsat să prezentăm argumente foarte importante, probabil, pentru dezbaterea din Camera Deputaților și pentru toate discuțiile pe care le vom avea între lideri, pentru că, într-adevăr, ne-am convins de faptul că avem nevoie de această lege, avem nevoie de redesenarea zonelor și regiunilor de dezvoltare.

Așa cum au fost concepute inițial, era un prim pas. S-a dovedit, din nefericire, că nu suntem exact pe ceea ce dorește Europa, nu suntem exact pe dimensiunile care pot fi compatibile cu ceea ce Europa poate să ofere pentru regiuni de dezvoltare. Iată că este momentul să regândim, este treaba liderilor politici să se așeze și să gândească, într-adevăr, cum să fie mai bine nu numai pentru o regiune anume, nu numai pentru un județ anume, ci pentru întreaga țară. În acest proces suntem parteneri. Drept dovadă, am prezentat o propunere legislativă și o ducem mai departe, împreună, sigur, cu sprijinul tuturor forțelor politice din acest Parlament.

Mulțumesc.

## Și eu vă mulțumesc.

Și eu mă bucur și sunt îngăduitor pentru această dezbatere, dar revin cu apelul meu să încercăm să scurtăm intervențiile.

Domnul senator Orest Onofrei, se pregătește liderul Grupului parlamentar al PNL, domnul senator Puiu Hașotti. Microfonul 3, vă rog.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Chiar vreau să fiu scurt. Am două observații.

Prima: m-a impresionat puțin neplăcut, când vrei să argumentezi pro sau contra un proiect de lege, un discurs fatalist și panicard, ce s-ar întâmpla dacă s-ar adopta sau nu acel proiect, ca și cum s-ar tăia toate legăturile odată cu adoptarea acestui proiect, s-ar pune granițe între regiuni, s-ar tăia alimentarea cu energie electrică, gaz metan, drumurile s-ar întrerupe și legăturile dintre regiuni și județe nu vor mai exista.

A doua observație – și cred că ar fi trebuit asumată – este că, dacă a trecut prin adoptare tacită, vinovați suntem toți, pentru că nimeni nu a făcut vreo observație, nimeni nu a dorit să treacă mai repede sau să fie dezbătută, și cred că, dacă președintele Senatului, președintele Partidului Social Democrat, ar fi fost la serviciu, această propunere legislativă n-ar fi trecut prin adoptare tacită.

Vă mulțumesc mult pentru modul implicit în care v-ați referit pozitiv la activitatea mea, în lipsa președintelui Senatului.

Mulțumesc foarte mult, domnule senator Onofrei. Mai sunt înscriși domnii senatori Puiu Hașotti, Toni Greblă și, ultimul pe listă, evident, domnul senator Corlățean, care dorește să răspundă.

Vă rog, domnule senator Puiu Hașotti. Microfonul central.

Mulțumesc, domnule președinte. Distins Senat,

În primul rând, haideți să încetăm odată să evocăm aici lipsa unuia sau altuia. Suntem cu toții senatori și trebuie să ne respectăm. Fiecare dintre noi reprezintă, practic, o instituție și nu este corect, nu este colegial, dar, în primul rând, nu este corect să spunem că acela lipsește, acela nu lipsește, și aici evoc și ceea ce s-a spus acum vreo jumătate de oră.

De ce am solicitat cuvântul? În primul rând, cu tot respectul, domnule senator Corlățean, dumneavoastră ați avut o declarație politică, nu își avea rostul în acel moment, o pură declarație politică!

În al doilea rând, de vreme ce s-au îndeplinit procedurile parlamentare, nu există absolut nimic de condamnat. A trecut propunerea legislativă prin adoptare tacită. Punct. De ce? Pentru că, în momentul respectiv, Senatul nu a mai fost în cvorum. Ce este în neregulă aici? Ce manevre ascunse s-au făcut? Și, chiar dacă s-au făcut, s-au îndeplinit procedurile parlamentare. Și cu asta, discuția se încheie.

Vreau acum, în al doilea rând, foarte pe scurt, să evoc acele trimiteri la o dezbatere care să nu aibă conotații politice, accente politice. Suntem pe o chestiune administrativă, dar, din păcate, fie că o spunem, fie că nu, dezbaterea are accente politice.

Și am să vă dau un singur exemplu. Acum mai bine de patru ani – și mă uit la distinșii noștri colegi de la UDMR, și dumnealor știu foarte bine că îi prețuiesc și îi respect foarte mult –, acum patru ani și jumătate, a trecut de Senat un proiect de lege, deci venit de la Guvern, referitor la autonomia culturală. Vă mai aduceți aminte, da? Cine a blocat acest proiect în Camera Deputaților, care e Cameră decizională? Partidul Democrat, actualmente Democrat Liberal. Asta apropo de ce spunea distinsa noastră colegă, doamna senator Anca Boagiu. Și mă mir că dumneavoastră, distinși colegi de la UDMR – încă o dată, știți cât de mult vă prețuiesc –, nu v-ați adus aminte și de acest lucru.

Așadar, când cineva este aliatul dumneavoastră, este în regulă, când nu mai este, nu vă mai dă drumul la legea autonomiei culturale din Camera Deputaților.

Vă rog să vă aduceți aminte că un partid, totuși, de 20 de ani, este consecvent în legătură cu consecvența dumneavoastră, pe care v-o respectăm, pentru că dumneavoastră, de 20 de ani, susțineți un lucru, și ați avut multe succese și, probabil, veți mai avea, dar haideți să nu fim atât de cinici și să ne ascundem în spatele cuvintelor, să recunoaștem că prea mulți – și de prea multe ori – dintre noi declară că nu trebuie să avem niciun fel de accent politic și de dezbatere politică pe o anumită temă, când, de fapt, avem și atitudini politice.

Vă mulțumesc, domnule senator Hașotti.

Îl invit la microfon pe domnul senator Toni Greblă și, ultimul, cred că am făcut un tur destul de complet, domnul senator Titus Corlățean.

Vă rog. Microfonul 4.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

În practica tuturor organismelor colegiale există procedeul ca, după ce este adoptată o anumită lege, hotărâre, decizie, să existe posibilitatea să explici modalitatea, să explici motivele pentru care ai votat într-un fel sau altul.

Săptămâna trecută, a fost adoptată, prin procedura adoptării tacite, o lege și este normal ca un grup parlamentar, astăzi, prin vocea colegului Corlățean, să-și exprime punctul de vedere vizavi de adoptarea unei legi, astfel încât nu găsesc nimic rău în faptul că a fost exprimat acest punct de vedere, și îl întăresc și eu cu câteva argumente, foarte scurt.

Cu o săptămână înainte de adoptarea în asemenea manieră a legii, presa a speculat asupra unui șantaj pe care l-ar face UDMR vizavi de PD-L, pentru a fi sprijinit în a adopta Legea dezvoltării regionale. Curios este faptul că Legea dezvoltării regionale a fost adoptată în săptămâna următoare, într-o manieră care creează multă suspiciune cu privire la complicitatea unor colegi și, din acest punct de vedere, întrebările pe care le-a pus PSD-ul sunt justificate. Sunt justificate mai ales de nevoia de a transmite un mesaj colegilor de la Camera Deputaților.

Închei cu două argumente: dacă actuala hartă a regiunilor de dezvoltare s-a dovedit a fi greoaie sau nu a dovedit o eficiență deosebită în absorbția fondurilor europene, atunci, eventual, putea fi pusă în discuție. De 20 de ani, de 18 ani, se tot discută acest lucru, o redesenare a regiunilor de dezvoltare, dar întotdeauna cu consultarea autorităților locale: consilii județene, municipii, orașe și comune. Nu, fără avizul acestora, uneori, împotriva dorinței acestora, nu putem să redefinim – după un anume interes – regiunile de dezvoltare ale țării.

