Dumitru Avram

„Democrația sacului cu bani”

După o îndelungată și inutilă dispută pluripartidistă, susținută nu prin argumente de bun-simț, ci prin stupide ambiții politicianiste de factură balcanică, Legea votului uninominal a creat o confuzie generală, reamintind aidoma spiritul care domina cu decenii în urmă sesiunile Marii Adunări Naționale. Deși se știe bine că rezultatul de la 4 martie din Camera Deputaților n-a fost decât o victorie à la Pirus și nicidecum una „istorică”, liderii unora dintre partide continuă să se îmbete cu apă chioară, socotind că prin votul uninominal vor fascina poporul.

„Votul uninominal reprezintă o minirevoluție”, spunea liderul social-democraților, plin de entuziasm (probabil o revoluție a bogătașilor corupți împotriva sărăcimii, adică a țării), iar omonimul său de la PD-L preciza, cu aceeași dicție „fermecătoare”, că „un asemenea sistem de vot constituie o a doua revoluție politică”, probabil, acea revoluție pe care o invocă mai mereu președintele țării atunci când afirmă că votul uninominal este singurul în măsură să contribuie la reformarea actualei clase politice „ticăloșite”.

Împotriva unor asemenea sentințe, care se vor veritabile dogme ideologice, se pronunță însă mulți politicieni și analiști care cred că, prin introducerea votului uninominal, într-o vreme când 23 din cele 27 de țări ale UE resping acest sistem greoi și antidemocratic, România înoată iarăși contra curentului european. Mai mult, contestatarii cred că într-o țară atât de coruptă cum este România există riscul să ne trezim cu un Parlament de mari corupți, baroni locali, evazioniști fiscali, de patroni ai cluburilor de fotbal, maneliști, jucători la ruletă și atâția alți indivizi străini de viața politică și de interesele țării. Adrian Copilul Minune s-a înscris deja!

De la bun început trebuie spus că votul uninominal n-a constituit și nici nu constituie o prioritate pentru români. El este o marotă a președintelui țării, care își face iluzii că printr-un sistem de vot bazat pe bani, nu pe competență și moralitate, va putea să burdușească Parlamentul cu acei indivizi dubioși din cadrul grupurilor de interese ce se învârt în jurul celor două Palate, scăpând astfel de actualii senatori și deputați înrăiți care l-au împiedicat în mod sistematic să reinstaureze dictatura în România.

Care a fost însă ecoul votului uninominal în rândul cetățenilor s-a văzut limpede la referendumul din toamna trecută, cerut de Traian Băsescu în mod imperativ, când la urne s-a prezentat doar o treime din numărul alegătorilor, iar cei mai mulți dintre ei s-au exprimat în totală necunoștință de cauză, fiindcă locatarul de la Cotroceni nu le-a dezvăluit nici cele mai elementare amănunte despre acest sistem de vot. Tare mă tem că, după ce vor afla o seamă de detalii despre mecanismul „uninominalului”, mulți cetățeni nici nu vor mai ieși din casă în ziua alegerilor.

Obligându-i pe candidați să depună în contul Autorității Electorale Permanente contravaloarea a 5 salarii minime, Legea votului uninominal își dezvăluie din capul locului caracterul antidemocratic și anticonstituțional. Nici măcar regimul totalitarist, atât de flămând de bani, n-a condiționat dreptul cetățeanului de a fi ales pe criterii de avere. Dacă ne gândim că 80% dintre salariați trăiesc în mare sărăcie, neajungându-se cu banii de la o lună la alta, atunci caracterul discriminatoriu al legii apare cât se poate de evident. Alegătorii au reținut că votul uninominal se bazează pe bani și în niciun caz pe spirit democratic.