Stenogramă plen

Mulțumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Valeriu Tabără din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal și-l rog să se pregătească pe domnul deputat Emilian Frâncu.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Este România în pericol de foamete?!”

Declarația nu o leg însă de ceea ce premierul spunea ieri, în acel apel către agricultori, de a-i da soluții pentru ceea ce va însemna producția României. N-am înțeles cui se adresa primul-ministru ieri, cum nu știu nici de ce nu a înțeles primulministru la întâlnirea de la Fundulea din anul 2007, când s-a dorit să se înțeleagă ce înseamnă seceta pentru România. De fapt, problema și fenomenul acesta, al agriculturii românești, nu este un fenomen oarecare și nu este ușor de înțeles de către unii politicieni cum, de fapt, nici politica externă a României se pare că nu întotdeauna este bine înțeleasă.

Este cu adevărat o întrebare pe care a trebuit să ne-o punem. Asta pentru că foametea nu este dată neapărat de lipsa de produse agroalimentare care să acopere cererea, ci și de prețurile ridicate ale acestor produse, care fac ca o mare parte din cetățenii țării să nu-și poată procura hrana zilnică necesară.

De ce în România este pericol de foamete? Pentru că România nu-și produce necesarul de hrană din agricultura proprie; se importă de mai mulți ani aproape 70% din produsele agroalimentare pe care le consumăm și, astfel, România este strâns legată de fenomenele care se întâmplă pe piața agroalimentară din Europa și din lume; randamente mici la unitatea de suprafață, ceea ce mărește costurile de producție; o bază materială a fermelor precară, care duce la realizarea unor produse mai scumpe; o piață agroalimentară românească atipică, și anume materii prime ieftine la producători și producții semifinite și finite alimentare scumpe la consumatori; existența unui sistem speculativ în domeniul producției agroalimentare românești, care determină producția alimentară a României — indiferent de unde ar proveni produsele agroalimentare comercializate pe piața românească și indiferent care este prețul de realizare a lor, ele rămân scumpe pentru cei mai mulți dintre cetățenii țării; lipsa unei strategii clare privind dezvoltarea producției agricole a României; planul național de dezvoltare rurală nu este suficient pentru a asigura o producție agroalimentară suficientă și accesibilă ca preț; România trebuie să realizeze o producție la nivelul potențialului său, mai ales în contextul crizei mondiale de alimente.

Se știe că, făcând anumite eforturi, România poate produce hrană pentru circa 80 de milioane de locuitori, iar cu anumite suplimentări și investiții, România ar putea asigura producția agroalimentară suficientă pentru a hrăni peste 100 de milioane de indivizi.

Există un nivel de concept politic, venit din zona unor decizii politice de amatori neprofesioniști și fără o viziune în ansamblu pe agricultura românească, conform căruia România trebuie să realizeze doar atât cât este necesar pentru consum intern.

Consecința: importuri care au crescut an de an, ajungându-se în anul 2007 la o valoare de peste 2 miliarde de euro, asta în contextul în care în agricultura României se poate realiza cea mai mare parte din produsele pe care noi le consumăm, circa 80% dintre ele, doar 20% fiind necesar a fi importate din cauza cerințelor pentru anumite condiții climatice.

România are potențial agroalimentar suficient pentru a se transforma din mare importator într-un mare exportator de materii prime agricole și produse agroalimentare semifinite și finite, cu un grad mare de accesibilitate pe piața europeană și mondială.

Cine ne oprește acum să investim în orezării, în contextul în care prețul orezului pe piața mondială s-a dublat și continuă să crească? Chiar se înregistrează raționalizări în mari țări producătoare, inclusiv Statele Unite și Israel. România avea înainte de 1990 amenajări de orezării pe o suprafață de peste 60 de mii de hectare.

De asemenea, este un tip de politică pentru susținerea ei, la această dată, din Uniunea Europeană, care ar putea să facă din România un mare exportator de orez. La aceasta se adaugă și faptul că România a avut soiuri de orez, curios, care au produs între 6 și până la 10 tone/hectar.

Trebuie spus clar: criza de alimente din România nu se datorează producătorilor agricoli și nici problemelor legate de criza mondială de alimente. Ea se datorează în principal decidenților politici români, și aceștia sunt cei care trebuie să dea răspunsul la întrebarea pe care am pus-o: este România în pericol de foamete? Părerea mea este că nu. Decidenții politici sunt cei care sunt responsabili de o astfel de situație.

Nici în România și nici la nivel european, creșterea prețurilor la produsele agroalimentare nu se datorează utilizării unei părți din producția de biomasă pentru producția de energie. Este falsă o astfel de afirmație și nu are nimic cu realitatea atâta timp cât la nivelul Uniunii Europene circa 30% din suprafața arabilă nu produce nimic și care este subvenționată pentru a nu se cultiva. În România, suprafața arabilă pe care nu se produce nimic variază, de la an la an, între 3 și 5 milioane de hectare. Apreciez că, la nivel mondial, suprafețele agricole ar putea fi mărite, prin anumite măsuri, cu 25—40% față de cele actuale (continentul australian, America de Sud, SUA, Canada — ambele țări au sisteme agricole semiintensive). În România, potențialul agricol este realizat la nivelul de 30%, și atunci de ce învinovățim producătorii de bioenergie?!

De ce ne ferim să aplicăm în agricultură biotehnologiile care dau: randamente de producție mai mari la unitatea de suprafață; producții de calitate; produse nepoluate de pesticide; elemente naturale de protecție a mediului; reduc costurile; mențin și îmbunătățesc potențialul de fertilitate a solului; protejează calitatea apelor curgătoare și a celor freatice.

De ce nu ne schimbăm decizia politică prin care să facem din România nu o țară importatoare de produse agroalimentare, ci una exportatoare? A rămâne o țară importatoare de grâu pentru pâine, de carne de porc și de pasăre, de ulei etc. este cea mai mare rușine pentru clasa politică românească!

Dacă în România va fi criză alimentară și foamete, aceasta se va datora numai marilor greșeli făcute de către decidenții politici, cu precădere de actuala guvernare, în frunte cu premierul Călin Popescu-Tăriceanu.

Vă mulțumesc foarte mult.

Mulțumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Emilian Frâncu este invitat la microfon și se pregătește domnul deputat Ștefan Baban, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

„Viitorul județului Vâlcea este legat de turismul monahal”

Puțini știu că județul Vâlcea are cel mai mare număr de schituri, biserici și mânăstiri din România. Din păcate, acest tezaur nu este încă pus în valoare. Nu numai că nu există un punct de informare și consiliere turistică unde să se poată studia pliante sau casete video de promovare, dar nu există nici măcar pentru marile centre monahale din județ pliante suficiente.

Dau exemplu doar câteva bijuterii arhitectonice din domeniu, care ar atrage curiozitatea oricărui vizitator: Mânăstirea Cozia și Mânăstirea Arnota, unde își dorm somnul de veci Mircea cel Bătrân și, respectiv, Matei Basarab, sau Ctitoria voievodală de la Horezu, emblematică pentru stilul brâncovenesc, declarată monument UNESCO. Lângă ea, cu nimic mai prejos în ceea ce privește valoarea picturii murale, stau mărturie bisericuțele ctitorite de țăranii înstăriți, la Vioreștii Slătioarei, cu celebra friză a potecașilor, și la Ursari, unde este înmormântat I. Gh. Duca, primulministru al României, liberal asasinat de legionari în gara Sinaia.

Obiective turistice importante rămân de multe ori ignorate: biserica din Poieni, unde s-a însurat Mihai Viteazul cu doamna Stanca, biserica Cetățuia, unde a fost asasinat Radu de la Afumați, sau mânăstiri unicat în Europa: Dintr-un Lemn, Bistrița, sunt, din păcate, doar o mică parte din valorile monahale ale Vâlcei, care nu sunt încă puse în valoare. *

„Județul Vâlcea poate deveni o perlă a turismului balnear”

Nu există niciun loc în România unde să fie concentrate pe o suprafață de numai 50 de kilometri pătrați atâtea stațiuni balneoclimaterice ca în județul Vâlcea. Fiecare pune în valoare izvoare miraculoase care au dus faima regiunii în toată lumea, dar care nu aduc țării decât un profit minimal, deși nu sunt nici pe departe mai prejos de Karlovy Vary, de exemplu.

Băile Olănești, Băile Govora, Călimănești, Căciulata sau Ocnele Mari au fiecare un specific aparte, iar izvoarele tămăduitoare acoperă o gamă largă de afecțiuni, diferite de la o stațiune la alta.

Ce lipsește însă acestor comori pentru a-și maximiza șansa de a atrage cât mai mulți turiști—pacienți? Lipsa loisirului!

Peste tot în lume, după tratament, pacienților li se oferă oportunitatea de a se distra puțin, de a uita de necazuri sau boli. Sunt organizate excursii opționale, seri distractive sau concursuri.

Cred că cei care vor conduce în viitor destinele județului Vâlcea vor trebui să se implice în realizarea unor parteneriate între agențiile și operatorii din turism cu artiștii atât de valoroși ai județului de la teatrul „Anton Pann”, Teatrul „Ariel” și ansamblurile folclorice, pentru a crea spectacole de tipul „Seară la stână”, „Urmașii lui Burebista”, „Pe urmele lui Dracula” sau „Seară haiducească”. Ar fi o soluție pentru revigorarea turismului balnear vâlcean. *

„O șansă pentru turismul vâlcean o reprezintă punerea în valoare a trecutului județului și a obiectivelor sale culturale” Turiștii care vin în județul Vâlcea au șansa de a cunoaște, în afara mânăstirilor și izvoarelor tămăduitoare, și multe obiective culturale interesante.

Din păcate, nici Casa memorială „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, nici Casa memorială „Petrache Poenaru” din Bălcești (inventatorul stiloului), nici Muzeul Ceramicii de la Horezu nu apar incluse în vreun traseu turistic. Turiștii ar trebui să știe că Biblioteca Județeană are un patrimoniu de carte veche deosebit și că edificiul are o cupolă și o structură arhitectonică unicate în Europa.

Nu există muzee care să pună în valoare descoperirile de la Bugiulești, cele mai vechi urme de hominid din Europa, sau de la Costești și Ocnele Mari, epoca fierului, sau care să promoveze meseriile străvechi ale locuitorilor: mineritul, sculptura în lemn. Muzeul Trovanților sau Muzeul Viței și Vinului sunt complet nepuse în valoare.

Teatrul „Anton Pann”, „Ariel”, Filarmonica „Ion Dumitrescu”, Muzeul de Istorie, cu Secția de Artă adăpostită de celebra Casă „Simian”, ar trebui să facă din Râmnic un oraș al artelor, cu expoziții permanente, spectacole, concursuri.

Culele de la Măldărești, aflate lângă Casa memorială a familiei Duca, Muzeul „Nicolae Bălcescu”, închinat marelui revoluționar de la 1848, ar putea și ele să fie puse în valoare mai bine.

Lipsește gospodarul, managerul, conducătorul județului, care să aibă o viziune integratoare asupra acestor oportunități.

Mulțumesc.

Mulțumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Ștefan Baban este invitat la microfon și se pregătește domnul deputat Becsek Garda Dezideriu din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Aveți cuvântul, domnule coleg.

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor deputați,

„Ajutoarele sociale — o problemă a României europene” Cele mai recente statistici din România au arătat că în această țară plătim peste 350 de taxe și impozite, ocupând locul 2 în rândul statelor din Uniunea Europeană, și peste 250 de ajutoare sociale, ca formă de protecție socială.

În ultimii 18 ani, indiferent de doctrina guvernelor care au venit la putere, protecția socială a mascat, de fapt, nemunca. Prin legi, ordonanțe, hotărâri de guvern au fost introduse fel de fel de ajutoare pentru a-i ajuta pe cei aflați în dificultate sau chiar în sărăcie, fără a ține cont că statul român nu-și poate permite să funcționeze ca o organizației de binefacere.

Ceea ce se știe la ora actuală și, mai ales, se simte, este faptul că românii care beneficiază, legal, de aceste drepturi nu-și mai doresc să muncească pentru un salariu minim de bază pe țară, deoarece, de exemplu, cu banii câștigați din venitul minim garantat plus alocația copiilor ajunge la nivelul acestui salariu, și asta doar pentru un număr de 72 ore pe lună pe care trebuie să le presteze.

Și aici mai apare o problemă: aceste ore mai mult nu se lucrează, deoarece majoritatea beneficiarilor au sesizat că dacă fac în bătaie de joc sarcinile ce le primesc pentru a beneficia de bani sau chiar nu fac nimic, autoritățile în drept preferă să le dea banii și să facă acele lucrări cu personalul propriu. Nu e drept față de cetățenii localității care-și fac singuri curățenie în spațiile verzi sau față de ceilalți beneficiari de ajutoare care realizează numărul de ore necesar pentru plata banilor.

În mediul rural, unde sunt cei mai mulți beneficiari de ajutoare sociale, legile sunt interpretate după bunul-plac al autorităților și, mai ales, după interesele primarului, secretarului etc., care-i folosesc pentru treburile personale din gospodărie. Apoi, banii se dau fie la crâșma satului, fie la magazinul mixt agreat de către edilii satului, astfel că de multe ori beneficiarii se trezesc că primesc bani în funcție de simpatiile oficialităților sau că trebuie să semneze pentru o sumă, dar primesc alta.

Întrebări pentru Guvernul României:

1. Considerați că actualul sistem de protecție socială îi ajută pe cei aflați în dificultăți financiare?

2. Modalitățile prin care se realizează distribuirea banilor sunt corecte? Ce măsuri luați ca să se reflecte exact nevoile beneficiarilor?

3. Considerați că organele cu atribuții în repartizarea și controlul acestor sume, care sunt bani publici, plătiți de toți cei ce achită cele 350 de taxe și impozite, își îndeplinesc sarcinile de serviciu, având în vedere aspectele sesizate în prezenta declarație politică?

4. Cum considerați că poate fi reformat sistemul de protecție socială în România, în acest moment? Vă mulțumesc pentru atenție.

Mulțumesc foarte mult, domnule coleg.

Domnul deputat Garda Dezideriu este invitat la microfon și se pregătește domnul deputat Mihai Dumitriu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Domnule coleg, aveți cuvântul.

Mulțumesc.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Cu ocazia anchetei parlamentare a Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții din Camera Deputaților din 21—24 ianuarie din anul 2008, am solicitat Inspectoratului de Poliție al Județului Harghita datele privind infracționalitatea din domeniul silvic, legată de retrocedarea terenurilor cu vegetație forestieră. Direcția Cercetări Penale din Miercurea-Ciuc a dat curs solicitărilor comisiei noastre prin prezentarea parțială a cauzei Melles. Majoritatea dosarelor mușamalizate de către organele abilitate ale statului, începând cu anul 2001, sunt în continuare ținute în secret la Poliția din Gheorgheni sau la Parchetul de pe lângă Judecătoria din Gheorgheni. Dintre aceste dosare penale, cazul cel mai semnificativ îl reprezintă infracțiunile legate de neretrocedarea și defrișarea pădurilor din parcelele UP II 2009 și UP II 2010 din orașul Gheorgheni.

Din raportul Inspectoratului de Regim Silvic și Cinegetic Harghita nr. 650 din 12 iulie 2001, solicitat de comisia noastră, reiese clar că tăierile ilegale ale masei lemnoase, în parcelele amintite, au început în toamna anului 2000, dată când a fost numit în fruntea Ocolului de Stat Gheorgheni domnul Melles Elod.

Conform Legii nr. 1 din 2000, alineatul (2) articolul 35, personalul silvic răspunde direct pentru paza și integritatea pădurii până la punerea în posesie efectivă a proprietarilor.

În urma memoriilor primite în perioada anilor 2000—2003 comisia noastră a constatat blocarea retrocedării pădurilor amintite și a intervenit în mai multe rânduri pentru oprirea furturilor din aceste păduri, precum și în scopul punerii în posesie a proprietarilor de fapt și de drept.

Blocajul din partea viceprimarului, a secretarului și a șefului de ocol era atât de puternic, încât am fost nevoiți să solicităm intervenția Inspectoratului de Regim Silvic și Cinegetic Harghita pentru punerea în posesie a celor îndreptățiți, însă nici somația acestei instituții n-a fost respectată. Predarea efectivă a parcelelor amintite în loc de 1 iulie 2002 a avut loc abia în ziua de 26 august 2002.

La delimitarea pădurilor respective nu s-au respectat vechile amplasamente, două persoane au fost puse în posesie fără acte doveditoare. În timpul punerii în posesie, membrii comisiei locale au cerut intervenția Jandarmeriei și Poliției împotriva unor oameni pașnici, care astfel erau intimidați de către forțele de ordine, fapt nemaiîntâlnit după anul 1989. Cu ocazia punerii în posesie, membrii comisiei locale au refuzat inspecția de fond prevăzută de lege, deci nu au fost numărate cioatele rămase în urma furturilor.

Prin urmare, proprietarii au refuzat semnarea actului de punere în posesie, unde s-a specificat că „predarea s-a făcut în urma unei inspecții de fond, la care au participat reprezentanți ai proprietarului..., iar în prezent nu există cioturi de arbori nemarcate cu ciocane silvice”. Semnarea și înmânarea acestui act neconform cu realitatea reprezenta o gravă încălcare a legii din partea viceprimarului, a secretarului și a șefului de ocol la data respectivă și reprezenta fals în acte publice și uz de fals.

Despre soarta acestor infracțiuni, în răspunsul nr. 4.367 trimis de fostul ministru de interne, putem citi următoarele:

„La 31 mai 2001, Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita, prin rezoluția nr. 78/P/2002, a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a celor cinci învinuiți și a revocat măsurile asiguratorii luate în cauză. Totodată, s-a dispus completarea cercetărilor în vederea descoperirii autorilor tăierilor ilegale de material lemnos, dosarul fiind restituit la Poliția Gheorgheni, unde a fost înregistrat sub nr. 63/P/AN/19 iunie 2002”.

În vara anului 2003, la solicitarea comisiei noastre, Inspectoratul de Regim Silvic și Cinegetic a organizat o inspecție de fond și a stabilit prejudiciul produs în urma tăierilor ilegale. Cu toate acestea, dosarul era mușamalizat de către Poliția din Gheorgheni.

Mă așteptam ca reprezentanții Poliției din Gheorgheni, la solicitarea comisiei noastre, să prezinte dosarele penale mușamalizate pentru acoperirea unor infracțiuni în care erau sau sunt implicați reprezentanții autorității locale.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Mulțumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Mihai Dumitriu din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat și-l invit să se pregătească pe distinsul nostru coleg Adrian Moisoiu, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Domnule coleg, aveți cuvântul.

Vă mulțumesc frumos, domnule președinte.

Hristos a înviat... la toată lumea! Că am început să punem de o mică sesiune!

Declarația politică de astăzi am intitulat-o: „Retrocedările funciare și guvernarea de dreapta”.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În intervenția de astăzi vă aduc în atenție pachetul de legi din domeniul proprietății, Legea nr. 247/2005, denumită „Raiul avocaților și al mafiei retrocedărilor”.

Propaganda anticomunistă primitivă este folosită cu brio și în cazul celui de-al doilea mare jaf național, retrocedarea. Isteria anticomunistă, ivită și înflorită sub regimul Băsescu— Tăriceanu, ambii disputându-și ipostaza de arhangheli ai comunismului, care a dus la denunțarea regimului anterior drept criminal, a servit din plin mafiei retrocedărilor.

Unele revendicări au fost îndreptățite și firești.

Foarte multe revendicări s-au bazat pe documente false, fabricate de mafia retrocedărilor. În această zonă, interesele de afaceri, indiferent de partid, au fost mult mai puternice.

Nici presa, devenită peste noapte sângeros de dreapta, nici partidele politice de stânga sau de dreapta, nici ONGurile nu au dorit să scoată în evidență și să ia atitudine împotriva nedreptăților privind retrocedările abuzive, ilegale și nejustificate.

Mafia retrocedărilor a mituit judecători, jurnaliști, politicieni, autorități centrale și locale.

Politica de dreapta a Coaliției PD—PNL—UDMR, adusă la putere de președintele Băsescu, se reflectă și în domeniul retrocedărilor funciare. Prin Legea nr. 247/2005, asumată de actuala putere de dreapta, atinsă de briza portocalie, se rescrie și se reinterpretează istoria în funcție de interesele personale și politice ale momentului.