În sfârșit, un alt argument pe care pot să-l aduc aici, necunoscând foarte bine psihologia maghiară, dar cunoscând-o foarte bine pe a poporului român, lăsați-ne măcar să ne vărsăm focul pentru faptul că nu am fost atât de atenți încât această dezbatere și votul să fi avut loc săptămâna trecută.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc domnului senator Toni Greblă, care a reflectat și ceva din psihologia pe care o cunoaște cel mai bine. Totuși, e psihologia oltenească, care face parte din psihologia colectivă.

Îl rog pe domnul senator Titus Corlățean, pe scurt, să încheie această minidezbatere. Microfonul 3, vă rog.

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Eu aș face câteva comentarii și în atenția Grupului parlamentar al PD-L, și în atenția colegilor senatori ai Grupului parlamentar UDMR, pentru că am impresia că unii se fac că nu înțeleg, iar alți colegi chiar nu au înțeles despre ce a fost vorba în această intervenție.

Mai întâi, pentru că sunt de acord, memoria noastră și memoria stenogramelor trebuie respectate, aș aduce aminte despre ce este vorba, încă o dată. Exact acum o săptămână, luni, în plenul Senatului României, aveam programat acest punct, cu două zile înainte de termenul de adoptare tacită. Luni, 8 februarie anul curent, la intervenția liderului Grupului parlamentar al PD-L, s-a solicitat amânarea dezbaterii pe marginea acestui proiect de lege, cu argumentația – și întotdeauna îi asigur pe colegii din UDMR că sunt extrem de precis în evaluarea și în afirmațiile pe care le fac – că Grupul parlamentar al PD-L și-a nuanțat sau și-a schimbat atitudinea și că vor fi prezentate amendamente la comisia sesizată în fond. S-a cerut termen pentru un raport suplimentar, care să fie prezentat plenului.

Eu, personal, am fost cel care am intervenit de la acest microfon și am atras atenția – aduc aminte colegilor – asupra riscului adoptării tacite, argumentația fiind cea pe care am menționat-o, și anume amendamente din partea Grupului parlamentar al PD-L.

S-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat în ziua de 10 februarie anul curent. Am verificat, nu a existat niciun amendament depus la comisia de fond de către parlamentarii PD-L, astfel încât a devenit foarte clar că acele manevre rușinoase, la care eu am făcut referire și pe care colegii din UDMR nu le-au înțeles, se referă la conduita politică a Grupului parlamentar al PD-L, care a plătit un preț partenerilor de coaliție. Nu este problema UDMR-ului, o spun încă o dată, pe linie de consecvență politică, la nivel de principii și de acțiune politică, până la urmă, chiar dacă, pe fond, uneori, nu suntem de acord, este o chestiune de admirat. Ceea ce am condamnat aici a fost această atitudine care excede unei practici parlamentare corecte, oneste, care a provenit din partea Grupului parlamentar al PD-L, și acesta era un aspect pe care voiam să-l subliniez, pentru că acest preț plătit a îmbrăcat această modalitate de a face timpul să treacă. Pe scurt.

Vă mulțumesc.

Vă propun să trecem la punctul următor de pe ordinea de zi. Pe procedură, domnule președinte?

Vă rog, domnule președinte Petru Filip, microfonul 2.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Voiam să fac o simplă referire la cele spuse de domnul senator Titus Corlățean.

În Comisia pentru administrație publică, organizarea teritoriului și protecția mediului – ca să tranșăm lucrurile și să le spunem așa cum au fost –, unde există majoritate din partea celor două partide aflate la guvernare, PD-L și UDMR, raportul a fost de respingere, pentru că am fost de acord că, până la urmă, acest subiect este un subiect important pentru toată clasa politică, și nu numai pentru clasa politică, ci și pentru reprezentanții din teritoriu.

Ca urmare, nu a fost niciun fel de tertip de vreun anumit fel vizavi de ceea ce s-a întâmplat în cursul săptămânii trecute.

Am ținut să precizez acest lucru pentru că în comisie s-a discutat _fairplay_ , bărbătește, vizavi de importanța acestui raport.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc.

Sunt convins că și declarația dumneavoastră va fi reflectată în stenogramă.

Vă propun să trecem la ordinea de zi.

La punctul 5 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2009 privind ratificarea Aranjamentului _stand-by_ dintre România și Fondul Monetar Internațional, convenit prin Scrisoarea de intenție transmisă de autoritățile române, semnată la București la 24 aprilie 2009, și prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar Internațional din 4 mai 2009, precum și a Scrisorii suplimentare de intenție, semnată de autoritățile române la data de 8 septembrie 2009 și aprobată prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar Internațional din 21 septembrie 2009.

Este un proiect de lege care a fost deja adoptat de Camera Deputaților.

Domnul secretar de stat Bogdan Drăgoi va prezenta punctul de vedere al Guvernului.

Din partea comisiei sesizate pe fond, domnul președinte Ion Ariton.

Vă rog, domnule Drăgoi, aveți cuvântul. Microfonul 9, vă rog.

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Prezentul act normativ are ca obiect aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2009 privind ratificarea Aranjamentului _stand-by_ dintre România și Fondul Monetar Internațional.

În baza semnării scrisorii de intenție, la data de 24 aprilie 2009, și aprobării acesteia de către Fondul Monetar Internațional, în data de 6 mai 2009, a fost disponibilizată prima tranșă de 4,37 miliarde DST-uri din împrumutul în valoare de 11,443 miliarde DST.

În același document, respectiv scrisoarea suplimentară de intenție, a fost respectată înțelegerea la care s-a ajuns, cu privire la utilizarea a jumătate din sumele aferente tranșelor 2 și 3, respectiv 1.563.500.000 DST-uri, care urmează a fi trase până la finele anului 2009 pentru finanțarea deficitului bugetar.

Față de cele de mai sus, Ministerul Finanțelor Publice propune și susține, în numele Guvernului, adoptarea actului normativ, care a avut în vedere asigurarea cadrului legal în vederea derulării creditului contractat cu Fondul Monetar Internațional.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule secretar de stat.

Vă rog, domnule președinte Ariton, raportul comisiei. Microfonul 7.

România a utilizat banii din primele tranșe și modul cum acestea au influența evoluția economică a României, cu date complete, dacă se poate astăzi, dacă nu, într-o ședință ulterioară, pentru că România s-a angajat la un împrumut care va afecta, pe viitor, destinele țării. Deci modul de utilizare a fondurilor primite de la organismele internaționale, inclusiv de la Fondul Monetar Internațional, trebuie să ne intereseze în cel mai înalt grad pe toți.

Vă mulțumesc. Domnul senator Marcu, vă rog. Microfonul 3.

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Câteva considerații, dacă-mi permiteți.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Comisia pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital a dezbătut proiectul de lege și a hotărât, în unanimitate, să adopte raport de admitere.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil acest proiect de lege, la fel, Comisia pentru politică externă a avizat favorabil proiectul de lege.

Raportul Comisiei pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital a fost un raport de admitere.

Are caracter de lege ordinară, iar Senatul este Cameră decizională.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

La dezbateri generale, dorește să intervină cineva?

Vă rog, domnule senator Toni Greblă, și apoi domnul senator Marcu.

Vă rog.

Microfonul 4.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Un acord de maximă importanță pentru prezentul și viitorul României a fost tratat de reprezentantul Guvernului cu nepermisă lejeritate.

Eu am studiat cu atenție scrisoarea de intenție din septembrie 2009, iar în această scrisoare de intenție Guvernul recunoaște faptul că nu a reușit să respecte întru totul angajamentele asumate prin Acordul _stand-by_ și solicită o derogare de la termenele stabilite acolo, în special o derogare de la criteriul de performanță de la sfârșitul lunii iunie, referitor la arieratele bugetului general consolidat. Apoi, documentul tehnic ne face vorbire de faptul că România, prin măsurile pe care le-a întreprins și le va întreprinde Guvernul Boc, va fi capabilă să respecte înțelegerile stabilite prin Acordul _stand-by_ . Deci nici pomeneală de faptul că urmează să fie împărțiți banii între bugetul statului și Banca Națională a României.

