Dorel Gheorghe Căprar

„Descentralizare prin regionalizare”

Indiscutabil, cel mai important proiect al României de după decembrie 1989 este proiectul regionalizării țării, semn clar al despărțirii definitive de perioada comunistă și de împărțirea administrativ-teritorială gândită înainte de 1989. Cu ochii spre viitor, dar și observând o dezvoltare dezechilibrată a multor zone ale României, tocmai pentru că lipsesc aceste regiuni, actuala guvernare militează spre o clară descentralizare administrativă.

Descentralizarea, doamnelor și domnilor, înseamnă în primul rând să luăm din atribuțiile de administrare și dezvoltare locală și regională, să le luăm de la Guvern, ministere și să le ducem către aleșii locali, către regiuni, județe, autorități locale. Pe scurt, simplificarea sistemului administrativ și reducerea birocrației și a costurilor. Totul privit prin prisma faptului că fiecare regiune devine astfel autoritate de management. Asta înseamnă, în sfârșit, mai mulți bani la regiune, o dezvoltare echitabilă, în timp ce autoritățile publice centrale vor fi mult mai aproape de oameni, un alt argument ce conduce către dorința regionalizării. Ca să nu mai pomenesc de faptul că, indiscutabil, cel mai mare avantaj va fi capacitatea reală pe care o vor avea regiunile de absorbție a fondurilor europene, cu atât mai mult cu cât ne pregătim pentru ciclul bugetar european 2014–2020. Iar într-o perioadă de criză mondială, speranța de a avea mai mulți bani la buget este legată indiscutabil de absorbția fondurilor europene.

În tot acest context politic și administrativ, este necesar să vorbim în același timp și de revizuirea Constituției; fără doar și poate, noua Constituție a României, printre altele, va trebui să cuprindă și aceste unități administrativ-teritoriale, ele fiind statuate prin Legea fundamentală a statului. S-a creat un fals mit legat de faptul că prin regionalizare va scădea numărul angajaților consiliilor județene. Nimic mai fals, în contextul în care aceste unități administrativ-teritoriale vor avea competențe mult sporite.

Cuvântul de ordine al județului din care provin și pe care îl reprezint, Arad, este descentralizare prin regionalizare. Oamenii din colegiul meu au o reală nevoie de garanții sociale și cred că pachetul minim de investiții obligatorii pe care îl aduce această abordare strategică reprezintă o soluție viabilă. În întâlnirile pe care le am periodic cu cei pe care îi reprezint am constatat că oamenii sunt interesați de cum va arăta regiunea, sunt interesați să afle care sunt argumentele pentru care regionalizarea aduce dezvoltare.

Nu numai că discutăm despre faptul că în mai puțin de 10 ani vom reuși să realizăm o echilibrare a șanselor, dar avem și garanția asigurării unui nivel minim obligatoriu de civilizație. Mă refer aici la apă, canalizare, școală, dispensar, farmacie, drumuri asfaltate. Privesc optimist la ideea că, de ce nu, comunele, prin asociere, vor fi și ele atrase, în așa fel încât, încet-încet, să avem un nivel minim de civilizație și dezvoltare garantat în județul Arad și în țară. Extinzând un pic cadrul, mi se pare deosebit de important faptul că exclusiv în grija regiunii va reveni întreținerea autostrăzilor și drumurilor naționale.