Pachetul de legi ale proprietății întrupate în Legea nr. 247/2005, care modifică și completează legile funciare existente până în 2004, au fost primite cu rezerve de PSD, deoarece au deschis calea spre inegalități, abuzuri și nedreptăți. Deja se știa că trebuie retrocedate peste 500.000 de hectare de teren agricol și 2 milioane de hectare de teren forestier. Afirmațiile fostului ministru al agriculturii, ministrul gripei aviare, că se dorește retrocedarea efectivă a proprietăților funciare la nivelul anului 1945 vechilor proprietari a fost o minciună și o manipulare.

Acest pachet de legi eludează procedurile legale garantate de justiția și Constituția României, deschizând calea spre abuzuri la reconstituirea dreptului de proprietate (de fapt, majoritatea sunt de constituire) prin hotărâri judecătorești executorii emise de prima instanță. De fapt, nu a existat preocupare pentru agricultura românească, pentru țăranul român, pentru a-i repune în proprietate pe cei îndreptățiți în temeiul unor acte de proprietate incontestabile.

Legea nr. 247/2005 este o lege a nedreptății, făcută pentru a satisface interesele unor grupuri ale actualei puteri, PD—PNL—UDMR. Este o lege a unei guvernări de dreapta care a creat cadrul legal pentru mafia retrocedărilor, în procent de 99% pentru clientela politică, escroci, jaful terenurilor publice, a parcurilor orașelor, a izlazurilor comunale, a terenurilor de la ADS, a suprafețelor instituțiilor de cercetări agricole, a pădurilor României, înmulțind nedreptățile și nelegiuirile.

Foarte multe solicitări au la bază acte de proprietate, titluri și acte de cumpărare din perioada 1864—1960. În această perioadă de peste 150 de ani terenurile au fost vândute, revândute, gajate, confiscate, împărțite, divizate, împroprietărite, donate altor și altor persoane, care, la rândul lor, le-au solicitat în baza actelor pe care le posedau.

Cum devii proprietarul unui astfel de teren? Simplu. Îți trebuie un act de împroprietărire sau de cumpărare din ultimii 150 de ani, doi martori și un notar care să ateste că ești descendentul titularului, cu documentele depuse la Comisia comunală, cu sprijinul Comisiei județene, este rapid validată suprafața, indiferent de numărul de hectare solicitate și de locație. Dacă întâmpini dificultăți, ești sprijinit de instanțele judecătorești, prin hotărâri judecătorești emise de prima instanță, rămase definitive, pentru a obține proprietatea stră-străbunicului, proprietate pe care nu o mai avea.

Stimați colegi,

Vă rog să rețineți că nimeni nu verifică dacă suprafața respectivă a fost înstrăinată, gajată, donată altor persoane care, la rândul lor, au solicitat-o.

Câteva exemple în domeniu consemnate în presă: mai mulți moștenitori solicită retrocedarea a 627 hectare de teren în Comuna Lețcani, Iași, suprafață care include și o parte din sat. Solicitarea a fost făcută în baza unui act de partaj din 1944, care este menționat în cererea de solicitare și pe care nu l-a văzut nimeni. Deja au fost eliberate titluri pe 70 de hectare. Se pune întrebarea: titlurile eliberate și solicitarea terenului sunt îndreptățite?

Un alt exemplu: doi moștenitori ai unui boier ieșean solicită 100 de hectare din cele 650 hectare deținute de familie încă din 1918; ceilalți moștenitori au primit deja peste 400 de hectare.

În județul Iași, se retrocedează terenuri agricole de ordinul zecilor de hectare și suprafețe forestiere de ordinul miilor de hectare așa-zișilor proprietari, dijmuindu-se drastic izlazurile comunale, terenurile care aparțin statului.

Jumătate din teritoriul intravilan al comunei covăsnene Comandău, 56 de hectare, a fost retrocedat unui urmaș al unui grof maghiar, prefectul validând restituirea. Pe acest teren se află școala, biserica, o tabără de elevi, ocolul silvic și zeci de gospodării. Documentul pe baza căruia s-a retrocedat terenul este un contract de vânzare-cumpărare anulat printr-o sentință judecătorească.

Stimați colegi,

Din nefericire, în România sunt foarte multe cazuri asemănătoare celor de mai sus, o bună parte fiind cunoscute de dumneavoastră și/sau de guvernanți.

De ce actuala putere PD—PNL—UDMR care se află la guvernare nu verifică modul cum se aplică legile proprietății în teritoriu, de ce nu verifică dacă hotărârile judecătorești emise au la bază acte incontestabile? De ce nu evaluează cadrul legal existent privind reconstituirea dreptului de proprietate funciară, nu constituirea, nu-și elaborează propuneri de îmbunătățire? De ce nu interzice defrișarea suprafețelor destinate parcurilor, grădinilor botanice, terenuri pentru cercetări științifice în agricultură, de ce nu are în vedere și viitorul acestei țări, al acestui popor?

Din păcate, privind evoluția societății românești în perspectiva implementării Programului de guvernare de dreapta PD—PNL—UDMR pusă în fruntea țării de președintele Băsescu se prefigurează două Românii: una mică și care trăiește foarte bine, și alta mare — marea Românie săracă, care este manipulată cu televizorul privind la peripețiile celor bogați.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc și eu, domnule deputat.

Domnul deputat Adrian Moisoiu este invitat să-și susțină declarația politică.

În același timp, domnul deputat Aurel Vlădoiu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, este rugat să se pregătească pentru a urma la microfon. Domnule coleg, microfonul vă aparține.

Hristos a înviat, domnule președinte și dragi colegi!

Declarația mea politică de astăzi este intitulată: „Dacă ceri și dai cu lingurița, cu lingurița vei primi și măsura produsele!”.

Primăvara aceasta a debutat cu o serie de mișcări ale agricultorilor datorate unei stări de mare nemulțumire pe care nimeni nu a vrut să o semnaleze și rezolve în ultimii 18 ani, deși era imperios necesar, având în vedere aspectele care o generează. În principal, aceste nemulțumiri se explică prin lipsa unei strategii unitare, coerente pentru agricultură, cauzate de aspecte generate de un management inconsecvent pe parcursul a doi ani, fotoliul de ministru fiind ocupat de patru politicieni: Flutur, Motreanu, Remeș și actualmente Cioloș; de neimplicare, de organizare necorespunzătoare, de negociere necorespunzătoare a

condițiilor de aderare, de nesprijinire financiară reală a agriculturii.

Intrând în Uniunea Europeană, am devenit și noi fermieri europeni. Modul în care este sprijinit agricultorul român pentru a concura de pe poziții egale cu fermierii din alte state membre lasă însă de dorit. Costul ridicat al motorinei necesare pentru efectuarea lucrărilor agricole, cel mai mare din Europa, reprezintă impedimentul principal.

Având în vedere că aceasta poate determina un proces inflaționist în lanț, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Concurenței sunt obligate să găsească mecanismul reducerii sau subvenționării prețului acesteia. Concret, sprijinul pe care trebuie să-l ofere MADR ar trebui să fie de cel puțin 1,75 de lei pe litru, în Franța prețul motorinei destinate lucrărilor agricole fiind de doar 50 de eurocenți.

Importurile la o serie de alimente nu se justifică. Politica consumurilor din import diminuează sau limitează posibilitățile de creștere și modernizare a industriei alimentare, ceea ce implică consecințe sociale.

Din cauza lipsei de înțelegere pe care o are Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale față de sectorul legumicol, de exemplu, în supermarketuri se vând, în locul legumelor și fructelor autohtone, legume și fructe de import, care conțin în prețul de vânzare subvenția oferită de statele respective. La noi nu există o susținere consistentă la producția de legume și fructe comercializate în stare proaspătă, deoarece firmele din industria procesării alimentare au făcut lobby și, ca urmare, subvenția se acordă pentru legumele și fructele destinate prelucrării industriale, ceea ce permite procesatorului să ofere un preț de nimic fermierului lipsit de posibilitatea de a negocia.

În solicitările adresate de către agricultori Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, se protestează împotriva lipsei de înțelegere a acestuia față de sectorul legumicol, solicitându-se, de exemplu, o subvenție de 2.000 de lei pe hectar pentru legumele și fructele recoltate din spații protejate, de 1.450 de lei pe hectar pentru producția de legume și fructe în câmp, de 1.230 de lei pe hectar pentru pomicultură și floricultură, de 1.050 de lei pe hectar pentru plantațiile viticole, un sprijin de 750 de lei pe hectar pentru sectorul vegetal, cultura mare, dar și pentru majorarea sprijinului financiar acordat pentru laptele de bovină, de la 0,3 lei pe litru la 0,5 lei pe litru, sau a laptelui de ovină, de la 0,2 la 0,4 lei pe litru.

O altă problemă cu care se confruntă agricultura este absența unei valorificări sigure a producției agricole. Piața de gros, făcută inițial pentru a sprijini micii producători prin valorificarea mărfii și pentru ca aceasta să fie distribuită la prețul de producție, din cauza chiriei exorbitante pentru producătorii români, de circa 2.000 de euro pe lună și pe stand, desface numai produse de import.

Lipsa unor contracte ferme și valorificarea producției prin intermediari este una din principalele probleme ale prețului de vânzare al produselor, în acest fel fiind dezavantajați și producătorii, și consumatorii.

Anul 2007 a fost un an care a ridicat probleme climatice nefavorabile agriculturii. Pentru despăgubirea culturilor afectate de secetă în 2007, MADR a alocat peste 500 de milioane de lei care încă nu au fost plătite. Aceasta și întârzierea plăților directe aferente anului 2007 îi pun pe mulți fermieri în incapacitatea de a începe campania de primăvară.

În același timp, refacerea sistemului de irigații, prezentarea strategiei de combatere a secetei, care a avut ca termen acordat de primul-ministru pentru finalizare 15 noiembrie 2007, este de mult depășită. Totodată, se impune și reglementarea urgentă a subvențiilor pentru energia electrică consumată pentru furnizarea apei de irigat și pentru mărirea subvenției pentru irigat la cel puțin 700 de lei.

A venit timpul să ne valorificăm poziția în Uniunea Europeană.

De aceea, dacă ceri și dai cu lingurița, cu lingurița vei primi și măsura produsele!

Vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule deputat Moisoiu. Îl invit la microfon pe domnul deputat Aurel Vlădoiu. Domnule coleg, aveți cuvântul.

Domnule președinte,

Declarația se intitulează „Veteranii de război, între medalii și nevoi”.

Prin Hotărârea Guvernului nr. 1.222 din 10 mai 2007, ziua de 29 aprilie a fost instituită ca Ziua veteranilor de război.

Titlul de „veteran de război”, chiar dacă are o origine ce se pierde în negura vremurilor, oficial a fost recunoscut de-abia pe 29 aprilie 1902 de către Carol I. Conducătorul României de atunci, produs al celui mai eficient sistem, cel german, știa că poporul care nu-și prețuiește apărătorii și nu-i răsplătește pentru jertfele lor va căuta într-una izbăvirea, fără s-o găsească vreodată. O demonstrase deja istoria lumii.

Anul acesta se împlinesc 18 ani de la constituirea Asociației Naționale a Veteranilor de Război. La constituire, în 1990, avea 900.000 de membri: veterani de război, văduve și invalizi de război. În 2007, Asociația Națională a Veteranilor de Război mai număra doar 130.000 de veterani de război.

Astăzi, cu siguranță, numărul lor nu depășește suta de mii, iar peste 4-5 ani vor putea fi numărați, probabil, pe degetele de la mâini. Peste alți 4-5 ani, nu-i vom mai găsi nici măcar în cărțile de istorie, mai interesate de actualele VIP-uri și succesele și... „succesurile” lor.

În 1994, Parlamentul României a votat Legea nr. 44 care urma să reglementeze statutul veteranilor de război și să oblige instituțiile statului să trateze problematica veteranilor așa cum se întâmplă în toate țările civilizate.

Astăzi, la 14 ani de la promulgarea acestei legi, cele mai multe dintre prevederile ei au fost desființate. Drepturi și facilități ale veteranilor de război, cuprinse în textul inițial al legii, au fost anulate, altele ajustate și, oricum, cele mai multe nerespectate.

De pildă, în reședința județului pe care îl reprezint în Legislativ, veteranii de război care satisfăceau exigențele Legii nr. 44 au fost împroprietăriți cu câte 500 de metri pătrați într-o zonă inaccesibilă, în care ani de-a rândul au fost aruncate deșeurile rezultate din decopertări asfaltice și dărâmarea unor construcții.

Probabil că încă de la început s-a urmărit ca veteranii să nu ajungă să se bucure de aceste terenuri, eforturile autorităților în acest sens urmărind doar efecte electorale. Este greu să imaginezi o construcție pe un teren a cărui lățime nu are nici măcar 10 metri întregi, în condițiile în care legea cere, și suntem obligați să o respectăm, ca distanța dintre respectiva construcție și proprietatea vecinilor să fie de minimum 1,9 metri.

Deși inițial Legea nr. 44/1994 prevedea scutirea veteranilor de război de la plata impozitelor pe aceste terenuri, facilitatea la care mă refer nu a rezistat nici doi ani.

Veteranii de război vâlceni sunt astfel siliți, în modul cel mai cinic cu putință, să plătească cele mai mari impozite din țară pentru o bucată de pământ pe care nu au văzut-o și probabil că nici nu o vor vedea vreodată.

Este îndeobște cunoscut că cea mai mare parte a veteranilor de război se confruntă acum, în amurgul vieții, cu probleme deosebit de grele: agravarea unor boli, multe dobândite în tranșee, greutăți inacceptabile în procurarea medicamentelor, pensii mici, insuficiente pentru costurile vieții etc.

Acestea sunt adevărurile care ar trebui să fie auzite pe 29 aprilie. Ele nu sunt însă rostite de nimeni nici în acea zi și nici în celelalte, deși sunt cunoscute de către toți. Pe de o parte, autoritățile știu că timpul își face datoria și problemele veteranilor dispar de la sine, pe de altă parte, decența îi împiedică pe foștii combatanți de pe fronturile de Est și de Vest ale celei mai crâncene conflagrații să strige că le este frig și că le este foame.

La terminarea ceremoniei dedicate lor, veteranii de război, cu grijile și nevoile din suflet ascunse de decorațiile de pe piept, se retrag acolo unde i-a plasat societatea: la marginea ei.

Aleșii, după ce au lăcrimat bărbătește pomenind faptele de vitejie ale întregitorilor de pământ, limbă și credință, plecați în lumea minerală sau aflați pe picior de plecare, vor închina câteva pahare la popota de garnizoană. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc și eu, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Aledin Amet, din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale. Domnule coleg, vă rog să luați cuvântul.

Bună dimineața! Vă mulțumesc. Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „În favoarea olimpiadei de limbă turcă, în favoarea olimpiadei de limbă tătară”.

Progresul prinde contur, înainte de toate, datorită educației, iar educația se capătă în urma anilor de studii. Școala joacă în acest sens un rol esențial: modelează caracterele, suprimă blazarea, netezește destinul.

Iată de ce acțiunile dedicate învățământului în limba maternă sunt bine-venite. Ele demonstrează puterea de a exista a unor concepte puse în practică.

În perioada 2—4 aprilie anul curent, la Liceul „Kemal Ataturk” din Medgidia, s-a desfășurat faza județeană a olimpiadei de limbă turcă. A fost încă o dată demonstrată preocuparea noastră pentru a ne păstra identitatea. A fost încă o dată confirmată valoarea unor elevi dornici de a desluși cât mai bine aspectele lingvisticii.

Lumea turcică, ca întindere geografică, este indiscutabil printre cele mai importante. Dincolo de aparenta separare dictată de particularitățile fiecărei națiuni, există unitatea valorilor supreme: limbă, religie, tradiție. Se dorește păstrarea lor, pentru că se dorește păstrarea propriei identități. În același timp însă nu pot fi neglijate limbile turcice colaterale, cum este, de exemplu, limba tătară. De dorit este chiar protejarea și promovarea acestei limbi.

Firesc, cadrul organizat asigură pregătirea elevată. Cunoștințele de bază se dobândesc în familie. Gesturile simple și oamenii nesofisticați asigură, până la urmă, permanentizarea spiritualității. Sperăm că vom avea puterea și inspirația de a organiza la nivel instituțional, începând cu anul următor, și olimpiada de limbă tătară. Este o dorință a tuturor conaționalilor. Vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule deputat.

Îngăduiți-mi să-i amintesc pe colegii noștri care au depus declarațiile politice în scris până la această oră: din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, îi avem pe domnii deputați Gheorghe Chiper și Costică Macaleți; din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, domnii deputați Andrian Mihei, Relu Fenechiu, Horea Uioreanu și Horațiu Buzatu; din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, domnii deputați Mircea Coșea, Cezar Preda, Grațiela Iordache, Vasile Pruteanu, Petru Călian, Iulian Bîrsan; din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnii deputați Constantin Faina și Viorel Pupeză; din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul Kovacs Attila; din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Ignat Miron, și din partea Grupului parlamentar al deputaților fără apartenență la un grup parlamentar, domnul deputat Mircia Giugiu.

Mai facem o pauză scurtă, probabil între timp o să mai apară colegi de-ai noștri. Lista celor înscriși este destul de lungă, poate între timp mai apar. Facem o pauză de cinci minute.

## PAUZĂ *

## DUPĂ PAUZĂ

## **Domnul Ioan Oltean:**

Se pare că nu mai avem, stimați colegi, doritori, persoane care să dorească să-și susțină declarațiile politice.

„Prețul României”

Un mic afumat și o bere agitată, acesta este prețul care stă lipit de fruntea noastră de 18 ani. E și greu de dezlipit! Au unii grijă să se asigure că nu se desprinde ușor. Dar e și mai avantajos așa, pentru că un mic și o bere nu cumpără doar un român, ci milioane!

Dacă mai adăugăm drept „primă” o sacoșă umplută cu fluturași colorați, iar pe fund cu un kilogram de zahăr și o sticlă de ulei, deja putem da totul din noi. Umplem, la schimb, un cărucior plin cu voturi!

PSD știe cel mai bine să facă astfel de cumpărături și profită mereu de prețurile noastre reduse. Știe când să cumpere, ce să cumpere și cât să cumpere. Știe să se și târguiască. Poate că și acesta este un talent, iar în politică talentele sunt, de multe ori, răsplătite. Poate că este doar o deprindere, învățată de politicieni precum Vanghelie încă de pe vremurile când vindeau la marochinărie, sau poate că aceasta este politica PSD de a face politică. Este trist, dar și revoltător faptul că acest partid tot continuă să confunde milioane de români cu o simplă marfă numai bună de cumpărat.

În 2000 și 2004 PSD ne-a cumpărat cel mai ieftin. A pozat drept un Dumnezeu binevoitor și darnic și ne-a păcălit pe toți. Timp de câteva zile ne-a dat, gratuit, de toate... însă, imediat

după vot, s-a făcut nevăzut. I-am simțit prezența numai atunci când ne trimitea acasă note de plată. Atunci am realizat cu toții prețul generozității din campanie a socialdemocrației din România. Am mâncat trei-patru zile gratuit, dar apoi am plătit de cinci ori mai mult pentru o pâine, de zece ori mai mult pentru lumină și gaze și de șapte ori mai mult pentru o casă. PSD ne-a impus chiar și o taxă proprie: taxa Adrian Năstase sau prețul corupției. Am simțit atunci cât de greu ne-au căzut la stomac micii primiți alături de o poză cu sigla PSD. Am simțit că parcă și berea ne luase mințile și abia ne trezeam cu o durere mare de cap. Ne vândusem mult prea ieftin, dar era prea târziu!

La patru ani de la marea pomană, PSD nu are nimic altceva de oferit celor peste 20 de milioane de români decât... mici și bere. Am văzut cu toții proiectele acestor politicieni. Am văzut ce s-a ales din acea „Românie europeană”, așa cum o schița mândru, pe șabloane, Adrian Năstase. Am văzut cine a beneficiat, cu adevărat, de pe urma lanțului de săli de sport construite pentru elevii din toată țara. Am văzut cum „Dracula Park” s-a transformat în cenușă cu mult înainte să ne uimească... sau să ne sperie! Am văzut tot ceea ce poate PSD și am văzut adevăratul preț al cadourilor și promisiunilor, oferite „din dragoste” în toate campaniile electorale.

De aceea, tind să cred că românii s-au schimbat și ei. Vreau să cred că, din puținul lor, își vor cumpăra singuri o pungă de zahăr și un litru de ulei. Vreau să cred că nu vor mai da doi bani pe „Vanghelioanele” organizate de Paște, de 1 Mai, de Crăciun și de Revelion.

Vreau să cred că, din acest an, românii au un alt preț.

