Descentralizarea permite cetățeanului să rezolve problemele cu care se confruntă în orașul sau comuna în care locuiește. Prin această reformă, cetățeanul economisește timp și bani. Principiile descentralizării se referă la transferul atribuțiilor și competențelor de la autoritățile centrale spre autoritatea cea mai apropiată de cetățean – primărie, consiliu local, consiliu județean. Pentru exercitarea acestor atribuții trebuie să aibă loc transferuri de resurse financiare către comunitățile locale. Primele domenii în care se va realiza transferul de competențe sunt educația, sănătatea, agricultura și administrația publică locală.
În educație se urmărește separarea părții administrative a unității școlare de actul educațional. Ministerul elaborează strategiile și politicile în domeniu, iar Inspectoratul școlar județean va avea atribuții de implementare a acestor strategii și politici. Directorii școlilor vor fi subordonați autorităților locale și vor fi aleși de un consiliu de administrație format din colectivul profesoral, reprezentanți ai părinților și autoritatea locală. Autoritatea locală va susține financiar unitatea școlară.
În sistemul de sănătate, directorii de spitale vor fi subordonați autorităților locale, iar autoritatea acestora va fi mai mare. Ei vor fi numiți de autoritatea locală, după o grilă stabilită în comun cu Ministerul Sănătății. Partea financiară va fi descentralizată către unitatea administrativă de specialitate a spitalului, iar Ministerul Sănătății va exercita atribuții de control și elaborare de proceduri. De asemenea, se mai are în vedere reorganizarea agențiilor și structurilor ce țin de Protecția Copilului și Protecția Persoanelor cu Handicap.
În agricultură, va fi desființată Administrația Domeniilor Statului și vor fi descentralizate SNIF, ANIF, Agenția Națională pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie și „Romsilvaˮ. Ministerul Agriculturii se va ocupa de elaborarea strategiilor și reglementărilor în domeniu, iar inspectoratele teritoriale de regim silvic de vânătoare și direcțiile agricole pentru dezvoltare rurală se vor ocupa de control și inspecții tehnice. Plățile în agricultură se vor realiza prin Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit. Un aspect important este înființarea de camere agricole la nivelul fiecărei localități. Astfel, agricultorii își vor rezolva problemele la nivelul primăriilor din localitățile lor, fără a fi nevoiți să se deplaseze la județ sau în București.
În domeniul administrației publice, cea mai notabilă măsură este înființarea Poliției Locale, care va prelua de la Poliția Rutieră partea de amenzi pentru parcare și fluidizarea circulației în marile orașe, cercetarea accidentelor și a infracțiunilor rămânând în atribuțiile Poliției Naționale. În domeniul ordinii publice, se are în vedere preluarea pazei
unor instituții publice și posibilitatea constatării unor infracțiuni flagrante, urmată de declinarea competenței către Poliția Națională. Așadar, Poliția Locală va fi un suport pentru Poliția Națională.
Având în vedere că descentralizarea aduce reale beneficii pentru viața cetățenilor, fac un apel la colegii din Guvern pentru respectarea calendarului de adoptare a acestor măsuri, care prevede prezentarea, până pe 18 martie, a proiectelor de acte normative, spre a fi supuse dezbaterii publice, iar până pe 4 mai pregătirea cadrului normativ – hotărâri de guvern, ordonanțe de urgență, proiecte de lege sau ordine de ministru.
## �
„Soluții de criză pentru sistemul sănătății”
Prin această declarație doresc să trag un semnal de alarmă cu privire la situația dificilă în care se află sistemul de sănătate din România. Potrivit declarațiilor oficiale din ultima vreme se pare că finanțarea sistemului de sănătate este critică și, dacă nu se iau măsuri urgente, pacienții ar putea plăti din propriul buzunar serviciile spitalicești.
Bugetul sănătății, de 4% din PIB în 2009, este insuficient, iar dacă Guvernul nu va face infuzii masive de bani în sistemul sanitar, pacienții ar putea ajunge ca, în trimestrul patru al acestui an, să își plătească integral serviciile din spitale. Cinci milioane de români plătesc asigurări de sănătate, iar 21 de milioane beneficiază de ele. Așadar, doar un român din patru plătește asigurări.
Ceea ce este alarmant este faptul că minusurile din buget ar putea duce la lipsa de medicamente, materiale sanitare, tratamente spitalicești și chiar la neplata salariilor cadrelor medicale. Mai mult, în acest an, CNAS trebuie să achite și tratamentele în străinătate ale românilor, efectuate în 2008, iar sumele se ridică la aproape trei milioane de euro.
