Ioan Sorin Roman

„Degeaba ne plângem morții dacă nu îi iubim și respectăm cât sunt încă vii”

Fac parte din generația în blugi, m-am regăsit în rândul tineretului în adidași, motiv pentru care am fost profund îndurerat de trecerea în neființă a lui Adrian Păunescu, această stea care a poposit pentru o vreme printre noi și, din păcate, a plecat săptămâna trecută spre un alt tărâm. Un moment trist pentru marea majoritate a românilor, un moment în care multă lume a simțit durerea unei pierderi, deși nu le-a fost rudă ori prieten, l-au simțit ca pe un suflet apropiat.

Și-au exprimat durerea pentru această pierdere a întregului popor o mulțime de oameni, de la oameni politici la oameni de rând, toți exprimând o durere sinceră. Totuși, un lucru m-a surprins: primul-ministru se declară șocat de moartea lui Adrian Păunescu, apreciind că poetul va rămâne în conștiința tuturor drept un român adevărat. Cred că are dreptate în ceea ce privește a doua parte a declarației sale, Adrian Păunescu va rămâne în conștiința tuturor drept un român adevărat, spre deosebire de domnul Boc. Nu înțeleg totuși de ce se declară șocat. Dacă cei pe care i-a angajat să-i fie consilieri nu i-au spus, vreau să-i aduc eu la cunoștință domnului Boc că artistul României zilelor noastre trăiește o permanentă umilință. Regimul pe care-l conduceți îngroapă acest popor începând cu oamenii de cultură.

Concomitent cu știrile despre funeraliile marelui poet, duminică jurnalele de știri vorbeau și despre disponibilizările din instituțiile de cultură. Artiștii povesteau cum fac taximetrie în timpul liber pentru a putea trăi, cum fac muncă voluntară pentru a-și putea face treaba, realizează decorurile, mătură sala și alte activități pentru care ar trebui să existe personal angajat.

Domnule Boc, și ei vor rămâne în conștiința tuturor ca niște buni români, dumneavoastră nu. Să nu fiți șocat când alți oameni de valoare vor trece prea devreme în neființă. Dumneavoastră îi ajutați, obligându-i să trăiască din salarii și pensii mizerabile. Încep să cred că disprețuiți acest popor și valorile lui și de aceea îl distrugeți. De ce continuați să lucrați împotriva României? De ce nu plecați acasă? Chiar vreți să nenorociți acest popor? Sunt întrebări retorice ce ar trebui să vă pună pe gânduri. Sper că tineretul în adidași și generația în blugi nu vor ajunge generația în zdrențe. Sper că vom scăpa de acest furuncul ce are pretenția de a fi numit Guvern. Românii merită mai mult. România are dreptul să trăiască.