Din acest punct de vedere, aș ruga o clarificare suplimentară, în special în ceea ce privește modul în care

Această ordonanță, cele 7 articole, are implicații mult mai multe decât un buget anual. Dacă-mi permiteți, în calitate de economist, aș cuantifica echivalentul a șase bugete anuale.

De ce fac această afirmație? Din cauza faptului că ultima tranșă de rambursare către Fondul Monetar Internațional va avea loc pe data de 15 martie 2016. Pe de altă parte, luna trecută, prin consum de energie și timp, mass-media era atenționată asupra bugetului de stat și a bugetului asigurărilor sociale pe 2010. Fals. Această ordonanță are implicații atât în politica bugetară, în politica fiscală, în politica socială, cât și în cea monetară.

În ceea ce privește Acordul cu Fondul Monetar Internațional, cele 7 articole, trebuie să vedem ce cuprind cele două scrisori de intenție: prima scrisoare, din 24 aprilie 2009, cum reprezentantul Guvernului a specificat, dar și cea din 8 septembrie 2009. Este foarte clar, beneficiarii acestei ordonanțe sunt Banca Națională a României, care va primi circa 9,8 miliarde drepturi speciale de tragere, și Ministerul Finanțelor Publice, cu circa 1,5 miliarde drepturi speciale de tragere.

Cel mai important pentru noi este ce prevăd cele două scrisori. De ce? Fiindcă prin cele două scrisori, practic, administratorul României nu mai este Guvernul Boc, ci Fondul Monetar Internațional și Comisia Europeană. De ce? Fiindcă întreaga politică fiscală, bugetară, socială și bancară trebuie să aibă OK-ul atât al Fondului Monetar Internațional, cât și al Comisiei Europene.

## Mulțumesc.

Mai dorește cineva să intervină la dezbateri generale? Domnul senator Oprea, după aceea, o să-l rog pe domnul secretar de stat, dacă dorește, să facă unele comentarii și să răspundă la întrebarea domnului senator Greblă.

Domnule senator Oprea, vă rog.

Microfonul 2.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Eu aveam o simplă adnotare aici: cred că PSD nu se va dezice de propriile decizii luate când a fost la guvernare. Și m-am oprit. Dar observ că astăzi, probabil, gen capitolul declarații politice 2, se forțează nota, uitându-se că, de fapt, tot procesul acesta decizional a fost unul deschis.

Mai mult, pentru cei interesați de toate detaliile, acestea sunt anexate în documentație, corespondența în totalitate, inclusiv în limba engleză, ca persoanele interesate, de dincolo de frontierele României, să vadă în ce condiții aceste instituții financiare au acordat ajutorul.

I-aș ruga pe colegii mei să se gândească doar la un lucru: dacă ar vrea să ia un milion de la o bancă, documentația ar fi de 30 de ori mai consistentă decât cea pe care noi o avem aici.

La subiect, cele patru condiții le știam cu toții: salarizarea, pensiile, responsabilitatea fiscală și deficitul bugetar. Nu este absolut nimic nou.

## Mulțumesc domnului senator Oprea.

Dacă nu mai dorește nimeni să intervină, o să-l invit pe domnul secretar de stat Bogdan Drăgoi să răspundă la problemele ridicate.

Microfonul 9, vă rog.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Aș dori să dau un răspuns comun celor trei interpelări. Aș începe cu finalul. S-a vorbit despre „amanetarea țării” și despre „îndatorarea generațiilor viitoare”.

Plecând de la premisa că exista recesiune, iar recesiunea, de fapt, înseamnă o scădere a veniturilor și o creștere a deficitului, prin Acordul cu Fondul Monetar Internațional, acest acord asiguratoriu – pentru că așa a fost el, s-a vorbit despre 20 de milioane de euro ca despre un fel de asigurare pe perioada crizei, până se iese din criză – și măsurile structurale care au fost impuse, măsuri structurale care sunt preponderent pe optimizarea cheltuielilor sociale, noi am reușit să reducem acest deficit și să-l reducem pentru anii care vin și, în același timp, să optimizăm modul de cheltuire a banilor. Țin să vă anunț că, dacă nu ar fi fost acest acord, deficitul ar fi fost mult mai mare.

Avem două beneficii principale prin acest acord: credibilitatea de care România beneficiază, credibilitate în baza căreia se poate finanța de pe piețele interne și externe în continuare mai ieftin, și, în al doilea rând, condițiile financiare ale împrumutului cu Fondul Monetar Internațional, pentru că la deficitul pe care România îl avea... Acel deficit era finanțat oricum, dar una este să finanțezi la dobânzi de 13-14% din piața internă, și alta este să finanțezi aceeași sumă sau chiar o sumă mai mare la dobânzi de sub 3%. Noi așa trebuie să vedem, nu că am îndatorat pe acești bani. Acești bani trebuiau luați oricum, ca să acoperim deficitul. Întrebarea este cât de ieftin puteam. Din acest punct de vedere, pot spune chiar că am optimizat costurile, prin extinderea maturității și prin scăderea randamentelor, pentru generațiile următoare.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc foarte mult. Domnule senator Greblă, vă rog. Microfonul 4.

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

O țară care are un acord cu Fondul Monetar Internațional nu devine, prin acest fapt, foarte credibilă. Țările în dificultate au acorduri cu Fondul Monetar Internațional, iar noi suntem una dintre aceste țări. Acordul cu Fondul Monetar Internațional nu este privit ca o mare bucurie pentru niciuna din țările care intră în relații cu Fondul Monetar Internațional. Intră de nevoie și sunt constrânse să respecte niște angajamente, pe care, de obicei, le convin cu Fondul Monetar Internațional, dar acest lucru nu trebuie să ne facă să aplaudăm faptul că țara a ajuns într-o asemenea situație economică, încât a fost nevoie să accepte un împrumut de la Fondul Monetar Internațional, și nu altceva, un împrumut cu multe condiționalități. Asta ca să răspund la divagația teoretică făcută de reprezentantul Guvernului.

Întrebarea concretă pe care am adresat-o eu nu și-a găsit în niciun fel răspunsul, nici măcar vag. Dacă nu are un răspuns pe date și concret, l-aș ruga să ne spună și, eventual, să vină data viitoare cu un astfel de răspuns. Dacă îl are, am fi cu toții bucuroși să vedem ce a făcut România cu 9 miliarde de dolari, cum a utilizat Guvernul Boc aceste 9 miliarde de dolari și cum se regăsește această infuzie de capital prin creditare în bunul mers al economiei românești. Aceasta este întrebarea, asta este ceea ce preocupă România, nu o defilare triumfalistă vizavi de „uite ce bine suntem noi văzuți în ochii Fondului Monetar Internațional”.

Îngrijorarea senatorilor mai poate fi privită și sub aspectul că, dacă prima scrisoare de intenție, transpusă apoi în Acordul _stand-by_ cu Fondul Monetar Internațional din aprilie anul trecut, nu a fost respectată, angajamentele asumate n-au fost respectate în totalitate, dați-ne voie să ne îndoim și să solicităm Guvernului Boc garanții suplimentare cu privire la faptul că ceea ce s-a angajat prin scrisoarea de intenție din 8 septembrie 2009 va fi dus la îndeplinire.

## Stimați colegi,

Eu o să vă dau cuvântul în continuare, însă am o rugăminte, dacă am putea să facem un efort, avem aceste puncte, punctele 6 și 7 din ordinea de zi, care sunt probleme de împrumuturi sau de ratificare a unor modificări, să încercăm măcar unul-două să trecem, dacă se poate. Dacă nu, nu trecem, nu-i nicio problemă.

Doamna senator Boagiu, mai doriți să interveniți sau îmi permiteți să supun la vot?

Doriți să interveniți?