În 2008, Fondul național unic de asigurări de sănătate a colectat circa trei miliarde de euro, mult mai puțin decât în alte țări europene. Cei aproape cinci milioane de angajați din România plătesc o contribuție lunară de 5,5% din salariu. Alți 5,2% sunt livrați de către angajator. Lărgirea bazei de colectare a asigurării de sănătate ar putea fi una dintre soluțiile de ieșire din impasul financiar. Lărgirea bazei de colectare mi se pare o soluție mai bună decât cea a majorării contribuției actuale a angajaților și angajatorilor, care deja se confruntă cu efectele devalorizării monedei naționale.
Unele categorii de venituri sunt exceptate prin lege de la plata acestei cotizații către fondul de sănătate: dividende, dobânzi, cedarea drepturilor de folosință a bunurilor (chirii) sau drepturi de autor. O persoană care are pe cartea de muncă salariul minim pentru care plătește cotizație la fondul de sănătate poate avea dividende fabuloase pentru care nu plătește nimic. La fel și cei care au două tipuri de contracte: unul cu carte de muncă și altul pe drepturi de autor. Pe contractul de drepturi de autor, persoana respectivă nu plătește.
Altă soluție ar fi introducerea sistemului de coplată, care ar reglementa situația plăților informale, precum și introducerea pachetului minim de servicii. În acest sens, facem un apel la domnul ministru al sănătății de a urgenta adoptarea, elaborarea și introducerea pe fluxul legislativ a acestor proiecte de acte normative.
�
## „Moțiunea simplă pe educație”
Sistemul de învățământ este un sistem complex, care are o inerție considerabilă. Cunoscătorii acestuia știu că opune o rezistență naturală la orice modificare propusă, este și vulnerabil și pentru că implică multe emoții și speranțe.
Ca orice sistem deschis, în toată lumea învățământul se află într-o continuă adaptare la condițiile impuse de
dezvoltarea societății într-un anumit moment, așa încât, și în funcție de această premisă, au fost elaborate și obiectivele incluse în capitolul 5 din Programul de guvernare.
Ce aduc sistemului de învățământ declarațiile politice sarcastice, răuvoitoare și neîntemeiate, urmate mai apoi de moțiunea intitulată pompos și tendențios „Educația sub cenzura Ecaterinei Andronescu – istoria se repetă”, depusă de Grupul parlamentar al PNL?
Voi încerca acum să clarific câteva din punctele moțiunii. Eliminarea orelor de limbă modernă
Trebuie să vă spun că și în acest domeniu autorii moțiunii sunt în eroare.
Planurile-cadru aprobate răspund cerințelor obiectivului Barcelona: „limba maternă+2”, încurajând profesorii de limbi străine să-și folosească propriile aptitudini interculturale și să valorifice potențialul elevilor. Printre competențele-cheie pentru procesul de învățare de-a lungul vieții, „comunicarea în limba maternă” și „comunicarea în limbi străine” reprezintă competențele-cheie aflate la baza reușitei personale, a incluziunii sociale, a cetățeniei active și a posibilității de angajare în societate.
Planurile-cadru aprobate, care vor fi implementate în anul școlar 2009-2010, prevăd două ore de studiu pentru fiecare din cele două limbi moderne studiate, la toate clasele, pentru filierele teoretică și tehnologică.
Totodată, în învățământul liceal se pot organiza:
– clase cu program de studiu intensiv al unei limbi moderne – la aceste clase se alocă 4 ore pe săptămână pentru studierea disciplinei limba modernă 1;
– clase cu program de studiu în regim bilingv – la aceste clase se alocă 5 ore pe săptămână pentru disciplina limba modernă 1, precum și câte o oră pe săptămână, în fiecare an de studiu, pentru studierea geografiei – în clasa a IX-a, a istoriei – în clasa a X-a, și a elementelor de cultură și civilizație – în clasele a XI-a și a XII-a, specifice spațiului lingvistic respectiv, discipline care se studiază în limba modernă 1.
La nivelul Uniunii Europene există o situație foarte variată în ceea ce privește predarea limbilor moderne. În anul 2007, în Irlanda se studiau doar limba irlandeză și limba engleză, nefiind considerată niciuna limba modernă. În Anglia, doar din 2010, copiii între 7 și 14 ani vor studia o limbă străină în mod obligatoriu.
Potrivit documentului „Date privind predarea limbilor străine la școală în Europa”, ediția 2008, la nivelul învățământului secundar superior (ISCED 3) există țări în care un procent mic de elevi învață două limbi străine, exemplu: UK sub 10%, Portugalia 10%, Italia sub 20%, Spania sub 30%.