„10 Mai, adevărata zi națională a României”

Ne găsim astăzi cu puțin timp înainte de o dată care are o semnificație cu totul specială pentru România. Este vorba despre ziua de 10 mai, adică acea zi în care, prin evenimentele sale, țara noastră a căpătat o însemnătate europeană, împotriva adversarilor ei din acea vreme, dintre care trebuie amintiți cel puțin Rusia și Turcia.

Ziua de 10 mai are (și ar trebui să aibă și de aici înainte) o semnificație extrem de importantă pentru toți cei care astăzi trăiesc în România.

Nu mă gândesc doar la faptul că 10 Mai a fost Ziua națională a țării noastre între 1866 și 1948, ci mai ales la atitudinea pe care regimul comunist a avut-o față de acest moment istoric. Și asta pentru că acum, într-o perioadă în care informația poate circula fără restricții, știm că 10 Mai a reprezentat timp de zeci de ani Ziua Națională a României, adică a acelei Românii curate care reprezenta, în perioada respectivă, o adevărată forță politică, economică, militară și culturală a Europei. Mai știm că în aceeași perioadă România a devenit un stat cunoscut și respectat în lume.

Dar ziua de 10 mai mai are și alte semnificații: ea reprezintă ziua în care, în 1866, Carol I de Sigmaringen a depus jurământul în fața Parlamentului României, dar și ziua în care țara noastră — prin decizia Parlamentului — și-a declarat independența față de Imperiul Otoman, în 1877.

Sunt evenimente care au contribuit decisiv la intrarea României în rândul statelor moderne din Europa. Trebuie să recunoaștem acum că perioada cuprinsă între aceste două evenimente, respectiv 10 mai 1866 și 10 mai 1877, reprezintă intervalul de timp în care s-a pregătit și s-a realizat adevărata integrare a României în Europa civilizată.

Aș dori să mai remarcăm și faptul că cele două date se completează una pe alta. Instalarea pe tronul României a unui principe străin, Carol I von Hohenzollern-Sigmaringen (dar care s-a dovedit a fi un mare român prin ceea ce a făcut în perioada domniei sale), a contribuit la stoparea anarhiei și manifestării primitivismului în politica românească. De asemenea, acel eveniment a contribuit decisiv la civilizarea scenei politice autohtone, prin ridicarea la rang de regat a formei de conducere a României din vremea respectivă.

Declararea independenței pe 10 mai 1877, la care trebuie să adăugăm recunoașterea ulterioară a acestui act de către marile puteri ale Europei, a însemnat evenimentul politic cel mai însemnat din istoria țării noastre. Fără 10 Mai 1877, cu siguranță nu ar fi existat nici 1 Decembrie 1918, după cum, fără confirmarea prin luptă a Declarației de Independență, nu s-ar fi ajuns la înfrângerea Turciei și nici la reducerea dominației ei în Balcani, fapt ce dă și o conotație benefică externă, pentru regiune, a actului de la 10 mai 1877.

Iată deci nenumărate motive pentru care avem datoria de a renega, aici și oricând, una dintre cele mai brutale decizii ale comuniștilor postbelici, prin care marea sărbătoare a dispărut din calendarul românilor.

După decembrie 1989 au existat propuneri — și, în ce mă privește, am fost și sunt un susținător al acestei idei — ca data de 10 mai să redevină ziua națională a României. Teama de monarhie a neocomuniștilor care au preluat puterea imediat după evenimentele din 1989, sechelele comuniste ale unei mari părți a populației au împiedicat acest deziderat, această revenire la normalitate.

Totuși, sunt convins că dacă data de 10 mai ar fi redevenit ziua națională a țării noastre viața politică din România ar fi fost caracterizată de mai multă normalitate și, poate, de un plus de respect reciproc. Chiar și așa, sper că zarurile nu au fost aruncate. Așa cum cred că monarhia constituțională este o formulă superioară oricărui tip de republică, tot așa cred că viitorul apropiat va repune ziua de 10 mai în drepturile ei istorice.

Până atunci însă vă propun ca această zi să fie cinstită cum se cuvine. Asta va însemna ca instituțiile de stat să arboreze tricolorul în ziua de 10 mai, iar oficialitățile să evoce în public semnificațiile acestei zile istorice.

Măcar în acest fel trebuie să contribuim cu toții pentru a nu se ajunge ca ziua de 10 mai să fie înghițită de anonimat, pentru că, de fapt, în conștiința multora dintre români este adevărata zi națională.

„Atenție! A venit circul în oraș!”

Abia s-a dat startul campaniei electorale și partidele politice se și întrec în a capta atenția și implicit voturile cetățenilor.

De pildă, dacă până acum era o normalitate ca poporul să stea la un mic și o bere, anul acesta avem parte de lucruri mai excentrice, ca, de pildă, un elefant, sau, pentru iubitorii de lucruri exotice, avem parte de nuduri electorale, ce-i drept, unele mai rubensiene.

Pentru iubitorii metropolelor, aflați că este posibil să avem parte și de un metrou în județul Cluj, care să lege comuna Gilău de comuna Jucu, și acest lucru se poate întâmpla în condițiile în care în aceste localități nu există un dispensar, o școală sau un cămin cultural.

Candidații nu pierd vremea și vin cu oferte, una mai tentantă decât cealaltă, ca de exemplu: poți să mergi la picnic cu familia în pădurea bântuită de la Hoia, lângă ClujNapoca sau poți să consumi zilnic doi litri de apă ozonificată.

PNL-ul nu putea rata ocazia de a defila cu circul pe străzile orașului Constanța. De parcă ei nu ar fi fost de ajuns,

au fost acompaniați de o fanfară, un elefant și pahidermul de la circ.

Bâlbâiala Guvernului poate fi adevărata emblemă a campaniei electorale duse de acest partid. La externe, se cheltuiesc bani fără a se ține o evidență financiar-contabilă, la transporturi, infrastructura este un vis frumos pentru anumite zone, de sănătate nu are rost să vorbim, iar celelalte ministere precum agricultura, educația etc. se agită pentru o reformă europeană.

Toți au dorit să distreze poporul, dar niciunul nu s-a arătat interesat de soarta celor cărora inundațiile și viiturile din ultimele zile le-au spulberat agoniseala de o viață. Candidații nu s-au arătat interesați să vorbească despre îngrijirea sănătății, învățământ de calitate, servicii comunitare, autostrăzi, drumuri, investiții etc. Aici sute de oameni așteaptă cu ochii înlăcrimați o „adiere” de campanie electorală. Poate că și lor le prindea bine un mic și o feliuță de pâine pe mesele ude și goale!

Întreaga Românie s-a lăsat prinsă de ispita pomenilor electorale, dar să judecăm un candidat după faptele pe care le-a făcut și după roadele muncii sale acolo unde și-a desfășurat activitatea, fie în politică, fie într-un alt domeniu!

Poporul român s-a autoeducat, nu se mai lasă ușor manipulat și este mai responsabil în alegerea pe care o face.

Actuala campanie electorală tinde să se transforme câteodată într-o încercare a candidaților de a mistifica realitatea prin acoperirea unor practici abuzive cu așa-zise realizări și succese.

Este cazul domnului primar Marius Măgureanu din comuna Ștefan cel Mare, județul Olt, care face eforturi disperate de a-și prezenta mandatul ca pe un lanț de succese și realizări într-o direcție pe care Domnia Sa o denumește a fi modernizare și europenizare.

Declarația politică pe care o susțin în fața dumneavoastră are ca scop tocmai prezentarea adevărului în legătură cu unele acțiuni pe care domnul Marius Măgureanu le-a întreprins în numele așa-numitei modernizări a comunei, dar care, în realitate, sunt grave atentate nu numai la obligativitatea respectării legislației în vigoare, dar și la apărarea și conservarea patrimoniului cultural românesc.

Astfel, domnul primar Marius Măgureanu decide și efectuează fără expertiză tehnică și hotărâre a Consiliului local demolarea clădirii școlii din comună, deși aceasta era clasată „clădire de patrimoniu cultural”. La interpelarea locuitorilor comunei, reprezentați de către domnul Marian Ionescu, care trimit la Inspectoratul de Stat pentru Construcții adresele nr. 183/11.02.2008 și nr. 198/12.02.2008, acesta răspunde prin adresa nr. 79-R/26.02.2008, confirmând inexistența expertizei tehnice și a hotărârii Consiliului local. De altfel, însăși Primăria confirmase acest lucru prin adresa nr. 541/25.03.2008, dovedind indiferență devenită metodă curentă de lucru pe care domnul primar obișnuiește să o practice față de legislația în vigoare.

Subliniez că de abia în urma acestor proteste și dezvăluiri ale abuzurilor, domnul primar forțează Consiliul local să elibereze autorizațiile necesare demolării clădirii de patrimoniu. Desigur, o astfel de „legiferare” retroactivă a distrugerii patrimoniului românesc nu ar fi fost posibilă fără complicitatea Ministerului Culturii și Cultelor, reprezentat de prietenul și colegul de partid al domnului primar, domnul secretar de stat din acest minister, Gigel Știrbu.

Seria „modernizărilor” efectuate de către domnul primar, sprijinit de către Ministerul Culturii și Cultelor, nu se oprește însă la distrugeri de patrimoniu, continuând și cu decizii personale demne de Cartea recordurilor. Astfel, domnul primar Marius Măgureanu decide, fără o hotărâre a Consiliului local, instalarea unei antene GSM pe clopotnița bisericii din localitatea Ștefan cel Mare. Trebuie să recunoaștem că este o dovadă extrem de originală a dorinței Domniei Sale de a „moderniza” biserica și credința strămoșească. La o asemenea dovadă de creștinism nu ne putem aștepta decât și la o decizie a Domniei Sale de a-și agăța pe biserică afișe sau bannere electorale.

„Lupta micului cu hamburgerul”

Bătălia politică dintre mici și hamburgeri a animat, din păcate, ceea ce trebuia să fie o zi de liniște pentru toată lumea, ziua de 1 Mai. Liniștea dinaintea furtunii, i-aș putea spune, având în vedere că în 2 mai a fost demarată oficial campania electorală. Personal, mi-am petrecut ziua împreună cu familia, știind bine că timp de o lună vor deveni foarte rare aceste momente. În schimb, pentru câțiva politicieni dornici de publicitate forțată, tradiționalii mici au devenit arme de a da bine la popor.

M-am amuzat și eu, ca mulți alții, la auzirea relatărilor jurnalistice referitoare la mobilizările de partid de prin pădurile autohtone. La Cluj, pădurea Făget era colorată în roșu și portocaliu, întrucât oamenii simpli preferaseră să rămână pe la casele lor, din cauza vremii potrivnice. În alte părți ale țării însă românii se călcau în picioare pentru o mâncare caldă, dată din banii eternilor baroni locali. Un circ grotesc, o umilință pe care un om nu o merită. Mult zgomot pentru nimic, poluare fonică gratuită!

Văzând comportamentul disperat al unor politicieni cu scopul de a mai fura o zi pentru campania electorală, nu pot să nu înțeleg dezinteresul românilor pentru politică. Atâta timp cât dezbaterea politică se reduce la lupta între mic și hamburger (nicio aluzie la domnul Boc), nu înțeleg pentru ce să mai existe dezbatere de idei?!

În acest weekend, câțiva tineri îmbrăcați în portocaliu distrugeau un panou al candidatului PNL pentru Consiliul Județean Cluj. Cam atâta au înțeles democrații din lupta electorală: o luptă a mușchilor, o manifestare a intoleranței și a urii politice. Despre genul acesta de oameni politici mai am un singur comentariu: unde nu-i minte, vai de popor!

„Europarlamentarii PNL, singurii din România care apără principiile democrației”

După cum se știe, europarlamentarii PNL au solicitat la acest început de săptămână, în mod oficial, președintelui Comisiei Europene, José Manuel Durao Barosso, precum și membrilor Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne demisia vicepreședintelui Comisiei Europene, comisarul pentru justiție și afaceri interne, Franco Frattini, din cauza declarațiilor referitoare la libertatea de mișcare a cetățenilor UE.

Nu vreau să insist, lucrurile sunt cunoscute: pe 23 aprilie a.c., domnul Frattini a declarat ziarului „La Stampa”, că „Directiva privind libertatea de mișcare a cetățenilor europeni în spațiul european este depășită și trebuie revizuită”, și mai târziu, într-un interviu publicat de „Il Giornale”, referindu-se la persoanele suspectate de a fi comis infracțiuni, a menționat că „simpla lor expulzare nu este suficientă” și că „acestea trebuie arestate imediat, judecate în procedură de urgență și apoi expulzate”. Afirmațiile celui care a girat în organismele europene toate delațiunile neîntemeiate ale doamnei Monica

Macovei încalcă două principii fundamentale ale democrației: cel al liberei circulații și cel al prezumției de nevinovăție.

Mă așteptam ca și alți europarlamentari români să aibă o poziție similară cu cea a reprezentanților PNL în Parlamentul European, pentru că aici nu este vorba de interese de partid, ci de interese de ordin general, printre care și ale României, iar în acest caz culoarea politică nu trebuie să prevaleze. Aveam așteptări foarte mari cel puțin de la doi europarlamentari care în cariera lor politică au cochetat, pentru un timp, și cu liberalismul: Theodor Stolojan și Dumitru Oprea. Este adevărat, în Parlamentul European cei doi fac parte din aceeași familie politică din care face parte și domnul Frattini, dar consider că înainte de familia politică europeană, prevalează calitatea de europarlamentar român. Din păcate, așteptările mele au fost înșelate. Tăcere absolută din partea celor doi! Niciun cuvânt despre periculoasele declarații și intenții ale domnului Frattini, nici măcar o relativă declarație de desolidarizare.

Dar de fapt nici nu se poate cere mai mult de la cei doi politicieni. Ieri, în conferința de presă ce a urmat întrunirii conducerii centrale a PD-L, domnul Theodor Stolojan nu numai că nu a atins subiectul, în schimb a continuat cu atacurile aberante la adresa puterii, atacuri nejustificate nici de faptul că ne aflăm în campanie electorală.

După ce șapte săptămâni la rând domnul Stolojan a somat aberant Executivul să anuleze taxa de primă înmatriculare — spun „aberant” pentru că în fosta sa calitate de prim-ministru domnul Stolojan ar fi trebuit să știe că Guvernul nu poate anula o lege votată de Parlament și, oricum, Executivul a modificat drastic deja, prin ordonanță de urgență, actul normativ criticat — ieri subalternul domnului Emil Boc a ieșit cu alte acuzații la fel de aberante, susținând că Parlamentul și puterea împiedică trimiterea în justiție a miniștrilor sau foștilor miniștri care au și calitatea de parlamentari. Prin această nouă ieșire în presă, domnul Stolojan demonstrează că nu cunoaște legislația în vigoare, că legea privind răspunderea ministerială este bună sau rea, este un alt subiect, iar prin afirmațiile sale propune încălcarea legislației. Mai mult, nefiind niciodată parlamentar, domnul Stolojan nu cunoaște regulamentele și procedurile Legislativului, dar se pronunță în public și se erijează în mare justițiar.

Consider că eforturile domnului Stolojan de a poza în justițiar trebuie să fie îndreptate spre evenimentele care se petrec în zona în care activează acum, adică în Parlamentul European, adică acolo unde a fost trimis ca urmare a voturilor primite de la electorat, un electorat care are nevoie de politicieni care să susțină interesele României în Parlamentul European, ceea ce nu s-a observat până în prezent la domnul Stolojan și la colegii Domniei Sale, europarlamentari PD-L.

„Pe cine trebuie să servească funcționarul public, pe cetățean sau pe șeful său direct?”

Reforma administrației publice, un proces început demult și care a avansat constant, este în prezent dominată de deciziile ierarhice care sunt mai puternice decât posibilitatea exprimării competenței specializate la nivel de Executiv. Principala problemă pe care o avem azi este că nu știm cum și unde să cerem, pe când în administrația de tip european totul este scris mare și la vedere, ești servit bine de fiecare instituție, căci funcționarul știe că misiunea sa este de a-l servi pe cetățeanul plătitor de impozite, cel care îi plătește și funcționarului salariul său. Dar funcționarul nostru consideră că datoria sa este să își servească șeful ierarhic, și nu să fie în slujba legii și, la fel ca șeful său, să aibă misiunea de a face ca legea și sistemul să funcționeze în slujba cetățeanului de rând. Acela este adevăratul șef al tuturor, simplul cetățean, cu nevoile sale! El este șeful oricărui ministru și, de la ministru în jos, șeful tuturor celorlalți șefi. Funcționarul care nu înțelege asta nu merită banii țării, pentru că nu lucrează pentru cine trebuie și pentru cine îl obligă legea, ci numai în beneficiul personal. Orice șef ierarhic, începând de la primul-ministru și de la președinte, care crede că la serviciu are subalterni personali este nepotrivit pentru locul pe care îl ocupă și trebuie să plece, lăsând locul altora care înțeleg corect expresia „a fi în slujba națiunii”.

Cu toate că avem o relativă stabilitate a funcțiilor de execuție, stabilitate mai mare decât a funcțiilor de conducere, munca acestora nu este corect evaluată și a apărut din nou un dezechilibru între nevoi și resurse. Aproape o treime din funcționari se află în Ministerul Finanțelor și în structurile sau instituțiile sale deconcentrate. Asta înseamnă doar cu vreo zece mii de funcționari mai puțin decât în întreaga administrație locală, cu tot cu instituțiile din subordine.

Chiar și în aceste condiții însă funcționarul de rând nu poartă răspunderea deciziilor sale. Oricând se găsesc cel puțin 3—5 superiori care verifică decizia lui; căci, în starea de lucruri actuală, orice hârtie trebuie semnată de șeful instituției respective, și atunci responsabilitatea funcționarului scade direct proporțional cu numărul de semnături de pe acea hârtie. De ce nu poate funcționarul să răspundă direct, în cadrul prevăzut de lege, față de cetățean?

Astfel, noi avem azi un funcționar creat de propriul nostru sistem lipsit de orizont, un funcționar care vine la serviciu, lucrează, face rapoarte, răspunde la telefoane, soluționează dosare, și mai toate acestea se fac pentru a satisface vreun șef, pe undeva, iar nu în scopul real de a servi cetățeanul plătitor de impozit, din care trăiește și prosperă sistemul birocratic.

Legislația nouă, foarte întortocheată și alambicată, „de nivel european” — cred unii mai înguști la... punctul de vedere — are teoretic în vedere faptul că cetățeanul-client trebuie bine servit, iar viața lui și relația sa cu instituțiile statului trebuie ușurată, simplificată, făcută eficientă. Șeful oricărui funcționar trebuie să aibă în vedere acest lucru.

Aș vrea să vă amintesc ce spunea un înțelept al antichității, Lucian din Samosata: „O lege prea aspră va fi încălcată adeseori” și pe bună dreptate. Legile care guvernează activitatea funcționărească au devenit un cadru de solicitare excesivă la adresa cetățeanului, iar acesta se vede adeseori obligat să o ia pe lângă lege, pentru ca să nu mai aibă de a face cu funcționarii sistemului.

Încet, dar sigur, sistemul s-a pus totuși în mișcare. Se obțin rezultate, se rezolvă probleme, se mai reduce din birocrație. Și atunci vă întreb: ce rost au recentele mutări, de nevoie, dintr-un oraș în altul, de pe o funcție pe alta, de la o instituție la alta? Nu demult astfel de lucruri s-au petrecut la ANAF, cu șefii unor Direcții Generale ale Finanțelor Publice, și cred că există pericolul real ca această practică să-l „arunce” pe funcționarul public în poziții fără impact asupra sistemului, diminuând eficiența deja dovedită pe domeniul respectiv de activitate din poziția anterioară. Cu alte cuvinte, mișcare inutilă, cu efecte potențial păguboase. Astfel de practici de a forma în sistem funcționari buni la toate, în orice loc și în orice moment, poate să se întoarcă împotriva sistemului însuși, dovedindu-se inițiative neserioase.

Vă sugerez ca energiile și resursele sistemului să fie folosite pentru a identifica punctual, la ghișeu, funcționarii

plătiți din banii publici care sunt aroganți cu cetățenii, care văd în cetățean un individ nechemat și care îi deranjează confortul personal, funcționari, mulți dintre ei tineri, dar deja îmbătrâniți în concepții, care-i vorbesc jignitor și pe un ton superior omului simplu, client al sistemului, care îi cer mereu să îndeplinească condiții suplimentare, nespecificate în legi, care cer cetățeanului mai multe hârtii și mai des decât trebuie, care au pretenția ca cetățeanul să fie mai inteligent decât funcționarul și să știe mai bine decât acesta ce trebuie să facă, încă înainte de a veni la ghișeu să ceară detalii, funcționari care nu dau explicații suficiente și limpezi, iar apoi se întorc chiar dușmănos împotriva petentului, care devine astfel nu victima unui funcționar arogant și incompetent, ci victima unei instituții.