Vă rog, doamna senator Boagiu. Microfonul 2.

Întrebarea era: după vot, îmi permiteți să motivez votul? Mulțumesc.

## **Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:**

## Evident.

Stimați colegi, avem un raport favorabil al comisiei, fără amendamente.

Vă cer îngăduința măcar pentru următorul punct, acceptarea unui amendament la Statutul Băncii Internaționale, dacă putem să-l trecem. Sper să nu ridice probleme prea mari. Dacă nu, ne oprim și trecem la partea de întrebări, interpelări și răspunsuri.

Pentru explicația votului, doamna senator Anca Daniela Boagiu.

Vă rog.

## **Doamna Anca Daniela Boagiu**

**:**

După ce se votează!

## **Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:**

S-a votat.

## **Doamna Anca Daniela Boagiu**

**:**

Următorul punct!

## Următorul.

Trecem atunci la punctul următor și o să o invit pe doamna senator Boagiu să dea explicația la final.

Trecem deci la punctul 6 din ordinea de zi, Proiectul de lege pentru acceptarea amendamentului la Statutul Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare propus prin Rezoluția nr. 596 din 30 ianuarie 2009, aprobată de Consiliul Guvernatorilor Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare.

Vă rog, domnule secretar de stat Drăgoi, în esență și pe scurt, fără să ne mai citiți titlul, că este lung.

## Vă mulțumesc.

Efectele implementării rezoluției sunt următoarele, în principiu: creșterea ponderii numărului de voturi de la 2,86% la 5,55%. Operațiunea ar crește puterea de vot relativă a membrilor cu un grup...

Este vorba de o redistribuire a voturilor pe capitalul pe care subscriu diverse țări. Ar fi firesc să luăm și noi notă și să ratificăm amendamentul.

Îi ofer cuvântul domnului senator Ariton.

Vă rog, tot pe scurt.

Comisia pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital a întocmit un raport de admitere, fără amendamente.

S-a primit aviz favorabil de la Consiliul Legislativ și de la Comisia economică, industrii și servicii.

## **Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:**

## Mulțumesc.

Sunt intervenții la dezbateri generale? Nu sunt.

Stimați colegi,

Având în vedere că astăzi am avut o ședință cu foarte puține documente trecute prin procedură legislativă, cer îngăduința liderilor politici ca ordinea de zi de mâine să nu fie modificată, să rămână cea care a fost aprobată, urmând ca ceea ce a rămas de astăzi să fie înscris cu prioritate în ordinea de zi a ședinței de luni, 22 februarie 2010. Avem de dat și foarte multe voturi pe legi organice, pe care le raportăm tot luni. Mâine nu le vom putea dezbate.

Cu aceasta, încheiem cea de-a doua parte a ședinței de astăzi și vă invit să rămâneți la partea de întrebări, interpelări și răspunsuri, care este partea cea mai interesantă a dezbaterilor.

## **Doamna Doina Silistru**

**:**

Explicarea votului.

## Explicarea votului!

Îi cer scuze doamnei senator Anca Daniela Boagiu. Drept recompensă, vă invit să vorbiți de la microfonul central.

Doamna senator Anca Boagiu, pentru explicarea votului.

## **Doamna Anca Daniela Boagiu:**

Mulțumesc, domnule președinte.

Permiteți-mi, în primul rând, în numele Grupului parlamentar al PD-L, să-mi exprim satisfacția că, în sfârșit, acest proiect de lege a trecut prin Senatul României. În același timp, nu pot să nu-mi exprim mirarea că unii colegi senatori se declară îngrijorați, atâta vreme cât România a depășit o perioadă de criză, agresivă, aș spune, pentru fiecare cetățean în parte, cu mult mai multă ușurință tocmai datorită existenței acestui acord.

Ce mă șochează, în egală măsură, este faptul că se fac declarații care ne demonstrează că unii au pierderi de memorie. Dacă în 8 septembrie 2009 declaram că nu ne-am îndeplinit niște angajamente, nu ni le-am îndeplinit tot din cauza politicienilor care au avut grijă să schimbe majoritatea, să dizolve guverne, să împiedice punerea în practică a angajamentelor luate prin Acordul cu Fondul Monetar Internațional și Comisia Europeană.

Un ultim lucru pe care vreau să-l spun, Grupul parlamentar al PD-L se desolidarizează total de acei politicieni care incriminează instituțiile financiare internaționale. Am depășit anul 2000, am depășit anul 1999, anul 1989, suntem membri ai Uniunii Europene, și nici Fondul Monetar Internațional, nici Comisia Europeană nu sunt instituții de care unul sau altul să-și bată joc din plenul Senatului României. Poate nu știu cu ce se ocupă. Eu mă pun la dispoziția lor să le explic cu ce se ocupă, dar e un minimum de decență să nu le mai blamăm, cel puțin de la microfonul acestei instituții.

Mulțumesc.

## **Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:**

## Mulțumesc.

Trecem la punctul 25 din ordinea de zi, întrebări, interpelări și răspunsuri.

Doamnă senator Boagiu, vă rog să nu părăsiți microfonul central. Prima întrebare este a dumneavoastră și se referă la problema abandonului școlar.

Vă rog să prezentați întrebarea respectivă.

Îi rog pe colegii din toate partidele care se retrag din sală să se retragă în liniște.

Stimați colegi,

Domnilor președinți,

Domnule senator Onofrei,

Domnule ministru,

Vă rog frumos să vă retrageți în liniște, pentru că am trecut la ultimul punct din ordinea de zi.

Vă mulțumesc din suflet.

Domnilor miniștri, vă mulțumim, de asemenea, că ne-ați onorat cu prezența dumneavoastră.

Domnule ministru Berceanu, vă mulțumim că ne-ați onorat cu prezența dumneavoastră și vă rog să continuați consultările pe hol.

Doamnă senator Boagiu, vă rog să adresați întrebarea.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Întrebarea mea este adresată domnului Daniel Petru

Funeriu, ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului.

Așa cum ați menționat, are ca obiect: Problema abandonului școlar.

## Domnule ministru,

Conform datelor din rapoartele pentru perioada 2007–2008, rata abandonului școlar în ciclul primar și cel gimnazial a crescut la 1,9%, față de 0,6% în perioada 2000–2001. 80% din copiii care nu frecventează nicio formă de educație sunt de etnie romă. La fel de îngrijorător este și faptul că 88% din copiii care muncesc pe stradă în București nu frecventează nicio formă de învățământ.

Excluderea unor categorii întregi de copii din procesul educațional îi condamnă pe aceștia la sărăcie și crește probabilitatea comiterii de infracțiuni.

Având în vedere cele expuse, vă rog să răspundeți la următoarele întrebări:

Care sunt măsurile pe care intenționați să le luați pentru reducerea ratei abandonului școlar?

Cum veți interveni pentru a reduce sau chiar elimina, dacă se poate, segregarea copiilor romi din școală? Mulțumesc.

Vă mulțumesc și eu.

Vă informez că sunteți un număr de 6 colegi senatori din partea Grupului parlamentar al PD-L care ați depus întrebări. Aveți 11 minute la dispoziție. Vă rog să vă încadrați în două minute.

Mai greu este la Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC, unde sunt tot 6 colegi senatori, dar au la dispoziție numai 10 minute, să încercați să vă încadrați într-un minut și jumătate fiecare.

Îi ofer cuvântul doamnei senator Doina Silistru, o întrebare referitoare la problema microbuzelor pentru transport școlar în județul Vaslui.

Vă rog, doamnă senator.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Am două întrebări.

Prima întrebare este adresată domnului Daniel Petru Funeriu, ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului. Domnule ministru,

Supun atenției dumneavoastră situația din comuna Gherghești, județul Vaslui, unde elevii din satul Soci sunt nevoiți să parcurgă, pe jos sau cu sania, o distanță de trei kilometri pentru a ajunge la școală. Școala Gherghești a primit un autoturism ARO pentru transport școlar de la comuna Pogana, însă mașina a fost și a rămas în stare de avarie. Pentru a acoperi nevoile tuturor elevilor din comună care fac naveta, este nevoie de două microbuze școlare.

