Liviu Bogdan Ciucă

„Descentralizarea învățământului preuniversitar”

Pentru învățământul preuniversitar românesc perspectivele descentralizării rezultă din nevoia de răspundere politică, autonomie instituțională, apropiere de centrul de decizie de la locul actului de educație, transparența actului decizional, valorizarea resursei umane, subsidiaritate, respectarea diversității culturale și etnice, abordare etică a serviciului educațional. De aceea, descentralizarea trebuie privită ca transfer de competențe administrative și financiare de la nivel central către administrația publică locală, prin redistribuirea responsabilităților autorității decizionale și a răspunderii publice pentru funcții educaționale specifice de la nivelul central către nivelul local, prin transferul competențelor decizionale de la nivelul central către cele locale.

Prin transferul de competențe se răspunde mai bine necesităților sistemului în domenii importante precum: curriculum, management educațional, resurse umane, finanțare, stabilite de strategia descentralizării învățământului preuniversitar. De asemenea, consider că printr-o descentralizare reală s-ar putea soluționa mai eficient problemele privind subfinanțarea sistemului de învățământ, determinate în principal de neconcordanța dintre prioritățile stabilite de unitățile de învățământ și alocarea insuficientă a resurselor financiare în vederea îndeplinirii acestora.

În opinia mea, descentralizarea în educație ar trebui să presupună crearea unui sistem de învățământ organizat, administrat și finanțat conform rigorilor europene în ceea ce privește asigurarea calității procesului instructiv-educativ, a accesului liber, egal și deplin al tuturor copiilor și tinerilor la actul educațional și adecvarea ofertei educaționale la interesele și nevoile beneficiarilor direcți și indirecți. Eficiența descentralizării trebuie să se regăsească în valoarea adăugată în educație, materializată prin capacitatea de integrare a tinerilor absolvenți în societate pe baza competențelor profesionale dobândite și în funcție de piața forței de muncă la nivel local, național și internațional. Descentralizarea nu trebuie să producă dezechilibre și distorsiuni în organizarea, conducerea și susținerea de la nivel național a sistemului de învățământ.

Un proiect al descentralizării învățământului preuniversitar trebuie să promoveze accesul liber la educație, echitate și calitatea serviciilor educaționale, să confere școlii rolul de principal factor de decizie, pentru a crea premisele necesare asigurării calității educaționale și utilizării eficiente a resurselor.

Descentralizarea învățământului preuniversitar prin transferul de autoritate, responsabilitate și resurse trebuie să aibă drept obiective principale eficientizarea alocării și utilizării resurselor financiare, materiale și umane, precum și asigurarea accesului și echității în educație.

Asigurarea unei bune descentralizări, prin respectarea obiectivelor principale, va avea ca finalitate existența unui cadru legal care să prevadă roluri distincte pentru toate instituțiile care lucrează într-un cadru descentralizat, creșterea implicării și a efortului bugetar al autorităților locale, creșterea capacității școlilor și a administrațiilor locale de a primi noi competențe decizionale, creșterea numărului de școli în care consiliile de administrație asigură implicarea comunității și a celorlalți beneficiari ai procesului instructiveducativ în stabilirea priorităților.