Cine să iubească un astfel de sistem, cine să respecte un astfel de funcționar? Iar în structurile administrative astfel de funcționari se găsesc mai des decât este cazul! Și cine sunt șefii acestora? Cum au ocupat pozițiile lor? Căutați și veți găsi că acolo unde treburile merg așa cum am arătat, la un anumit nivel, posturile de conducere au fost ocupate pe baza clientelismului politic, și nu pe bază de competență. Prețul îl plătește națiunea, mamele și copiii noștri, bătrânii noștri, bolnavii noștri, oamenii de afaceri și toți ceilalți pe lângă ei. De câștigat, nu câștigă nimeni. Doar că, în unele categorii de meserii plătite de la buget, apar tot mai mulți oameni grași...

„Amânarea începerii autostrăzii Arad—Timișoara, încă o dovadă de iresponsabilitate guvernamentală”

Într-o declarație politică anterioară arătam faptul că nealocarea integrală de la bugetul de stat a fondurilor necesare lucrărilor de construcție din programul de autostrăzi pe acest an reprezintă un act de o gravitate extremă, o dovadă a nepăsării și neputinței guvernamentale în a continua sau a menține ritmul execuției realizat în perioada 2001—2004 la aceste investiții de importanță națională și europeană, în același timp.

Pentru a-și motiva această neputință și crasa iresponsabilitate, atât oficialii de acum de la Ministerul Transporturilor, cât și cei de la PD, din perioada 2005-2006, invocă aceleași argumente total necredibile, legate de reverificarea documentațiilor, în vederea reducerii prețului lucrărilor.

După patru ani, se poate constata perversitatea acestor motive, care nu numai că nu au ajutat la „demersul” pedistoliberal de la începuturile guvernării lor de dreapta, dar, mai mult, au făcut să crească exponențial costurile de deviz ale lucrărilor, în special la autostrada „Transilvania”. Iar la aceasta trebuie adăugată și stagnarea de trei ani și jumătate pe șantierele deschise încă din 2004, stagnare care prelungește cu încă mulți ani situația umilitoare în care ne aflăm la acest capitol, menținând „recordul” românesc de a fi în privința dotărilor cu autostrăzi doar la nivelul unor țări africane... Desigur, în urma multora aflate pe acest continent!

Scopul actualei declarații politice nu se referă doar la a demasca această „performanță”. Înainte de orice, trebuie arătat că deciziile guvernamentale de a opri asemenea lucrări urmăresc și un scop meschin, absolut iresponsabil: acela de a nu aloca bani pentru astfel de investiții costisitoare; de a reorienta fondurile către lucrări mai vizibile în rândul alegătorilor, ca de exemplu reabilitarea unor școli; de a asigura bani, chiar fără discernământ uneori, pentru alte cheltuieli bugetare, mai „palpabile” și mai utile pe plan electoral, cum sunt anunțatele spitale noi, aflate doar în faza de proiect de mult timp. Că este așa, că boicotul autostrăzilor este o politică de stat, o dovedește și neînceperea lucrărilor la autostrada de pe Coridorul IV european, mai exact tronsonul Arad— Timișoara, care, deși cu soluția de finanțare externă rezolvată încă din 2003, nu au demarat nici în prezent, ba, mai mult, au tot fost amânate, total nejustificat, singura justificare fiind cea legată fără îndoială de neasigurarea contribuției proprii a Guvernului la finanțarea investiției.

Așadar, încă o dovadă de iresponsabilitate și meschinărie.

Declarație politică intitulată „Pomana electorală și postul... prelungit al Paștelui”.

Sărbătorile Pascale au fost sărbătorite de toată lumea creștin-ortodoxă la sfârșitul lunii aprilie. Apropiata campanie electorală a transformat însă această sărbătoare importantă a creștinătății. Specific românească este, din nefericire, pomana electorală. Din păcate, populația este atât de sărăcită că se calcă în picioare pentru o punguță în care se află 1 kilogram de zahăr, unul de făină și un litru de ulei. De ce s-a ajuns aici? Pentru că nu se face nimic pentru ca populația să o ducă mai bine, adică locuri de muncă mai bine plătite, pensii mai mari, fără cozi la farmacii pentru achiziționarea medicamentelor, alocații mai mari pentru copii... Cine poate trăi din alocația de stat pentru un copil? Nimeni, nici chiar un copil, care are nevoi mai mari decât un adult, pentru că el nu știe sau mai bine spus nu ar trebui să cunoască sintagma „nu pot să-ți cumpăr ceva pentru că nu am bani”! Copiii ar trebui să se bucure de copilăria lor, să meargă la școală, să beneficieze de educație, să viseze să facă lumea mai bună, nu să se gândească la faptul că a mai trecut o zi în care nu au fost la școală, în care nu au mâncat nimic sau au fost bătuți pentru că nu au adus destui bani în casă.

Suntem de aproape 18 luni în Uniunea Europeană, numai că efectele benefice ale integrării se lasă mult prea mult așteptate. Alocațiile copiilor sunt insuficiente pentru creșterea și educarea acestora, salariile sunt mult sub nivelul celor din spațiul Uniunii Europene, la fel și pensiile. Singurele care s-au aliniat la cele europene sau, din exces de zel, chiar le-au depășit, sunt prețurile la alimentele de bază, utilități și la servicii.

Fiecare persoană, din puținul pe care îl are, ar fi vrut să aibă un miel pe masa de Paști, numai că prețul lor a fost mult peste puterea de cumpărare, iar proprietarii de turme de oi au vândut chiar mai puțin decât în alți ani.

Populația din România, marea ei majoritate, este din ce în ce mai săracă, dar se pare că nimănui nu-i pasă. La patru ani însă se cere votul pentru ca o mână de oameni să ajungă în Parlament, la primărie ori în consilii locale sau județene. Trebuie să ne gândim ce facem noi pentru ca populația cu drept de vot să ne mai aleagă pentru un mandat. Răspunsul este foarte simplu, numai că trebuie căutat în noi înșine, în fiecare dintre noi.

„Epurarea de la APIA”

În urmă cu doar câteva săptămâni, legislația a fost modificată când a fost emisă în Parlament Legea nr. 93/2008. Această lege a adoptat de fapt Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 89/2007, inițiată în septembrie anul trecut de Guvern.

Guvernul a schimbat Legea de organizare a Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), astfel încât toți

directorii sucursalelor județene să fie dați afară. Ei au ocupat funcțiile de conducere la centrele județene încă de acum doi ani și de mai mult timp se dorea înlocuirea unora dintre ei. Totuși, cei demiși spun că și până acum directorii aveau posibilitatea de a efectua plăți, dacă directorul general le delega această atribuție, nefiind neapărată nevoie de o schimbare a legii.

În plus, nu era nevoie de modificarea titulaturii din „director” în „director executiv”, pentru că în subordinea acestuia nu se află decât persoane cu funcția de șef de serviciu, și nu de director. În Statutul funcționarului public, cele două funcții fac parte din aceeași categorie. Ca și cum nu ar fi suficient, conducerea APIA se mai confruntă cu o problemă creată de această situație: faptul că trebuie să asigure un loc de muncă directorilor disponibilizați.

Domnule Tăriceanu,

Care este de fapt justificarea reală a acestei măsuri, ținând cont că prin această reorganizare bulversați inutil activitatea APIA, pentru că este o perioadă foarte grea, când se fac plățile pentru 2007 și se primesc cererile pentru 2008, iar directorii centrelor județene spun că va fi foarte greu de gestionat întreaga situație în condițiile în care nu va exista conducere la nivel local.

„Situația dramatică a României, ca urmare a fenomenelor meteorologice”

Fenomenele meteorologice care au avut loc în ultimele zile au dus la efecte dezastruoase în România. Ca urmare a ploilor abundente din aceste zile, județele Botoșani, Galați, Suceava, Tulcea și Constanța s-au confruntat cu inundații, alunecări de teren, distrugerea culturilor agricole, distrugerea caselor și a drumurilor.

Din cauza ploilor abundente, zeci de gospodării au fost inundate și sute de localnici au fost evacuați cu greu din propriile case. Autoritățile locale și pompierii au intervenit cu zeci de saci de nisip pentru a preveni inundarea gospodăriilor și a șoselelor. În județul Tulcea, apele Dunării au pătruns în localitatea Ostrov, unde 50 de case s-au prăbușit, iar comuna a rămas izolată din cauza drumului acoperit cu apă.

În unele localități, din cauza vântului puternic, s-au înregistrat avarii la alimentarea cu energie electrică.

Circulația a fost afectată de precipitațiile abundente, multe dintre drumurile județene și locale au fost inundate și distruse, devenind astfel impracticabile.

În fiecare an povestea sinistraților se repetă și de aceea este nevoie de o bună mobilizare și coordonare. Aceste tragedii naturale ar trebui să ne pună pe gânduri și să ne determine să luăm măsuri de siguranță, pentru a preveni pe viitor astfel de situații dramatice. Nu trebuie să mai fim indiferenți la distrugerea lucrărilor de apărare împotriva inundațiilor, la tăierea imprudentă a pădurilor, la construirea neorganizată a caselor.

Mobilizarea autorităților a fost și de această dată una exemplară, însă este nevoie și de implicarea fiecărui cetățean din zonele afectate, care să ajute la stoparea acestui dezastru.

Îmi exprim speranța că autoritățile competente și instituțiile abilitate își vor lua rolul în serios și vor acorda o atenție deosebită situației dramatice cu care s-a confruntat România în aceste zile.

Declarația mea politică se referă la problema restituirii proprietăților confiscate abuziv de regimul comunist. În pofida măsurilor legislative adoptate de statul român din 1989 până azi, starea de fapt în domeniul restituirii integrale a proprietăților confiscate abuziv de regimul comunist continuă să fie una nesatisfăcătoare. Nici chiar Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 81/2007, prin care ar fi trebuit să fie accelerată procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, nu a adus o schimbare majoră în bine în această chestiune. În continuare, spre disperarea persoanelor îndreptățite a primi despăgubiri, se tergiversează aplicarea legilor proprietății. Din decembrie 2007 nu s-au mai acordat titluri de despăgubire, iar în ceea ce privește evaluările imobilelor care fac obiectul actelor legislative de restituire, ele sunt până în prezent nesemnificative. Mai mult decât atât, cetățenii solicitanți de despăgubiri în numerar sunt nevoiți să se deplaseze la București pentru a depune actele, ceea ce pentru unii dintre aceștia, persoane în vârstă sau netransportabile, constituie o problemă dificilă.

Având în vedere aceste stări de lucruri, în scopul rezolvării chestiunii restituirii proprietăților confiscate abuziv de regimul comunist, solicit Guvernului să inițieze demersurile necesare pentru ca unele competențe ale Autorității Naționale de Restituire a Proprietăților, în special cele ce țin de înregistrarea cererilor și a dosarelor de despăgubire în numerar, să fie delegate organelor administrative județene.

De asemenea, din pricina formalităților care trebuie îndeplinite, consider că se impune prelungirea termenului de șase luni, prevăzut de Ordonanța de urgență nr. 21/2007, în care persoanele care dețin calitatea de acționar la Fondul „Proprietatea” pot opta pentru despăgubirea în numerar.

Nu în ultimul rând, cer Guvernului să urgenteze procedura de emitere a deciziilor de acordare a titlurilor de despăgubire de către Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor.

Procedând de așa manieră, Guvernul ar contribui substanțial la întărirea convingerii foștilor proprietari că își vor primi cât mai repede despăgubirile ce li se cuvin și la preîntâmpinarea unei acțiuni juridice a acestora la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg.

„Sezonul electoral și campania estivală”

Iată-ne din nou împreună după o serie de zile de odihnă și petrecere a sărbătorii Învierii Domnului, a Zilei Internaționale a Muncii, după inaugurarea sezonului estival pe litoral și demararea campaniei electorale pentru alegerile locale, ambele aceste din urmă evenimente, marcate de o serie de paradoxuri.

Deschiderea oficială a sezonului estival pe litoral, la 1 mai, a fost marcată de prezența turiștilor români și străini, dornici să petreacă cele câteva zile libere la mare și, deși vremea nu a fost tocmai prietenoasă, aceștia s-au distrat și s-au odihnit, litoralul fiind plin.

Tot cu această ocazie a fost lansat programul „Litoralul pentru toți — 2008”, menit să ofere continuitate sezonului după minivacanța de 1 Mai și care oferă sejururi la prețuri de excepție.

Cu toate acestea, o parte a mass-media preferă să facă reclamă gratuită și nu întotdeauna complet documentată, adeseori bazată pe impresii și păreri subiective, litoralului bulgăresc, utilizând șabloane învechite legate de cel românesc, gen: „plaje murdare”, „servicii execrabile” etc.,

înăbușind astfel eforturile Guvernului și ale asociațiilor patronale de a îmbunătăți serviciile, de a promova oferta litoralului românesc, de a oferi fiecărui cetățean posibilitatea petrecerii unei vacanțe la mare.

În aceeași situație se află, de fapt, și eforturile organizațiilor patronale din turismul balnear, a căror acțiune intitulată „O săptămână de refacere în stațiunile balneare” este prea puțin promovată și cunoscută până și de reprezentanții agențiilor de turism.

Turismul litoral a suferit în ultimii ani din cauza bulversărilor politice induse de doamna Sulfina Barbu, uneori din cauza vremii și, din păcate, deseori din cauza sabotajului intern, din cauza informațiilor incorecte, defăimătoare și contradictorii transmise către populație, și turiștii nu au venit pe litoral decât în număr mic. Anul trecut, însă, turiștii s-au putut bucura de litoral, care, poate din cauza luptelor de pe scena politică, a fost lăsat în pace să se dezvolte, să existe și să bucure vacanțele cetățenilor români și străini. Și aceștia au venit!

De asemenea, campania electorală nici nu a debutat bine și este marcată de evenimente suspecte, de lovituri sub centură, de manifestări de factură îndoielnică. Conform Biroului Electoral Central, la alegerile locale ce urmează vor fi aleși 3.183 primari, 41 de președinți de consilii județene, 1.393 de consilieri județeni și între 30 și 36 de posturi de consilier, în funcție de populația județului, în cele 41 de consilii județene. Deși aproape toate partidele au făcut cinste electorilor cu așa-zișii mici și bere, sub diferite forme, există partide cu tradiție în domeniu care fac pe mironosițele și dau fuga la birourile electorale să pârască. Afișe lipite pe oriunde, acuze pentru campanii opulente și epitete gen „clientelism” și „fariseism”, bannere uriașe mincinoase la adresa partidelor adverse, pretexte și contestații de formă au marcat primele zile de campanie. Cine știe ce ne așteaptă în luna care urmează?

Cine se oprește puțin din urmărirea punct cu punct a agendei de campanie, din aruncarea fără noimă pe scena politică a tuturor armelor din manualul de campanie și a câtorva în plus, pentru a evalua impactul asupra cetățenilor, pentru a privi scena și impresia pe care actorii politici o lasă? Cui îi pasă de cetățeanul prea preocupat de grijile coșului zilnic? Cine promovează valori și proiecte constructive și cine își bazează campania pe denigrarea adversarilor? Electoratul va percepe nuanțele și va sancționa dezinformarea, prin vot sau prin absență.

Prin Hotărârea Guvernului nr. 364 din 26 martie anul curent, s-a aprobat suplimentarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale pe anul 2008 cu suma de 472.145 mii lei, din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2008, și alocarea acesteia bugetelor locale ale unor unități administrativ-teritoriale, pentru finanțarea cheltuielilor curente și de capital.

La prima vedere, măsura pare lăudabilă, creându-se impresia că Guvernului liberal îi pasă de comunitățile locale.

O analiză atentă, însă, a modului în care au fost repartizate sumele respective pe unități administrativteritoriale scoate în evidență un cras abuz de guvernare.

Astfel, în pragul campaniei electorale, Guvernul a distribuit primarilor PNL, PSD și UDMR o jumătate de miliard de lei pentru „cheltuielile curente și de capital”. Pe țară, din cele 157 de orașe și municipii care au primit bani, 48 sunt conduse de liberali, 86 de pesediști, 11 de udemeriști, și numai 9 de democrat-liberali. Deci repartizarea s-a făcut strict pe criterii politice, și nicidecum pe baza unor principii de echitate, legalitate. Aceasta apare și mai pregnant dacă privim anexa la Hotărârea Guvernului nr. 364/2008, partea referitoare la județul Neamț.

Astfel, este bine să știți că în județul Neamț sunt 78 de comune. Prin hotărârea de guvern mai sus-invocată, s-au suplimentat sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, pentru echilibrarea bugetelor pe 2008 ale unui număr de 43 de comune. S-ar putea spune că Guvernul a considerat că celelalte 35 de comune sunt mai bogate și nu au nevoie de suplimentări de sume defalcate.

Numai că situația de fapt se prezintă cu totul altfel, și anume: din cele 43 de comune pe care Guvernul le-a cadorisit cu diferite sume de bani, un număr de 7, respectiv Negrești, Moldoveni, Girov, Grumăzești, Ion Creangă, Țibucani, Boghicea au primari PNL, una — adică Războieni — are primar independent, iar restul de 35, respectiv Pângărați, Români, Ruginoasa, Bahna, Bicazu Ardelean, Bicaz Chei, Bodești, Bozieni, Ceahlău, Costișa, Dămuc, Doljești, Ghindăoani, Gâdinți, Grințieș, Hangu, Icușești, Mărgineni, Păstrăveni, Piatra Șoimului, Pâncești, Podoleni, Poienari, Rediu, Săbăoani, Ștefan cel Mare, Tarcău, Tămășeni, Timișești, Trifești, Tupilați, Valea Ursului, Văleni și Vânători Neamț au primari PSD.

Oare locuitorii comunelor Borca, Borlești, Botești, Brusturi, Dochia, Drăgănești, Gârcina, Dulcești și altele, în care primarii nu sunt peneliști sau pesediști, nu ar trebui să se bucure de atenția Guvernului țării?

Deci comunele în care primarii aleși de cetățeni au altă culoare politică decât PNL și PSD, indiferent de nevoile lor de dezvoltare economico-socială, nu au ajuns la ciolanul Guvernului Tăriceanu!

Iată de ce reprezentanții PD-L au reproșat și reproșează Guvernului Tăriceanu că împarte bani de la buget pe criterii politice, că răsplătește menținerea sa la putere cu bani publici, prin cumpărarea administrațiilor PNL, PSD și UDMR, aprobând finanțarea exclusivă a acestora.

Nimeni nu poate trece cu vederea acest abuz guvernamental, transformat în cadouri electorale pentru PNL și PSD și UDMR. Guvernul este sau, mai exact, ar trebui să fie al întregii țări, iar taxa pe valoarea adăugată se percepe de la toți cetățenii, nu numai de la liberali sau pesediști.

De echilibrarea bugetelor locale au nevoie toate comunele, nu numai cele unde vremelnic primarii sunt peneliști sau pesediști.

Ce-și spune un cetățean român onest, care își plătește impozitele și taxele corect și la timp, când aude că cei care guvernează România fac discriminări politice pe față între cei guvernați?! Acesta este oare câștigul lor, al intrării României în Uniunea Europeană? Nu așa trebuie să se întâmple.

Un alt exemplu de cum tratează Guvernul Tăriceanu primarii PDL îl reprezintă situația de la Piatra-Neamț. În trimestrul I, de la Guvern trebuiau să vină 4.000.000 RON, din care 3.200.000 RON pentru compensare unitară la combustibil și 800.000 RON pentru ajutoare de încălzire pentru familiile cu venituri mici. În realitate, Primăria Municipiului Piatra-Neamț a primit 1.400.000 RON. În consecință, în 8 aprilie 2008, E-ON GAZ a oprit gazul la 16 centrale termice. Pentru repornirea centralelor termice, Primăria Piatra-Neamț a fost nevoită să achite din bugetul local datoria aferentă Guvernului.

De aceea, facem următorul apel: treziți-vă la realitate și la legalitate, domnule prim-ministru, măcar în cel de-al doisprezecelea ceas!

„Guvernul finanțează firmele de consultanță”

Zeci de primării din Bistrița-Năsăud și-au aruncat banii pe apa sâmbetei, după ce au plătit miliarde de lei unor firme de consultanță care le-au întocmit studii de fezabilitate pentru proiecte prin care unitățile administrativ-teritoriale urmau să acceseze fonduri europene pentru dezvoltare rurală. Cu toate acestea, toate studiile de fezabilitate executate până la mijlocul lunii februarie sunt nule în forma în care au fost întocmite, pentru că documentațiile au fost făcute după un model vechi, care nu mai este valabil.