Deși conducerea unității școlare a solicitat în mod repetat alocarea unor microbuze, inspectoratul școlar nu a dat curs acestor cereri.

Vă întreb, domnule ministru, ce măsuri veți lua pentru rezolvarea acestei probleme, ținând cont că situația nu este singulară, multe comune din județ și din țară confruntându-se cu lipsa microbuzelor atât de necesare pentru a asigura transportul elevilor.

Solicit răspuns în scris.

A doua întrebare este adresată domnului Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu, ministrul finanțelor publice. Domnule ministru,

În prezent, numărul copiilor abandonați la naștere este în continuă creștere, iar centrele de plasament, unele suprapopulate, se confruntă și cu deficit de personal. O alternativă pentru acești copii defavorizați este plasarea lor, spre creștere, unor asistenți maternali, care, în afara hranei și a adăpostului, le pot oferi dragoste, afecțiune și îndrumare, uneori, alături de propriii lor copii.

Problema este că, deși legislația prevede drepturi salariale pentru asistenții maternali – chiar și sporuri pe care le-au câștigat în instanță –, acestea nu le sunt virate la timp, greutățile ce decurg de aici fiind acutizate de criza în care ne aflăm.

În urma celor prezentate, vă rog, domnule ministru, să dispuneți verificarea și remedierea acestei situații, astfel încât asistenții maternali să nu se afle în situația de a nu mai putea crește acești copii, caz în care să nu se producă traume ireversibile atât pentru aceștia, cât și pentru copiii care au cunoscut dragostea unei familii timp de câțiva ani.

Doamna senator Doina Silistru, ați consumat trei minute din timpul prețios al Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC cu cele două întrebări.

Îl invit la microfon pe domnul senator Emilian Valentin Frâncu, din partea Grupului parlamentar al PNL. Aveți cuvântul. Microfonul central, vă rog.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Prima întrebarea este adresată domnului Radu Berceanu, ministrul transporturilor și infrastructurii.

## Domnule ministru,

Condițiile meteorologice nefavorabile din această iarnă au demonstrat, încă o dată, imposibilitatea autorităților de a asigura circulația rutieră în parametri normali. Mai mult, fonduri consistente se duc în direcția deszăpezirii drumurilor, pentru ca, în primăvara aceasta, să fie distruse de cantitatea prea mare de nisip și sare utilizată.

Aceste probleme ar putea fi ușurate prin crearea unor perdele forestiere de protecție în zonele unde vântul suflă cu putere, zone care pot fi depistate cu ajutorul hărților de vânt. Perdelele forestiere de protecție sunt reglementate în România de Legea nr. 289/15.05.2002, care, din păcate, nu a fost pusă în aplicare prea des.

Având în vedere cele mai sus menționate, vă rog să-mi comunicați, domnule ministru, dacă Ministerul Transporturilor și Infrastructurii ia în considerare, împreună cu Ministerul Mediului și Pădurilor, amplasarea unor astfel de perdele de copaci, care ar ușura semnificativ sarcinile de deszăpezire în cursul iernilor.

Mulțumesc.

Pot să citesc și a doua întrebare?

Vă rog să citiți și cea de-a doua întrebare.

A doua întrebare este adresată domnului Cătălin Marian Predoiu, ministrul justiției, și se referă la calitatea procesuală a senatorului în colegiul pe care-l reprezintă.

## Domnule ministru,

În calitate de senator ales în Colegiul uninominal nr. 2, Circumscripția electorală nr. 40, județul Vâlcea, am cerut în

instanță dizolvarea Consiliului Local al Comunei Golești, județul Vâlcea, din colegiul meu, pe motiv că respectivul consiliu nu s-a întrunit două luni consecutiv, fiind îndeplinite dispozițiile art. 55 alin. 2 din Legea nr. 215/2001.

Tribunalul Vâlcea mi-a dat câștig de cauză, însă Consiliul Local Golești a făcut recurs, care a fost admis, unul din motivele invocate fiind lipsa calității procesuale active a subsemnatului.

Nu doresc să pun în discuție soluția juridică adoptată, ci doar ideea că un parlamentar ales uninominal nu ar putea să se adreseze justiției în contencios administrativ, în calitate de parte interesată de bunul mers al activității, cetățenii alegându-mă tocmai pentru a verifica și respectarea legii în colegiul meu.

Ținând cont de cele enunțate, aș dori, domnule ministru, să vă exprimați punctul de vedere referitor la calitatea procesuală a unui senator, atunci când acesta apără interesele comunității pe care o reprezintă în Parlament.

Mulțumesc.

## Vă mulțumesc și eu.

Îl invit la microfon pe domnul senator Ion Rușeț, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

Îi rog pe toți colegii senatori de la PD-L să pună numai întrebarea propriu-zisă, să mai reducă din motivația întrebării, dacă se poate, pentru a putea adresa întrebările toți.

Vă rog, domnule senator Rușeț. Microfonul central.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Nu voi depăși un minut.

Întrebarea este adresată domnului Daniel Petru Funeriu, ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului.

Obiectul este următorul: Restructurarea sistemului de învățământ a determinat Inspectoratul Școlar Gorj să propună comasarea a 16 școli de pe raza județului. Cum majoritatea unităților de învățământ ce urmează a fi comasate se află în mediul rural, sute de elevi vor fi nevoiți să facă naveta la școlile de centru pentru a-și putea continua studiile.

Prin această măsură, problema reducerii cheltuielilor de personal a fost în mare parte rezolvată, dar pentru cea a transportului elevilor se caută încă soluții. În aceste condiții, se preconizează o creștere semnificativă a numărului de abandonuri școlare.

Educația reprezintă o condiție esențială și obligatorie pentru existența și dezvoltarea fiecăruia dintre noi. În conformitate cu drepturile omului și ale copilului și cu prevederile constituționale, accesul la educație pentru copiii din mediul rural este un lucru absolut necesar și garantat.

Vă rog să-mi comunicați, domnule ministru, ce măsuri veți lua pentru soluționarea acestei situații și pentru a facilita accesul la învățământ al elevilor din mediul rural.

Solicit răspuns verbal și în scris.

Vă mulțumesc.

Îi ofer cuvântul domnului senator Ion Rotaru. Vă rog, domnule senator, adresați întrebarea.

Mulțumesc, domnule președinte.

Întrebarea mea este adresată domnului Sebastian Vlădescu, ministrul finanțelor publice.

Domnule ministru,

Prioritatea Guvernului este de a accesa cât mai multe fonduri europene. La momentul actual, foarte multe firme care au câștigat finanțări europene pe diferite tipuri de proiecte, în baza unor proiecte de finanțare europeană, după ce au așteptat mai bine de un an ca dosarele să le fie evaluate, întâmpină mari dificultăți în ceea ce privește recuperarea banilor investiți. Acest lucru se datorează faptului că cei care gestionează fondurile europene nu le decontează banii în termenul legal, și anume 90 de zile, prevăzut în contract.

Pentru a lua banii de la Uniunea Europeană, aceste firme, în baza unor prevederi prevăzute în contractul de finanțare, trebuie să facă investițiile din surse proprii, urmând ca, la sfârșitul fiecărei perioade de implementare, conform cererii de rambursare și facturilor prezentate, sumele cheltuite să fie decontate.

Deoarece firmele care au investit în aceste proiecte nu beneficiază de plata TVA-ului de către stat în termen, sunt în situația de a nu-și putea onora plățile către bănci, plătind, în acest fel, dobânzi uriașe.

În aceste condiții, vă rog, domnule ministru, să-mi comunicați care sunt motivele pentru care se întârzie aceste plăți și ce măsuri intenționați să luați pentru a rezolva și preveni această situație.

