Simona Bucura-Oprescu

Declarație privind modificarea și completarea Legii nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice

Așa după cum cunoașteți, Camera Deputaților a adoptat o serie de amendamente pentru modificarea și completarea Legii nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice. De la început trebuie spus că respectivul act normativ are menirea consolidării cadrului legal și a întăririi capacității de control privind integritatea fondului forestier național. În mod rău intenționat, sensul actului normativ a fost denaturat, fără să se cunoască realitatea din teren.

S-a spus că amendamentele adoptate ar favoriza tăierile ilegale de lemne, că transportatorii scapă cu amenzi mai mici, că parlamentarii ar fi favorizat hoții etc. Nimic mai fals!

În primul rând, a fost nevoie de o modificare a legii, deoarece populația s-a confruntat cu o adevărată criză a lemnului de foc. În Argeș, de exemplu, doar în municipiul Pitești și în câteva locuințe din localitățile limitrofe este sistem centralizat de termoficare. În rest, oamenii au la dispoziție fie centrale de apartament – la oraș, fie alimentarea cu energie electrică, scumpă, fie, mai ales la țară, sobe pe lemne. Or, vechea lege împiedica tocmai accesul oamenilor la lemn de foc la prețuri accesibile și, în același timp, procurat în mod legal. Vechile acte normative încălcau prevederile Codului silvic, care arată că lemnul trebuie să ajungă în mod prioritar la populație, pentru împlinirea nevoilor de bază de încălzit/gătit. În condițiile împiedicării accesului la lemn ieftin de foc, consecințele au fost stimularea tăierilor ilegale și alterarea managementului durabil.

Conform fostei legi, din pădurile statului, marea majoritate a masei lemnoase destinate anual recoltării se impunea a fi valorificată pe picior și doar către operatori economici atestați, al căror obiectiv legitim este realizarea de profit. Apărea astfel o situație de exclusivitate, care era fructificată de agenții economici, având în vedere propriile obligații contractuale, inclusiv opțiunea valorificării ca biomasă pentru export. Tot acest lanț de aprovizionare extins ducea la un cost mult mai mare al lemnului pentru consumatorul final. Iată unul dintre motivele modificărilor legislative adoptate de Parlament, și poate cel mai important.

De asemenea, s-a eliminat, prin actul normativ adoptat, posibilitatea unor abuzuri din partea autorităților. Ordonanța nr. 51 ducea la o situație hilară: erau sancționați mai mult lucrătorii silvici decât infractorii, din cauza unor prevederi care lăsau loc la interpretări.

Pe de altă parte, presiunile unor ONG-uri din ultima perioadă arată clar că sunt interese pentru scăderea prețului pădurii, și nu a masei lemnoase, iar, pe de altă parte, se dorește înființarea unor parcuri naționale administrate de aceste ONG-uri patronate din străinătate.

Un exemplu elocvent este cel al intenției de înființare a Parcului Național Făgăraș. O astfel de decizie ar avea efecte catastrofale pentru județul Argeș și nu numai. Parcul Național Munții Făgăraș, propus a se realiza în centrul țării, pe o suprafață aproximativă de 200.000 de ha, reprezentând 0,84% din România, cu un deosebit potențial economic, social și cultural, este istoric al românilor și nu trebuie înstrăinat și pus la cheremul organizațiilor internaționale. Dacă s-ar înființa un parc național, atunci vor fi create bariere de intrare cu plată, nu vom mai avea voie să recoltăm fructe din pădure, ciuperci etc., va fi eliminată transhumanța oilor la munte și, mai important, investițiile pentru dezvoltare turistică ar fi excluse.