Revocarea Ordinului nr. 3.304/27 februarie 2009 privind revocarea prevederilor Ordinului ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 6.319/19 decembrie 2008 privind echivalarea în credite netransferabile a unor activități de perfecționare/formare continuă a cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, prevăzute în Legea nr. 128/1997, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Luarea acestei decizii a fost fundamentată și argumentată de experții Centrului Național de Formare a Personalului din Învățământul Preuniversitar (CNFP), ce are ca obiect de activitate asigurarea calității programelor de formare a personalului didactic, didactic auxiliar și a cadrelor de conducere, îndrumare și control din învățământul preuniversitar.
S-a procedat la o analiză a prevederilor Ordinului nr. 6.319/19.12.2008 și s-au constatat o serie de neconformități cu legislația în vigoare, care aveau
repercusiuni atât asupra sistemului de formare continuă a personalului didactic, cât și asupra activității Centrului Național de Formare a Personalului din Învățământul Preuniversitar (CNFP).
Dintre aceste neconformități prezentăm spre exemplificare:
Formatorul/moderatorul avea dublă calitate: obiect și subiect al formării, dobândind credite profesionale transferabile pentru ambele ipostaze. Mai mult, formatorul putea dobândi credite profesionale transferabile la fiecare derulare a aceluiași curs/program de formare continuă.
Era echivalentă în credite chiar și simpla participare la activitățile precizate în ordin. Mai mult, doar prezența la o activitate se finaliza cu acordarea de puncte de credit. De aici rezultă că atât alocarea creditelor, cât și participarea cadrelor didactice la aceste activități pot fi puse sub semnul întrebării. În consecință, consider că aceste exemple sunt elocvente și demonstrează că era mai mult decât necesar să se revoce acest ordin.
De asemenea, trebuie să menționăm că modelul românesc în domeniul asigurării calității formării continue a cadrelor didactice a fost considerat un exemplu de bună practică la nivel european. De asemenea, se precizează că s-a discutat în ședința din 27 noiembrie 2008, la Bruxelles, în cadrul programului „Educație și formare 2010” (Education and training 2010), de către Comitetul „Teachers and Trainers” despre oportunitatea de a organiza „Peer Learning Activity” (PLA) în România, în 2010, cu scopul de a se disemina experiența dobândită prin aplicarea respectivului model unitar și coerent de formare continuă, confirmat internațional.
Se reproșează în cuprinsul moțiunii lipsa bunului-simț/ disprețul total față de educație, în condițiile în care eforturile noastre sunt vizibile, aspect care, din păcate, este trecut cu vederea.
Țin să precizez că demersul nostru a fost determinat de necesitatea reducerii numărului de ore alocate săptămânal și restructurarea conținuturilor, pentru a construi un program, orar suportabil, pentru tinerii de 14 – 18 ani. Rezultatul demersului nostru constă în reducerea numărului de ore alocate săptămânal de la 36–38 la 29–32 ore/săptămână.
Mărturisesc sincer că, analizând criticile moțiunii, m-am întrebat retoric: cu ce folosește autorilor această culpabilizare permanentă a activităților mele și ale ministerului de resort? Folosește elevilor? Nu. Folosește profesorilor? Nu. Folosește educației? În niciun caz!
De fapt, consider că se încearcă, în mod forțat, crearea artificială a unor stări de nemulțumire în sistem. M-am întrebat dacă autorii moțiunii cunosc sistemul educațional din România, legislația în acest domeniu, mecanismele sale intime de funcționare ori ignoră totul cu rea-credință, singurul scop fiind atacul politicianist la adresa Ministerului Educației, Cercetării și Inovării și a ministrului de resort.
Se știe că orice moțiune simplă, pe orice temă, propune și soluții pentru chestiunile incriminate în textul său. Moțiunea de față însă face o tristă excepție, nepropunând nicio soluție. Se folosesc însă în moțiune cuvinte mari, înălțătoare, când vine vorba despre educație fizică, istorie, sport etc., și cuvinte și expresii apocaliptice, când se referă la politica ministerului de resort – haos, măsuri sinistre – dar nu se propune măcar o singură soluție reală.
A cere ministerului doar să facă invers decât și-a propus nu constituie, propriu-zis, o soluție. Doar într-o viziune îngustă... Ea adoptă o poziție pur negativistă, bazată numai pe ideea de respingere, de critică de dragul criticii, fără măcar să își asume responsabilitatea față de modul în care a fost gestionat sistemul în ultimii ani.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.