Solicit prezentarea răspunsului dumneavoastră în scris. Mulțumesc.

Vă mulțumesc și eu.

Îl invit la microfon pe domnul senator Dumitru Oprea, din partea Grupului parlamentar al PD-L, urmează domnul senator Florin Constantinescu, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

Vă rog. Microfonul central.

Este o scrisoare de la prietenul comun – al meu și al domnului Dan Cârlan, secretar de stat la Ministerul Mediului și Pădurilor, ce se află în sală –, primarul Iașului, prin care solicită continuarea realizării unei stații de tratare a deșeurilor menajere, acest lucru fiind posibil în urma unei convenții încheiate cu Ministerul Mediului și Pădurilor.

În astfel de condiții, primăria solicită alocarea unor fonduri pentru achitarea facturilor restante la „Hidroconstrucția” – SA București și acoperirea diferenței pentru terminarea contractului.

În concluzie, rugăm ministerul să ne comunice măsurile pe care le va lua pentru alocarea fondurilor necesare proiectului menționat, precum și termenul la care se preconizează a fi virate sumele solicitate.

Dorim răspuns în scris.

Mai am o întrebare.

A doua întrebare este adresată domnului Mihai Constantin Șeitan, ministrul muncii, familiei și protecției sociale.

Ea se referă la cele 900.000 de persoane care beneficiază de pensie de invaliditate sau de handicap.

Se știe că s-au creat adevărate lanțuri de trafic al dosarelor de pensionare de acest tip, în care sunt implicați funcționari ai statului și mulți alți intermediari.

Domnule ministru,

Vă rugăm să ne răspundeți la următoarele trei întrebări: Care sunt procedurile pe care urmează să le aplicați în vederea analizei dosarelor pentru obținerea pensiei de invaliditate?

Ce metode de control veți institui pentru eliminarea factorilor de corupție din sistem?

Cum veți asigura eliminarea birocrației în analiza dosarelor, în același timp cu garantarea obiectivității și corectitudinii încadrării în gradul de invaliditate?

Solicităm răspuns în scris.

Mulțumim.

Și eu vă mulțumesc.

Sunteți o reclamă vie pentru cafeaua „3 în 1”. Ați adresat o a doua întrebare, dar erau trei.

Vă mulțumesc foarte mult, domnule senator.

Îl invit la microfon pe domnul senator Florin Constantinescu.

Mulțumesc, domnule președinte.

Întrebarea este adresată domnului Borbély László, ministrul mediului și pădurilor.

Obiectul întrebării este: Înființarea unui depozit ecologic în municipiul Pașcani.

Potrivit Hotărârii Guvernului nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor, la 31.12.2009 depozitul de deșeuri municipale de clasă B din municipiul Pașcani, județul Iași, și-a încetat activitatea.

Având în vedere următoarele: în conformitate cu art. 9 alin. (1) „Autoritățile publice locale trebuie să țină seama de prevederile Strategiei naționale de gestionare a deșeurilor și ale Planului național de gestionare a deșeurilor, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.470 din 2004, precum și de planurile regionale de gestionare a deșeurilor, pentru realizarea depozitelor zonale de deșeuri municipale.”, pentru județul Iași este aprobat un singur depozit, în zona Țuțora, care va deservi generatorii de deșeuri din județ.

În planul județean, pentru zona Pașcani, sunt prevăzute a se realiza o stație de transfer, o stație de sortare și una pilot de compostare a deșeurilor, ce vor deservi generatorii de servicii din municipiu și din 13 comune din zona de influență, finanțare care se va realiza prin POS Mediu, planul operațional teritorial.

În condițiile sistării activității actualului depozit, vom fi nevoiți să transportăm deșeurile din zonă la o distanță de 120 kilometri. În lipsa capacității și a mijloacelor de transport, în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 1.061/2008 privind transportul deșeurilor periculoase și nepericuloase pe teritoriul României, cheltuielile pentru transport și depozitare vor depăși limitele de suportabilitate ale cetățenilor.

Domnule ministru,

Vă rugăm să susțineți înființarea unui depozit ecologic în zona municipiului Pașcani.

Solicit răspuns în scris.

Vă mulțumesc.

Au mai depus întrebări în scris, fără să le prezinte în plen, din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnul senator Gheorghe David, domnul senator Ion Ariton și domnul senator Orest Onofrei.

Din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, au depus întrebări domnul senator Mihăiță Găină, domnul senator Gheorghe Pop și domnul senator Alexandru Cordoș.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, au depus întrebări domnul senator Dan Radu Rușanu și domnul senator Paul Ichim.

A depus o întrebare în scris domnul senator Sorin Serioja Chivu, senator independent.

Trecem la partea de interpelări.

Încep prin a-i da cuvântul domnului senator Șerban Rădulescu, din partea Grupului parlamentar al PD-L. Aveți cuvântul.

Mulțumesc, domnule președinte.

Obiectul interpelării este: Siguranța consumatorilor, un obiectiv neglijat de către companiile furnizoare de energie termică și gaze naturale.

Întrebările sunt adresate Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei.

În urma exploziei ce a avut loc în data de 6 februarie 2010 pe strada Paris din municipiul Cluj-Napoca, trei persoane au fost rănite, un imobil a fost complet distrus, iar alte 17 clădiri au fost afectate.

Deflagrația s-a produs în colegiul meu senatorial, motiv pentru care doresc să vă adresez o serie de întrebări, după cum urmează:

Când s-a făcut verificarea tehnică stradală?

Când s-a făcut verificare instalației de utilizare interioară? S-au respectat normele tehnice aprobate prin Ordinul președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 5/2004?

S-au depistat defecțiuni? Dacă da, au fost remediate? De ce natură au fost aceste defecțiuni?

S-au adus la cunoștința consumatorului eventualele defecțiuni depistate?

S-au înmânat instrucțiuni consumatorilor de pe strada Paris privind utilizarea gazelor?

S-a făcut publicitate modului de respectare a instrucțiunilor?

Cu ocazia lucrărilor, s-au depistat instalații fără forme legale? Ce măsuri s-au luat împotriva acestora, dacă s-au găsit?

Cum au acționat echipele de intervenție ale SC E.ON Gaz la sesizarea privind producerea exploziei și dacă au constatat defecțiuni?

Doresc să mi se pună la dispoziție procesul-verbal de constatare a accidentului produs. Solicit răspuns în scris.

Mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule senator.

Îl invit la microfon pe domnul senator Viorel Arcaș, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, urmează domnul senator Emilian Frâncu, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Mulțumesc, domnule președinte.

Interpelarea este adresată domnului prim-ministru Emil Boc.

Subiectul este Centura ocolitoare a orașului Mediaș. Domnule prim-ministru,

Mă întreb dacă în Guvernul pe care îl conduceți se practică din greu demagogia sau este un nemaiîntâlnit vid de informație, altfel nu-mi explic seninătatea cu care, în urmă cu două săptămâni, ați declarat, la Sibiu, că Proiectul Centura ocolitoare a orașului Mediaș, un proiect prioritar pentru județ, se află în plină desfășurare, în condițiile în care Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a pierdut finanțarea aferentă de la Banca Mondială.

Este de admirat liniștea pe care o afișați atunci când faceți promisiuni fără acoperire, dar credeți-mă, ea nu-și are locul în această situație.

În cazul în care nu a fost vorba doar de declarații sforăitoare, rostite în speranța sporirii gradului de simpatie printre sibieni, ci a fost vorba, realmente, de o necunoaștere a situației de fapt, vă informez, domnule prim-ministru, că împrumutul de la Banca Mondială contractat de către Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale, în sumă de 225.000.000 de dolari, din care o parte erau destinați cofinanțării Proiectului de variantă ocolitoare pentru orașul Mediaș, a expirat la data de 31 decembrie 2009, după ce a fost extins cu 5 luni față de data inițială, 31 iulie 2009, și nu mai poate fi prelungit.

