Nicolae Giugea

„Deficitul de forță de muncă este, în primul rând, rezultatul poverii fiscale!”

Nicio activitate economică nu se poate desfășura corespunzător dacă nu ai angajații potriviți, calificați și stimulați financiar. În România, cei mai mulți dintre antreprenori reclamă faptul că nu găsesc pe piața muncii din țara noastră angajații de care au nevoie, precum și faptul că posibilitățile lor de a-i stimula financiar sunt puternic afectate de impozitarea apăsătoare a muncii – la fiecare sută de lei plătită angajatului, aproape tot pe atât merge la bugetul statului, prin impozite și contribuții.

În același timp, ne-am tot întrebat de ce milioane de români au ales și continuă să opteze să muncească la mii de kilometri distanță* de țara lor, deși în România salariile au crescut simțitor și locuri de muncă sunt și aici, în țară. O evaluare făcută recent de o asociație patronală din țara noastră a relevat faptul că România are cel mai apăsător regim de impozitare și că, la un salariu brut de 1.000 de euro, angajatului care muncește în România îi rămân cei mai puțini bani în buzunar, față de alte state din Uniunea Europeană.*

Or, în aceste condiții, înțelegem foarte bine și motivele pentru care locurile de muncă din economia națională nu sunt atractive, de ce standardul de viață al angajaților din alte state europene este mai ridicat și de ce aproape toți tinerii care termină o școală se gândesc că ar fi mai bine să plece în străinătate.