Firmele care au întocmit astfel de documentații au lucrat după modelul-cadru al studiului de fezabilitate folosit pentru accesarea fondurilor SAPARD. Or, prin Hotărârea Guvernului nr. 28 din 9 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, din 22 ianuarie 2008, s-a aprobat un alt conținut-cadru al documentației tehnico-economice aferente investițiilor publice. Actul normativ prevede modificări în modul de întocmire a studiilor de fezabilitate.

În aceste condiții, până în 28 martie, în Bistrița-Năsăud doar 9 primării din cele 62 au depus proiecte pe Măsura 322 „Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătățirea serviciilor de bază pentru economia și populația rurală și punerea în valoare a moștenirii rurale”. Majoritatea autorităților locale au dat un pas înapoi, pentru că documentațiile trebuiau refăcute, și asta după ce s-au plătit sume importante pentru întocmirea lor. Primarii localităților pentru care au fost demarate acțiunile de atragere de fonduri se tem însă că firmele de proiectare le vor cere alți bani.

Cine a avut interesul ca autoritățile locale să fie nevoite să-și dubleze cheltuielile în cursa pentru absorbția fondurilor europene? Prin adoptarea acestui act normativ, Guvernul a dat firmelor de consultanță posibilitatea să secătuiască bugetele locale. Mai mult, unele autorități locale vor renunța la reactualizarea acestor documentații și nu vor mai propune proiecte pentru dezvoltarea comunităților locale.

De ce nu a adoptat Executivul o astfel de măsură anul trecut, și nu cu două luni înainte de lansarea sesiunii de depunere de proiecte pentru Măsura 322, de exemplu?

Demersul Guvernului dovedește încă o dată, dacă mai era nevoie, că nu există o strategie coerentă pentru absorbția fondurilor Uniunii Europene. Chiar dacă prioritatea de acum a celor aflați la putere este diferită de interesul țării, trebuie să-i trezim din amorțeala specifică acestui mandat și să le amintim, măcar în al doisprezecelea ceas, că au o responsabilitate și față de soarta mediului rural.

„Electoratul vrea o campanie curată”

A început campania electorală pentru alegerile locale de anul acesta și nu puțini parlamentari concurează în această competiție fie pentru funcția de primar al unei localități, fie pentru aceea de președinte al unui consiliu județean.

Am stat de vorbă cu numeroși cetățeni din județul pe care îl reprezint. Aproape fără excepție și-au exprimat temerea că vor fi bombardați cu mesaje dușmănoase, pline de ură și de atacuri murdare, prin intermediul cărora unii dintre candidați vor încerca să își submineze adversarii din aceste alegeri.

M-am pus în postura lor, a simplilor cetățeni chemați la urne, și le-am dat dreptate.

Până la urmă, motivele pentru care electoratul trebuie să nu voteze anumiți candidați sunt (sau devin) evidente fie prin prisma prestației din ultimii patru ani, la primărie sau la consiliu, a celor care țintesc reînnoirea mandatului, fie prin felul în care concurenții se prezintă în fața alegătorilor în timpul campaniei. Electoratul știe întotdeauna de ce nu vrea să voteze cu X sau cu Y.

În același timp, fiecare alegător, caută răspuns la întrebarea firească: de ce să spună el „da” unui anumit candidat? Votantul vrea să știe, să își formeze o convingere pozitivă despre „unul dintre toți”: de ce acela este cel mai bun dintre cei propuși sau măcar de ce respectivul candidat reprezintă „răul cel mai mic” dintre toți „răii” înscriși în buletinul de vot.

Până la urmă, primarul și președintele de consiliu județean sunt aleși ca să administreze, timp de 4 ani, nu o înșiruire de vorbe și imagini, ci acțiuni concrete și fonduri importante, colectate tocmai din buzunarele fiecărui cetățean.

Știm cu toții că, de ani de zile, tacticile de campanie electorală sunt așa cum sunt. În același timp, candidaturile atâtor parlamentari în alegerile locale reprezintă o realitate fără precedent, dar și o premisă pozitivă pentru modul de desfășurare a actualei campanii electorale.

Ar fi bine ca exemplul dat de fiecare deputat sau senator care candidează la funcția de primar sau de președinte de consiliu județean să fie unul pozitiv, menit să-i determine și pe ceilalți candidați să abandoneze metodele urâte de până acum.

În ceea ce mă privește, eu am decis că numai astfel voi proceda.

## **Domnul Ioan Oltean:**

Închid ședința de astăzi consacrată declarațiilor politice. Vă doresc o zi bună și ne revedem la ora 10.00, la partea a doua a ședinței de astăzi.

Doamne ajută!

## PAUZĂ

## DUPĂ PAUZĂ

## **Domnul Bogdan Olteanu:**

Doamnelor și domnilor deputați,

Continuăm ședința de astăzi a Camerei Deputaților și vă anunț că din totalul celor 329 de deputați și-au înregistrat prezența la lucrări un număr de 167. Sunt absenți 162, din care 43 participă la alte acțiuni parlamentare.

Continuăm cu inițiativele legislative înscrise pe ordinea de zi, amintindu-vă că votul final va fi astăzi la ora 12.00, nu la 12.30, conform deciziei Comitetului liderilor.

Din câte am înțeles, suntem la punctul 16.

Punctul 13? Da, am înțeles.

Deci e vorba de Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 152/2007 pentru completarea Legii nr. 8/2006 privind instituirea indemnizației pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică.

Legea are caracter ordinar.

Proiect adoptat de Senat.

Raport de adoptare, Comisia pentru muncă. Procedură de urgență. Suntem Cameră decizională. Inițiatorul. Vă rog, domnule secretar de stat.

**Domnul Demeter András István** — _secretar de stat în Ministerul Culturii și Cultelor_ **:**

## Vă mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor deputați,

Această inițiativă legislativă este una cu caracter reparatoriu. În acest sistem exista o omisiune în ceea ce privește raportarea la valoarea punctului de pensie, în sensul în care acesta nu a fost actualizat și au fost prejudiciați acei beneficiari care au ieșit la pensie cu o anumită valoare și toate modificările ulterioare nu au fost luate în considerare.

În acest sens, vă rugăm să acordați un vot favorabil raportului asupra acestei inițiative.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc foarte mult. Comisia, vă rog, raportul.

Domnule președinte, Stimați colegi,

La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină și imunități, avizul favorabil al Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare completarea art. 1 din Legea nr. 8/2006 cu un nou alineat care să prevadă posibilitatea modificării cuantumului indemnizațiilor de câte ori se modifică valoarea punctului de pensie, fără a putea depăși nivelul a de două ori salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată.

Comisia propune plenului Camerei Deputaților aprobarea proiectului de lege pentru evitarea unui tratament discriminatoriu între beneficiarii indemnizației care au ieșit la pensie înainte de creșterea anuală a valorii punctului de pensie și cei care ies la pensie după aplicarea punctului de pensie majorat.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare. La lucrările comisiei care au avut loc în ședința din 9 aprilie 2008 au fost prezenți 17 deputați din totalul de

- 19 membri și raportul a fost adoptat cu unanimitate de voturi. Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în ședința din

- 3 martie. Camera Deputaților este Cameră decizională.

În urma dezbaterilor, comisia propune admiterea cu modificări a proiectului de lege. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc foarte mult, domnule deputat. Dacă există intervenții la dezbateri generale, vă rog, din partea grupurilor?

Nu sunt intervenții la dezbateri generale. Trecem la dezbaterile pe articole.

- Lucrăm pe anexa cu amendamente admise. Nu există amendamente respinse. Punctul 1.

- Obiecții, observații, comentarii la titlul legii? Nu sunt.

Adoptat.

Punctul 2, articolul unic? Adoptat. Punctul 3. Titlul ordonanței? Adoptat.

Punctul 4, articolul unic al ordonanței, cu modificările propuse de comisie.

Nu sunt obiecții, observații, comentarii. Adoptat.

Am finalizat dezbaterea pe articole.

Proiectul rămâne la vot final.

Punctul 16, Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 142/2007 privind indemnizația acordată membrilor din România în Parlamentul European.

Legea are caracter ordinar.

Proiect adoptat de Senat.

Raport de adoptare din partea Comisiei pentru buget. Procedură de urgență. Suntem Cameră decizională. Rog inițiatorul.

## **Domnul Kovacs Carol Emil** — _secretar de stat_

_în Departamentul pentru Relația cu Parlamentul_ **:**

## Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În urma alegerilor din data de 25 noiembrie 2007, România și-a desemnat membrii în Parlamentul European.

Având în vedere faptul că până în momentul de față România nu a avut desemnați reprezentanți în Parlamentul European... în calitate de deputați în Parlamentul European, ci doar în calitate de observator, se constată că nu există reglementări referitoare la plata indemnizațiilor acestora.

Prin prevederile prezentei ordonanțe de urgență se stabilește ca membrii din România în Parlamentul European, aleși în conformitate cu prevederile Legii nr. 33 din 2007 privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European, să primească pe durata exercitării mandatului o indemnizație lunară egală cu cea acordată, potrivit legii, deputaților și senatorilor din Parlamentul României.

Indemnizația se primește de fiecare membru din România în Parlamentul European de la data intrării în exercițiul mandatului, sub condiția validării, până la data încetării mandatului de parlamentar.

Indemnizația lunară astfel stabilită are regimul juridic prevăzut de lege pentru salariu, cu reducerile și majorările prevăzute de lege și de regulamentele celor două Camere ale Parlamentului României. Sumele stabilite, potrivit celor sus-menționate, pentru cei 35 de reprezentanți ai României în Parlamentul European vor fi plătite din bugetul Camerei Deputaților.

În consecință, vă supunem spre aprobare prezentul proiect de lege.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc foarte mult, domnule secretar de stat. Vă rog, comisia, raportul.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Indemnizația se primește de fiecare membru din România în Parlamentul European la data intrării în exercițiul mandatului și cu condiția validării, și până la data încetării mandatului.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit art. 76 din Constituția României, republicată.

La dezbaterea proiectului a participat, în conformitate cu prevederile art. 54 și 55 din Regulamentul Camerei Deputaților, domnul Mihai Alexandru Voicu, ministru delegat pentru relația cu Parlamentul.

La lucrările comisiei au participat 23 de deputați din totalul de 28 membri ai comisiei.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi, cu următorul amendament: „Art. 2 se completează cu un alineat nou, cu următorul cuprins: «(2) Pentru anul 2008, se autorizează Ministerul Economiei și Finanțelor să introducă, la propunerea ordonatorului de credite prevăzut la alin. (1) — e vorba de Camera Deputaților — modificările intervenite în volumul și structura bugetului de stat.»“

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în ședința din data de 17 martie.

Proiectul de lege, potrivit art. 75 din Constituția României, republicată, și a art. 92 alin. (9) punctul 1 din Regulamentul Camerei Deputaților, este de competența decizională a Camerei Deputaților.

În urma dezbaterii Proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 142/2007 privind indemnizația acordată membrilor din România în Parlamentul European în ședința din data de 15 aprilie, comisia propune supunerea spre dezbatere și adoptare plenului Camerei Deputaților a proiectului de lege, în forma adoptată de Senat. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Înțeleg că există și o observație legată de îndreptarea unei erori materiale? Da.

Dacă există observații legate de această observație? E vorba despre includerea în Legea bugetului de stat a modificărilor corespunzătoare.

Vă rog, domnule deputat Moisoiu.

Numai o secundă! La această observație sau la dezbateri generale?

Dezbateri generale.

Domnule deputat Moisoiu, aveți cuvântul.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Și chiar dumneavoastră și tuturor colegilor vreau să adresez o întrebare, pentru că mie mi se pare un lucru total incorect. De două ori, atât în prezentarea de către inițiator, cât și în raportul Comisiei de buget, se spune: „după validarea” acestor europarlamentari.

Și acum vine întrebarea: care validare a acestor europarlamentari, domnule președinte? Eu nu știu să se fi făcut niciodată o validare a europarlamentarilor, pentru că europarlamentarii aceștia sunt europarlamentarii României. Eu, ca deputat al României, am înțeles, domnule președinte Popeangă, la ce vă referiți dumneavoastră, dar asta e problema aici. Și anume eu, ca deputat în Parlamentul României, vin în Parlamentul României, aici, pun mâna pe Biblie, jur că apăr interesele poporului român, după care sunt validat drept parlamentar în Parlamentul României. Păi Popescu, Ionescu, Georgescu din Vlașca, din Satu Mare, din Botoșani și așa mai departe, unde a venit să jure credință poporului român ca reprezentant al României în Parlamentul Europei? Eu nu am cunoștință.

Deci, domnule președinte, și de asta am spus că în primul rând vreau să mă adresez dumneavoastră, pentru că e o chestiune foarte importantă, în momentul când noi declarăm că sunt validați, ei nu sunt validați de către poporul român, acești europarlamentari ai noștri.

Este o situație de impact și de criză, de fapt, pentru că atunci când s-a votat Constituția, în urmă cu trei ani de zile sau cu patru ani de zile, pe vremea aceea nu aveam europarlamentari. Așa este. Și din acest motiv în Constituție nu este prevăzut acest lucru, dar este în același timp o lipsă pe care o consider că este deosebit de importantă și este nevoie ca cele două Birouri permanente, ale Camerei Deputaților, respectiv al Senatului, să discutați într-o ședință comună și să vedem cum anume se poate drege această situație. Pentru că nu este normal. Nimeni nu e acolo reprezentantul său propriu și așa mai departe.

Și dacă sunt niște situații de excepție, adică foștii noștri colegi care ulterior au fost aleși europarlamentari, au ajuns europarlamentari, au depus aici jurământul, cei însă care nu au fost poate nici consilieri locali, nici consilieri județeni, deci niște cetățeni ai României, oameni cinstiți, pentru că altfel nu puteau să fie aleși, dar trebuie ca aceștia să ne reprezinte cu adevărat.

Sper că am fost înțeles corect. Vă mulțumesc.

## Vă mulțumesc, domnule deputat.

Eu înțeleg foarte bine preocuparea dumneavoastră, și vă fac o sugestie procedurală, bineînțeles, nu-mi permit altceva: să avem pe ordinea de zi a Camerelor reunite discutarea unor modificări la Statutul parlamentarului, care să vizeze Statutul parlamentarului european, inclusiv chestiuni de natură materială și de natură procedurală, dacă vreți.

Sugestia mea este ca acolo să faceți aceste propuneri, inclusiv la Comisia pentru Statutul parlamentarului, pentru că acolo, probabil, s-ar regăsi cel mai bine în ce privește Statutul parlamentarului european. Dar, sigur, este doar o propunere de procedură și dumneavoastră decideți.

Există alte intervenții la dezbateri generale? Nu sunt intervenții la dezbateri generale.

Înțeleg că nu sunt obiecții vizavi de rectificarea propusă de comisie? Nu sunt.

Nu există amendamente admise sau respinse.

Proiectul rămâne atunci la vot final.

Punctul 19, Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 155/2007 pentru modificarea alin. (4) și (5) ale art. 263 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Legea are caracter ordinar.

Proiect adoptat de Senat.

Raport de respingere din partea Comisiei pentru buget, finanțe și a Comisiei pentru industrii și servicii specifice. Procedură de urgență.

Suntem Cameră decizională.

Rog inițiatorul să-și susțină proiectul.

Vă rog, domnule deputat, pe procedură.

## Vă mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor colegi,

Din partea Comisiei pentru industrii și servicii specifice avem o solicitare de retrimitere, având în vedere faptul că la momentul respingerii acestui proiect de lege nu s-a avut în vedere o problemă delicată cu care ne vom confrunta dacă vom aproba respingerea proiectului de lege.

Aceasta ar însemna absența cadrului de impozitare a tuturor autovehiculelor de transport rutier de marfă pentru anul 2008, dar și posibilitatea declanșării procedurii de

_infringement_ contra României pentru netranspunerea corectă a prevederilor comunitare, pentru că la momentul aderării, la negocieri, pentru domeniul „transportul rutier de mărfuri” s-a stabilit și aprobat impunerea unor grile diferite de impozitare a vehiculelor înmatriculate în România care efectuează exclusiv operațiuni de transport intern de mărfuri și, respectiv, operațiuni de transport internațional de mărfuri, astfel încât până în anul 2011 să se ajungă gradual la nivelul minim de impozitare prevăzut de Directiva europeană nr. 1999/62 pentru vehiculele care efectuează transport intern și pentru cele care efectuează transport internațional.

Astfel, s-a creat cadrul pentru ca impozitul ce trebuie plătit de la data de 1 ianuarie 2007 să fie nivelul minim prevăzut de directivă, în așa fel ca impactul aderării la piața unică să fie mai suportabil de către transportatorii din România. Și în legea de aprobare a Tratatului de aderare a României, la Capitolul „Transporturi”, este prevăzută tranziția obținută de România, iar prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 155/2007 au produs efecte juridice deja.

Ca atare, vă rugăm respectuos să aprobați retrimiterea la comisie pentru întocmirea unui nou raport.

Mulțumesc foarte mult, domnule deputat. Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Comisia este de acord cu retrimiterea la cele două comisii a raportului.

Vă mulțumesc.

Guvernul, vă rog, cu un punct de vedere la această chestiune.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Guvernul este de acord cu retrimiterea proiectului de lege la comisie.

Noi avem și câteva argumente pentru retrimiterea la comisie a proiectului de lege în vederea obținerii unui raport favorabil. Și, dacă-mi permiteți să le amintesc, domnule președinte, este vorba, în primul rând, de respectarea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, și anume: la negocierile de aderare a României la Uniunea Europeană, pentru domeniul transportului rutier de mărfuri, s-a stabilit și aprobat impunerea unor grile diferite de impozitare a vehiculelor înmatriculate în România care afectează exclusiv operațiuni de transport intern de mărfuri și, respectiv, operațiuni de transport internațional de mărfuri, astfel încât până în anul 2011 să se ajungă gradual la nivelul minim de impozitare prevăzut de Directiva europeană nr. 1999/62/CE pentru cele ce efectuează transport intern, iar pentru vehiculele ce efectuează și transport internațional de mărfuri s-a creat cadrul ca impozitul ce trebuia plătit până la data de 1 ianuarie 2007 să fie la nivelul minim prevăzut de directiva europeană, făcând ca impactul aderării la piața unică să fie mai suportabil.

De asemenea, în Legea de aprobare a Tratatului de aderare a României, la Capitolul „Transporturi”, este prevăzută tranziția obținută de România.

În consecință, noi susținem acest punct de vedere de retrimitere la comisie.

Vă mulțumesc.

## Mulțumesc.

Dacă există intervenții pe această chestiune a retrimiterii la comisie?

Vă rog, doamna deputat Aura Vasile, aveți cuvântul.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Grupul parlamentar al PSD va vota retrimiterea la comisie, dar din nou am să spun inițiatorilor că trebuie să vină cu amendamentele care au fost discutate la nivelul Comisiilor de industrii și cea de buget, în condițiile în care doresc să treacă.

Impactul economic asupra operatorilor de transport, cu multiplele taxe și creșteri de prețuri, este devastator. Este adevărat că la capitolul 9 de aderare la Uniunea Europeană au fost făcute câteva concesii, prin negocieri, pentru a se întinde pe o anumită bucată de timp aplicarea taxelor, unitar, ale Comunității Europene. Creșterile de preț la combustibili și alte prețuri care n-au fost incluse sau cel puțin gândite la un moment dat fac ca viața operatorilor de transport să devină aproape imposibilă, în condițiile în care costurile depășesc de foarte multe ori ceea ce poate să fie inclus pe veniturile unei facturi de transport.

## **Domnul Bogdan Olteanu:**

## Mulțumesc.

Alte intervenții la dezbateri generale? Nu sunt.

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor deputați,

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare stabilirea unor măsuri financiare care constau în prefinanțarea schemelor de plăți directe pentru agricultură temporar pe seama veniturilor provenite din privatizare, până la finanțarea acestora din fonduri alocate de Comunitatea Europeană.

S-au avut în vedere prevederile Regulamentului Consiliului Europei nr. 1782/2003 privind stabilirea normelor comune pentru regimul de susținere directă în cadrul politicii agricole comune și stabilirea unor regimuri de susținere în favoarea agricultorilor, cu modificările și completările

ulterioare, art. 28 alin. (2), care stabilește că plățile directe pe suprafață se efectuează o singură dată pe an, în intervalul cuprins între datele de 1 decembrie și 30 iunie ale anului calendaristic următor.

