Vasile Ghiorghe Gliga

„Degradarea continuă a stării de sănătate în România” Există în România de astăzi numeroase probleme cu care actuala guvernare se confruntă.

Rând pe rând, educația, sănătatea, justiția, protecția socială dovedesc că lipsa de profesionalism și algoritmul politic au înlocuit abordările științifice, managementul performant care să conducă la servicii de calitate care trebuie oferite cetățenilor.

Nemulțumirea cetățenilor României, care, din nefericire, în aceste momente de sărăcie se îmbolnăvesc tot mai mult, a crescut an de an, motivația permanentă a Guvernului pentru starea din sănătate fiind lipsa de finanțare, banii având altă destinație.

Din punct de vedere al sănătății cred că trebuie să avem și o altă abordare. De fiecare dată când se fac aprecieri la adresa sănătății, trimiterile sunt la condițiile din spital, hrană, medicamente, materiale sanitare. Rareori însă se vorbește despre cei chemați să asigure actul medical: medici, asistenți, surori, personal tehnic, muncitori, care sunt practic dezonorați prin actualul sistem de salarizare, sistem care determină un adevărat exod al personalului medical din țară, punând în dificultate, prin lipsa cadrelor de specialitate, funcționarea sistemului în întregul său.

Fluctuația permanentă a unor categorii profesionale care părăsesc rapid sistemul, existând mereu nevoia de specializare a celor nou-veniți, ceea ce implică un volum sporit de cheltuieli ale statului român, dar și timp, cuantificat mai ales în lipsă de experiență, capacitate de acomodare etc. a noilor cadre, care nici nu se pot pregăti din cauza lipsei fondurilor ce ar trebui alocate pentru perfecționare și a costurilor acestor cursuri pe care ar trebui să le suporte din veniturile pe care le-am prezentat puțin mai înainte, face ca sistemul de sănătate să fie tot mai slab.

Suntem cu toții de acord că reforma în unitățile sanitare trebuie făcută în beneficiul cetățeanului, al cetățeanului bolnav la un moment dat, al celor care au nevoie de sistem, dar sistemul în sine nu va putea răspunde niciodată solicitărilor fără a avea un personal bine pregătit profesional, dispus să fie trup și suflet alături de bolnav, în condițiile în care nivelul de viață al salariaților nu poate să-i scape pe aceștia de grijile zilnice.

Iată de ce cerem ministrului sănătății să gestioneze împreună cu specialiștii ministerului acea strategie integrată care să facă sistemul să funcționeze în ansamblul său cu cele două componente esențiale: oamenii care servesc sistemul și materialele necesare asigurării funcționării acestuia, astfel încât oamenii care au nevoie să poată beneficia în condițiile cele mai bune de personal calificat și de condiții normale de spitalizare.

Altfel, prin măsuri parțiale, prin jumătăți sau sferturi de măsuri vom rămâne în continuare la nivelul declarațiilor de bune intenții într-un domeniu în care granița dintre viață și moarte este extrem de ușor de trecut.