În condițiile în care Guvernul pierde finanțări externe, pentru că nu este capabil să depună la timp proiectele, mi se pare o gogomănie fără seamăn să susțineți că sistați investițiile în infrastructură pentru că nu aveți bani. Ați avut bani la dispoziție, domnule prim-ministru, doar că ați uitat și nu ați avut interes să-i folosiți.

Acestea fiind datele problemei, vă rog să-mi comunicați care este stadiul de desfășurare a Proiectului Centura ocolitoare a orașului Mediaș, când vor începe lucrările și când se vor finaliza.

Nu în ultimul rând, domnule prim-ministru, vă rog să nu-mi răspundeți cu sintagma „Lucrările vor începe trimestrul următor.”, dat fiind că am auzit acest răspuns de prea multe ori de la domnul ministru Radu Breceanu, iar, de săpat, nu s-a săpat nici măcar un șanț.

Vă mulțumesc și eu, domnule senator.

Îl invit la microfon pe domnul senator Emilian Frâncu, urmează domnul senator Gheorghe David.

Vă rog.

Microfonul central.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Interpelarea de astăzi am adresat-o domnului ministru Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu și are ca obiect stadiul rezolvării dosarelor înregistrate la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Domnule ministru,

În data de 14 noiembrie 2009, am adresat domnului Gheorghe Pogea, ministrul finanțelor publice din precedentul Guvern Boc, o interpelare, în care ceream să prezinte situația soluționării la zi a cererilor înregistrate la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în virtutea Legii nr. 290/2003.

Deoarece, până la această dată, nu am primit niciun răspuns din partea ministerului pe care îl conduceți, vă rog, domnule ministru, să-mi comunicați numărul de ordine la care s-a ajuns în prezent în soluționarea cererilor depuse de către persoanele beneficiare ale prevederilor Legii nr. 290/2003 la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Solicit răspuns verbal și în scris. Senator Emilian Frâncu. Mulțumesc.

Mulțumesc foarte mult.

Îl invit la microfon pe domnul senator Gheorghe David, urmează domnul senator Florin Constantinescu.

Mulțumesc, domnule președinte.

Interpelarea mea este adresată Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, domnului ministru Mihai Constantin Șeitan.

Obiectul și conținutul interpelării mele: Solicitare încadrare grupe superioare de muncă.

Domnule ministru,

Dorind să vin în sprijinul mai multor cetățeni care s-au adresat biroului senatorial unde îmi desfășor activitatea, respectiv Colegiul nr. 1 – Timișoara, am să vă supun atenției următorul caz, care nu este singular.

Domnul Prună Dumitru, domiciliat în Timișoara, solicită încadrarea pensiei într-o grupă superioară de muncă, deoarece și-a desfășurat activitatea în cadrul CFR. Prezintă anii lucrați și funcția pe care a deținut-o, nu le mai menționez, vor apărea în materialul trimis la minister.

În acest sens, vă solicit să-mi comunicați dacă persoana în cauză poate beneficia de drepturile conferite de încadrarea într-o grupă superioară de muncă, luând în considerare ceea ce se menționează în documentele privind aplicarea Deciziei nr. 87/1999 a Curții Constituționale, care spun că „Persoanele care la data de 1 februarie 1990 inclusiv aveau calitatea de pensionar și care și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă potrivit reglementărilor existente până în 1990 erau prevăzute să fie încadrate în grupa I sau grupa II de muncă”.

Solicit răspuns în scris.

Voi depune această solicitare. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc și eu.

Dau cuvântul domnului senator Florin Constantinescu, urmează domnul senator Ion Rotaru.

Mulțumesc, domnule președinte.

Interpelarea este adresată domnului Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu, ministrul finanțelor publice.

Obiectul interpelării: Finanțarea contractelor din fonduri de coeziune.

## Domnule ministru,

În momentul actual, bugetele de care beneficiază proiectele de investiții sunt anunțate ca ferme în lei, în

contextul în care sursa de finanțare este, în cea mai mare măsură, asigurată prin fondurile de coeziune în euro. Documentațiile de atribuire pentru aceste contracte impun însă ca prețul în lei cu care antreprenorii licitează aceste proiecte să fie ferme, fixe în lei, deci angajate și nerevizuibile, în consecință.

Astfel, proiectele vizate în prezent în procedura de achiziții devin proiecte cu mare risc de schimb valutar, din moment ce o sumă foarte importantă, o parte din costurile aferente echipamentelor și materialelor, se va realiza direct în euro. Chiar dacă furnizorii locali acceptă plata în lei, aceasta este condiționată, oarecum, de rata de schimb euro/leu la momentul efectuării plății.

Consecințele acestei realizări pot afecta ambele părți implicate în proiect, atât pe beneficiar, cât și pe antreprenor.

Această problemă ar putea fi evitată din start într-un mod foarte simplu: atât timp cât fondurile de coeziune sunt asigurate în euro, în cazul contractelor care beneficiază de această finanțare s-ar putea permite decalarea părțiiproporție din contract direct dependentă de euro. Partea respectivă din contract ar trebui să fie plătită antreprenorilor în lei, la rata de conversie valutară corespunzătoare zilei în care se efectuează plata. Aceasta este cea mai simplă posibilitate de a proteja proiectele sau investițiile atât de necesare României, asigurând o abordare corectă atât față de beneficiarii proiectelor, cât și față de antreprenorii care le vor executa.

## Domnule ministru,

Vă rog să analizați această propunere și să-mi comunicați care sunt măsurile pe care intenționați să le luați pentru a remedia această problemă.

Solicit răspuns verbal și în scris.

## Mulțumesc, domnule senator.

Îl invit la microfon pe domnul senator Liviu Titus Pașca, urmează domnul senator Ion Rotaru – Grupul parlamentar al PSD.

Vă rog, aveți cuvântul, domnule senator.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Interpelarea mea este adresată domnului ministru Radu Berceanu, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii.

Obiectul interpelării: Situația deplorabilă a drumurilor naționale din județul Maramureș.

Cu un relief predominant muntos, județul Maramureș dispune de un număr de drumuri naționale mult mai redus comparativ cu alte zone din țară, ceea ce face ca transportul persoanelor și mărfurilor să se efectueze în totalitate pe aceste căi de rulare.

Ca urmare, sarcina preluată de aceste drumuri este mult mai mare decât cea dimensionată prin construcție, întrucât a fost luat în calcul criteriul de lungime a rețelei, nu și cel de viabilitate, adică sarcina preluată.

Reamintesc faptul că, în ultimii ani, în județul Maramureș nu a fost reabilitat nici măcar un kilometru de drum național, la ora actuală șoselele fiind în stare deplorabilă.

Având în vedere cele prezentate mai sus, vă rog, domnule ministru, să ne informați:

Care sunt proiectele sau programele pe care le preconizează ministerul condus de dumneavoastră în direcția revitalizării și îmbunătățirii transportului pe drumurile naționale din județul Maramureș, ținând seama și de potențialul turistic atractiv al acestei zone?

Care sunt motivele reale pentru care zona de nord-vest a țării, respectiv județul Maramureș, nu a beneficiat de programe și fonduri de reabilitare sau de reconstrucție a drumurilor naționale, situație care se pare că va continua, având în vedere că proiectele aprobate, aflate într-un stadiu avansat în legislatura trecută, au fost anulate?

Solicit răspuns în scris și oral. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule senator. Îl invit la microfon pe domnul senator Rotaru, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Interpelarea mea este adresată domnului ministru al finanțelor publice Sebastian Vlădescu.

Domnule ministru,

Conform Legii nr. 507/2002, „Persoanele fizice, cetățeni români sau cetățeni ai statelor membre ale Uniunii Europene și ale celorlalte state aparținând Spațiului Economic European, pot desfășura activități economice pe teritoriul României în mod independent.” Acestea pot activa în toate domeniile, meseriile și ocupațiile, cu excepția celor stabilite sau interzise prin legi speciale. Vorbim aici, evident, de persoanele fizice autorizate.