În consecință, Ministerul Agriculturii, în numele Guvernului, vă supune spre aprobare acest proiect de lege. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc foarte mult, domnule secretar de stat. Comisia, vă rog.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege în ședința din 5 martie 2008, dar cameră decizională este Camera Deputaților.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege, cu unele observații și propuneri, conform avizului nr. 1774/19 decembrie 2007.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare stabilirea unor măsuri financiare care constau în prefinanțarea schemelor de plăți directe pentru agricultură temporar pe seama veniturilor provenite din privatizare, până la finanțarea acestora din fondurile alocate de Comunitatea Europeană.

În conformitate cu prevederile art. 61 din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, membrii comisiilor au examinat proiectul de lege sus-menționat în ședința din 16 aprilie 2008 și, respectiv, 22 aprilie 2008.

La dezbaterea proiectului de lege au participat ca invitați, în conformitate cu prevederile art. 54-55 din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, domnul Tőke István, secretar de stat în Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, și domnul Cătălin Doică, secretar de stat în Ministerul Economiei și Finanțelor.

Din numărul total de 26 de membri ai Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice, au fost prezenți la lucrări 25 de membri, iar la lucrările Comisiei pentru buget, finanțe și bănci, din numărul total de 28 de membri, au fost prezenți 22 de membri.

În raport cu obiectul și conținutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

În urma dezbaterilor, au hotărât cu unanimitate de voturi adoptarea proiectului de lege în forma prezentată de Senat. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc foarte mult, domnule deputat. Intervenții la dezbateri generale? Domnul deputat Valeriu Tabără.

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Actul normativ este bine-venit, având în vedere problemele care au fost și probabil că vor mai fi la ceea ce înseamnă finanțarea și plățile directe către agricultori, și cel mai important lucru este de a se fixa o dată sau un interval extrem de precis în care acești bani să ajungă la agricultori, nu așa cum s-a întâmplat în acest an, când intervalele acestea au fost amânate mereu.

Pe de altă parte, sunt necesare sumele pentru ca, într-un interval relativ scurt de timp, banii să fie achitați, și având în vedere sursele foarte puține, financiare, pe care le au agricultorii la dispoziție. Dar, stimați colegi, eu atrag atenția, odată cu acest act normativ, că problema aceasta, a banilor comunitari sau a surselor, sau a plăților directe nu este sistemul care să ne ajute să promovăm, de fapt, producția agricolă a României și activitățile agricole. Sunt extrem de multe probleme, legate inclusiv de proprietate, și atrag atenția că proiecte mari nu vor putea fi aplicate în agricultura României, din cauza neclarificării acestei chestiuni a proprietății.

O a doua problemă despre care nu se discută aproape deloc este ceea ce înseamnă organizarea zonelor de amplasare a activităților agricole în jurul localităților, inclusiv a celor rurale. Cred că putem număra pe degete astfel de unități care au programate aceste suprafețe în cazul PUZ-urilor și PUD-urilor pe care le au aprobate și, în același timp, este vorba încă o dată de sistemele de creditare pentru agricultură, de asemenea, nefuncționale la această dată. Nu mai vorbesc despre celelalte garanții, care nu funcționează aproape deloc.

Așa că, orice măsură cu care venim, inclusiv cu cea prevăzută în actul normativ de astăzi și, sigur, suntem de acord cu ea, și Partidul Democrat Liberal o va vota, nu este suficientă pentru a promova cât de cât o anumită performanță la nivelul sistemului agricol din România.

Mulțumesc.

Mulțumesc foarte mult, domnule deputat. Domnule deputat Dragoș Dumitriu, aveți cuvântul.

## Stimați colegi,

Avem de-a face cu o lege care, departe de faptul că este ordinară, este o lege care trebuie votată.

Din păcate, această lege însă nu este o victorie nici a noastră, și nici a emitentului, a Guvernului, ci este un paliativ, pentru faptul că fondurile nu s-au absorbit așa cum trebuie, pentru faptul că infrastructura de distribuire a banilor pentru agricultori este superbă, dar lipsește în mare parte, este o problemă și cu promovarea elaborării proiectelor la nivelul celor interesați, pentru că se explică în continuare, într-un mod greșit, cum că există specialiști pe plan local, care aduc bani, ceea ce nu este adevărat.

Deci este o lege care compensează pașii pe care până acum trebuia să-i facem. Am greșit, compensează parțial, în niciun caz nu-i compensează integral.

Banii nu au venit, banii n-au fost absorbiți, și banii nu vor fi absorbiți nici în anii următori, dacă se va merge pe acest sistem. Am sperat că, având un ministru specialist în fonduri europene, vom beneficia de prezența Domniei Sale atunci când discutăm asemenea acte normative cum este cel de față. Ei, bine, de luni de zile este prezent aici, spre cinstea lui, domnul secretar de stat Tőke, specialist în păduri, în lemne, nicidecum în fonduri europene.

Or, dacă vorbim despre agricultura anului 2008, a anului 2009, deci a primilor ani de integrare în Uniunea Europeană, trebuia să vorbim despre o agricultură bazată pe absorbția fondurilor europene. Noi deocamdată vorbim despre o agricultură bazată pe paliative, cum este acest act pe care-l vom vota, cu siguranță, astăzi.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc foarte mult. Domnul deputat Nicolae Popa.

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Pot să-i dau dreptate domnului Dumitriu, acesta este rolul unui deputat în opoziție, să critice. Dar trebuie să avem și argumente, trebuie să avem, eu știu, aspecte certe asupra problemei respective, și să nu denaturăm adevărul.

Este adevărat că au fost anumite probleme în ceea ce privește plata directă pe suprafața agricolă de la Uniunea Europeană, dar, spre lauda noastră, ele au fost rezolvate într-un timp foarte scurt.

Și vreau să vă informez, stimați colegi, că prin Agenția de Plăți și Intervenție deja începând cu data de 18 aprilie — deci, domnule Dumitriu, să nu fiți îngrijorat — s-au făcut plățile pentru primele cereri, 350.000 din 1.200.000 cât există în momentul de față.

Și, vă asigurăm, domnule Dumitriu, că până la sfârșitul lunii mai toate aceste cereri vor fi onorate, deci toate sumele vor fi puse la dispoziția producătorilor agricoli care au depus cereri prin APIA pentru a primi aceste ajutoare financiare din partea Uniunii Europene, respectiv de 90 euro/hectar la culturile cultivate și aproximativ 50 euro la pășuni.

În altă ordine de idei, acest act normativ, Ordonanța nr. 148, sigur, mulțumesc colegilor că vor vota acest act normativ, este necesar pentru că el ar fi pus în pericol fondurile care trebuiau asigurate, cât și plata acestora.

Dacă s-a întârziat plata și nu s-a făcut la termenul din decembrie 2007 — pentru 2007 mă refer —, ci s-a făcut cu data de 1 sau 18 aprilie 2008, nu este vina noastră, este vina celor care au fost și înainte, de când s-a înființat Agenția de Plăți și Intervenție, dar și raportările greșite care s-au făcut din partea fermierilor, și știți și dumneavoastră foarte bine că am fost sancționați din partea Uniunii Europene pentru treaba aceasta.

Sigur că lucrurile au intrat în normalitate și se desfășoară în graficul pe care l-am stabilit.

În ceea ce privește atitudinea domnului ministru Cioloș, eu vreau să vă spun că nu are absolut nicio vină în legătură cu aceste plăți, ba, din contră, eu cred că prin personalitatea Domniei Sale și prin relațiile, bineînțeles, pe care le are și acolo, și profesionalismul de care a dat dovadă, am reușit să dezamorsăm niște situații conflictuale care existau între Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Comisia pentru agricultură a Uniunii Europene.

Trebuie să remarcăm faptul că totuși lucrurile s-au așezat și încep să se plătească și subvențiile la timp, dar și aceste ajutoare financiare.

Ceea ce este mai grav, vreau să vă informez, stimați colegi, și chiar să facem împreună o acțiune comună: nu s-au depus cererile pentru ajutorul financiar pe anul 2008. Deci mai avem la dispoziție încă două luni de zile pentru treaba aceasta, deci două luni de zile, după care expiră termenul acesta, și s-au depus foarte puține cereri pentru 2008, circa 25%.

De aceea, vă rugăm să facem o acțiune comună și, mă rog, să pregătim oamenii și să-i stimulăm pentru a depune aceste acte atât de strict necesare pentru a primi la timp aceste fonduri europene, aceste ajutoare la care ei au dreptul, după convențiile stabilite cu Uniunea Europeană.

Deci Partidul Național Liberal — Grupul parlamentar al Partidului Național Liberal — va vota acest proiect de lege, ceea ce vă rugăm și pe dumneavoastră, stimați colegi.

Vă mulțumesc.

Mai avem câteva solicitări de luare de cuvânt: domnul Dumitriu, domnul Tabără, doamna Ardelean.

Doriți și drept la replică? Vă dau la sfârșit, atunci. Doamna Ardelean, poftiți! Apoi, domnul Tabără.

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor deputați,

Nu voiam să iau cuvântul, dar aș vrea, pentru că m-a provocat domnul deputat Popa, să-i spun că cererile se pot depune într-un număr mai mare dacă vom face ceea ce ne-am propus: ca centrele APIA să primească cererile și prin deplasări în teritoriu. Nu putem să acceptăm faptul că vor sta doar în centru, iar în comune oamenii nu fac față să se deplaseze. Costurile de deplasare și de depunere a cererilor sunt foarte mari.

Cred că este mult mai simplu așa cum au propus primăriile: cei de la APIA să se deplaseze, săptămânal, în câte o comună, Primăria să se implice și să informeze oamenii, iar cererile să poată fi depuse cu costuri mult mai reduse.

Sper ca și ceilalți colegi să susțină această propunere, care a mai fost, și să reușim, într-adevăr, să venim în sprijinul oamenilor.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc foarte mult, doamnă deputat. Domnul deputat Tabără, vă rog.

## Domnule președinte,

Nu vin decât cu o completare. De obicei, nu-mi scapă, atunci când vin la microfon cu probleme, dar sunt obligat să atrag atenția că, în măsura în care noi încercăm aici, în Parlament, să găsim mijloace pentru a putea să ușurăm să funcționeze acest sistem de sprijin al agriculturii, pe de altă parte încercăm să încurcăm instituții.

Și nu fac altceva aici decât să atrag atenția asupra faptului că atunci când am discutat legea de modificare a funcționării Agenției de Plăți, am spus că ar fi o mare și gravă eroare să ne apucăm acum de concursuri pentru schimbarea celor care conduc această agenție sau care conduc în teritoriu.

Stimați colegi, eu mă adresez celor care au un cuvânt de spus la Guvernul României. Așa cum spunea aici colegul Nicolae Popa, este nevoie acum de a prelua al doilea an, de a duce și de a finaliza ceea ce trebuie să facă Agenția de Plăți.

Dincolo de jocul politic, inclusiv greșelile făcute la un moment dat de angajarea acestei agenții în fața Uniunii Europene, și cu amenințările care s-au spus atunci, este și va fi o gravă eroare, pentru că ea nu duce la clarificare imediată, cu schimbarea acestor oameni, ci se va prelungi prin procese.

Eu cred că este bine să amânați ceea ce v-ați propus acum. Agenția funcționează și la nivel teritorial, cu oameni care au ieșit din jocurile politice, care au lucrat zi și noapte — și de sărbători, și duminica —, și să lăsăm în așa fel ca agenția respectivă să facă față cerințelor Comisiei Europene în domeniu, și nu numai, ceea ce trebuie să facă agricultura în România.

Este un apel, și dacă vreți o fac pe ceea ce a fost și responsabilitatea mea în calitate de ministru. Niciodată partea politică nu a primat în fața celei profesionale și a unor obiective majore de atins. Este o mare și gravă eroare, și o spun de aici, de la acest microfon și în fața Parlamentului României: o agenție și o instituție europeană trebuie să funcționeze fără stări conflictuale într-un moment decisiv pentru ceea ce înseamnă relansarea agriculturii, într-un moment greu și pentru agricultura europeană, și pentru cea mondială.

Mulțumesc.

Mulțumesc foarte mult. Domnul deputat Dumitriu.

## Stimați colegi,

Am dorit să intervin cu acest drept la replică, pentru că nu cred că era cazul ca un coleg, reprezentant al partidului care guvernează, să vină cu declarații politice, în loc să vină cu argumente tehnice.

S-a vorbit aici despre situații conflictuale. Probabil că le-am creat noi, cei din opoziție. S-a vorbit aici despre situații conflictuale cu Comisia Europeană, dar de situațiile conflictuale cu Banca Națională, care nu pune în aplicare și care transformă în pură teorie aceste proceduri care ar trebui să fie ușoare, la îndemâna oricărui agricultor, de asta ce mai spuneți, domnilor colegi care guvernați?!

Deci îmi cer scuze dacă repet ceea ce am spus: este vorba despre un paliativ, un paliativ pe care îl vom vota pentru că nu avem ce face, dar în niciun caz nu veniți și spuneți că funcționați după program, nu veniți și spuneți că acest pariu cu agricultura, ca să reiterez o formulă mai veche, este câștigat de Domniile Voastre. Nu este adevărat! Și nu mai veniți și spuneți că agricultura, sub guvernarea noului ministru sau a Guvernului de după 2004, este un succes, pentru că... uitați-vă ce se întâmplă!

Sunt colegi care nu fac parte din Comisia pentru agricultură, dar care au un contact serios cu teritoriul, și care vă pot spune: este un dezastru în teritoriu în ce privește agricultura! Așa că, lăsați-o mai moale!

Dar că rolul opoziției este să critice, mă rog, pot să fiu de acord și cu această formulă, dar în niciun caz rolul unui parlamentar serios, cu demnitate și cu conștiința muncii de parlamentar, un parlamentar aflat la putere nu poate veni să laude tot timpul și să spună că tot ceea ce face Guvernul este perfect, pentru că este departe de adevăr, domnilor, haideți să fim serioși! Suntem noi puțini aici, în sală, dar chiar ne vedem bine în momentul ăsta.

Mulțumesc.

Mulțumesc foarte mult, domnule deputat. Domnul deputat Nicolae Popa.

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor colegi,

A mai fost cineva care a făcut un pariu cu agricultura și l-a pierdut: domnul Roman, în 1990, membru marcant al PD-ului, astăzi PD-L.

Bineînțeles, că noi, Partidul Democrat Liberal, nu facem niciun fel de pariu, noi ne facem treaba și ne-o facem bine. Suntem serioși, și ceea ce spunem și facem. Este adevărat că dumneavoastră, unii dintre colegii noștri vin aici la microfon și chiar că fac declarații politice, fără niciun fel de argument. Eu am venit cu cifre concrete, n-am venit nepregătit, pentru că întotdeauna îmi place la acest microfon să prezint date reale și, bineînțeles, care se pot verifica.

Doamna deputat Ardelean are dreptate, așa este: va trebui să ne deplasăm în localități pentru a ușura acest proces de preluare a acestor cereri, dar vreau să vă informez că personalul nu este suficient pentru treaba aceasta.

Și, în altă ordine de idei, avem un volum extraordinar de muncă acum pentru verificarea, pentru certificarea acestor cereri, pentru că nu totdeauna ele se completează cum trebuie și sigur că trebuie și verificate. De aceea, probabil că după ce vom trece de faza aceasta, de 30 iunie, când vom achita toate ajutoarele financiare pe 2007, fiți convinsă că ne vom gândi și la această strategie de stabilire a acestor reprezentanți pe localități.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc foarte mult, domnule deputat. Alte intervenții la dezbateri generale?

Nu mai sunt alte intervenții la dezbateri generale. Nu există amendamente admise sau respinse. Proiectul rămâne la vot final.

Punctul 21, Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 200/2004 privind recunoașterea diplomelor și calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România.

Legea are caracter ordinar.

Proiect adoptat de Senat.

Raport comun de adoptare din partea Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport și a Comisiei pentru muncă.

Procedură de urgență. Suntem Cameră decizională.

Invit inițiatorul să susțină proiectul. Vă rog.

## **Domnul Remus Pricopie** — _secretar de stat_

_în Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului_ **:**

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor deputați,

Acest proiect de ordonanță de urgență are ca obiect modificarea și completarea Legii nr. 200/2004 privind recunoașterea diplomelor și calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, în scopul armonizării legislației naționale din acest domeniu cu Directiva nr. 36 a Comisiei Europene din 2005.

Prin acest act normativ se stabilesc noile criterii de recunoaștere conform sistemului european general de recunoaștere, posibilitatea adoptării de platforme comune, prestarea liberă a serviciilor, cooperarea administrativă și implementarea sistemului informatic pentru piața muncii.

Acest act normativ a fost discutat la nivelul Ministerului Educației, la nivelul Guvernului și cu comisiile de specialitate din Parlament.

Vă mulțumesc foarte mult.

Vă mulțumesc, domnule secretar de stat. Comisiile? Vă rog, domnule profesor Popeangă.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Proiectul de lege în discuție, ce are ca obiect de reglementare aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 200/2004 privind recunoașterea diplomelor și calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România. Face parte din categoria legilor ordinare, Camera Deputaților, în această cauză, fiind Cameră decizională.

Proiectul de lege a fost analizat de către membrii Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport și de către cei ai Comisiei pentru muncă și protecție socială, în ședințe separate.

În demersul lor, deputații celor două comisii au analizat și avizul Comisiei juridice, de disciplină și imunități, precum și pe cel al Consiliului Legislativ, ambele avize fiind favorabile adoptării.

În urma dezbaterilor, cu 34 de voturi pentru și o abținere, deputații celor două comisii au votat propunerea de adoptare, cu amendamente, a proiectului de lege. Vă mulțumesc.

## **Domnul Bogdan Olteanu:**

Vă mulțumesc foarte mult, domnule președinte. Dacă și Comisia pentru muncă și protecție socială dorește să intervină? Nu.

Intervenții la dezbateri generale?

Nu sunt intervenții la dezbateri generale.

Trecem la dezbaterile pe articole.

Lucrăm pe raportul comisiilor, anexa cu amendamente admise.

Nu există amendamente respinse.

Punctul 1, titlul legii. Obiecții, observații, comentarii? Adoptat. Punctul 2, articolul unic? Adoptat. Punctul 3? Trecem la textul ordonanței de urgență. Obiecții, observații, comentarii? Adoptat. Punctul 4? Adoptat. Punctul 5? Obiecții, observații, comentarii? Adoptat. Punctul 6? Adoptat. Punctul 7. Obiecții, observații, comentarii? Adoptat. Punctul 8? Adoptat. Punctul 9 din raportul comisiei. Obiecții, observații, comentarii? Adoptat. Punctul 10? Adoptat. Punctul 11? Adoptat. Punctul 12? Adoptat. Punctul 13? Obiecții, observații, comentarii? Adoptat.

24 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA a II-a, Nr. 48/16.V.2008

Punctul 14? Adoptat. Punctul 15? Obiecții, observații, comentarii? Adoptat. Punctul 16, varianta comisiei? Nu sunt obiecții. Adoptat. Punctul 17? Adoptat. Punctul 18? Adoptat. Punctul 19? Adoptat. Punctul 20? Adoptat. Punctul 21? Adoptat. Punctul 22. Obiecții, observații, comentarii? Adoptat. Punctul 23? Adoptat. Punctul 24? Adoptat. Punctul 25. Obiecții, observații, comentarii? Adoptat. Punctul 26? Adoptat. Punctul 27? Adoptat. Punctul 28, varianta comisiei? Adoptat. Punctul 29? Adoptat. Punctul 30? Adoptat. Punctul 31? Adoptat. Punctul 32. Obiecții, observații, comentarii? Adoptat. Punctul 33, varianta comisiei? Adoptat. Punctul 34? Adoptat. Punctul 35? Adoptat. Punctul 36? Adoptat. Punctul 37, varianta comisiei, lit. y) și lit. z)? Adoptat. Punctul 38? Adoptat. Punctul 39? Adoptat. Punctul 40? Adoptat. Punctul 41, varianta comisiei? Adoptat. Punctul 42, varianta comisiei? Adoptat. Punctul 43, varianta comisiei? Adoptat.

Punctul 44? Adoptat. Punctul 45, varianta comisiei. Obiecții, observații, comentarii? Adoptat. Punctul 46, varianta comisiei? Adoptat. Punctul 47? Adoptat. Punctul 48? Adoptat. Punctul 49? Adoptat. Punctul 50? Adoptat. Punctul 51? Adoptat. Punctul 52, varianta comisiei, art. II? Adoptat. Am finalizat dezbaterea pe articole. Proiectul rămâne la vot final. Punctul 22, Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 126/2007 pentru modificarea Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români din străinătate... „în” străinătate, presupun.

Legea are caracter organic. Proiect adoptat de Senat.

