Mircia Giurgiu

Declarație politică intitulată „Pomana electorală și postul... prelungit al Paștelui”.

Sărbătorile Pascale au fost sărbătorite de toată lumea creștin-ortodoxă la sfârșitul lunii aprilie. Apropiata campanie electorală a transformat însă această sărbătoare importantă a creștinătății. Specific românească este, din nefericire, pomana electorală. Din păcate, populația este atât de sărăcită că se calcă în picioare pentru o punguță în care se află 1 kilogram de zahăr, unul de făină și un litru de ulei. De ce s-a ajuns aici? Pentru că nu se face nimic pentru ca populația să o ducă mai bine, adică locuri de muncă mai bine plătite, pensii mai mari, fără cozi la farmacii pentru achiziționarea medicamentelor, alocații mai mari pentru copii... Cine poate trăi din alocația de stat pentru un copil? Nimeni, nici chiar un copil, care are nevoi mai mari decât un adult, pentru că el nu știe sau mai bine spus nu ar trebui să cunoască sintagma „nu pot să-ți cumpăr ceva pentru că nu am bani”! Copiii ar trebui să se bucure de copilăria lor, să meargă la școală, să beneficieze de educație, să viseze să facă lumea mai bună, nu să se gândească la faptul că a mai trecut o zi în care nu au fost la școală, în care nu au mâncat nimic sau au fost bătuți pentru că nu au adus destui bani în casă.

Suntem de aproape 18 luni în Uniunea Europeană, numai că efectele benefice ale integrării se lasă mult prea mult așteptate. Alocațiile copiilor sunt insuficiente pentru creșterea și educarea acestora, salariile sunt mult sub nivelul celor din spațiul Uniunii Europene, la fel și pensiile. Singurele care s-au aliniat la cele europene sau, din exces de zel, chiar le-au depășit, sunt prețurile la alimentele de bază, utilități și la servicii.

Fiecare persoană, din puținul pe care îl are, ar fi vrut să aibă un miel pe masa de Paști, numai că prețul lor a fost mult peste puterea de cumpărare, iar proprietarii de turme de oi au vândut chiar mai puțin decât în alți ani.

Populația din România, marea ei majoritate, este din ce în ce mai săracă, dar se pare că nimănui nu-i pasă. La patru ani însă se cere votul pentru ca o mână de oameni să ajungă în Parlament, la primărie ori în consilii locale sau județene. Trebuie să ne gândim ce facem noi pentru ca populația cu drept de vot să ne mai aleagă pentru un mandat. Răspunsul este foarte simplu, numai că trebuie căutat în noi înșine, în fiecare dintre noi.