La momentul actual, în câmpul muncii sunt angajate tot mai multe persoane cu un salariu minim pe economie, din cauza contribuțiilor prea mari datorate statului. În realitate, aceste salarii sunt completate cu venituri obținute prin încheierea de contracte de prestări servicii. Astfel, angajatorul poate obține economii prin neplata contribuțiilor atât ale angajatului, cât și ale angajatorului.

În conformitate cu legislația în vigoare, o persoană fizică autorizată se poate asigura pentru o sumă minimă ce reprezintă un sfert din salariul mediu brut pe economie, însă nu mai mult de 5 salarii medii brute. În aceste condiții, dacă majoritatea angajatorilor ar apela la o asemenea modalitate de plată a salariilor – ceea ce, din păcate, începe să se întâmple tot mai des –, încasările bugetare ar scădea considerabil.

Prin urmare, vă rog să-mi comunicați care sunt măsurile pe care intenționați să le luați pentru prevenirea unei asemenea situații.

Solicit prezentarea răspunsului dumneavoastră în scris. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule senator.

Cu aceasta, s-a încheiat prezentarea orală a interpelărilor. Au mai prezentat în scris interpelări, fără să le susțină în plen, următorii colegi:

Din partea Grupului parlamentar al PD-L: domnul senator Iulian Urban, doamna senator Mihaela Popa, domnul senator Traian Constantin Igaș; din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC: domnul senator Ilie Sârbu, domnul senator Dan Voiculescu, domnul senator Marian Valer, domnul senator Mihăiță Găină, domnul senator Gheorghe Pop, domnul senator Adrian Țuțuianu, domnul senator Alexandru Cordoș; din partea Grupului parlamentar al PNL:

domnul senator Paul Ichim, domnul senator Varujan Vosganian și domnul senator Dan Radu Rușanu. De asemenea, senatorii independenți Sorin Serioja Chivu, Vasile Nedelcu și Liviu Câmpanu au depus interpelări în scris.

Stimați colegi, trecem la răspunsuri la întrebări.

Îl invit pe domnul secretar de stat Anton Marin să răspundă la interpelarea domnului senator Frâncu, referitoare la situația DN 7 Pitești – Râmnicu Vâlcea. Microfonul 10.

## **Domnul Marin Anton** _– secretar de stat în Ministerul Transporturilor și Infrastructurii_ **:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

În data de 5 ianuarie 2010, ca urmare a degradărilor apărute la partea carosabilă, pe DN 7, sectorul Pitești – Râmnicu Vâlcea, s-a efectuat o revizie tehnică specială pentru sectorul de drum situat între km 119+250 și km 170+750, fiind constituită o comisie din care au făcut parte reprezentanți ai Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, de la Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova, Secția de Drumuri Naționale Pitești și Secția de Drumuri Naționale Râmnicu Vâlcea.

Comisia a stabilit efectuarea de urgență a reparațiilor părții carosabile cu mixtură stocabilă, deoarece condițiile atmosferice nu permiteau reparații cu mixtură caldă.

De la acea dată și până în prezent, au fost executate reparații pe o suprafață de 920 metri pătrați, care vor continua și în zilele următoare, în funcție de condițiile atmosferice, urmând ca, atunci când acestea vor permite, să se execute și cu mixtură caldă.

Vă mulțumesc.

Domnule senator Frâncu, aveți comentarii? Microfonul 2.

Vă mulțumesc, domnule secretar de stat.

Răspunsul este satisfăcător pentru porțiunea de drum Râmnicu Vâlcea – limită județ Argeș, dar, dacă veți merge cumva spre Transilvania pe Valea Oltului, veți vedea că de la Pitești la Râmnicu Vâlcea este zona din județul Argeș care pur și simplu este nepracticabilă. Din doi în doi metri sunt gropi de 10-15-20 centimetri, care nu pot fi evitate de șoferi, oricât de buni automobiliști ar fi ei. Este o situație disperată, vă dați seama, mașinile cu greu trec de această încercare.

Am văzut că, în zona interpelărilor, un coleg de-al meu din Cluj v-a adresat, la rândul lui, o interpelare similară.

Rugămintea mea mare ar fi să căutați să luați legătura cu cei din Argeș, care nu și-au făcut absolut deloc datoria, mai ales că în toamnă, eu rețin, venind mereu în București, la Senat, au fost și două momente în care s-au făcut reparații la acel drum, și iată că lucrările au fost făcute cel puțin de mântuială, din punctul meu de vedere.

Ne-ați sprijini foarte mult dacă, în cel mai scurt timp posibil, când vremea o va permite, s-ar reface rapid porțiunea de drum.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:**

Vă mulțumesc. Doriți să comentați?

## **Domnul Marin Anton**

**:**

Nu!

Vă mulțumesc, domnule senator.

În continuare, îl invit pe domnul secretar de stat Cristian Anton Irimie să răspundă la o interpelare a domnului senator Frâncu, adresată Ministerului Sănătății. Microfonul 9.

## **Domnul Cristian Anton Irimie** – _secretar de stat_

## _în Ministerul Sănătății_ **:**

Introducerea taxei pentru descurajarea consumului de alimente nesănătoase este o intenție a Ministerului Sănătății ca urmare a indicatorilor de morbiditate și mortalitate înregistrați în România prin boli cardiovasculare, obezitate și diabet zaharat.

Având în vedere că proiectul de act normativ nu a fost finalizat, această taxă nu va fi implementată din luna martie a anului curent. Estimările realizate și exprimate de „Romalimenta” – Federația Industriei Alimentare din România – nu au o bază reală, având în vedere că Ministerul Sănătății nu a definitivat lista produselor alimentare care vor fi supuse acestei taxări.

În urma analizei efectuate de specialiști, a propunerilor formulate și a dezbaterii publice care a avut loc în data de 4 februarie 2010, Ministerul Sănătății, prin Comitetul național pentru alimentație și nutriție, va reanaliza atât condițiile, cât și criteriile pe baza cărora vor fi introduse în listă alimentele cu risc pentru sănătate, în vederea taxării.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc. Domnule senator Frâncu, microfonul 2.

Vă mulțumesc, domnule secretar de stat.

Întrebarea mea se referea, evident, la subiectul respectiv, însă era datată 2 februarie 2010. Deci dumneavoastră, într-un fel, ați anticipat preocupările mele, și nu numai ale mele, pentru că întrebările și interpelările provin din problemele cetățenilor pe care le recepționez la audiențe.

Văd că pe 4 februarie 2010 ați supus situația unei discuții publice și probabil că semnalul meu de alarmă – și al altor colegi – a stat în atenția dumneavoastră.

Pe mine m-au speriat puțin estimările făcute, 36.000 de angajați care ar putea să fie disponibilizați, și de aceea v-am adresat această interpelare.

Mă bucur că ați ținut seama și m-aș bucura dacă prevederile actului normativ pe care îl aveți în vedere ar ține seama de aceste prognoze, adică să faceți și estimările impactului social al măsurii.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc.

Cu aceasta, stimați colegi, am încheiat sesiunea noastră de întrebări, interpelări și răspunsuri la întrebări și interpelări.

Țin să le mulțumesc domnului senator Frâncu și doamnei senator Silistru, care au rămas alături de noi până la încheierea ședinței, ca și domnului secretar de stat Irimie. Vă mulțumesc.

Declar închisă ședința Senatului de astăzi, 15 februarie 2010.

## _Ședința s-a încheiat la ora 18.40._

**EDITOR: PARLAMENTUL ROMÂNIEI — CAMERA DEPUTAȚILOR**

„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare) Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.411.58.33 și 021.410.47.30, fax 021.410.77.36 și 021.410.47.23 Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.

&JUYDGY|438446]

**ISSN** 1220–4870

**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 17/25.II.2010 conține 48 de pagini.**

Prețul: 9,60 lei