Raport din partea Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională și a Comisiei pentru politică externă, de respingere a ordonanței de urgență. Procedură de urgență. Suntem Cameră decizională. Rog inițiatorul. Domnul secretar de stat unde este? Este la Senat? Comisiile?

Scot proiectul de pe ordinea de zi, în baza art. 140 alin. (3), dacă nu mă înșel.

Discutăm în următoarea ședință.

Rog să se trimită o scrisoare la Departamentul pentru relația cu Parlamentul și să se atragă atenția asupra acestei absențe.

Punctul 23, reexaminarea, la cererea Președintelui României, a Legii privind personalul Curții Constituționale. Legea are caracter...

Ia uite-l! A venit.

Consult, dacă sunteți de acord, să reluăm totuși punctul 22. Domnul secretar de stat se deplasează un pic mai încet. Comisie avem sigur, că suntem 330 de colegi.

Dacă sunteți de acord, vă rog, domnule secretar de stat, dacă doriți să faceți prezentarea proiectului de la punctul 22. Avem Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională. Îl văd pe domnul deputat Zaharia.

Vă rog, domnule secretar de stat.

## **Domnul Marin Pătuleanu** — _secretar de stat_

_și Reformei Administrative_ **:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Îmi cer scuze față de dumneavoastră și față de distinșii deputați. Tocmai susțineam în plenul Senatului tot o propunere legislativă. ## Doamnelor și domnilor deputați,

Această ordonanță de urgență a fost adoptată în condiții mai deosebite. Știți evenimentele care s-au petrecut pe teritoriul Italiei și s-a considerat că, pentru motive de celeritate și uniformitate a soluțiilor adoptate de instanțe, competența soluționării cererilor să fie dată de la tribunalele de domiciliu la Tribunalul Municipiului București.

Am apreciat, ca și comisia, că în această ordonanță de urgență punctul de vedere al Ministerului Justiției ar fi edificator. Din păcate, așa cum ați observat, Ministerul Justiției nu a susținut această ordonanță de urgență.

Înțelegem că, prin adoptarea acesteia, se creează și greutăți în ceea ce privește prezența justițiabililor în fața instanțelor judecătorești.

De aceea, vă adresăm rugămintea să examinați și adoptați așa cum considerați necesar. Vă mulțumesc.

## **Domnul Dragoș Petre Dumitriu**

**:**

Și care este punctul de vedere al Guvernului?

Eu sunt convins că domnul secretar de stat de la interne prezintă punctul de vedere al Guvernului, nu al Ministerului Justiției.

Vă rog, comisiile? Vă rog. Domnul deputat Zaharia.

Neexistând elemente de natură a determina modificările propuse de inițiator la Legea nr. 248/2005, membrii comisiilor au reținut că motivările formulate de acesta nu vizează domeniul legiferării prin elaborarea unor noi norme, ci numai corecta interpretare de către judecători a normelor juridice în vigoare.

Din aceste considerente, a rezultat că soluția ce urma să fie propusă de comisii nu ar putea fi decât o lege de respingere a respectivei ordonanțe de urgență.

În urma dezbaterii, membrii comisiilor au hotărât, cu 35 de voturi pentru, două voturi împotrivă și nicio abținere, să propună plenului Camerei Deputaților respingerea Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 126/2007 pentru modificarea Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, cu amendamentele admise, astfel cum sunt redate în anexa la prezentul raport.

Potrivit obiectului și conținutului acesteia, inițiativa legislativă face parte din categoria legilor organice. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc foarte mult, domnule deputat. Intervenții la dezbateri generale? Procedură.

Domnul deputat Dragoș Dumitriu.

Domnule președinte,

Îmi cer scuze că am intervenit din bancă cu glas mai tare, dar efectiv trebuie să repet și aici: nu am auzit punctul de vedere al inițiatorului, al Guvernului. Am auzit o chestie amețită, așa, în legătură cu părerea comisiei, înainte ca reprezentantul comisiei să se pronunțe, după care am auzit un punct de vedere pe care l-ar fi trimis Ministerul Justiției. Dar, repet, inițiatorul bănuiesc că nu a venit de la început cu

un punct de vedere negativ, că altfel nu mai iniția proiectul de lege.

Deci aș dori să aud punctul de vedere al inițiatorului, să văd ce a avut în cap Guvernul în momentul în care a inițiat această ordonanță respinsă chiar de ministerele Guvernului. Vă mulțumesc.

Domnule deputat, este totdeauna foarte riscant să vreți să aflați adevăratul punct de vedere al Ministerului de Interne. S-ar putea să nu vă placă.

Dacă domnul secretar de stat dorește să facă vreo completare la ceea ce a precizat? Nu.

Nu mai aveți alte lucruri de adăugat?

- Îl lăsăm needificat pe domnul deputat Dumitriu. Intervenții la dezbateri generale?

Nu sunt intervenții la dezbateri generale.

Trecem, atunci, la dezbaterile pe articole, subliniind faptul

că acest proiect de lege are caracter organic și că, dacă nu reușim să-l respingem, ordonanța rămâne în vigoare.

Lucrăm pe anexa cu amendamente admise.

Nu există amendamente respinse.

Punctul 1, titlul legii.

Dacă există obiecții, observații, comentarii? Nu sunt.

Adoptat.

- Punctul 2, articolul unic.

Adoptat.

Am finalizat dezbaterea pe articole.

Proiectul trece la vot final, cu propunerea de respingere, venită din partea comisiilor.

Punctul 23, reexaminarea, la cererea Președintelui României, a Legii privind personalul Curții Constituționale. Legea are caracter organic.

Raport comun de adoptare, cu amendamente, din partea Comisiei juridice, de disciplină și imunități și a Comisiei pentru muncă și protecție socială.

Suntem prima Cameră sesizată.

Rog inițiatorul.

Este propunere legislativă? Inițiatorul lipsește.

Cine este inițiator? Nu avem.

Comisia, punctul de vedere? Domnul deputat Gabor. Vă rog.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Pentru ca să mă pot face înțeles, voi da citire unei părți importante a raportului comun al celor două comisii.

În conformitate cu dispozițiile art. 77 alin. (2) din Constituția României, republicată, Președintele României a formulat cererea de reexaminare asupra legii transmise spre promulgare, pentru următoarele considerente: prin art. 26 și art. 27 din Legea privind personalul Curții Constituționale, se modifică și se completează un act normativ distinct, Legea nr. 7/2006 privind Statutul funcționarului public parlamentar.

Întrucât obiectul legii trimise spre promulgare îl reprezintă stabilirea statutului personalului Curții Constituționale, prin introducerea acestor modificări ale Legii nr. 7/2006 s-ar eluda o etapă importantă a procesului legislativ, aceea a dezbaterii publice.

De aceea, orice modificare a Legii privind Statutul funcționarului public parlamentar trebuie să se facă prin demararea unei inițiative legislative separate, care să parcurgă întregul proces legislativ, cu toate etapele sale, cu atât mai mult cu cât se creează discriminări între categoriile de funcționari publici.

De asemenea, prin această modalitate de instituire de completări ale unor acte normative ce privesc alte categorii de personal și drepturi diferite de cele la care se referă reglementarea și titlul legii supuse promulgării, s-ar conduce la un tratament inechitabil, inegal și diferențiat.

În mod transparent, această propunere de reglementare intră în contradicție cu însuși titlul legii supuse promulgării, care se referă la personalul Curții Constituționale, și nu la funcționarii publici parlamentari.

Potrivit prevederilor art. 61—63 din Regulamentul Camerei Deputaților, cele două comisii au reluat dezbaterile asupra legii, în raport de solicitările formulate în cererea de reexaminare, în ședințe separate.

La ședința Comisiei juridice, de disciplină și imunități, au fost prezenți 15 deputați din totalul de 28 de membri, iar în ședința Comisiei pentru muncă și protecție socială, au fost prezenți 17 deputați din totalul de 18 membri ai acesteia.

În urma dezbaterilor și a punctelor de vedere exprimate de către membrii celor două comisii s-a hotărât, cu unanimitate de voturi, să se admită cererea de reexaminare formulată de Președintele României și să se supună plenului Camerei Deputaților, spre dezbatere și aprobare, amendamentele admise cuprinse în anexă. Aceste amendamente constau în eliminarea celor două articole care au făcut obiectul cererii de reexaminare a Președintelui României.

În raport cu obiectul și conținutul său, legea face parte din categoria legilor organice.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc foarte mult, domnule deputat. Doresc să fac aici și niște precizări de procedură, pentru că am avut discuțiile acestea și la prima examinare a legii.

Dat fiind că sunt două elemente diferite în conținutul legii, ea devine una dintre acele legi cărora li se aplică art. 73 din Constituție și va trebui trecută din nou prin Camera Deputaților, care este Cameră decizională pentru chestiunile referitoare la statutul parlamentarului. Așa că, indiferent dacă acum eliminăm acele prevederi sau nu, va trebui să notificăm colegii de la Senat că, după ce Domniile Lor fac dezbaterea, va trebui să o trimită din nou, pentru a da din nou un vot final pe chestiunile legate de statutul parlamentarului, inclusiv pe eliminarea lor.

Dacă există intervenții la dezbateri generale la acest proiect?

Nu există intervenții la dezbateri generale? Nu. Trecem la dezbaterile pe articole.

Lucrăm pe anexa cu amendamente admise.

Nu există amendamente respinse.

Dacă la punctul 1 există obiecții, observații, comentarii? Nu sunt.

Adoptat.

Deci s-a eliminat art. 26.

Punctul 2. Obiecții, observații, comentarii la eliminare? Nu sunt.

S-a eliminat și art. 27. În aceste condiții, art. 28 devine art. 26?

Domnule deputat, rămâne în vigoare doar abrogarea Legii nr. 124/2000 și atât?

Deci, în aceste condiții, înțeleg că, pur și simplu, comisia vrea să abroge Legea nr. 124/2000, că doar asta mai rămâne în ultimul articol. Bun.

Obiecții, observații, comentarii? Nu sunt.

Adoptat.

Am finalizat, atunci, dezbaterea pe articole. Proiectul rămâne la vot final.

Am să rog Secretariatul general să pregătească și o scrisoare către Senat, prin care să-i rugăm să ne transmită, în baza prevederilor constituționale, articolul, pentru a vota din nou, după dezbaterile din Senat.

Punctul 24, reexaminarea, la cererea Președintelui României, a Legii privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 60/2006 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi.

Proiectul a fost reexaminat și adoptat de Senat. Legea are caracter organic.

Raport de adoptare a legii, cu amendamente, în Comisia juridică, de disciplină și imunități.

Suntem Cameră decizională.

Din partea inițiatorului, doamna secretar de stat Katalin Kibedi.

Vă rog, doamnă secretar de stat.

**Doamna Kibedi Katalin Barbara** — _secretar de stat în Ministerul Justiției_ **:**

Vă mulțumesc, domnule președinte. Distinsă Cameră,

Așa cum am relevat și la lucrările Comisiei juridice, de disciplină și imunități, cererea de reexaminare este în ansamblul ordonanței de urgență, având în vedere că ea a suferit numeroase amendamente.

Deci ceea ce conține cererea de reexaminare în punctele numerotate sunt doar exemple date de către Președinție, prin care ne atenționează asupra unor dispoziții care, în aplicarea în practică a acestora, ar crea serioase probleme, ceea ce și Comisia Europeană, în rapoartele întocmite, a semnalat-o și Parlamentului, și Ministerului Justiției.

Or, în condițiile în care, la lucrările comisiei, pe considerentul că unele articole sunt necomentate de către președinte, ele nici nu au fost supuse discuției, revin cu respectuoasa rugăminte, cel puțin plenul Camerei Deputaților să se aplece cu seriozitate asupra acestor aspecte, întrucât noi, cu ceea ce putem să ajutăm, este să punem la dispoziția Comisiei juridice, de disciplină și imunități un tabel în care să și semnalăm că sunt anumite amendamente care nu sunt corelate cu alte dispoziții. Condiționările puse la unele situații, și mai ales pentru că sancțiunile care au fost dispuse prin aceste amendamente, respectiv de nulitate a probelor, unde nici terminologia nu este adecvată, actele de procedură pot fi lovite de nulitate, probele pot fi excluse, după terminologia corectă, toate acestea ar trebui reperiate, rediscutate, regândite și am putea să punem la dispoziție un astfel de tabel în care semnalăm cu privire la toate articolele. Este adevărat că sunt 82 de poziții, dar este vorba despre un Cod de procedură penală, cu foarte mari consecințe asupra bunului mers al justiției.

De aceea, și în măsura în care voi găsi adepți printre dumneavoastră de a susține această retrimitere și de a rediscuta toate articolele care creează probleme în aplicarea în practică, aceasta ar fi respectuoasa noastră rugăminte. Vă mulțumim.

Vă mulțumesc foarte mult, doamnă secretar de stat. Am să rog comisia, mai întâi. Vă rog, domnule deputat.

O să vă rog să faceți și precizarea dacă s-au discutat toate pozițiile sau doar anumite poziții și dacă asta s-a întâmplat pentru că așa ați decis sau pentru că nu au fost...

Nu s-au discutat toate. Vă mulțumesc, domnule președinte. Domnule președinte,

Comisia este de acord cu retrimiterea acestui proiect legislativ la Comisia juridică, de disciplină și imunități, pentru a fi revăzut și pentru a face chiar mai mult decât s-a spus, deci pentru motivele invocate aici de către doamna secretar de stat, dar și pentru a da curs cererilor formulate de către statele Uniunii Europene, pentru a pune de acord această legislație cu o legislație a Uniunii Europene.

Ni s-a cerut acest lucru insistent și cred că este necesar ca noi să fim de acord cu retrimiterea la comisie. Vă mulțumesc.

Domnul deputat Nicolicea. Domnul deputat Buda a mai cerut...

Eu am văzut că doamna ministru era cam pe lângă subiect la comisie, dar nu mă așteptam să mintă plenul Camerei Deputaților. Deci în comisie s-au discutat toate articole. A existat, într-adevăr, precizarea și avem documentele respective în care se spune că acest articol nu a avut obiecții din partea președintelui, iar votul, acolo unde nu a avut obiecții partea președintelui, în general a fost în unanimitate. Deci absolut toate pozițiile erau trecute în raport și era precizarea dacă președintele a avut sau nu a avut obiecții. Asta nu înseamnă că respectivele nu sunt discutate, dacă nu au existat obiecții. Asta înseamnă că întreaga comisie a fost de acord că acolo nu era niciun fel de problemă.

Deci eu pot să dovedesc doamnei ministru că ori nu a înțeles, ori minte. În ceea ce privește...

Cum puteți să spuneți că minte?

## **Domnul Eugen Nicolicea:**

Înseamnă că nu a înțeles, atunci, nu?

Cereți-vă scuze!

Domnilor colegi...

Nu am de ce să-mi cer scuze. Dânsa își va alege varianta pe care vrea s-o spună aici, la plen. Și, repet: ori nu a înțeles, ori minte. Dacă va dovedi că eu nu am dreptate și că nu avem trecută în raport fiecare poziție în care erau trecute motivările, inclusiv aceea că președintele a avut sau nu a avut obiecții, îmi voi cere scuze. Până una-alta, eu consider că am dreptate și va trebui să-și ceară scuze cel care ori n-a înțeles și dezinformează plenul, ori minte.

În ceea ce privește obiecțiile Uniunii Europene, ne-a fost prezentată de către aceeași doamnă ministru o singură obiecție la comisie, și anume dezbaterea art. 100, în ceea ce privește percheziția. Și aici chiar am văzut că dânsa nu a avut răbdare nici să citească și să vadă că acele obiecții se refereau la jumătate de articol, pentru că marea modificare pe care o făcuse comisia era să împartă un articol în două alineate.

Și, de asemenea, tot această doamnă ministru, când vorbea despre obiectele despre care se vorbește la art. 98 nu avea răbdare să citească la art. 98 sau habar nu avea de el, ca să vadă că acolo nu era vorba de droguri, arme și ce mai povestea, ci era vorba despre colete și scrisori poștale.

Deci eu vă spun că și această obiecție, venită din partea Uniunii Europene sau de pe unde zice doamna că a luat-o, era discutată pentru că pur și simplu nu făcusem altceva decât să împărțim un articol în două, iar lipsa de interes din partea ministerului, măcar să citească două articole de lege, chiar este surprinzătoare. În realitate, toată chestiunea asta se dorește doar să fie un fel de tărăgănare.

Acum, eu vă spun, domnule președinte, că, procedural, retrimiteri la comisii în bloc, așa, pentru niște motive generale, nu prea s-au întâmplat la noi.

Au fost retrimiteri la comisie pe articole.

Deci aș dori, dacă se poate... bun, dacă vor fi prea multe articole, atunci într-adevăr trimitem întreaga lege, dar punctual, care articol este cel care nu este dorit de țările europene, pentru că, la comisie... Probabil că este nedorit de alaltăieri, că la comisie doamna ministru nu ne-a spus așa ceva!

Am înțeles acum că este vorba despre o solicitare ca interceptările să se facă și în cazul unei solicitări a unei comisii rogatorii. În regulă, dacă este pe-așa, atunci la art. 91 textul poate să sune așa: „Interceptarea și înregistrarea convorbirilor sau a comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare se realizează cu autorizarea motivată a judecătorului la cererea procurorului sau când există o solicitare din partea unei comisii rogatorii”.

Pentru acest lucru nu este nevoie de o trimitere la comisie, dacă vrei să ai bunăvoință vii ca ministru sau ca reprezentant al ministrului și vii cu textul. Dar așa, numai că vrem noi să fie retrimis la comisie, că așa vrem noi, care nu prea citim, de pe la minister, mi se pare chiar un lucru hazliu.

Am vorbit destul despre ceea ce n-au făcut cei de la... reprezentantul ministerului.

Vă spun care este realitatea.

Președintele a făcut o solicitare în ansamblu, având cam 12 argumente punctuale. Majoritatea celor 12 puncte pe care președintele le-a solicitat, acestea au fost admise; o parte dintre ele nu au mai fost discutate, pentru că între timp deveniseră lege sau au fost rezolvate prin decizii ale Curții Constituționale, care nu i-a dat dreptate președintelui. Prin urmare, noi nu am mai avut niciun fel de obiecție sau contribuție la articolele respective.

În celelalte, în care președintele nu a avut obiecții, au existat formulări și reformulări de la Senat, pe care le-am acceptat, după cum au existat și formulări și reformulări ale Camerei Deputaților, și aceasta este dovada că și acolo unde președintele nu a avut obiecții noi am lucrat și am discutat aceste articole.

Deci, dacă doriți, eu vă indic articole asupra cărora președintele nu a avut obiecții, dar le-a reformulat Senatul, sau poziții la care președintele nu a avut obiecții și le-a reformulat Camera, ceea ce arată și este dovada că doamna ministru dezinformează — motivele le va spune dânsa, de ce — Camera când spune că noi nu am discutat decât punctele la care președintele a avut obiecții. Și eu pot să dau câte exemple doriți în acest sens.

Domnule președinte,

Nu există niciun motiv de a fi trimis în totalitate, în bloc, acest proiect la comisie. Sunt de acord că dacă există vreo obiecție punctuală, la orice fel de articol, așa cum am făcut de fiecare dată, motivată, să retrimitem la comisie. Dacă îmbunătățirile se pot face mai repede, se vor face, dacă nu, comisia va relua lucrările. Dar și aici este o dovadă de nepregătire, să ceri retrimiterea așa, în totalitate, fără să ai un motiv concret.

Deci așteptăm motivele concrete și, în funcție de acestea, grupul nostru nu se opune retrimiterii și reformulării la comisie, dar, vă rog, o propunere și o argumentație motivată, și nu pur și simplu niște înțelegeri de culise.

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Doamna secretar de stat, doriți să interveniți acum sau la final, dat fiind că s-au făcut referiri numeroase la dumneavoastră? La final. OK!

Domnul deputat Buda, vă rog.

Domnule președinte,

Grupul Partidului Democrat Liberal este de acord cu retrimiterea la comisie a întregului proiect de lege, deoarece apreciem și noi că trebuie lucrat la acest proiect de lege și nu putem să dăm drumul, totuși, unui cod sau unor modificări la Codul de procedură penală în spațiul public fără ca el, într-adevăr, să fi parcurs riguros toate etapele.

Sunt de acord și eu că Ministerul Justiției a avut, sub acest aspect, o contribuție prin faptul că nu a avut o comunicare, mă rog, foarte eficientă cu comisia, dar acest lucru nu înseamnă că noi trebuie să dăm în spațiul public un Cod de procedură penală sau modificarea Codului de procedură penală care să nu fie în concordanță cu normele europene.

Pe de altă parte, mă văd nevoit, domnule președinte, să fac precizarea faptului că Grupul Partidului Democrat Liberal în comisie nu a fost de acord cu aceste amendamente și a votat împotriva acestui proiect așa cum este el astăzi, trimis în plenul Camerei Deputaților.

Oricum, apreciez, domnule președinte, că se impune să retrimiteți la comisie acest proiect de lege și, de asemenea, să dați un termen de cel puțin trei săptămâni, pentru a putea lucra în liniște asupra acestor modificări.

Mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule deputat. Domnul deputat Adam. V-am notat, domnule Nicolicea.

Este fără echivoc, domnilor colegi, că se impune ca acest proiect de lege să se întoarcă la comisie. Dar nu să se întoarcă la comisie _grosso modo_ , așa, la pachet, cum s-a spus aici, încercându-se să se susțină că în comisie nu s-ar fi analizat corect sau nu ar fi fost o dezbatere profundă.

_De plano_ , vreau să arăt că această ordonanță este creația unei doamne care acum nu mai este la justiția românească, și a fost o nefericită concepție, pentru că, pe parcursul aplicării acestei ordonanțe, s-a demonstrat că unele articole au fost declarate neconstituționale. Și dau în acest sens

exemplul art. 171, care privește dreptul la apărare. Este de neconceput ca un partid democrat, cum este Partidul Democrat al nostru, un exponent al Partidului Democrat să scoată din lege prevederea care-i permitea avocatului să se afle în fața organelor de urmărire penală la orice act de urmărire penală.

Este incredibil și nu-ți vine să crezi că te afli în Europa, Europa pe care o tot invocăm aici, când în textul inițial se statua că poți să participi ca avocat la dezbateri doar dacă îl cheamă anchetatorul pe inculpat în fața sa.

Sigur că da, s-a mai spus aici, acest text a fost declarat neconstituțional, este fără putință de tăgadă că trebuie să revenim la textul vechi, care statua că apărătorul putea să participe la orice act de urmărire penală, cu condiția să-l anunțe pe anchetator că dorește acest lucru și cu obligația corelativă a anchetatorului de a-l chema, dacă a cerut acest lucru. Și atunci, sigur că noi nu putem să fim de acord cu politizarea excesivă care s-a făcut acestui proiect de modificare a Codului de procedură.

Acceptăm cu toții că este un cod foarte important, nu este de joacă, și trebuie să ne aplecăm, așa cum a spus și colegul meu Buda, trebuie să ne aplecăm cu atenție asupra lui, însă nu putem accepta această precizare făcută de reprezentantul ministerului, potrivit căreia comisia n-ar fi avut în vedere decât acele „indicății” pe care le-a dat Președinția și în rest nu s-ar fi aplecat și asupra celorlalte chestiuni.

Suntem de acord să cooperăm, să acceptăm, să cercetăm și să analizăm opiniile pe care ministerul, experții din minister le propun, pentru că, cu toții — și grupul nostru este de acord cu aceasta —, cu toții dorim ca această modificare a Codului de procedură să ducă la o îmbunătățire a activității organelor de urmărire penală și a instanțelor, dar să se facă... Sigur, pentru a putea lua o decizie, ar fi bine ca ministerul să ne explice, să detalieze puțin care sunt textele la care se face referire, pentru ca apoi să decidem în cunoștință de cauză.

Eu vă mulțumesc.

Mulțumesc foarte mult. Domnul deputat Nicolicea.

Pentru o scurtă clarificare, pentru faptul că s-a spus că nu am dezbătut suficient această lege, afirmație făcută de colegul Buda... El, într-adevăr, a participat cu noi și într-adevăr a votat împotrivă, și, într-adevăr, Grupul Partidului Democrat a votat împotrivă, și acel grup a votat cu un vot împotrivă, adică cu votul domnului Buda, pentru că restul nu prea erau.

Acum, nu vă supărați, colega, această lege a trecut prin Senat, prin Cameră, a fost trimisă spre promulgare, președintele a retrimis-o, a fost rediscutată de către Senat, a fost rediscutată de către comisie și acum să vină cineva să spună că n-a fost discutată suficient, fiind deja o lege la reexaminare, după ce am mai dat și vot în plen, și noi, și Senatul — Senatul chiar de două ori —, iar ministerul încă mai găsește acum ceva de modificat, de parcă în două ture la Senat și în două ture la Comisia aia juridică n-a avut timp până acum, săracul minister, că avea de muncă în altă parte alte lucruri!

Deci, dacă există o neseriozitate și cineva care n-a studiat cum se cuvine această lege, căutați-l la minister. Este imposibil ca o lege la reexaminare să spui că nu a fost suficient de muncită. Probabil, pentru că eu am văzut la comisie reprezentanți ai ministerului care habar n-aveau pe ce lume se aflau, un articol care era împărțit în două să spună că este marea nenorocire.

Domnule președinte,

Insist, nu trimitere otova, vreau trimitere sau, eu știu, argumente pentru fiecare articol, nu de altceva, dar să se lămurească și colegii cam ce cunoștințe au cei de la Ministerul Justiției. O să vedeți la susținerea fiecărui articol ce fel de susținere o să aibă și probabil că, dacă ne vom distra, vor veni mai mulți colegi în sală.

Vă mulțumesc foarte mult, domnule deputat.

Bineînțeles că voi supune votului propunerea procedurală de retrimitere la comisie, iar în cazul în care această propunere nu va fi adoptată, fără îndoială că dacă vor exista articole disputate, în baza art. 109, vor retrimite comisiei articolele respective.

Dar mai întâi doamna secretar de stat Kibedi, dacă doriți să vorbiți în încheierea dezbaterilor pe această chestiune?

Vă mulțumesc, domnule președinte. Distinsă Cameră,

De remarcele de natură personală niciodată nu m-am lăsat provocată și, în consecință, n-am s-o fac nici acum, pentru că eu întotdeauna m-am limitat în a discuta problemele de legislație, problemele juridice care se cuvin a fi dezbătute în cadrul comisiilor și pe urmă în plenul celor două Camere.

Ceea ce se pune în discuție cu privire la necesitatea retrimiterii și că ar fi extraordinar de greu ca într-un act normativ care conține 82 de puncte să găsim acele corelări, și faptul că se susține că nu le-am prezentat în cadrul lucrărilor Comisiilor juridice, programarea ne-a fost înaintată la data la care s-a înaintat, de pe o zi pe alta, întocmirea unui tabel comparativ, în condițiile în care se primește ordinea de zi în jurul orelor 14.00-15.00, nu s-a putut realiza. Și, de altfel, și atunci rugămintea aceasta a fost: să ni se dea posibilitatea să verificăm și să vedem toate corelările care sunt necesare.

Și atunci, dacă doriți totuși exemplu — pentru că, repet, sunt 82 de puncte și am susținut că și chestiunile de tehnică legislativă sunt importante și deja începem de la punctul 6, unde vorbim de constatarea încălcării legii, obținerea mijloacelor de probă, nulitatea acestora și am susținut: probele nu pot fi nule, ele pot fi excluse —, actele de procedură sunt după definiția din partea generală a Codului de procedură penală ca putând fi lovite de nulitate, în continuare înseamnă că la art. 64 alin. (3) la punctul 7 aveți aceeași precizare cu privire la probe; la punctul 8, probele obținute cu încălcarea acestora sunt nule ș.a.m.d. Ar trebui ca toate acestea să fie rediscutate.

De asemenea, au intervenit la punctul 11, art. 79, unde se vorbește despre declarația martorului tot ca mijloc de probă, se utilizează aceeași terminologie, de nulitate.

Mai departe, în situația înregistrărilor convorbirilor telefonice, care a ridicat și de fapt suscită discuții, corelările legate de condiționalitatea începerii urmăririi penale au fost puse în discuție; la fel, se vorbește despre nulitate.

De asemenea, în ceea ce privește art. 100, în legătură cu percheziția domiciliară, care nu se referă numai la împărțire, ci și la condiția ce anume trebuie să aibă conținutul procesului-verbal de urmărire penală, unde se precizează: nume, domiciliu de persoană fizică, or, percheziția trebuie dispusă nu numai la domiciliul unor persoane fizice, ea poate

fi și la persoane juridice, dar la orice altă locație. Haideți să ne aducem aminte unde s-a descoperit, unde se presupunea că ar fi un garaj pentru mașini și se fabrica clandestin alcool. Am putea să numim, or, mai jos noi avem o precizare că proba obținută astfel este nulă dacă nu conține aceste elemente. Noi trebuie să utilizăm acea terminologie care este impusă de legislația comunitară, pentru ca ea să poată fi aplicată în practică.

De aceea, dacă ar trebui, aș putea să iau punct cu punct. Rugămintea aceasta a fost, și dacă este ea corect percepută și fără nicio jignire, că ar trebui să discutăm punctele și să vedem la fiecare dacă se impun corelări, atunci este în regulă. Mai multe argumente decât cele pe care le-am expus n-aș putea să vă aduc decât prin exemplele concrete pe care vi le spun. Dacă nu, ar trebui, împreună cu dumneavoastră, ca plen, deși nu acesta este rostul lui, să luăm articol cu articol și să vedem dacă acesta este corelat sau nu este corelat cu restul dispozițiilor din Codul de procedură penală, care are peste 400 de articole.

Mulțumesc.

Mulțumesc foarte mult, doamnă secretar de stat.

Domnule Nicolicea, doriți, înțeleg, o ultimă intervenție, după care, fiind ora 12.00, suspendăm dezbaterea proiectului de lege.

Eu m-am bucurat de intervenția doamnei ministru, pentru că ne-am convins că n-a înțeles chiar nimic.

Și acum reiau câteva chestiuni.

Deci, în primul rând, din nou dezinformează Parlamentul, și am să fac o solicitare ministrului să trimită pe cineva care ori înțelege și, mai ales, care n-are rea-credință.

În legătură cu încunoștințările care spune că nu i s-au făcut la timp ministrului la o cerere de reexaminare, cred că deja încearcă să se ascundă după cireș.

Vă anunț că această lege a fost supermediatizată. Retrimiterea la reexaminare de către președinte a fost supermediatizată, deci bănuiesc că o fi aflat și ministerul. Discuțiile la Senat au fost supermediatizate, bănuiesc că o fi aflat și doamna Kibedi. Textele despre care vorbește sunt aprobate de Senat și sunt nemodificate de Cameră și bănuiesc că dacă nu anunța Camera, măcar le știa de la Senat, și, dacă vreți, iau punctele pe care le-a citit aici, și își dă în petec cu art. 100, în care dovedește chiar că n-a înțeles nimic, pentru că în cerințele acelea, când se dă o autorizație de percheziție, se spune numele și prenumele, unde se face percheziția, și nu se precizează niciunde că la cel căruia i se face percheziția... trebuie să înceapă urmărirea penală împotriva lui, ci este suficientă o începere de urmărire penală. Deci niciunde nu se spune că percheziția se face numai la cel împotriva căruia s-a început urmărirea penală, pentru că știm cu toții că există tăinuitori ș.a.m.d.

Deci, doamna Kibedi, vă rog eu frumos, trimiteți pe cineva care înțelege.

Vă mulțumesc foarte mult, domnule deputat. A trecut de ora 12.00 și trebuie să suspend lucrările, doar dacă doamna secretar de stat dorește să facă o intervenție cu caracter personal. Nu? Suspendăm atunci discuțiile, vom relua de la propunerea procedurală de retrimitere la comisie a proiectului în ședința de luni.

Stimați colegi, Urmează votul final. Rog, de aceea, liderii de grupuri mai întâi să poftească în sală, și apoi să-și poftească colegii în sală, astfel încât să putem să realizăm cvorumul.

În trei minute reluăm lucrările, cu verificarea cvorumului.

## DUPĂ PAUZĂ

## **Domnul Bogdan Olteanu:**

## Stimați colegi,

Vă rog să luați loc în bănci pentru sesiunea de vot final. Vă rog să vă introduceți cartelele și să vă marcați prezența pentru a verifica existența cvorumului. Vă rog să vă poftiți în sală colegii. Vă rog să vă marcați prezența, stimați colegi.

Haideți, stimați colegi, vă rog să vă marcați prezența și să vă invitați colegii în sală pentru a se înregistra.

Deci am rugămintea la Secretariatul general să-i poftească și pe colegii din subcomisia care pregătește raportul pe dosarele penale să vină pentru votul final.

Stimați colegi,

Vă rog să luați loc în bănci.

Avem cvorum și vreau să începem procedura de vot. Vă rog să luați loc.

Domnule Fenechiu, lăsați-l pe domnul Stanciu, ne bazăm pe votul Domniei Sale. Și pe al domnului Dumitriu, fără îndoială.

Avem 18 proiecte pe lista de vot final.

Constatăm existența cvorumului, peste 166 de colegi prezenți în sală, cvorumul este 165.

Punctul 1, Proiectul de lege pentru ratificarea Amendamentului nr. 1 convenit prin scrisoarea semnată la Luxemburg la 27 iunie 2007 și la București la 12 iulie 2007, la Contractul de finanțare dintre România și Banca Europeană de Investiții și Administrația Națională a Drumurilor, pentru finanțarea Proiectului de reabilitare a drumurilor, etapa a V-a, semnat la București la 8 martie 2002. Legea are caracter ordinar.

Suntem primă Cameră sesizată.

Vă mulțumesc.

Proiectul a fost adoptat.

Rog toți colegii să-și exercite dreptul de vot, pentru a nu avea probleme la legile organice.

2. Proiectul de lege pentru ratificarea Convenției dintre România și Islanda pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, semnată la București la 19 septembrie 2007.

Legea are caracter ordinar. Suntem primă Cameră sesizată.

Vă mulțumesc.

Proiectul de lege a fost adoptat.

3. Proiectul de lege pentru ratificarea Convenției Organizației Internaționale a Muncii nr. 150/1978 privind administrația muncii: rol, funcții și organizare, adoptată la Geneva la 7 iunie 1978, în cadrul celei de-a 64 sesiuni a Conferinței generale a acesteia.

Legea are caracter ordinar. Prioritate legislativă. Suntem primă Cameră sesizată.

Mulțumesc.

Proiectul de lege a fost adoptat.

4. Proiectul de lege pentru ratificarea Protocolului Adițional dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Armenia, semnat la Erevan la 4 octombrie 2006, la Acordul dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Armenia privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, semnat la București la 20 septembrie 1994.

Legea are caracter ordinar. Suntem primă Cameră sesizată.

Vă mulțumesc.

S-a adoptat.

5. Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

Legea are caracter organic. Suntem primă Cameră sesizată. Se adoptă tacit astăzi.

163 de voturi, insuficiente pentru adoptare.

Cu aplicarea art. 105 alin. (3), astăzi ordonanța de urgență va trece tacit și va pleca la Senat adoptată.

6. Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității ca poliție politică.

Legea are caracter organic. Suntem primă Cameră sesizată. Comisia propune respingerea.

109 voturi.

Insuficiente pentru respingere.

Cu aplicarea aceluiași art. 105 alin. (3), propunerea legislativă pleacă la Senat, cu propunere de adoptare.

7. Propunerea legislativă de completare a Legii nr. 47 (r1) din 18 mai 1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Legea are caracter organic. Suntem primă Cameră sesizată. Comisia propune respingerea.

Mulțumesc. 95 de voturi pentru respingere. Insuficiente. Dat fiind că termenul de adoptare tacită este pe 9, vom constata în ședința următoare probabil adoptarea tacită.

8. Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006. Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională.

Proiectul de lege a fost adoptat. 176 de voturi pentru.

9. Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale.

Legea are caracter ordinar. Prioritate legislativă. Suntem Cameră decizională.

## Vă mulțumesc.

Proiectul de lege a fost adoptat: 129 de voturi din 180.

10. Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 3/2008 privind transmiterea unei suprafețe de teren, proprietate publică a statului, din administrarea Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Cartof și Sfeclă de Zahăr Brașov, în administrarea Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului pentru Universitatea „Transilvania” din Brașov, în scopul construirii unui campus universitar.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Mulțumesc.

Proiectul de lege a fost adoptat. 142 de voturi pentru, din 183 exprimate. Explicarea votului, domnule Dumitriu? Vă rog.

Pe lângă votul nostru pozitiv acordat astăzi acestei legi, vrem să felicităm municipalitatea brașoveană și consiliul județean, dar și Universitatea „Transilvania” din Brașov, care au demonstrat că o unitate de învățământ poate prospera, și atunci este normal să-i dăm votul nostru pentru alocarea acestei suprafețe de teren.

Ceea ce mă surprinde este că, în ciuda apelurilor ale însuși liderului Partidului Democrat din Brașov, domnul primar Scripcaru, Partidul Democrat a votat astăzi contra.

Este o atitudine politică extrem de stranie și care nu știu cât de bine reprezintă interesele brașovenilor.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc. Domnul deputat Adam.

Este bine că am adoptat acest text de lege.

Ca profesor de drept la această universitate, vreau să vă spun că meritul aparține Universității „Transilvania”. Toate strădaniile au fost ale universității, pentru că vrem să facem o cetate universitară lângă Brașov, la intrarea dinspre Ghimbav, pe stânga, chiar acolo, la intrare. Dorim să facem cu adevărat o citadelă, ceva foarte modern și ceva foarte nou.

Îmi pare foarte rău, trebuie să respectăm adevărul, nu putem vorbi despre vreun merit al consiliului județean sau al altor autorități locale pentru că, dacă ar fi să fim cinstiți, toți au încercat să pună piedici acestui proiect, însă sunt fericit că înțelepciunea dumneavoastră a permis ca acest text de lege să treacă.

Vă mulțumesc foarte mult.

Vă mulțumim, domnule deputat. Domnul deputat Nicolae Popa.

Domnule președinte,

Stimați colegi, Atitudinea colegilor noștri de la PD-L este o adevărată sfidare la adresa învățământului românesc.

Categoric, noi în comisie am votat în întregime, toți reprezentanții partidelor politice, pentru aprobarea acestui proiect de lege, inclusiv cei de la PD-L, iar aici, Parlament, în Camera Deputaților, votează altceva.

Nu ne mai surprinde comportamentul lor, pentru că una spun și alta... fumează!

Vă mulțumesc.

## **Domnul Bogdan Olteanu:**

Vă mulțumesc. Există alte intervenții? Nu există alte intervenții. Acum votul este clarificat.

La punctul 11, Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 147/2007 privind rambursarea contravalorii unor servicii de navigație aeriană pentru zborurile scutite de la plata tarifelor pentru aceste servicii.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Vă mulțumesc.

Proiectul de lege a fost adoptat.

143 de voturi din 181 exprimate.

12. Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 145/2007 pentru modificarea alin. (4) al art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv. Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Vă mulțumesc.

S-a adoptat.

141 de voturi din 178 exprimate. Punctul 13, Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 152/2007 pentru completarea Legii nr. 8/2006 privind instituirea indemnizației pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Vă mulțumesc.

S-a adoptat.

151 de voturi din 183 exprimate.

14. Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 142/2007 privind indemnizația acordată membrilor din România în Parlamentul European. Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Da. Vă mulțumesc.

S-a adoptat.

15. Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2007 privind reglementarea unor măsuri financiare pentru stimularea gradului de absorbție a fondurilor alocate pentru agricultură.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Da. Vă mulțumesc.

S-a adoptat.

16. Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 200/2004 privind recunoașterea diplomelor și calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Da. Vă mulțumesc.

S-a adoptat.

17. Proiectul de lege privind respingerea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 126/2007 pentru modificarea Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate.

Legea are caracter organic.

Suntem Cameră decizională.

Mulțumesc.

Proiectul de lege de respingere a fost adoptat cu 181 de voturi.

18. Legea privind personalul Curții Constituționale, reexaminată la cererea Președintelui României. Legea are caracter organic. Suntem primă Cameră sesizată.

Vă mulțumesc. Legea a fost adoptată.

180 de voturi pentru.

Am finalizat votul final.

Anunț, de asemenea, că o serie de legi care au fost adoptate de către Camera Deputaților și Senat se găsesc la Secretariatul general și vor fi puse pe site pentru exercitarea dreptului de contestare la Curtea Constituțională.

Declar ședința închisă. Vă mulțumesc.

„Monitorul Oficial“ R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea“ București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare)

Tel. 318.51.29/150, fax 318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul de vânzări și informare, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 411.58.33 și 410.47.30, fax 410.77.36 și 410.47.23 Tiparul: „Monitorul Oficial“ R.A.

&JUYDGY|267961]

**ISSN** 1220–4870

**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 48/16.V.2008 conține 32 de pagini.**

Prețul: 12,80 lei